Nu pentru c\u0103 n-ar avea ce spune lumii. Ci pentru c\u0103 nimeni nu s-a ostenit, sistematic \u0219i pe termen lung, s\u0103-l duc\u0103 acolo.<\/p>\n
Problema nu e c\u0103 Eminescu n-a fost tradus deloc. A fost, \u00een francez\u0103, german\u0103, englez\u0103, italian\u0103, spaniol\u0103 \u2014 exist\u0103 edi\u021bii, exist\u0103 eminescologi str\u0103ini, exist\u0103 un interes academic real, mai ales \u00een spa\u021biul romanistic \u0219i \u00een cel al studiilor central-est-europene. Dar diferen\u021ba dintre \u201ea exista o traducere\u201d \u0219i \u201ea exista o prezen\u021b\u0103 cultural\u0103\u201d e exact diferen\u021ba dintre un scriitor tradus \u0219i un scriitor citit.<\/p>\n
Traducerile lui Eminescu au r\u0103mas, \u00een mare parte, proiecte izolate \u2014 entuziasmul unui traduc\u0103tor pasionat, o ini\u021biativ\u0103 academic\u0103 f\u0103r\u0103 continuare, o edi\u021bie tip\u0103rit\u0103 \u00eentr-un tiraj mic \u0219i uitat\u0103 \u00eentr-un raft universitar. N-a existat niciodat\u0103 un program de stat, sus\u021binut decenii la r\u00e2nd, care s\u0103 impun\u0103 sistematic opera lui Eminescu \u00een circuitul interna\u021bional: retraduceri moderne, edi\u021bii critice bilingve de prestigiu, promovare la t\u00e2rgurile de carte, prezen\u021ba constant\u0103 \u00een cursurile universitare de literatur\u0103 comparat\u0103 din Occident.<\/p>\n
Mai e \u0219i un obstacol real, nu doar institu\u021bional: poezia lui Eminescu e greu de tradus. Densitatea ei filosofic\u0103, muzicalitatea intern\u0103 a limbii, jocul dintre arhaism \u0219i modernitate \u2014 toate astea rezist\u0103 traducerii mecanice \u0219i cer un travaliu de recreere poetic\u0103, nu de transpunere. Dar acesta e exact tipul de provocare pe care o cultur\u0103 serioas\u0103 o rezolv\u0103 prin investi\u021bie, nu prin resemnare. Fran\u021ba a g\u0103sit traduc\u0103tori pentru densitatea lui H\u00f6lderlin. Lumea anglofon\u0103 a g\u0103sit solu\u021bii pentru intraductibilitatea lui Cavafis. Rom\u00e2nia n-a g\u0103sit \u2014 sau, mai corect, n-a pl\u0103tit, n-a organizat, n-a sus\u021binut \u2014 o genera\u021bie de traduc\u0103tori-poe\u021bi dedica\u021bi exclusiv proiectului Eminescu.<\/p>\n
Aici ajungem la un simptom mai ad\u00e2nc dec\u00e2t traducerea: e\u0219ecul institu\u021bional.<\/p>\n
Spania are Institutul Cervantes. Germania are Goethe-Institut. Portugalia are Institutul Cam\u00f5es. Italia are re\u021beaua Dante Alighieri. Fiecare dintre aceste \u021b\u0103ri a \u00een\u021beles ceva esen\u021bial: un scriitor na\u021bional de talie universal\u0103 nu e doar o m\u00e2ndrie de manual, e un brand cultural pe care statul \u00eel pune la lucru, sistematic, ca instrument de soft power. Numele scriitorului devine sinonim cu institu\u021bia care pred\u0103 limba, care finan\u021beaz\u0103 traduceri, care organizeaz\u0103 burse, care deschide filiale \u00een capitale str\u0103ine \u2014 iar fiecare filial\u0103 deschis\u0103 e o reamintire discret\u0103, dar constant\u0103, c\u0103 literatura acelei \u021b\u0103ri exist\u0103 \u0219i merit\u0103 aten\u021bie.<\/p>\n
Rom\u00e2nia are un echivalent institu\u021bional \u2014 Institutul Cultural Rom\u00e2n \u2014 dar nu poart\u0103 numele lui Eminescu. Nu e un detaliu simbolic minor. E o alegere care spune ceva despre cum \u00een\u021belege statul rom\u00e2n rolul culturii: ca administra\u021bie, nu ca misiune. Un \u201eInstitut Cultural\u201d generic nu oblig\u0103 la nimic, nu are un chip, nu are o poveste de spus lumii. Un \u201eInstitut Eminescu\u201d ar fi obligat, prin \u00eensu\u0219i numele lui, la o strategie clar\u0103: s\u0103 fac\u0103 din opera unui singur poet universal punctul de plecare al unei diploma\u021bii culturale coerente \u2014 traduceri, burse de eminescologie, lectorate de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 legate explicit de numele lui, evenimente aniversare construite pe scar\u0103 interna\u021bional\u0103, nu doar la Chi\u0219in\u0103u \u0219i Bucure\u0219ti.<\/p>\n
Aceast\u0103 decizie \u2014 sau, mai exact, aceast\u0103 nedecizie \u2014 nu a fost niciodat\u0103 dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t de clasa politic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. S-a discutat, s-a propus, s-a l\u0103sat balt\u0103. Motivul nu \u021bine de vreo controvers\u0103 intelectual\u0103 serioas\u0103 asupra locului lui Eminescu \u00een canon, ci de ceva mult mai banal \u0219i mai rom\u00e2nesc: lipsa de voin\u021b\u0103 politic\u0103 de a construi ceva care dep\u0103\u0219e\u0219te un mandat. A boteza o institu\u021bie cu numele unui poet \u00eenseamn\u0103 a-\u021bi asuma o misiune pe treizeci de ani. Clasa politic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 a preferat, sistematic, orizontul de patru ani.<\/p>\n
Chiar dac\u0103 ar fi purtat numele lui Eminescu, ICR ar fi avut nevoie, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 fie func\u021bional. Iar aici discu\u021bia devine \u0219i mai dureroas\u0103. Institutul Cultural Rom\u00e2n a fost, an de an, teatrul unor numiri politice \u2014 pre\u0219edin\u021bi, vicepre\u0219edin\u021bi \u0219i directori de filiale repartiza\u021bi pe algoritm de partid, nu pe competen\u021b\u0103 cultural\u0103. C\u00e2nd conducerea unei re\u021bele de reprezentan\u021be culturale din str\u0103in\u0103tate se decide prin negocieri de culise \u00eentre partide, iar criteriul \u201enu trebuie neap\u0103rat s\u0103 fii om de cultur\u0103 ca s\u0103 promovezi cultura\u201d devine o scuz\u0103 acceptat\u0103 public, misiunea institu\u021bional\u0103 se erodeaz\u0103 din interior.<\/p>\n
O institu\u021bie capturat\u0103 politic nu poate duce o strategie de export cultural pe termen lung, pentru simplul motiv c\u0103 nu are termen lung \u2014 are mandate, coali\u021bii, redistribuiri de sinecuri. Fiecare schimbare de guvern \u00eenseamn\u0103 o resetare de facto a priorit\u0103\u021bilor, a proiectelor, uneori chiar a personalului de la Paris, Londra sau New York. Diploma\u021bia cultural\u0103 serioas\u0103 se construie\u0219te exact prin lipsa acestor reset\u0103ri: prin continuitate institu\u021bional\u0103, indiferent cine e la guvernare.<\/p>\n
Rezultatul acestei sume de e\u0219ecuri \u2014 traduceri sporadice, absen\u021ba unei institu\u021bii-far cu numele \u0219i misiunea legate explicit de patrimoniul eminescian, politizarea cronic\u0103 a diploma\u021biei culturale \u2014 este exact formula din titlu: Eminescu a devenit un clasic de uz intern.<\/p>\n
E predat, e citat, e comemorat. E, \u00een interiorul grani\u021belor rom\u00e2ne\u0219ti, o institu\u021bie simbolic\u0103 aproape sacr\u0103. Dar dincolo de grani\u021be, r\u0103m\u00e2ne un nume pe care pu\u021bini cititori str\u0103ini l-au \u00eent\u00e2lnit altfel dec\u00e2t printr-o not\u0103 de subsol \u00een vreun curs despre romantismul est-european. Un poet capabil s\u0103 stea, prin for\u021ba g\u00e2ndirii \u0219i a limbajului, al\u0103turi de marii romantici \u0219i postromantici europeni, a fost l\u0103sat s\u0103 existe doar pentru cei care oricum \u00eel cuno\u0219teau deja.<\/p>\n
Nu e o tragedie a valorii. E o tragedie a infrastructurii.<\/p>\n
Exist\u0103 totu\u0219i un instrument care poart\u0103 deja numele lui Eminescu \u0219i care ar fi putut deveni exact vehiculul interna\u021bional de care vorbim: Premiul Na\u021bional de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201d, \u00eenfiin\u021bat la Boto\u0219ani \u00een 1991, din ini\u021biativa poetului Gellu Dorian, \u0219i ajuns ast\u0103zi la peste 30 de edi\u021bii. E un proiect onorabil, dus cu perseveren\u021b\u0103, an de an, \u00eentr-un climat cultural care nu premiaz\u0103 perseveren\u021ba. Dar tocmai longevitatea lui developeaz\u0103 problema: peste trei decenii de edi\u021bii au \u201econsacrat\u201d un num\u0103r de laurea\u021bi mult mai mare dec\u00e2t ar suporta orice istorie serioas\u0103 a poeziei \u2014 c\u00e2nd \u00eens\u0103\u0219i istoria literaturii arat\u0103 c\u0103 un secol produce, de regul\u0103, nu mai mult de patru sau cinci poe\u021bi cu adev\u0103rat esen\u021biali. Infla\u021bia de lauri, cu cohorte de poe\u021bi f\u0103r\u0103 niciun impact interna\u021bional, oric\u00e2t de bine inten\u021bionat\u0103, nu-l onoreaz\u0103 pe Eminescu; \u00eel banalizeaz\u0103, transform\u00e2ndu-i numele \u00eentr-o \u0219tampil\u0103 de prestigiu local, redistribuit\u0103 anual \u00een interiorul acelora\u0219i grupuri literare.<\/p>\n
Exact aceast\u0103 longevitate e \u00eens\u0103 \u0219i motivul pentru care premiul merit\u0103 salvat, nu abandonat \u2014 printr-o schimbare de anvergur\u0103, nu de format. Cu sus\u021binere guvernamental\u0103 real\u0103, nu doar cu parteneriate locale \u0219i finan\u021bare de la prim\u0103rie, premiul \u201eMihai Eminescu\u201d ar putea fi reconceput ca un premiu interna\u021bional de poezie, dup\u0103 modelul Serilor de Poezie de la Struga, din Macedonia de Nord, unde Cununa de Aur a fost decernat\u0103, din 1966 \u00eencoace, unor nume ca Pablo Neruda, W.H. Auden, Nichita St\u0103nescu sau Allen Ginsberg \u2014 un premiu mic ca \u021bar\u0103-gazd\u0103, dar mare ca greutate simbolic\u0103 interna\u021bional\u0103, tocmai pentru c\u0103 a fost g\u00e2ndit de la \u00eenceput ca vitrin\u0103 global\u0103, nu ca festivitate local\u0103. Un \u201eEminescu\u201d reg\u00e2ndit \u00een acest fel ar face pentru poezia rom\u00e2n\u0103 ceea ce Struga face de \u0219aizeci de ani pentru vizibilitatea poeziei mondiale: ar aduce la Boto\u0219ani jurii interna\u021bionale, traduceri simultane, prezen\u021b\u0103 mediatic\u0103 global\u0103 \u2014 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, ar oferi o platform\u0103 natural\u0103 prin care doi sau trei poe\u021bi rom\u00e2ni mai tineri, cu vizibilitate interna\u021bional\u0103, s\u0103 fie a\u0219eza\u021bi, \u00een acela\u0219i secol, al\u0103turi de numele mari ale poeziei lumii, sub semn\u0103tura lui Eminescu \u00eensu\u0219i.<\/p>\n
Nu e nevoie de o retoric\u0103 patriotard\u0103 pentru a repara asta \u2014 e nevoie de lucruri plictisitor de concrete. O re\u021bea de traduceri noi, comandate \u0219i pl\u0103tite de stat, f\u0103cute de poe\u021bi-traduc\u0103tori, nu de amatori entuzia\u0219ti. O institu\u021bie cultural\u0103 cu numele lui, cu un mandat legal care s-o protejeze de capriciile fiec\u0103rei coali\u021bii de guvernare. Lectorate universitare care leag\u0103 explicit studiul limbii rom\u00e2ne de figura lui Eminescu, a\u0219a cum lectoratele Cervantes leag\u0103 spaniola de autorul lui Don Quijote. O prezen\u021b\u0103 constant\u0103, nu ocazional\u0103, la evenimentele literare interna\u021bionale.<\/p>\n
Nimic din toate astea nu e complicat conceptual. E doar greu de dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u2014 pentru c\u0103 cere ceva ce clasa politic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 a evitat constant: o strategie care supravie\u021buie\u0219te celor care o \u00eencep.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 atunci, Eminescu va r\u0103m\u00e2ne exact ce este acum: un geniu pe care Rom\u00e2nia \u00eel venereaz\u0103 acas\u0103 \u0219i uit\u0103 s\u0103-l prezinte lumii.<\/p>\n
Constantin Severin<\/p>\n
Suceava, august 2026<\/p>\n\n
![](\"https:\/\/cdn.newsbucovina.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/12\/Constantin-Severin-1.png.webp\")
<\/a><\/figure>\n