{"id":2067020,"date":"2026-07-29T05:33:02","date_gmt":"2026-07-29T02:33:02","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2067020"},"modified":"2026-07-29T05:33:02","modified_gmt":"2026-07-29T02:33:02","slug":"steinhardt-caragiale-si-sufletul-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2067020","title":{"rendered":"Steinhardt, Caragiale \u015fi sufletul rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/N-Steinhardt-e1785303128237.jpghttps:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/N-Steinhardt-e1785303128237.jpg”]<\/p>\n

\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
FEATURED<\/a><\/span>Steinhardt, Caragiale \u015fi sufletul rom\u00e2nesc<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
FEATURED<\/a>OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Steinhardt, Caragiale \u015fi sufletul rom\u00e2nesc<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Bogdan Munteanu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
Sursa foto: Observator Cultural<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Recent, pe 22 iulie 2026, pe site-ul Pre\u0219edin\u021biei Rom\u00e2niei s-a publicat documentul \u201eIdentitate na\u021bional\u0103, identitate european\u0103 \u0219i provocarea populismului\u201d<\/a> \u00a0\u2013 sintez\u0103 a contribu\u021biilor Grupului de Reflec\u021bie Strategic\u0103 \u201eRom\u00e2nia \u00een UE\u201d, semnat de o serie de intelectuali care ar fi contribuit la redactarea diferitelor p\u0103r\u021bi, dar f\u0103r\u0103 o asumare explicit\u0103 a acestora la nivel individual. Putem a\u0219adar deduce c\u0103 to\u021bi subscriu integral la mesajul documentului.<\/strong><\/p>\n

Din ideile de referin\u021b\u0103 ale acestui text spicuim:<\/p>\n

\u201eIdentitatea na\u021bional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 nu este o esen\u021b\u0103 fix\u0103, ci o identitate de sintez\u0103, construit\u0103 istoric prin suprapunerea mai multor mo\u0219teniri \u0219i aflat\u0103 \u00eentr-o permanent\u0103 redefinire. (\u2026) Patriotismul civic este propus drept cadru mai adecvat dec\u00e2t defini\u021biile etnice sau confesionale rigide.\u201d<\/em><\/p>\n

\u201eCet\u0103\u021benia european\u0103 este perceput\u0103 ca proiect juridic \u0219i economic, \u00een timp ce patriotismul mobilizeaz\u0103 emo\u021bii, simboluri \u0219i memorie. \u00cen cazul Rom\u00e2niei, suveranismul autohton este considerat de unele voci mimetic \u0219i artificial, integrarea de dup\u0103 1989 consolid\u00e2nd institu\u021biile \u0219i dezvoltarea.\u00a0 Viitorul nu apar\u021bine nici federalismului abstract, nici suveranismului exclusivist, ci unui patriotism european plural. Nu este o contradic\u021bie s\u0103 te sim\u021bi profund rom\u00e2n \u0219i profund european \u2014 cele dou\u0103 dimensiuni se \u00eent\u0103resc reciproc.\u201d<\/em><\/p>\n

Scopul documentului este limpede: s\u0103 contracareze \u201epopulismul\u201d (considerat mimetic, artificial, g\u0103unos) care c\u00e2\u0219tig\u0103 tot mai mult teren, dar cum? Nu prin referen\u021bierea unei viziuni autentice asupra identit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti, prin recurs la figurile reprezentative ale culturii noastre din trecut care \u0219i-au pus aceast\u0103 problem\u0103, ci prin recurs la un artificiu care la r\u00e2ndul s\u0103u poate fi considerat \u201eg\u0103unos\u201d, lipsit de orice temei: acela al \u201efluidit\u0103\u021bii\u201d identit\u0103\u021bii na\u021bionale rom\u00e2ne\u0219ti, care s-ar afla \u00eentr-un permanent proces de redefinire.<\/p>\n

\u015ei astfel, dintr-un condei, putem \u0219terge memoria intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti din secolele trecute care \u0219i-au pus problema na\u021bional\u0103, care ar putea fi trecut\u0103 \u00een irelevan\u021b\u0103, de vreme ce \u00een secolul 21 ne putem oricum \u201eredefini\u201d dup\u0103 directivele ideologice bruxelleze.<\/p>\n

De ce este posibil acest lucru, \u00een viziunea autorilor documentului? Pentru c\u0103, o tez\u0103 central\u0103 \u00een opinia acestora (care nu<\/em> se afl\u0103 \u00een continuitate organic\u0103 cu linia intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti din trecut) ar fi c\u0103 avem de-a face cu un \u201eimaginar na\u021bional\u201d care nu poate fi caracterizat prin anumite constante imuabile. Da, identitatea na\u021bional\u0103 este un proces dinamic, supus unei evolu\u021bii istorice. Dar, \u0219i aici vine aspectul important, subliniat \u0219i de elita interbelic\u0103, e vorba de o evolu\u021bie care are loc \u00een cadrele fire\u0219ti ale unor elemente definitorii caracteristice.<\/p>\n

Lipsa de referin\u021be la aceste personalit\u0103\u021bi este frapant\u0103, pentru c\u0103 autorii nu ne pot propune alte<\/em> modele din trecut la care se raporteaz\u0103 \u0219i pe care \u00ee\u0219i fundamenteaz\u0103 tezele. Iar acroba\u021bia intelectual\u0103 prin care reu\u0219esc aceasta este, repet, teza artificial\u0103 a \u201efluidit\u0103\u021bii\u201d identit\u0103\u021bii na\u021bionale, care poate fi permanent redefinit\u0103. Astfel \u00eenc\u00e2t orice tradi\u021bie poate fi azv\u00e2rlit\u0103 la gunoi ca fiind desuet\u0103.<\/p>\n

Acest artificiu comod permite \u0219i eludarea unei problematici incomode: anume c\u0103 majoritatea din marii intelectuali afla\u021bi pe linie na\u021bional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 din secolul trecut au fost condamna\u021bi de tribunalele comuniste pentru un \u201cWeltanschauung\u201d incompatibil cu viziunea materialist-atee. Au fost mai mul\u021bi, dar voi aminti aici doar c\u00e2teva din v\u00e2rfurile acestei elite intelectuale rom\u00e2ne\u0219ti interbelice care a fost condamnat\u0103 in corpore: Nichifor Crainic, Mircea Vulc\u0103nescu, Radu Gyr, Vintil\u0103 Horia, Dumitru St\u0103niloae, Ernest Bernea, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt.<\/p>\n

Eu personal nu fac nicio diferen\u021b\u0103 \u00eentre aceste v\u00e2rfuri ale culturii rom\u00e2ne\u0219ti. Cu to\u021bii sunt valoro\u0219i \u0219i reprezentativi din punct de vedere intelectual \u0219i cultural. Dar legisla\u021bia actual\u0103 a statului rom\u00e2n, impus\u0103 de for\u021be antirom\u00e2ne\u0219ti, face o diferen\u021b\u0103.<\/p>\n

De fapt, to\u021bi<\/em> aces\u021bi intelectuali sunt incomozi \u0219i chiar ur\u00e2\u021bi de progresi\u0219ti \u0219i de antirom\u00e2ni. Dar totu\u0219i, \u00een Rom\u00e2nia postcomunist\u0103 nu po\u021bi, m\u0103car de ochii lumii, s\u0103 stigmatizezi \u0219i s\u0103 condamni de-a valma o sumedenie de oameni de cultur\u0103 doar pe seama ideilor acestora. \u015ei astfel s-a recurs la artificiul \u201ecriminalilor de r\u0103zboi\u201d, cu referire la intelectualii condamna\u021bi \u00een anii 1945-46 sau 1948 sub legea 312\/1945. La aceast\u0103 categorie se \u00eencadreaz\u0103 primii patru din lista de mai sus.<\/p>\n

Pronia vrea \u00eens\u0103, spre deosebire de dorin\u021bele unora, ca acest statut de \u201ecriminal de r\u0103zboi\u201d s\u0103 nu fie o etichet\u0103 imuabil\u0103, ci un element supus redefinirii. Cam a\u0219a cum zic unii c\u0103 ar fi identitatea noastr\u0103. Astfel, Nichifor Crainic a fost reabilitat \u00een anii \u201990, iar Mircea Vulc\u0103nescu recent, la \u00eenceputul acestei luni.<\/p>\n

Mai sunt \u00eenc\u0103 doi \u201ecriminali de r\u0103zboi\u201d considera\u021bi \u0219i ast\u0103zi din punct de vedere juridic a\u0219a: Radu Gyr \u0219i Vintil\u0103 Horia, care nu a f\u0103cut \u00eens\u0103 pu\u0219c\u0103rie, fiind \u00een exil. Iar dintre ceilal\u021bi, care au suferit condamn\u0103ri mai t\u00e2rzii, avem \u0219i un sf\u00e2nt recent canonizat (Dumitru St\u0103niloae) dar \u0219i unul al c\u0103rui dosar de canonizare<\/a> este \u00een curs de analizare: Nicolae Steinhardt. Ast\u0103zi, 29 iulie, se \u00eemplinesc 114 ani de la na\u0219terea<\/a> sa.<\/p>\n

De\u0219i spuneam c\u0103 eu personal nu fac nicio diferen\u021b\u0103 \u00eentre aceste repere fundamentale ale culturii \u0219i identit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti amintite mai sus, av\u00e2nd \u00een vedere \u0219i aniversarea actual\u0103, m\u0103 voi referi \u00een cele ce urmeaz\u0103 la Nicolae Steinhardt, a c\u0103rui imagine ar trebui s\u0103 fie mai presus de orice controvers\u0103. A fost evreu, nu a avut nicio treab\u0103 cu \u201ecriminalii de r\u0103zboi\u201d de\u0219i, dup\u0103 cum poate discerne oricine \u00eei analizeaz\u0103 scrierile, \u00eentre acestea \u0219i ale celorlal\u021bi exist\u0103 o consonan\u021b\u0103 perfect\u0103.<\/p>\n

Pentru a dovedi acest fapt prezint \u00een cele ce urmeaz\u0103 un text pe care l-am publicat \u00een volumul \u201ePermanen\u021be europene, rosturi rom\u00e2ne\u0219ti\u201d din anul 2016. El se refer\u0103 la o abordare a lui Nicolae Steihardt referitoare la identitatea rom\u00e2neasc\u0103 care ar putea constitui o veritabil\u0103 lec\u021bie pentru adep\u0163ii g\u0103uno\u015feniei de orice fel: at\u00e2t pentru \u201epopuli\u015ftii\u201d zgomoto\u015fi care se mul\u0163umesc cu lozinci \u015fi etichete superficiale, dar mai cu seam\u0103 pentru ideologii contemporani ai tezei permanentei \u201eredefiniri\u201d a identit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

Dac\u0103 primii mai au poate scuza propriei limit\u0103ri, intelectualii \u201erafina\u0163i\u201d din a doua categorie nu au \u00een schimb nici una.<\/p>\n

Steinhardt, Caragiale \u015fi sufletul rom\u00e2nesc<\/em><\/strong><\/h2>\n

Nicolae Steinhardt nu reprezint\u0103 numai un caz remarcabil al unui evreu \u00eendr\u0103gostit de rom\u00e2nism. Afinitatea lui nu se rezum\u0103 la o simpatie exterioar\u0103, ci implic\u0103 \u015fi o angajare existen\u0163ial\u0103, o veritabil\u0103 transmuta\u0163ie a condi\u0163iei sale originare. At\u00e2t botezul s\u0103u s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een clandestinitatea \u00eenchisorii, c\u00e2t \u015fi \u00eentreaga sa oper\u0103 literar\u0103 de dup\u0103 eliberare, poart\u0103 pecetea unei identific\u0103ri <\/em>con\u015ftiente, deliberate, izvor\u00e2t\u0103 din dragoste \u015fi admira\u0163ie, cu fenomenul rom\u00e2nesc<\/em>.<\/p>\n

Steinhardt \u00ee\u015fi afl\u0103 primele impulsuri care i-au produs o deschidere sufleteasc\u0103 spre atitudinea sa de mai t\u00e2rziu chiar \u00een vremea copil\u0103riei. Aici se ivesc primii muguri, primii fiori \u015fi primele lacrimi \u00een fa\u0163a unei revela\u0163ii care s-a dezv\u0103luit treptat, conduc\u00e2nd \u00een final la lini\u015ftea g\u0103sirii acelui ad\u0103post spiritual \u015fi existen\u0163ial pe care l-a c\u0103utat dintotdeauna cu \u00eenfrigurare.<\/p>\n

\u00cen scrierea sa \u201cSecretul scrisorii pierdute\u201d, <\/em>la care ne referim \u00een r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103, Steinhardt ne aminte\u015fte la \u00eenceput de lacrimile <\/em>care \u00eei \u0163\u00e2\u015fneau spontan la finalul vizion\u0103rii celebrei piese caragiale\u015fti. Nu o dat\u0103, ci de fiecare dat\u0103 <\/em>c\u00e2nd asista la reprezenta\u0163ie. \u00cen el se producea o vibra\u0163ie sufleteasc\u0103 premonitorie, a c\u0103rei semnifica\u0163ie este deslu\u015fit\u0103 astfel:<\/p>\n

\u201cLacrimile acelea \u00eencerc s\u0103 le explic. (\u2026) Cred c\u0103 solu\u0163ia la care m-am oprit nu este numai singura logic\u0103, \u00eentemeiat\u0103 \u015fi d\u0103ruit\u0103 cu puterea de a l\u0103muri, ci una care, ca orice solu\u0163ie dreapt\u0103, descoper\u0103 adev\u0103ruri nou\u0103, deschide larg ferestrele c\u0103tre priveli\u015fti neb\u0103nuite, isc\u0103 noi fiori \u015fi, mai ales, scoate \u00een vileag o alt\u0103 lume ce se nimere\u015fte a fi \u2013 nici mai mult, nici mai pu\u0163in <\/em>\u2013 \u00eens\u0103\u015fi lumea fenomenului rom\u00e2nesc: dintr-odat\u0103, zguduitor, nea\u015fteptat, duios revelat\u0103 de actul final al Scrisorii pierdute a\u015fa cum \u00eel jucau, pe vremuri, actorii Teatrului Na\u0163ional.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00centreg textul steinhardtian \u201cSecretul scrisorii pierdute\u201d <\/em>este dedicat deslu\u015firii esen\u0163ei \u201cfenomenului rom\u00e2nesc\u201d pornind de la aceast\u0103 revela\u0163ie primordial\u0103 pe care a avut-o la v\u00e2rsta inocen\u0163ei \u015fi a permeabilit\u0103\u0163ii suflete\u015fti fa\u0163\u0103 de acele valori care te \u00eenv\u0103luie venind dintr-un alt univers: cel al permanen\u0163elor.<\/p>\n

Starea de fapt a lumii lui Caragiale \u2013 \u015fi a lumii tinere\u0163ii lui Steinhardt, am ad\u0103uga noi \u2013 care s-a sf\u00e2r\u015fit odat\u0103 cu instaurarea brutal\u0103 a \u201cmachiavelismului absolut\u201d al regimului comunist, era cea a coexisten\u0163ei <\/em>valorilor autentice \u015fi a \u00eensu\u015firilor degradate, sau \u00een curs de degradare moral\u0103. Era o lume imperfect\u0103, dar \u00een care iradierea binelui nu era cu totul absent\u0103:<\/p>\n

\u201c\u00cen lumea operei lui Caragiale \u00eenc\u0103 nu s-a \u00eenf\u0103ptuit machiavelismul absolut, lumea aceasta e \u00eenc\u0103 plin\u0103 de valori umane \u015fi cre\u015ftine, degradate cu totul, dar totu\u015fi existente, o lume desigur vinovat\u0103 \u00een unele privin\u0163e \u015fi p\u0103tat\u0103 de f\u0103\u0163\u0103rnicie, dar nu definitiv \u015fi \u00eentreg corupt\u0103 de machiavelismul absolut, \u00eenc\u0103 nu spurcat\u0103 de r\u00e2sul batjocoritor al \u015fmecherilor, \u00eenc\u0103 nu m\u00e2njit\u0103 de v\u0103rsarea s\u00e2ngelui nevinova\u0163ilor.\u201d<\/em><\/p>\n

Tocmai aceast\u0103 constela\u0163ie, a unui r\u0103u \u00eenc\u0103 neajuns la atotputernicie \u015fi la putin\u0163a de a schimonosi p\u00e2n\u0103 la irecognoscibil tr\u0103s\u0103turile definitorii rom\u00e2ne\u015fti, este cea care permite decriptarea acestora.<\/p>\n

Fapt posibil at\u00e2t prin manifestarea lor (\u00eenc\u0103) plenar\u0103 \u015fi nealterat\u0103, c\u00e2t \u015fi printr-o prezen\u0163\u0103 caricatural\u0103, dar care \u00eenc\u0103 mai p\u0103streaz\u0103 suficiente elemente pentru a putea fi reconstituit \u201coriginalul\u201d, modelul-for\u0163\u0103 autentic, care apare \u00een diverse ipostaze de degradare.<\/p>\n

Aici, \u00een celebra pies\u0103 a lui Caragiale, \u201cO scrisoare pierdut\u0103\u201d<\/em>, Steinhardt identific\u0103 o descriere artistic\u0103 revelatoare a ceea ce poate fi numit\u0103 esen\u0163a rom\u00e2nismului<\/em>:<\/p>\n

\u201cActul al IV-lea este acela unde, pentru cine are ochi de v\u0103zut, urechi de auzit \u015fi inim\u0103 s\u0103-i bat\u0103, autorul Scrisorii salt\u0103 peste teatru \u015fi ne duce cu iu\u0163eal\u0103 mare, \u00een mar\u015f for\u0163at \u2013 uimi\u0163i, \u00eenc\u00e2nta\u0163i, emo\u0163iona\u0163i (vezi lacrimile) \u2013 \u00een lumea care nu mai e a unei realiz\u0103ri teatrale, ci a marii arte unde se decodeaz\u0103 sufletul omenesc- \u00een cazul de fa\u0163\u0103, rom\u00e2nesc.<\/em><\/p>\n

Ce-i aceast\u0103 lume \u015fi care-i punctul precis din care \u00eencepe s\u0103 se arate privitorului? E lumea minunat\u0103 a echilibrului rom\u00e2nesc, iar de ar\u0103tat se arat\u0103 \u00een punctul magic \u00een care Ca\u0163avencu \u00ee\u015fi cere iertare, iar coana Joi\u0163ica \u00eel iart\u0103. F\u0103r\u0103 de rostirea vorbelor acelora magice \u2013 necesare \u015fi suficiente ca orice condi\u0163ii ale unei teoreme matematice \u015fi orice elemente ale unei formule ritualistice, vorbe care sunt axul \u015fi motorul aristotelic imobil al actului al IV-lea, ne alegem cu o oarecare satir\u0103, bine scris\u0103, vie, nimic de spus, dar f\u0103r\u0103 tain\u0103, f\u0103r\u0103 arierplan \u015fi f\u0103r\u0103 nimb. Actul al IV-lea e totul \u015fi duce de-a dreptul la izvoarele rom\u00e2nismului.\u201d<\/em><\/p>\n

Esen\u0163a rom\u00e2nismului este v\u0103zut\u0103 \u00eentr-un echilibru<\/em>, un punct magic de o fragilitate deosebit\u0103, care poate fi atins doar prin \u00eenflorirea plenar\u0103, nest\u00e2njenit\u0103 din afar\u0103, a tuturor virtualit\u0103\u0163ilor care definesc aceast\u0103 identitate unic\u0103 \u00een felul ei.<\/p>\n

\u201cLumea rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 \u015fi ea se arat\u0103 absolut limpede, pe deplin identificat\u0103 \u015fi-n toat\u0103 originalitatea ei, \u00een teatrul lui Caragiale (\u00een pofida inten\u0163iilor \u015fi sentimentelor autorului) <\/em>\u2013 nu e nici lumea occidental\u0103, nici lumea Orientului slavo-asiatic. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 are calit\u0103\u0163ile am\u00e2ndurora \u015fi cusururile nici uneia. <\/em><\/p>\n

Nu e lumea lui Frederick Winslow Taylor, a lui Time is money<\/strong>, a \u00eemp\u0103r\u0163irii timpului pe secunde \u015fi frac\u0163iuni de secunde, boln\u0103vicios obsedat\u0103 de bani \u015fi clipe, lumea goanei \u015fi a agita\u0163iei; e o lume care mai dispune de avu\u0163ia suprem\u0103, Timpul, \u015fi nu e nici lumea slav\u0103 a dezn\u0103dejdii, a haosului, a anxiet\u0103\u0163ii trecute \u00een purtarea de toate zilele, a\u015fa cum nu e nici India dezordinei \u015fi nep\u0103s\u0103rii demente. (\u2026) Lumea rom\u00e2neasc\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un Orient mijlociu<\/strong>, \u00eentr-un punct de aur al cump\u0103nirii, \u015fi lucrul acesta nu trebuie s\u0103 ne mire, deoarece \u015ftim de la Ren\u00e9 Gu\u00e9non c\u0103 exist\u0103 \u00een univers \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt locuri privilegiate <\/strong>(locuri \u00eenzestrate cu o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 haric\u0103 deosebit\u0103). (\u2026) Echilibrul pare a fi expresia ultim\u0103 a modalit\u0103\u0163ii fenomenale, pentru c\u0103 numai la anumite temperaturi, numai \u00eentr-o anumit\u0103 a\u015fezare a p\u0103r\u0163ilor componente, numai cu anumite dr\u0103muiri cantitative, se produc anumite rezultate. Iar numerele acestea de aur sunt foarte exigente \u015fi fragile, ocup\u0103 pe scara valorilor cifrice locuri foarte reduse spa\u0163ial, cea mai infim\u0103 deviere \u00eempiedic\u00e2nd realizarea respectivului fenomen.\u201d<\/em><\/p>\n

Descrierea acestui model-for\u0163\u0103 ideal, a unei sinteze \u00eentru echilibru alc\u0103tuit\u0103 din ra\u0163iunea \u015fi intelectualismul apusean pe de-o parte, \u015fi factorul ira\u0163ional, al peisajului l\u0103untric, al vie\u0163ii suflete\u015fti, specifice r\u0103s\u0103ritului, pe de alta, este prezent\u0103 \u015fi la marele teolog Dumitru St\u0103niloae, pe care Steinhardt nu uit\u0103 s\u0103-l men\u0163ioneze:<\/p>\n

\u201c\u00cen Rom\u00e2nism \u015fi Ortodoxie<\/strong>, p\u0103rintele D. St\u0103niloae a dovedit, pe larg \u015fi \u00een chip hot\u0103r\u00e2tor, c\u0103 cea mai de seam\u0103 caracteristic\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc este echilibrul \u2013 \u015fi analiza \u201cde c\u00e2mp\u201d a operei lui Caragiale dovede\u015fte acest lucru, pe care pu\u0163ini dintre occidentali sunt dispu\u015fi (sau \u00een stare) s\u0103-l priceap\u0103. Ceea ce lor li se pare neseriozitate, lene sau purtare u\u015furatec\u0103 nu este de cele mai multe ori dec\u00e2t reac\u0163ia spontan\u0103 a firii \u00eempotriva subjug\u0103rii ei de c\u0103tre zeii nebuniei, dup\u0103 cum trupul se opune bolii sau interven\u0163iilor din afar\u0103 prin anticorpii s\u0103i.\u201d <\/em><\/p>\n

Acest refuz organic al subjug\u0103rii de c\u0103tre \u201czeii nebuniei\u201d \u2013 idei \u015fi ideologii abstracte, dup\u0103 cum vom vedea \u00een continuare \u2013 se poate manifesta la rom\u00e2ni fie \u00eentr-o variant\u0103 ofensiv\u0103 (pe care Steinhardt nu o aminte\u015fte aici dar de care e perfect con\u015ftient) de afirmare a propriei fiin\u0163e, ale c\u0103rei \u00eensu\u015firi definitorii nu sunt nici pe de-a\u2019ntregul occidentale, nici orientale, dar se poate manifesta \u015fi sub o form\u0103 defensiv-instinctual\u0103, lu\u00e2nd chipul lenei, al neseriozit\u0103\u0163ii, sau chiar al formelor f\u0103r\u0103 fond. Ce exemplu mai bun putem da dec\u00e2t acela c\u0103 ideologia comunist\u0103 nu i-a extaziat pe rom\u00e2ni, nici m\u0103car atunci c\u00e2nd a fost colorat\u0103 cu elemente \u201cna\u0163ionale\u201d, de a c\u0103ror artificialitate nu s-au l\u0103sat atra\u015fi nici o clip\u0103?<\/p>\n

Naturale\u0163ea, firescul unei identit\u0103\u0163i se perpetueaz\u0103 \u00eens\u0103 sub alte forme dec\u00e2t cele ale patriotismelor de parad\u0103. Adept al autenticului, Steinhardt nu uit\u0103 s\u0103 sublinieze \u00een mod repetat unicitatea acestei esen\u0163e rom\u00e2ne\u015fti:<\/p>\n

\u201cC\u0103ci \u00eentreg secretul actului, al piesei \u015fi al operei de art\u0103 de care vorbim acesta este: c\u0103 lumea rom\u00e2neasc\u0103 e alt\u0103 lume dec\u00e2t lumea Occidentului \u015fi lumea Orientului; e altceva, e spa\u0163iu mioritic \u015fi cre\u015ftin, spa\u0163iu al bl\u00e2nde\u0163ii, dulcii \u00eemp\u0103c\u0103ri, iert\u0103rii, echilibrului \u015fi relativit\u0103\u0163ii.\u201d<\/em><\/p>\n

Con\u015ftient de posibilele obiec\u0163ii care ar duce \u00een direc\u0163ia unui relativism moral, gen \u201cpupat to\u0163i pia\u0163a endependen\u0163i\u201d, de tolerare a r\u0103ului prin \u00eemp\u0103carea necondi\u0163ionat\u0103 cu el \u015fi cu temeiurile existen\u0163ei sale, Steinhardt le iese \u00een \u00eent\u00e2mpinare:<\/p>\n

\u201cDe argumentul acesta nu m\u0103 tem. Nu numai c\u0103 nu m\u0103 feresc de el, ci \u00eel \u00eent\u00e2mpin cu bucurie pentru c\u0103 de iertarea lui Ca\u0163avencu de c\u0103tre Zoe \u015fi de pup\u0103turile din Pia\u0163a Independen\u0163ii \u00een\u0163eleg s\u0103 m\u0103 folosesc ca de cele mai formidabile argumente pentru a \u00eentemeia afirma\u0163ia c\u0103 lumea lui Caragiale ne descoper\u0103 sufletul rom\u00e2nesc \u00een toat\u0103 minunata lui dulcea\u0163\u0103 \u015fi cre\u015ftin\u0103tate, \u00een faza machiavelismului relativ, c\u00e2nd r\u0103utatea nu era \u00eenc\u0103 absolut\u0103, c\u00e2nd oamenii se mai puteau \u00eemp\u0103ca \u015fi \u00eenc\u0103 \u015ftiau ierta, c\u00e2nd totul \u00eenc\u0103 nu era pierdut. Valorile cre\u015ftine erau degradate, dar nu complet absente. Eroii lui Caragiale sunt p\u0103trun\u015fi de cre\u015ftinism. \u201c<\/em><\/p>\n

O afirma\u0163ie care poate p\u0103rea paradoxal\u0103, dar care se limpeze\u015fte atunci c\u00e2nd Steinhardt specific\u0103 sensul acestei afirma\u0163ii. Este vorba de cre\u015ftinism ca pl\u0103mad\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc \u015fi nu ca sistem teologic, un element accentuat \u00eenaintea sa at\u00e2t de Nae Ionescu, c\u00e2t \u015fi de Dumitru St\u0103niloae.<\/p>\n

\u201cUn cre\u015ftinism nesolemn \u015fi ne\u015ftiut, un cre\u015ftinism latent, intrat \u00een obiceiuri \u015fi fapte m\u0103runte. Se poart\u0103 cre\u015ftine\u015fte, f\u0103r\u0103 elemente tragice, spectaculoase, f\u0103r\u0103 dezbateri \u015fi \u00eendoieli \u2013 \u00een chip firesc. De ce? Pentru c\u0103 apar\u0163in poporului aceluia de str\u0103vechi cre\u015ftinism, care nici n-a fost m\u0103car convertit, despre care E. Martonne spune c\u0103 s-a n\u0103scut miruit cre\u015ftin. Un popor al dreptei socotin\u0163e, al judec\u0103\u0163ii chibzuite \u015fi al m\u0103surii, care a introdus \u00een \u0163ara sa c\u0103ile ferate, electricitatea \u015fi celelalte, ba \u015fi democra\u0163ia, regimul parlamentar, apoi totalitarismul, dar nu prea mult <\/strong>\u015fi f\u0103r\u0103 prea entuziast\u0103 convingere. (Democra\u0163ie, democra\u0163ie, dar p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd?) <\/strong>Instinctul mioritic al vie\u0163ii, cre\u015ftinismul trecut din s\u00e2nge \u015fi r\u0103runchi \u00een deprinderi, modera\u0163ia \u00eenn\u0103scut\u0103, istea\u0163a \u00een\u0163elepciune nu au l\u0103sat niciodat\u0103 teoriile (oricare ar fi) s\u0103 \u00eenl\u0103ture credin\u0163ele \u00eenr\u0103d\u0103cinate, care-s mai tari dec\u00e2t ideile.\u201c<\/em><\/p>\n

Iat\u0103-ne ajun\u015fi la distinc\u0163ia dintre idei \u015fi credin\u0163e, care con\u0163ine o serie de conota\u0163ii c\u00e2t se poate de actuale. La fel ca ideea comunist\u0103, nici ideea european\u0103 abstract\u0103 nu rezoneaz\u0103 cu sufletul rom\u00e2nesc.<\/p>\n

Acesta s-a l\u0103sat condus \u00eentotdeauna mai degrab\u0103 de credin\u0163ele <\/em>sale, care \u0163in de un plan mult mai profund, dec\u00e2t de idei <\/em>impuse din exterior, oric\u00e2t\u0103 ra\u0163ionalitate ar con\u0163ine ele. Poate c\u0103 ne va fi mai bine din punct de vedere economic dac\u0103 ne integr\u0103m \u00eentr-o structur\u0103 suprana\u0163ional\u0103 (care \u00eens\u0103 nici la ora actual\u0103 nu are \u00eenc\u0103 un principiu director universal precis definit).<\/p>\n

O asemenea motiva\u0163ie de ordin material poate fi acceptat\u0103, mai ales \u00eenso\u0163it\u0103 de argumentul c\u0103 \u00eentr-un asemenea context al deschiderii interna\u0163ionale, rom\u00e2nii ar beneficia \u015fi de injectarea unei doze de \u201cciviliza\u0163ie\u201d. Foarte adev\u0103rat. Dar nici unul din aceste argumente nu ating acea coard\u0103 profund\u0103, acel nivel al credin\u0163elor<\/em>, a c\u0103rui autenticitate este singura capabil\u0103 s\u0103 mobilizeze elanurile \u015fi energiile creatoare ale rom\u00e2nilor.<\/p>\n

A\u015fa e firea noastr\u0103 \u015fi nu putem s\u0103 ne ignor\u0103m sau s\u0103 ne transmut\u0103m pe cale artificial\u0103 condi\u0163ia sub care fiin\u0163\u0103m ca entitate colectiv\u0103 pe acest p\u0103m\u00e2nt. Tot ce se poate \u00eent\u00e2mpla este s\u0103 \u00eemprumut\u0103m ni\u015fte forme exterioare, sub care acest fond etern s\u0103 se afle la ad\u0103post, neatins de idei str\u0103ine.<\/p>\n

\u201cForma f\u0103r\u0103 fond e \u015fi ea o rezisten\u0163\u0103, o ne\u00eencredere \u00een idei, o fidelitate fa\u0163\u0103 de glasul inimii \u015fi al instinctului. Forma f\u0103r\u0103 fond: expresie a superiorit\u0103\u0163ii recunoscute a credin\u0163elor asupra ideilor, un anticorp d\u00e2rz, o stavil\u0103 \u00een calea necunoscutului. C\u0103 forma f\u0103r\u0103 fond n-a fost at\u00e2t de rea se vede (\u2026) \u015fi din desf\u0103\u015furarea rela\u0163iilor rom\u00e2no-turce de-a lungul veacurilor. Puterea suzeran\u0103 s-a mul\u0163umit, de bine, de r\u0103u, cu forma. C\u00e2nd \u00eens\u0103, \u00een afar\u0103 de \u00abbie\u0163ii turci, Dumnezeu s\u0103-i ierte\u00bb (M. Eminescu), s-a amestecat \u015fi \u00abputerea ocrotitoare\u00bb, s-au schimbat lucrurile, ru\u015fii cer\u00e2nd \u015fi fondul<\/strong>, adic\u0103 nu numai haraciul \u015fi pe\u015fche\u015ful (floare la ureche), dar \u015fi dragostea, declara\u0163ia de fericire, sufletul, toate produsele \u015fi \u0163ara toat\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

R\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut care ne va fi destinul imediat. Acceptarea unor forme <\/em>impuse de contextul interna\u0163ional ar putea s\u0103 nu ating\u0103 \u00een chip v\u0103t\u0103m\u0103tor acel substrat etern care \u015fi-ar g\u0103si atunci o albie proprie de curgere, un \u015fuvoi viu \u015fi creator \u00eentr-o lume de obiecte moarte \u015fi forme f\u0103r\u0103 fond. Dar orice \u00eencercare de impunere din afar\u0103 (sau din\u0103untru, de c\u0103tre rom\u00e2nii dezr\u0103d\u0103cina\u0163i suflete\u015fte, care ignor\u0103 realit\u0103\u0163ile <\/em>la care se refer\u0103 Steinhardt) a unei schimb\u0103ri decisive a fondului<\/em>, nu va putea conduce dec\u00e2t la e\u015fec. Acesta nu poate fi schimbat, ci doar dezvoltat conform poten\u0163ialit\u0103\u0163ilor sale.<\/p>\n

\u201c\u00centre apus \u015fi r\u0103s\u0103rit. Echilibrul st\u0103 probabil \u00een aceea c\u0103 no\u0163iunile apusene nu sunt negate, t\u0103g\u0103duite, ca \u00een hinduismele de tot felul, ci numai relativizate, adic\u0103 \u00eensu\u015fite, dar \u015ftiute ca trec\u0103toare. (\u2026) Relativizarea aceasta \u2013 iar nu totala t\u0103gad\u0103 <\/em>\u2013 este secretul farmecului nespus al unei lumi care dintr-un \u00eenceput a fost cre\u015ftin\u0103, care, dintotdeauna, a priceput (\u015fi \u00een vremea religiei cerului, \u015fi de la \u00centrupare \u00eencoace) c\u0103 \u00abrealit\u0103\u0163ile\u00bb sunt totu\u015fi relative \u015fi nu merit\u0103 s\u0103 li se jertfeasc\u0103 lini\u015ftea sufletelor \u015fi bunele raporturi dintre oameni, pentru c\u0103 nu sunt esen\u0163e. Avem, pe scurt, de-a face cu o lume care nu e nici apusean\u0103, nici r\u0103s\u0103ritean\u0103, ci entre deux<\/strong>, unic de armonioas\u0103, de echilibrat\u0103 \u00een acel punct de aur care \u2013 poate <\/em>\u2013 nu se mai g\u0103se\u015fte nic\u0103ieri \u015fi care explic\u0103 de ce Privighetori din alte \u0163\u0103ri\/Vin doina s\u0103 ne-asculte.<\/strong>\u201d<\/em><\/p>\n

\u00cenc\u0103 o dat\u0103 ne este adus\u0103 \u00een fa\u0163a ochilor suflete\u015fti ideea unicit\u0103\u0163ii acestui spa\u0163iu-punte, de sintez\u0103 \u00eentre apus \u015fi r\u0103s\u0103rit. Idee care, desigur, a st\u00e2rnit \u015fi destule adversit\u0103\u0163i, la adresa c\u0103rora Steinhardt se exprim\u0103 prin urm\u0103toarele cuvinte:<\/p>\n

\u201cDesigur c\u0103 puntea dintre Occident \u015fi Orient pe care o stabile\u015fte lumea rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 tr\u0103sur\u0103 de unire \u015fi moment de echilibru <\/em>\u2013 a st\u00e2rnit \u015fi nedumerire, \u015fi dispre\u0163 (ca tot ce e curat \u015fi nobil, \u00eentotdeauna \u015fi neap\u0103rat) \u015fi ne\u00een\u0163elegere, \u015fi sup\u0103rare, de nu pic\u0103 \u015fi chiar ur\u0103. Din necon\u015ftiincioasa aplicare a seriilor de \u00abfond\u00bb ideologic, din facultatea de a se \u00eemp\u0103ca \u015fi ierta, din nestr\u0103\u015fnicia firii, din propensiunea spre voio\u015fie \u015fi sf\u0103to\u015fenie s-a tras concluzia at\u00e2t de fals\u0103 a iremediabilei superficialit\u0103\u0163i.\u201c<\/em><\/p>\n

Cu toate diferen\u0163ele specifice de mentalitate \u015fi de colorit dintre cele trei provincii istorice rom\u00e2ne\u015fti, Steinhardt prive\u015fte identitatea rom\u00e2neasc\u0103 <\/em>drept un tot unitar, indivizibil, care se manifest\u0103 pe plan local prin deosebiri ce \u0163in doar de ordinul nuan\u0163elor. Anticip\u00e2nd parc\u0103 principiile regionaliz\u0103rii, la mod\u0103 \u00een Europa de azi \u015fi de m\u00e2ine, Steinhardt \u0163ine s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 \u201cfederalizarea (Ardeal, Muntenia, Moldova) departe de a ne introduce mai ad\u00e2nc \u00een europenism, ne-ar fi \u00abprovincializat\u00bb mai tare\u201d<\/em>. Adic\u0103 taina rom\u00e2nismului, intuit\u0103 de el printre lacrimile de emo\u0163ie ale copil\u0103riei, \u0163ine de unitatea organic\u0103 a tuturor celor ce o simt \u00eempreun\u0103 cu el, cu Caragiale, Eminescu, Noica \u015fi to\u0163i ceilal\u0163i mari autori care au pus-o at\u00e2t de bine \u00een lumin\u0103.<\/p>\n

\u201cSecretul scrisorii pierdute\u201d, <\/em>aceast\u0103 curgere f\u0103r\u0103 oprire a unui \u015fuvoi de idei, credin\u0163e \u015fi st\u0103ri suflete\u015fti prin care Steinhardt circumscrie \u00eentr-un mod lipsit de subiectivism esen\u0163a <\/em>a ceea ce l-a fascinat practic vreme de o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, se \u00eencheie cu o evocare nostalgic\u0103 a unui paradis deopotriv\u0103 pierdut, dar r\u0103mas \u00een acela\u015fi timp ca o stea polar\u0103 a reg\u0103sirii de sine a firii rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

\u201cParadisul. S-a dus? Dar nu s-a dus de tot. Ce ciudat lucru, c\u00e2t \u00ees de ocolite c\u0103ile Domnului. \u00cen scoica aceasta a unei comedii aprige \u015fi ostile, lumea rom\u00e2neasc\u0103 poate str\u0103bate veacurile \u00een tot m\u0103re\u0163ul ei farmec, prevestind de aci, de pe p\u0103m\u00e2nt, din iure\u015ful unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mundane, paradisul a c\u0103rui nostalgie nu ne va cru\u0163a nicic\u00e2nd.\u201c<\/em><\/p>\n

\n

\u00ceN CONTEXT<\/h2>\n