[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.activenews.ro\/images\/articole\/190672.jpg”]<\/p>\n
<div><span style=”font-weight: bold; font-style: italic;”>Readucem \u00een actualitate un studiu temeinic al eruditului profesor \u0219i m\u0103rturisitor Teodor M. Popescu despre “Geneza \u0219i evolu\u021bia schismei\u201d, pe care l-am preluat din revista patriarhal\u0103 “Ortodoxia\u201d din 1954 (anul VI, num\u0103rul 2-3, aprilie-septembrie), unde a fost publicat cu ocazia \u00eemplinirii a 900 de ani de la “ie\u0219irea lumii din Biseric\u0103\u201d.<\/span><\/div> <div><br \/> <\/div> <div align=”center”><span class=”subtitlu”>GENEZA \u0218I EVOLU\u021aIA SCHISMEI<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>de Prof. TEODOR M. POPESCU<\/span><\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Semnifica\u021bia schismei.<\/span> \u2013 La 16 iulie 1954, se \u00eemplinesc 900 de ani de c\u00e2nd unitatea cre\u0219tin\u0103 se socote\u0219te rupt\u0103 prin dezbinarea Bisericilor Constantinopolei \u0219i Romei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceast\u0103 \u00abschism\u0103\u00bb este \u00een istoria cre\u0219tinismului unul din cele mai triste fapte \u0219i din cele mai \u00eensemnate prin durata \u0219i prin urm\u0103rile lui.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ea nu este singura dezbinare grav\u0103 \u00een s\u00e2nul Bisericii2. S-au produs de mai multe ori, \u00eenainte de 1054, ne\u00een\u021belegeri care au dus fie la organizarea a dou\u0103 comunit\u0103\u021bi \u00een acela\u0219i loc, fie la r\u0103cire \u0219i rupere de raporturi \u00eentre conduc\u0103torii celor dou\u0103 mari Biserici, sau chiar la organizarea de Biserici disidente. Reforma protestant\u0103 a fost mai mult violent\u0103 \u0219i mai grea pentru Biserica occidental\u0103, dar desp\u0103r\u021birea de la jum\u0103tatea secolului XI este \u00een unele privin\u021be cea mai mult regretat\u0103, pentru \u00eenvr\u0103jbirea \u0219i sl\u0103birea cre\u0219tinismului de aproape o mie de ani, de c\u00e2nd orientul \u0219i occidentul stau biserice\u0219te pe pozi\u021bii deosebite, pozi\u021bii de aprins\u0103 lupt\u0103 confesional\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2t prive\u0219te caracterul schismei, \u00eentre ortodoxie \u0219i romano-catolicism este o deosebire esen\u021bial\u01032a). Schisma nu este acela\u0219i lucru \u0219i la fel \u00een\u021beles de o parte \u0219i de alta, \u0219i ceea ce trebuie l\u0103murit \u00eent\u00e2i \u00een judecarea ei este aceasta. Pe c\u00e2nd, v\u0103zut\u0103 din r\u0103s\u0103rit, schisma s-a manifestat la \u00eenceput ca rupere de raporturi oficiale obi\u0219nuite \u00eentre cele dou\u0103 Biserici autocefale de frunte, roman\u0103 \u0219i constatinopolitan\u0103, rupere de raporturi precedat\u0103 de o lung\u0103 serie de cauze, al c\u0103ror efect a fost o \u00eenstr\u0103inare reciproc\u0103 \u0219i o \u00eenvr\u0103jbire cresc\u00e2nd\u0103 \u00eentre orientul \u0219i occidentul cre\u0219tin, reprezentate prin capii lor biserice\u0219ti, patriarhii de Constantinopole \u0219i papi; v\u0103zut\u0103 din apus, de\u0219i i se recunoa\u0219te complexitatea \u0219i vechimea cauzelor, schisma este socotit\u0103 \u00een manifestarea ei ca o ac\u021biune unilateral\u0103: ca un act de rebeliune greac\u0103 \u00eempotriva autorit\u0103\u021bii papale, p\u00e2n\u0103 atunci recunoscut\u0103 \u0219i acceptat\u0103; ca o stare de revolu\u021bie preg\u0103tit\u0103 \u0219i ivit\u0103 \u00een chip con\u0219tient \u0219i manifestat\u0103 brusc \u0219i violent prin ambi\u021bia a doi patriarhi \u2013 singuri r\u0103spunz\u0103tori de nefericita dezbinare de la 10543.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cele dou\u0103 p\u0103reri deosebite \u2013 ortodox\u0103 \u0219i romano-catolic\u0103 \u2013 despre natura schismei, vin din dou\u0103 concep\u021bii deosebite despre constitu\u021bia Bisericii \u0219i despre raporturile din s\u00e2nul ei \u00een epoca unit\u0103\u021bii cre\u0219tine. De o parte se crede c\u0103 Bisericile patriarhale erau autonome \u00een spa\u021biul lor de jurisdic\u021bie, recunoscut prin sinoadele ecumenice; de alta se pretinde c\u0103, dimpotriv\u0103, constitu\u021bia Bisericii a fost totdeauna monarhic\u0103 \u0219i c\u0103 episcopul Romei a exercitat continuu jurisdic\u021bie universal\u0103 \u0219i autoritate efectiv\u0103 asupra cre\u0219tin\u0103t\u0103\u021bii. Dup\u0103 aceast\u0103 concep\u021bie, Biserica greac\u0103 a s\u0103v\u00e2r\u0219it deci un act de grav\u0103 abatere, c\u0103lc\u00e2nd un \u00abdrept divin\u00bb, provoc\u00e2nd prin neascultare o sp\u0103rtur\u0103 nevindecat\u0103 \u0219i organiz\u00e2ndu-se separat ca Biseric\u0103 autocefal\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Schisma apare astfel ca un act de sectarism bizantin, care \u00eencarc\u0103 \u00een fa\u021ba cre\u0219tin\u0103t\u0103\u021bii cu r\u0103spundere numai pe greci.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen istoriografia bisericeasc\u0103 romano-catolic\u0103 se recunoa\u0219te, \u00een adev\u0103r, c\u0103 s-au f\u0103cut gre\u0219eli \u0219i din partea Romei, dar ceea ce se poate numi opinia oficial\u0103 \u0219i public\u0103 \u00een romano-catolicism este c\u0103 schisma a rezultat din ambi\u021bia patriarhilor de Constantinopole de a nu se supune, cum era datoria lor, papei. P\u0103rerea c\u0103 papii ar fi contribuit la schism\u0103 prin abuzurile lor, a fost condamnat\u0103 ca o erezie de Plus IX4.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>O alt\u0103 semnifica\u021bie gre\u0219it\u0103 dat\u0103 schismei este cea dup\u0103 care ea a fost efectul unor certuri pentru mici deosebiri doctrinale \u0219i cultice \u00eentre Biserica occidental\u0103 \u0219i cea oriental\u0103, certuri a c\u0103ror ini\u021biativ\u0103 au luat-o grecii. Ace\u0219tia ar fi atribuit, exager\u00e2nd, importan\u021b\u0103 \u0219i gravitate unor diferen\u021be secundare, ca pretexte de critic\u0103 \u0219i de \u00eenvr\u0103jbire, al c\u0103rei fond era na\u021bional-politic. Sunt de aceast\u0103 p\u0103rere mai ales unii istorici profani \u0219i protestan\u021bi5.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Se poate totu\u0219i vorbi \u00een timpul nostru de un progres \u00een studiul \u0219i \u00een\u021belegerea schismei. Patima confesional\u0103 cu care a fost studiat\u0103 mult timp istoria schismei a cedat la unii istorici, \u00een ultimii treizeci de ani. Chipul Patriarhului Fotie s-a schimbat. De unde \u00eenainte era prezentat ca un fel de fiar\u0103, pe care n-au putut-o \u00eembl\u00e2nzi \u2013 s-a zis \u2013 nou\u0103 papi \u0219i cinci sinoade6, iar grafic era \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at cu chipul unui monstru excesiv de gros, cu capul mare, cu p\u0103rul \u0219i barba \u00een dezordine, cu ochi de om turbat, ridic\u00e2nd un bici enorm pentru lovirea unei victime nev\u0103zute, cu inscrip\u021bia l\u0103muritoare \u00abPhotius haeresiarcha\u00bb, marele patriarh \u0219i-a rec\u0103p\u0103tat figura de om normal \u0219i chiar \u00eensemnat. Studiul lui J. Hergenroether7, ale c\u0103rui gre\u0219eli sau lipsuri sunt \u00eendreptate de noi cercet\u0103tori merituo\u0219i, ca Emile Amann, F. Dvornik, \u00een parte Anton Michel \u0219i de unii bizantini\u0219ti, a f\u0103cut \u00eenceput unei serioase revizuiri a procesului schismei8. Chiar unii istorici care au ap\u0103sat mult pe r\u0103spunderea personal\u0103 a patriarhilor Fotie \u0219i Mihail Cerularie, ca Louis Brehier \u0219i Martin Jugie, au adus contribu\u021bii \u00eensemnate la \u00een\u021belegerea cauzelor generale ale schismei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>De\u0219i sunt \u00eenc\u0103 destule am\u0103nunte care nu sunt cunoscute bine, terenul istoric al schismei s-a l\u0103rgit \u0219i luminat suficient, pentru a se putea spune, \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de oameni \u0219i de situa\u021bii, care au fost motivele reale \u0219i importante ale dezbin\u0103rii biserice\u0219ti, \u00eenainte \u0219i dup\u0103 incidentul de la 1054.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Schisma nu poate fi privit\u0103 \u0219i \u00een\u021beleas\u0103 numai \u00een momentul conflictelor din secolele IX \u0219i XI, ca o simpl\u0103 \u00abceart\u0103 de cuvinte\u00bb \u00eentre oameni capricio\u0219i \u0219i orgolio\u0219i. Cauzele schismei sunt multe, vechi \u0219i ad\u00e2nci. Ele vin de dincolo de purt\u0103torii de cuv\u00e2nt ai celor dou\u0103 Biserici, care au fost la vremea lor patriarhii Fotie \u0219i Mihail Cerularie \u0219i papii Nicolae I \u0219i Leon IX.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>*<\/span><\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Cauzele generale ale schismei.<\/span> C\u00e2nd s-au produs incidentele \u00eentre ace\u0219ti ierarhi, atmosfera era de mult \u0219i \u00een toate privin\u021bele preg\u0103tit\u0103 pentru manifestarea deosebirilor de concep\u021bii confesionale \u00eentre cele dou\u0103 Biserici, care caracterizeaz\u0103 cearta din secolul IX, sau pe cea din secolul XI. Nici \u00een timpul lui Fotie, nici \u00een timpul lui Mihail Cerularie conflictul nu s-a m\u0103rginit la interesele religioase puse \u00eenainte de documentele oficiale al schismei. Ambele incidente se produceau \u00eentr-un complex de \u00eemprejur\u0103ri \u0219i cauze, care priveau nu numai concep\u021bii \u0219i tendin\u021be biserice\u0219ti, ci \u0219i pe cele politice.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>S-a zis, cu drept cuv\u00e2nt, c\u0103 schisma bisericeasc\u0103 a fost precedat\u0103 de una politic\u0103. Aceast\u0103 schism\u0103 s-a v\u0103zut mai ales \u00een \u00eencoronarea lui Carol cel Mare ca \u00eemp\u0103rat \u00abroman\u00bb (800), fapt foarte important \u00een \u0219irul cauzelor schismei politice \u0219i biserice\u0219ti9, dar nu singurul \u0219i cel dint\u00e2i. Constituirea lumii romane \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi deosebite administrativ \u0219i politic a fost \u00eenceput\u0103 cu \u00eemp\u0103r\u021birea imperiului de c\u0103tre Diocle\u021bian (284-305) \u0219i \u00eent\u0103rit\u0103 prin crearea unei capitale noi \u00een r\u0103s\u0103rit de c\u0103tre Constantin cel Mare, ceea ce era una din consecin\u021bele reformei lui Diocle\u021bian, care \u0219i \u00abdecapitalizase\u00bb Roma. Faptul acesta a fost plin de mari consecin\u021be politice, culturale \u0219i sociale. Schisma a fost \u00een bun\u0103 parte una dintre ele. Istoricul Ferdinand Lot vede \u00een crearea Constantinopolei actul generator al schismei10.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cemp\u0103r\u021birea imperiului dup\u0103 Constantin cel Mare \u0219i dup\u0103 Teodosie I nu \u00eensemna crearea a dou\u0103 unit\u0103\u021bi politice deosebite \u0219i cu at\u00e2t mai pu\u021bin rivale. Imperiul se socotea unitar \u0219i \u0219i-a p\u0103strat mai mult sau mai pu\u021bin coeziunea p\u00e2n\u0103 la \u00eencetarea autorit\u0103\u021bii imperiale \u00een occidentul invadat de barbari (476), dup\u0103 care \u00eenc\u0103 s-a mai p\u0103strat un timp respect pentru autoritatea imperial\u0103 de la Constantinopole, mai ales \u00een Italia. De\u0219i imperiul era unic \u00een principiu, \u00eemp\u0103r\u021birea lui era preludiul form\u0103rii unor unit\u0103\u021bi politice deosebite, a c\u0103ror form\u0103 istoric\u0103 au fost imperiul bizantin, ca imperiu roman \u00een r\u0103s\u0103rit, \u0219i imperiul carolingian \u0219i apoi german (962), ca imperiu roman \u00een apus: dou\u0103 concep\u021bii \u0219i realiz\u0103ri diferite ale unicului imperiu \u00abroman\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Impriul apusean al lui Carol cel mare a fost mai ales o idee \u0219i crea\u021bie papal\u0103, motivat\u0103 de politica \u00eemp\u0103ra\u021bilor iconocla\u0219ti, \u00eenvr\u0103jbi\u021bi cu Roma, de lipsa de putere sau de voin\u021b\u0103 a \u00eemp\u0103ra\u021bilor bizantini de a ap\u0103ra Italia \u0219i mai ales Roma contra lombarzilor, de sentimentul de ne\u00eencredere \u0219i aversiune fa\u021b\u0103 de r\u0103s\u0103ritul grec, al papilor, orienta\u021bi politic \u00een secolul VIII spre regii franci, ca protectori ai Italiei \u0219i Romei. Necesit\u0103\u021bi \u0219i veleit\u0103\u021bi romane explicau \u0219i crearea unui stat roman papal (754), cu o jum\u0103tate de secol \u00eenainte de \u00eencoronarea lui Carol cel Mare ca \u00eemp\u0103rat. C\u00e2nd papa Leon III a procedat la aceast\u0103 \u00eencoronare, pe care regele franc se pare c\u0103 n-o dorise, el voia nu numai s\u0103 creeze un \u00eemp\u0103rat roman, \u00een locul celui de la Constantinopol, care atunci era o femeie (Irina), ci s\u0103 dea \u0219i un protector Italiei, Romei, papalit\u0103\u021bii \u0219i statului ei roman, \u00abrespublica Romanorum\u00bb11.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceea\u0219i idee a condus pe papi \u00een secolul X, c\u00e2nd, dup\u0103 dezmembrarea \u0219i transformarea imperiului carolingian, au re\u00eennoit imperiul roman german, prin \u00eencoronarea (la 962) a lui Otto I (936-973). C\u00e2nd a izbucnit conflictul religios \u00een secolul IX \u0219i \u00een secolul XI, papa nu era singur, ci avea \u00eemp\u0103ratul s\u0103u franc sau german, protector \u00een forme oficiale convenite al Bisericii romane12. Ne\u00een\u021belegerea papii Nicolae cu Ludovic II nu infirm\u0103 aceste raporturi; \u00eemp\u0103ratul a p\u0103strat atitudine de latin fa\u021b\u0103 de greci, \u00een conflictul papei cu ei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Existen\u021ba a dou\u0103 imperii cre\u0219tine, unul grec oriental, altul german occidental, le punea \u00een opozi\u021bie pe chestiunea legitimit\u0103\u021bii titlului lor de imperiu \u00abroman\u00bb, revendicat de fiecare dintre ele \u00eempotriva celuilalt. Este drept c\u0103 trimi\u0219ii lui Mihail I Rangabe salutau pe Carol cel Mare, la Aachen (Aix la Chapelle, 812), cu titlul de \u00eemp\u0103rar, dar Vasile I Macedon \u00eel contesta lui Ludovic II \u0219i c\u0103 bizantinii au \u00eencheiat cu \u00eemp\u0103ra\u021bii germani leg\u0103turi matrimoniale \u0219i politice, dar lui Otto I Nichifor Focas \u00eei refuza dreptul de titlul imperial13. Dualitatea imperiului era un fapt care influen\u021ba spiritele politic \u0219i religios \u0219i dovedea existen\u021ba unui separatism \u00een cugete. Anacronic pentru regii franci, cum s-a zis, \u0219i reluat \u00een form\u0103 \u00abanti-istoric\u0103\u00bb de \u00absf\u00e2ntul imperiu roman-german\u00bb de c\u0103tre \u00eemp\u0103ra\u021bii germani, titlul imperial purtat de occidentali era considerat de orientali ca uzurpare.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ce era mai r\u0103u, cele dou\u0103 imperii \u00abromane\u00bb deosebite na\u021bional \u00ee\u0219i disputau nu numai titlul, ci \u0219i teritorii \u0219i drepturi. Cele dou\u0103 state aveau tendin\u021be de acaparare \u0219i c\u0103utau s\u0103 se \u00eentind\u0103 unul \u00eempotriva altuia tocmai \u00een spa\u021biul care le putea desp\u0103r\u021bi. Pe de o parte era vorba de c\u00e2\u0219tig de teren \u0219i de putere politic\u0103, pe de alta de prestigiu \u0219i de influen\u021b\u0103, \u00een care intresele religioase au jucat un rol foarte important.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Terenul de \u00eent\u00e2lnire \u0219i de ciocnire greco-german\u0103 a fost cel al popoarelor slave a\u0219ezate l\u00e2ng\u0103 Marea Adriatic\u0103, \u00eendeosebi al croa\u021bilor14, \u0219i cel italian, \u00eendeosebi partea de sud15. Interesul religios al acestei concuren\u021be \u00eel confirm\u0103 \u0219i faptul c\u0103 linia p\u00e2n\u0103 la care s-a \u00eentins spre r\u0103s\u0103rit puterea \u0219i influen\u021ba imperiului carolingian german este p\u00e2n\u0103 azi linia care desparte Europa ortodox\u0103 de cea romano-catolic\u0103. Aceasta arat\u0103 cu prisosin\u021b\u0103 coinciden\u021ba celor dou\u0103 atitudini, politic\u0103 \u0219i religioas\u0103, \u00een epoca preg\u0103tirii schismei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen Italia, concuren\u021ba dintre cele dou\u0103 imperii \u0219i Biserici s-a transformat \u00eentr-un conflict, c\u00e2nd surd, c\u00e2nd declarat. \u00cemp\u0103ra\u021bii germani voiau s\u0103 c\u00e2\u0219tige Italia, \u00eemp\u0103ra\u021bii bizantini voiau s\u0103 n-o piard\u0103. Teritoriul sudic a fost, p\u00e2n\u0103 dup\u0103 schism\u0103, terenul unei \u00eenver\u0219unate concuren\u021be politice \u0219i biserice\u0219ti, pe care mai ales s-a preg\u0103tit evenimentul de la 1054.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Scoase sub jurisdic\u021bia papei odat\u0103 cu Iliricul, de Leon III Isaurul (717-741), sudul Italiei \u0219i Sicilia prezentau un interes politic \u0219i bisericesc excep\u021bional, nu numai pentru \u00eemp\u0103ra\u021bii bizantini, ci \u0219i pentru papi \u0219i \u00eemp\u0103ra\u021bii franci \u0219i germani.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>P\u0103trunderea arabilor pe aceste teritorii, \u00een secolul IX \u0219i X, \u0219i a normanzilor, \u00een secolul XI, a stimulat \u0219i mai mult dorin\u021ba imperiilor rivale de a-\u0219i asigura st\u0103p\u00e2nirea lor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Conflictul politic \u0219i religios era \u00eentre\u021binut \u0219i de tendin\u021ba celor dou\u0103 imperii de a-\u0219i \u00eentinde sfera de putere \u0219i de influen\u021b\u0103 prin misiune la popoarele necre\u0219tinate a\u0219ezate \u00eentre ele. \u00centoarcerea \u0219efilor de state slave sau maghiar spre r\u0103s\u0103rit sau apus, pentru a primi cre\u0219tinismul de la Constantinopole sau de la Roma, arat\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i preferin\u021be \u0219i inten\u021bii politice \u0219i religioase, care puteau s\u0103 \u00eenvr\u0103jbeasc\u0103 imperiile \u0219i Bisericile lor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2nd prin\u021bul morv Rastislav (Rostislav) cerea misionari de la Bizan\u021b, sau \u021barul bulgar Boris de la Ludovic II Germanicul sau de la papa Nicolae I, ei rezolvau cu aceasta nu numai problema religioas\u0103, ci \u0219i una politic\u0103. Aceea\u0219i \u00eendoit\u0103 preocupare aveau curtea imperial\u0103 de la Constantinopole \u0219i \u00eemp\u0103ratul carolingian, c\u00e2nd \u021bineau s\u0103 trimit\u0103 misionarii lor la moravi sau la bulgari , \u0219i c\u00e2nd doreau s\u0103-\u0219i asigure leg\u0103turi biserice\u0219ti, \u00een vederea unor raporturi politice favorabile intereselor lor imperiale. Misiunea cre\u0219tin\u0103 a devenit astfel o chestiune politic\u0103 \u0219i motiv de discordie \u0219i de fric\u021biuni cu consecin\u021be imediate grave: Se \u0219tie c\u0103 atacul patriarhului Fotie contra latinilor a fost cauzat de amestecul lor \u00een Bulgaria, aflat\u0103 \u00een curs de cre\u0219tinare prin misionari greci16.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Organizarea politic\u0103 separat\u0103 a orientului \u0219i a occidentului cre\u0219tin \u0219i condi\u021biunile de via\u021b\u0103 create de mi\u0219carea popoarelor barbare \u0219i de p\u0103trunderea arabilor \u00een spa\u021biul M\u0103rii Mediterane au adus o \u00eenstr\u0103inare \u00een s\u00e2nul lumii cre\u0219tine; \u00eentre cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ale ei s-a comunicat mai greu \u0219i mai pu\u021bin. Limba latin\u0103, limba legilor imperiului, a fost \u00eenlocuit\u0103 din secolul VII cu limba greac\u0103 \u0219i apoi a devenit tot mai pu\u021bin cunoscut\u0103 de greci. \u00cen secolul IX, marele \u00eenv\u0103\u021bat care era patriarhul Fotie, a c\u0103rui erudi\u021bie era uimitoare, nu cuno\u0219tea probabil limba latin\u0103. \u00cen secolul XI, se g\u0103sea cu oarecare greutate la Constantinopole un traduc\u0103tor din aceast\u0103 limb\u0103, iar la Antiohia nicidecum: patriarhul Petru III al Antiohiei a trebuit s\u0103 trimit\u0103 la Constantinopole o scrisoare papal\u0103 pentru a fi tradus\u0103 \u00een grece\u0219te.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceast\u0103 stare de \u00eenstr\u0103inare reciproc\u010317 era mai veche dec\u00e2t \u00eentemeierea statului papal \u0219i a imperiului carolingian. Este interesant de \u0219tiut \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 c\u0103 un om de cultura \u0219i importan\u021ba papei Grigore I (590-604), care a fost mai mul\u021bi ani apocrisiar la Constantinopole, dispre\u021buia limba greac\u0103, dintr-un sentiment de m\u00e2ndrie \u0219i de superioritate roman\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Grecii erau nu mai pu\u021bin m\u00e2ndri de limba \u0219i de cultura lor. Aceasta era \u00een adev\u0103r superioar\u0103 celei occidentale \u00een epoca preg\u0103tirii schismei. Era unul din avantajele Bizan\u021bului \u00een concuren\u021b\u0103 politic\u0103 \u0219i religioas\u0103 cu latinii la popoarele slave. Roma nu putea s\u0103 dea \u00een nicio privin\u021b\u0103 slavilor mai mult dec\u00e2t le da Bizan\u021bul, \u0219i popoarele vecine, cum era cel bulgar, nu se puteau sustrage atrac\u021biei civiliza\u021biei bizantine18.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Con\u0219tiin\u021ba superiorit\u0103\u021bii grecilor, atunci c\u00e2nd mai era \u0219i iritat\u0103 prin vreo fric\u021biune cu latinii, se manifesta uneori \u00een expresii jignitoare pentru ei. \u00cen cursul conflictului dintre Fotie \u0219i Nicolae I, \u00eemp\u0103ratul Mihai III a numit, \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre papa, limba latin\u0103 barbar\u0103 ca limba scit\u0103, ceea ce cu drept cuv\u00e2nt a indignat pe pap\u0103, care a imputat aceasta \u00eemp\u0103ratului \u00abroman\u00bb ce era basileul bizantin. Bizan\u021bul cuno\u0219tea atunci o rena\u0219tere cultural\u0103 de care era departe occidentul \u0219i care umplea pe greci de m\u00e2ndrie fa\u021b\u0103 de toate popoarele. Aceast\u0103 rena\u0219tere trezea \u0219i cultiva sentimentul na\u021bional19.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Trebuie recunoscut c\u0103 ideea superiorit\u0103\u021bii grecilor, bazat\u0103 pe cultura lor, pe ideea imperiului roman legitim, pe a misiunii lui politice, culturale \u0219i religioase, a f\u0103cut pe greci s\u0103 priveasc\u0103 pe latini cu o m\u00e2ndrie care devenea uneori dispre\u021b.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Din partea lor, italienii, \u00eendeosebi cei din Roma, aveau fa\u021b\u0103 de greci, socoti\u021bi uzurpatori ai gloriei lor, sentimentul lor de urma\u0219i ai vechilor romani, cuceritori \u0219i st\u0103p\u00e2nitori ai lumii. De\u0219i \u00abdecapitalizat\u0103\u00bb, Roma \u021binea mult la prestigiul s\u0103u de \u00abora\u0219 etern\u00bb, \u0219i dac\u0103 nu romanii, al\u021bii au g\u00e2ndit uneori s\u0103 mute din nou acolo capitala imperiului20.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Roma a convertit popoarele barbare germane \u0219i parte din cele slave, c\u0103rora le-a transmis, odat\u0103 cu cre\u0219tinismul, cultura roman\u0103, \u0219i le-a crescut \u00een ideea geniului \u0219i superiorit\u0103\u021bii ei. C\u00e2nd \u00eemprejur\u0103rile au adus-o \u00een ceart\u0103 cu Bizan\u021bul, pe drepturi \u0219i onoruri biserice\u0219ti, la spatele ei sta, ca \u0219i la spatele Bizan\u021bului, o lume \u00eentreag\u0103. A\u0219a cum Constantinopole elinizase orientul cre\u0219tin, Roma latinizase occidentul.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen secolul IX, c\u00e2nd s-a produs primul grav conflict bisericesc, cele dou\u0103 lumi erau, \u00een tot chipul diferen\u021biate \u0219i \u00eenstr\u0103inate, pentru a nu se putea \u00een\u021belege nici \u00een ceea ce aveau comun cre\u0219tin. Peste comunitatea de mari bunuri, tradi\u021bii \u0219i interese spirituale, a trecut cu u\u0219urin\u021b\u0103 sl\u0103biciunea omeneasc\u0103, preocupat\u0103 mai mult de ale sale. \u00cen febra conflictelor personale \u0219i a incidentelor \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, lumea cre\u0219tin\u0103 n-a mai v\u0103zut, sim\u021bit \u0219i judecat cu mintea \u0219i cu inima ei cre\u0219tin\u0103, ci cu mintea \u0219i inima romanului \u0219i grecului, care aveau de c\u00e2\u0219tigat o mare \u00eentrecere \u00een fa\u021ba popoarelor noi, ucenicii lor \u00eentru organiza\u021bie, cultur\u0103 \u0219i cre\u0219tinism.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>La celelalte deosebiri \u0219i ne\u00een\u021belegeri, s-au ad\u0103ugat din nefericire cele religioase. Cu toat\u0103 unitatea Bisericii vechi, s-au introdus unele praactici regionale, s-au format unele idei cre\u0219tine orientale \u0219i occidentale, s-au manifestat unele concep\u021bii \u0219i preferin\u021be speciale. Cunoa\u0219terea lor n-a rupt dintr-odat\u0103 leg\u0103turile obi\u0219nuite, dar, cu timpul, existen\u021ba lor a intrat \u00een con\u0219tiin\u021ba cre\u0219tin\u0103 ca un element diferen\u021bial put\u00e2nd provoca imput\u0103ri \u0219i controverse.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Sinodul quinisext (Constatinopole, 691-692) este cel dint\u00e2i care a cenzurat c\u00e2teva practici occidentale: celibatul clerului (can. 13 \u0219i 30), postirea s\u00e2mbetei (can. 55), consumarea de vite sugrumate \u0219i de s\u00e2nge (can. 67), reprezentarea lui Hristos ca miel (can. 82) 21. S-a v\u0103zut \u00een aceasta un act de ostilitate fa\u021b\u0103 de Biserica apusean\u0103, o prim\u0103 declara\u021bie de r\u0103zboi confesional 22. De fapt, sinodul era un r\u0103spuns oriental la preten\u021bia Romei, bazat\u0103 pe primatul papal, de a generaliza practica sa \u00een toat\u0103 Biserica23. Interesant e c\u0103 sinodul aminte\u0219te ordinea patriarhatelor, a\u0219a cum fusese stabilit\u0103 de sinoadele II (can. 3) \u0219i IV ecumenic (can. 28), pentru a ar\u0103ta c\u0103 primatul papal era numai unul de onoare, nu de autoritate efectiv\u0103. De altfel, sinodul quinisext men\u021bioneaz\u0103 \u00een cele 102 canoane o mul\u021bime de obiceiuri, din care c\u00e2teva aflate \u00een Biserica african\u0103 sau \u00een Biserica armean\u0103, cele mai multe \u00eens\u0103 \u00een Biserica oriental\u0103, pe care le critic\u0103 \u0219i interzice. Dintre celelalte, numai pentru dou\u0103 \u2013 celibatul clerului \u0219i postirea s\u00e2mbetei \u2013 se face men\u021biune c\u0103 le practic\u0103 Biserica roman\u0103. Nici una, nici alta din aceste practici nu era observat\u0103 \u0219i oprit\u0103 atunci pentru prima dat\u0103. Celibatul obligatoriu al clerului, introdus \u00een Spania pe la anul 300 de sinodul de la Elvira (can. 33), era interzis de canoanele zise \u00abapostolice\u00bb (5), iar postirea s\u00e2mbetelor (cu excep\u021bia S\u00e2mbetei Patimilor) de canonul 65 apostolic 24.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u0103 papii n-au primit bucuros canoanele sinodului quinisext sau le-au aprobat cu rezerve, sub amenin\u021barea \u00eemp\u0103ra\u021bilor bizantini25, dovede\u0219te acela\u0219i spirit de ostilitate, care se atribuie grecilor \u00een hot\u0103r\u00e2rile lor, luate, \u00een adev\u0103r. F\u0103r\u0103 participarea unor delega\u021bi apuseni. Interes special cap\u0103t\u0103 aceste hot\u0103r\u00e2ri prin citarea lor contra Bisericii latine de c\u0103tre patriarhul Fotie \u0219i deci prin exceptarea lor din marele num\u0103r de canoane ale sinodului, ca material de polemic\u0103 \u00eempotriva Romei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cele de mai sus priveau numai practici cultice \u0219i disciplinare, nu dogmele. Mai grav a fost c\u00e2nd grecii au luat cuno\u0219tin\u021b\u0103 de introducerea formulei \u00abFilioque\u00bb \u00een apus. Aceast\u0103 inova\u021bie, adoptat\u0103 \u00eent\u00e2i \u00een Spania26, a trecut apoi \u00een Fran\u021ba, \u00een Anglia, \u00een Italia. Un sinod \u021binut la Cividale \u00een Friaul (796 sau 797) a primit-o la propunerea patriarhului Pauin de Aquileia27. Cu un an sau doi \u00eenainte, o primise sinodul de la Gentilly (767)28. Interesant c\u0103 atacul \u00een chestiunea Filioque a \u00eenceput nu de la greci, ci de la latini. M\u0103rturisirea de credin\u021b\u0103 a patriarhului Tarasie al Constantinopolei (784-806), f\u0103cut\u0103 la sinodul VII ecumenic, care nu cuprindea formula adoptat\u0103 \u00een occident, a provocat nemul\u021bumirea lui Carol cel Mare \u0219i a \u00eent\u0103rit opozi\u021bia lui fa\u021b\u0103 de sinodul VII ecumenic29.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cunoscut apoi la Ierusalim de la c\u0103lug\u0103rii franci (809), Filioque devenea obiect de spinoas\u0103 discu\u021bie \u00eentre greci \u0219i latini. Un egumen grec Ioan, de la m\u0103n\u0103stirea Sf. Sava a acuzat pe c\u0103lug\u0103rii franci de erezie. \u00cen urma unor discu\u021bii cu grecii, c\u0103lug\u0103rii franci s-au adresat papei Leon III, rug\u00e2ndu-l s\u0103 cerceteze chestiunea30. Comunic\u00e2nd combaterea lor \u0219i \u00een Fran\u021ba, c\u0103lug\u0103rii trezeau un interes sporit pentru formula latin\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Carol cel Mare s-a f\u0103cut campionul noii doctrine. El a \u00eens\u0103rcinat pe episcopul Theodulf de Orleans s\u0103 combat\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura grecilor31 \u0219i a \u021binut un sinod la Aachen (noiembrie 809), care a ap\u0103rat \u0219i adoptat formula Filioque32. \u00cen anul urm\u0103tor, un sinod \u021binut la Roma sub Leon III a aprobat doctrina \u0219i hot\u0103r\u00e2rea sinodului franc, dar papa n-a admis introducerea formulei \u00een simbolul credin\u021bei. Dimpotriv\u0103, el a pus s\u0103 se graveze textul vechi, a\u0219a cum \u00eel aveau grecii, pe dou\u0103 pl\u0103ci de argint.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Papa se g\u0103sea \u00eentr-o situa\u021bie destul de grea. El ar fi vrut s\u0103 interzic\u0103 noua formul\u0103 \u0219i dorea s\u0103 nu se mai c\u00e2nte Crezul \u00een capela imperial\u0103, a\u0219a cum nu se c\u00e2nta nici la Roma33. El nu voia s\u0103 nemul\u021bumeasc\u0103 \u00eens\u0103 nici pe Carol cel Mare \u0219i pe franci. Occidentul avea deci dou\u0103 p\u0103reri deosebite: una imperial\u0103 \u0219i oarecum popular\u0103, alta papal\u0103 oficial\u0103. Ele s-au men\u021binut al\u0103turi, p\u00e2n\u0103 ce papalitatea a cedat, la un secol \u0219i jum\u0103tate dup\u0103 ce patriarhul Fotie criticase doctrina apusean\u0103 privitoare la purcederea Sf\u00e2ntului Duh.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00centre timp, apusul luase atitudine v\u0103dit ostil\u0103 r\u0103s\u0103ritului \u00een acest punct, sus\u021bin\u00e2nd \u00een mod demonstrativ, contra grecilor, pe Filioque. La un an dup\u0103 enciclica lui Fotie, un sinod \u021binut la Worms (868) ap\u0103ra cu argumente patristice \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura latin\u0103 contra \u00abinep\u021biilor grecilor\u00bb \u0219i \u00aba ereziei grecilor cu privire la Sf\u00e2nta Treime\u00bb 34. Argumentele se reduceau la singur fericitul Augustin, ale c\u0103rui cuvinte nu erau totu\u0219i concludente. A\u0219a cum prezenta Sinodul doctrina Filioque, ea nu era a lui Augustin, ci a sinodalilor, care sus\u021bineau ceva ce nu puteau s\u0103 demonstreze35.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Este interesant c\u0103 introducerea formulei Filioque \u00een apus are nu o motivare teologic\u0103, ci una practic\u0103: Era un mijloc de a aduce pe vizigo\u021bii arieni la catolicitate, \u00een Spania. Este deasemenea interesant c\u0103 aceasta s-a f\u0103cut \u00een sinoade prezidate de suverani, sau la cererea lor: Sinodul de la Toledo din 589 a primit-o cu o m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103 citit\u0103 \u00een \u0219edin\u021b\u0103 de regele Recared, care o semna \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia sa Bada. Cu aceast\u0103 form\u0103, regele a anatemizat pe Arie \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui \u0219i a recunoscut primele patru sinoade ecumenice \u0219i doctrina lor, cu adausul (ex Patre) et Filio36. Sinodul de la Gentilly (767) a fost convocat \u0219i prezidat de Pipin cel Scurt37, sinodul de la Aachen (809) convocat \u0219i prezidat de Carol cel Mare, care cerea st\u0103ruitor papii Leon III aprobarea \u0219i introducerea formulei \u00een simbol38, sinodul de la Worms (868) era condus de regele Ludovic39, iar c\u00e2nd papa Benedict VIII (1012-1024) a acceptat introducerea lui Filioque \u00een textul simbolului, a f\u0103cut-o la cererea \u00eemp\u0103ratului german Henric II, cu prilejul \u00eencoron\u0103rii lui la Roma40. Dac\u0103 lipseau aceste motive \u0219i interven\u021bii regale \u0219i imperiale, str\u0103ine de doctrina \u0219i de interesele Bisericii, chestiunea Filioque n-ar fi ajuns poate s\u0103 tulbure raporturile dintre Biserici. \u00cen alte condi\u021bii, ea s-ar fi putut l\u0103muri teologic pe baza unor formule patristice, \u0219i mai ales s-ar fi evitat \u00eenscrierea adausului \u00een simbolul credin\u021bei, care a motivat protestul grecilor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen \u00eencordarea care s-a produs \u00eens\u0103 \u00een secolul IX, din cauza conflictului dintre greci \u0219i latini \u00een Bulgaria, unde misionarii Romei pretindeau c\u0103 Biserica lor posed\u0103 adev\u0103rata \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 cre\u0219tin\u0103 \u0219i autoritatea suprem\u0103, era firesc ca grecii s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 inova\u021biile apusene ca s\u0103 le critice. Era un mijloc de lupt\u0103 confesional\u0103, pe care li-l impuneau adversarii lor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen enciclica sa de la 867, patriarhul Fotie nume\u0219te, pe l\u00e2ng\u0103 Filioque \u2013 celibatul clerului, postirea s\u00e2mbetei, semipostul din prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a p\u0103resimilor \u0219i nerecunoa\u0219terea de c\u0103tre latini a mirungerii s\u0103v\u00e2r\u0219ite de preo\u021bii greci la bulgari. Odat\u0103 ce s-a pornit pe calea acuza\u021biilor, s-a mers din nefericire mai departe. \u00centr-o scrisoare c\u0103tre bulgari, judec\u00e2nd dup\u0103 cele relatate de papa Nicolae I, patriarhul Fotie ad\u0103uga noi imput\u0103ri la adresa latinilor: c\u0103 junghiau pe altar un miel \u00een ziua de Pa\u0219ti, ca iudeii, c\u0103 preo\u021bii lor \u00ee\u0219i rad barba, c\u0103 preg\u0103tesc sf\u00e2ntul mir cu ap\u0103 de r\u00e2u \u0219i c\u0103 ridic\u0103 diaconi la rangul de episcopi (Migne, P. L. 119, 1155 c.).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cu unele din aceste acuza\u021bii, se cobora fire\u0219te obiectul \u0219i interesul controversei. Polemica pornea pe panta \u00eentrecerii de imput\u0103ri \u0219i a exager\u0103rii lor, acuza\u021bia de \u00aberezie\u00bb trecea dintr-o parte \u00een alta. Grecii afectau, latinii r\u0103spundeau cu \u00eendoit\u0103 pasiune. Gre\u0219it\u0103 era, dup\u0103 ei, nu \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lor despre Filioque, ci \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura grecilor, pentru c\u0103 respingeau formula latin\u0103! Cu aceast\u0103 convingere combat pe greci c\u0103lug\u0103rul Ratramnus de la Corbie41 \u0219i episcopul de Paris Aeneas42, \u00een secolul IX.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Latinii nu se mul\u021bumeau s\u0103 explice \u0219i s\u0103 apere mai mult sau mai pu\u021bin reu\u0219it punctul lor de vedere, ci acuzau ei pe greci de erezie, socotind normativ\u0103 doctrina lor nou\u0103, \u0219i aceasta era tot ce putea s\u0103 irite mai mult pe greci. P\u00e2n\u0103 unde a putut s\u0103 mearg\u0103 orbirea \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, arat\u0103 acuza\u021bia cardinalului Humbert, \u00een sentin\u021ba de excomunicare de la 1054, c\u0103 grecii sunt eretici ca pnevmatomahii, pentru c\u0103 au scos pe Filioque din simbolul credin\u021bei! Ratramnus asimilase \u00eenaintea lui pe greci cu arienii pentru c\u0103 spuneau c\u0103 Fiul este mai mic dec\u00e2t Tat\u0103l, ceea ce grecii nu spuneau43. Cu aceea\u0219i str\u00e2mb\u0103 logc\u0103, Humbert acuza pe greci \u0219i de maniheism, pentru c\u0103 \u00eentrebuin\u021bau la Sf\u00e2nta Euharistie p\u00e2ine dospit\u0103, \u00een loc de azim\u0103, ca \u0219i cum ar fi socotit-o \u00eensufle\u021bit\u0103, pentru c\u0103 are fermen\u021bi, sau \u00eei critica pentru c\u0103 nu-\u0219i rad barba. Tot astfel, c\u0103s\u0103toria preo\u021bilor era socotit\u0103 \u00aberezie nicolait\u0103\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>La jum\u0103tatea secolului XI, azima era, dup\u0103 Filioque, obiectul cel mai pasionant al polemicii. Ca \u0219i chestiunea Filioque, latinii nu se mul\u021bumeau s\u0103 se apere, ci acuzau cu sporit\u0103 pasiune pe greci, consider\u00e2nd erezie uzul acestora. Cu asemenea sentimente de o parte \u0219i de alta, nu e de mirare c\u0103 num\u0103rul capetelor de acuza\u021bie a tot crescut, ajung\u00e2nd \u00een secolul XI la 28 44. Dup\u0103 schism\u0103 ele au fost \u0219i mai multe. Latinii n-au r\u0103mas \u00een urma grecilor \u00een aceast\u0103 num\u0103rare de inova\u021bii \u0219i erezii. \u00cen m\u0103sura \u00een care se ad\u0103ugau noi \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi sau practici \u00een credin\u021ba \u0219i cultul Bisericii papale, care deveneau obiect de polemic\u0103, se r\u0103spundea u\u0219or \u0219i simplu c\u0103 este gre\u0219it\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura sau practica ortodox\u0103 opus\u0103. Ca \u0219i respingerea formulei Filioque \u0219i a azimei, au fost \u0219i sunt socotite \u00aberezii\u00bb, negarea purgatoriului \u0219i mai ales a primatului papal din partea ortodoc\u0219ilor, la care s-au ad\u0103ugat multe altele. Dac\u0103 acestea se puteau crede \u0219i scrie \u00een secolele XVII-XVIII, \u00een acte cu caracter oficial, cum era \u00abErrorum catalogus\u00bb al cardinalului conte Leopold de Kolonici, arhiepiscop de Strigoniu \u0219i primat al regatului Ungariei (\u20201707), care socotea pentru uzul misionarilor 40 de \u00aberori ele ereticilor schismatici\u00bb \u2013 \u00eentre care c\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00een patru Vineri peste an carne45, se \u00een\u021belege c\u0103 interesul \u0219i gustul medievalilor de a \u021bine contabilitatea erorilor confesionale putea fi cel pu\u021bin tot at\u00e2t de mare.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Privite \u00een sine, aceste deosebiri de concep\u021bii \u0219i de practici nu prezentau gravitatea care li s-a atribuit. Nu numai ierarhi \u0219i teologi greci cu vederi mai largi, ca arhiepiscopul Teofilact al Ohridei din sec. XI 46 \u0219i teologi \u00ablatinofili\u00bb47, dar chiar patriarhul Fotie a recunoscut la \u00eenceput c\u0103 deosebirile dintre cele dou\u0103 Biserici nu stric\u0103 unitatea \u0219i bunele lor raporturi. Dac\u0103 \u00een urm\u0103 patriarhul, trec\u00e2nd peste acestea, a acuzat totu\u0219i cu asprime Biserica papal\u0103 de \u00eennoiri anticanonice, a fost din cauza amestecului papii \u00een convertirea bulgarilor \u0219i a atitudinii provocatoare a misionarilor latini cum vom vedea.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Pentru a \u00een\u021belege mai bine u\u0219urin\u021ba \u0219i pasiunea cu care se aruncau acuza\u021bii cu privire la obiceiuri care nou\u0103 ni se par f\u0103r\u0103 importan\u021b\u0103, trebuie s\u0103 le privim cu concep\u021bia, interesul \u0219i sensibilitatea celor de atunci. Ele se aduceau cu ideile \u0219i cu sentimentele lor de oameni medievali, care, \u00een credin\u021ba \u0219i pietatea lor, mai mare dec\u00e2t a omului modern, \u021bineau \u00eentocmai practicile \u0219i regulile biserice\u0219ti, observau cu grij\u0103 deosebirile religioase, aveau un sim\u021b religios mai dezvoltat \u0219i mai impresionabil dec\u00e2t al nostru. Aceasta \u00eei f\u0103cea uneori formali\u0219ti \u0219i fanatici, \u0219i azi regret\u0103m c\u0103 n-au \u0219tiut s\u0103 se ridice peste forme \u0219i peste sentimentele lor. Pentru ei \u00eens\u0103, diferen\u021bele biserice\u0219ti aveau importan\u021b\u0103 mai mare dec\u00e2t pentru noi. De regul\u0103, cre\u0219tinii de diferite rituri se tolerau acolo unde convie\u021buiau, dar dac\u0103 o \u00eemprejurare deosebit\u0103 irita spiritele, imput\u0103rile se iscau \u00een chip firesc \u0219i materialul pentru dispute era dat.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u0218i \u00een timpul lui Fotie \u0219i \u00een timpul lui Mihail Cerularie asemenea \u00eent\u00e2mpl\u0103ri s-au ivit, independent de voin\u021ba lor, \u0219i au dat prilej polemicii. Alimentat\u0103 de o parte \u0219i de alta, ea a crescut, a \u00eenveninat \u0219i a s\u0103pat mai ad\u00e2nc dec\u00e2t trebuia. Este exagerat \u0219i nepotrivit totu\u0219i s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 chestiunile pe care \u00abse certau\u00bb grecii \u0219i latinii \u00een secolele IX \u0219i XI erau simple \u00abnimicuri\u00bb \u0219i c\u0103 a fost vina patriarhilor greci c\u0103 au dat cei dint\u00e2i importan\u021b\u0103 dogmatic\u0103 unor chestiuni de ordin cultic sau practic secundare48.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cele imputate de Fotie latinilor dup\u0103 intrarea lor \u00een Bulgaria nu sunt de importan\u021b\u0103 egal\u0103. Ele c\u0103p\u0103tau interes anume numai \u00een situa\u021bia \u00een care scrie patriarhul, c\u00e2nd adic\u0103 latinii \u00eenv\u0103\u021bau pe bulgari s\u0103 dispre\u021buiasc\u0103 \u0219i s\u0103 alunge pe greci, a c\u0103ror credin\u021b\u0103 \u2013 ziceau \u2013 nu este \u00eentru totul ortodox\u0103. Actualitate \u0219i interes le da deci conflictul ivit, nu singur patriarhul de Constantinopole. \u00cen polemica deschis\u0103, importan\u021b\u0103 deosebit\u0103 prezenta doar adausul Filioque, cu care Fotie s-a \u0219i ocupat \u00eentr-o scrisoare special\u010349. Patriarhul a \u00eenscris \u00een lista \u00eennoirilor latine \u0219i lucruri \u00absecundare\u00bb, dar el avea scuza c\u0103 acestea erau fie cenzurate prin canoane, fie jignitoare pentru Biserica Ortodox\u0103, cum era nerecunoa\u0219terea tainei mirungerii s\u0103v\u00e2r\u0219ite de preo\u021bii greci, precum \u0219i pe aceea c\u0103 el nu le atribue tuturor aceea\u0219i importan\u021b\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Pun\u00e2ndu-se problema dreptei credin\u021be \u00een fa\u021ba unui popor, care urma s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre cre\u0219tnismul grec \u0219i cel latin, fiecare parte a c\u0103utat s\u0103 arate meritele sale religioase \u00een paguba celeilalte, \u0219i atunci firesc a fost ca Patriarhul de Constantinopole, provocat de pap\u0103 \u0219i ap\u0103s\u00e2nd pe condei s\u0103 sublinieze uzuri bisericelti latine, pe care le condamnau de altfel canoanele sau tradi\u021bia Bisericii vechi.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen iritarea ce s-a produs, procedeul a continuat. De la cele cinci50 abateri criticate de Fotie \u00een enciclica sa (867), s-a ajuns cum am spus, la cele 28 din Opuscullum contra Francos, apoi la 60 \u0219i la 8051. Este totu\u0219i important c\u0103 de\u0219i se puteau imputa latinilor at\u00e2tea, patriarhii Fotie \u0219i Mihail Cerularie, de care se spune cu u\u0219urin\u021b\u0103 c\u0103 au dat \u00eensemn\u0103tate unor lucruri mici, nu le-au adus dec\u00e2t c\u00e2teva acuza\u021bii. Nici unul nici altul n-a aruncat \u00een fa\u021ba latinilor lunga list\u0103 de erori, \u00eentre care unele, ca raderea b\u0103rbii, f\u0103ceau pe Teofilact al Ohridei s\u0103 z\u00e2mbeasc\u010352.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>O anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 s-a p\u0103strat deci \u00een polemica oficial\u0103, \u0219i acest lucru are importan\u021ba sa \u00een judecarea cauzelor schismei. De altfel, gravitatea mai mare prezenta nu at\u00e2t ceea ce se comb\u0103tea \u00een epistolele sau scrierile patriarhilor greci, c\u00e2t ceea ce nu se numea \u00eenc\u0103, dar se sim\u021bea: primatul papal. Recunoscut \u00een apus, episcopii Romei f\u0103ceau \u00eencercarea de a-l impune \u0219i grecilor, folosind chiar prilejul dat de ace\u0219tia, cum a fost situa\u021bia creat\u0103 la Constantinopole prin depunerea patriarhului Igna\u021biu \u0219i alegerea lui Fotie (858).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Interesul cel mai mare era recunoa\u0219terea autorit\u0103\u021bii lor \u00een r\u0103s\u0103rit. Nicolae I nu se mul\u021bimea s\u0103 conteste legalitatea alegerii lui Fotie, pe care-l numea laic (vir Photius) \u0219i neofit, ci contesta chiar rangul patriarhal al scaunului de Constantinopole \u0219i cita pe cei doi patriarhi la Roma, ca s\u0103-i judece cu autoritatea sa de \u0219ef suprem al Bisericii \u00eentregi. Iat\u0103 mai ales ceea ce nu se putea admite la Constantinopole. Pentru aceasta, un patriarh nu trebuia s\u0103 aib\u0103 ambi\u021bia \u00abmonstruoas\u0103\u00bb sau \u00abprodigioas\u0103\u00bb, care se atribue lui Fotie \u0219i lui Mihail Cerularie, ci doar demnitate \u0219i cuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 \u00een orient papii n-au avut niciodat\u0103 autoritatea pe care o revendicau cu ifose de monarhi biserice\u0219ti.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Istoricii sunt de acord s\u0103 recunoasc\u0103 importan\u021ba excep\u021bional\u0103 a primatului papal \u00eentre cauzele schismei; o recunosc \u00een felul lor \u0219i istoricii \u0219i romano-catolici, c\u00e2nd v\u0103d originea ei \u00een refuzul grecilor de a se supune autorit\u0103\u021bii papale \u0219i vorbesc de \u00absustragerea\u00bb lor de sub aceast\u0103 autoritate. Sub autoritatea papilor, orientul nu se g\u0103sise niciodat\u0103. Doi papi tari pe succesele lor \u00een apus, pe teoria primatului papal mult rotunjit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een vremea lor \u0219i chiar pe false temeiuri, ca decretatele pseudoisidoriene \u0219i dona\u021bia lui Constantin \u2013 Nicolae I \u0219i Leon IX \u2013 f\u0103ceau \u00eencercarea s\u0103 supun\u0103 \u0219i orientul puterii lor a\u0219a cum era supus occidentul. Orientul s-a opus prin Fotie \u0219i Mihail Cerularie. Schisma este mai ales efectul acestei opozi\u021bii, cea mai important\u0103 din c\u00e2te au \u00eenvr\u0103jbit pe greci \u0219i pe latini. Dac\u0103 dezbinarea Bisericilor a fost urmarea orgoliului, \u0219i a fost aceasta, orgoliul se g\u0103sea nu numai la Bizan\u021b. Dimpotriv\u0103, el era propor\u021bional cu preten\u021biile ierarhilor la putere, \u0219i cele mai mari au fost ale episcopilor Romei. A nega ambi\u021bia lor nem\u0103surat\u0103, este a nega \u00eens\u0103\u0219i ideea primatului papal.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Azi trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem, peste toate cauzele mai mari \u0219i mai mici, c\u0103 la \u00eenceputul dezbin\u0103rii biserice\u0219ti st\u0103 mai ales \u00eempu\u021binarea dragostei cre\u0219tine, sl\u0103birea puternicului sentiment de solidaritate, care \u00eenfr\u0103\u021bea \u00een primele secole pe cre\u0219tinii de pretutindeni, r\u0103cirea acelui cald sim\u021b al comuniunii \u0219i unit\u0103\u021bii biserice\u0219ti, cu care Policarp al Smirnei \u0219i Anicet al Romei, de\u0219i de p\u0103reri deosebite, r\u0103m\u00e2neau \u00een pace; cu care Irineu sf\u0103tuia pe episcopul Romei, Victor, s\u0103 nu amenin\u021be pe al\u021bii cu excomunicarea; cu care Ciprian recuno\u0219tea altor Biserici, spre deosebire de \u0218tefan al Romei, dreptul de a \u021bine o practic\u0103 diferit\u0103 de a Bisericii sale; cu care Dionisie al Alexandriei sf\u0103tuia pe schismaticul Nova\u021bian, \u00eentr-o scrisoare mi\u0219c\u0103toare (la Eusebiu, Ist. Bis. VI, 45), s\u0103 nu dezbine Biserica Romei altor episcopi nu ca ni\u0219te \u0219efi, ci ca ni\u0219te fra\u021bi mai mari \u00een cinste.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen fruntea tuturor cauzelor schismei trebuie pus\u0103 lipsa de dragoste \u0219i o concep\u021bie deosebit\u0103 despre constitu\u021bia \u0219i unitatea Bisericii53. \u00centre scaunle patriarhale s-au produs fric\u021biuni pe chestiunea de titluri \u0219i de \u00eent\u00e2ietate. Ierarhii s-au privit \u0219i tratat cu ambi\u021bii de m\u0103rire \u0219i cu vanitate. \u00cen locul cuvintelor de pace, dragoste \u0219i fr\u0103\u021bie, s-au rostit os\u00e2nde grele. Schisma oficial\u0103 a fost manifestarea unor asemenea atitudini \u0219i acte. \u00cenceputul l-a f\u0103cut de dou\u0103 ori Roma: \u0219i \u00een secolul IX \u0219i \u00een secolul XI.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>*<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Schisma \u00een secolul IX. \u2013<\/span> Iconoclasmul tulburase ad\u00e2nc \u0219i via\u021ba bisericeasc\u0103 la Bizan\u021b \u0219i raporturile cu occidentul54. El l\u0103sase dou\u0103 partide \u0219i dou\u0103 concep\u021bii, care se manifestau mai ales la alegerile de patriarhi. Unei tendin\u021be tradi\u021bionaliste, intransigente, sus\u021binute cu fanatism de c\u0103lug\u0103ri, se opunea alta, liberal\u0103 reformatoare, favorizat\u0103 de rena\u0219terea cultural\u0103 din secolul IX. Prezen\u021ba acestor dou\u0103 curente explic\u0103 situa\u021bia creat\u0103 la Constantinopole \u00een jurul alegerii patriarhilor Igna\u021biu \u0219i Fotie55. Igna\u021biu reprezint\u0103 pe cel dint\u00e2i, Fotie pe al doilea.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Igna\u021biu (847-858) fusese ales cu sprijinul \u00eemp\u0103r\u0103tesei v\u0103duve Teodora, care favoriza partida c\u0103lug\u0103rilor, \u00een fruntea c\u0103rora se g\u0103seau studi\u021bii. Insisten\u021ba lor de a inspira nu numai conducerea Bisericii, ci \u0219i pe a statului, \u0219i influen\u021ba lor nefast\u0103 \u00een politica lui Mihail I Rangabe (811-813) f\u0103cuse s\u0103 creasc\u0103 opozi\u021bia contra lor. O reac\u021biune56 s-a produs c\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul Mihail III (842-867) a ajuns major \u0219i c\u00e2nd Teodora a pierdut puterea \u0219i influen\u021ba, pe care le- a c\u0103p\u0103tat \u00een schimb fratele ei Bardas \u00een calitate de cezar57.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Patriarhul Igna\u021biu \u00ee\u0219i f\u0103cuse \u0219i adversari de la \u00eenceputul p\u0103storiei, nemul\u021bumind pe unii ierarhi printr-o atitudine excesiv de sever\u0103, uneori nejustificat\u0103, ca fa\u021b\u0103 de arhiepiscopul de Syracuz Grigore Asbesta, refugiat la Constantinopole din cauza invaziei arabe \u00een Sicilia (843). El reprezenta opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de guvernarea lor. Abuzul de putere \u0219i imoralitatea lui Bardas \u00eel \u00eent\u0103reau \u00een atidudinea sa. Refuzul de a-l primi la \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire \u0219i de a tunde \u00een monahism pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa mam\u0103 \u0219i pe fiicele ei, pentru a le face inofensive politic, a iritat pe slabul \u00eemp\u0103rat \u0219i pe puternicul cezar. Coinciden\u021ba acestor fapte cu descoperirea unui complot \u00eempotriva \u00eemp\u0103ratului, \u00eencercat de opozi\u021bie, a motivat depunerea lui Igna\u021biu (Nov. 858).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen locul lui a fost ridicat marele \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i demnitar Fotie, contra c\u0103ruia Igna\u021biu \u0219i partizanii lui au protestat \u0219i s-au agitat cu nest\u0103p\u00e2nit\u0103 patim\u0103, recurg\u00e2nd \u0219i la interven\u021bia papei Nicolae I, pentru restabilirea lui Igna\u021biu. Depunerea lui era \u00een adev\u0103r un act necanonic, dar \u00een situa\u021bia creat\u0103, \u00een parte din vina lui Igna\u021biu, readucerea lui nu mai era pentru moment posibil\u0103. Noul patriarh nu era vinovat cu nimic personal de cele \u00eent\u00e2mplate. El primise scaunul mai mult silit, ca pe un serviciu f\u0103cut imperiului \u0219i Bisericii, \u0219i dac\u0103 l-ar fi refuzat, \u00een locul lui ar fi fost adus un altul, cu mai pu\u021bine merite \u0219i calit\u0103\u021bi \u00een aceste \u00eemprejur\u0103ri grele. Se poate din contr\u0103 zice, c\u0103 \u00een cursul pe care l-au luat evenimentele, prezen\u021ba lui Fotie pe scunul patriarhal a fost mai mult dec\u00e2t necesar\u0103 pentru Biserica Ortodox\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Schimbarea de la Constantinopole a dat din nefericire papei prilej binevenit de amestec \u00een cele ale Bisericii grece\u0219ti. Instigat de partizaniilui Igna\u021biu \u0219i rugat chiar de Fotie, Nicolae I a trimis delega\u021bi la un sinod \u021binut la Constantinopole (861), care, contrariu a\u0219tept\u0103rilor lui, a recunoscut depunerea lui Igna\u021biu \u0219i alegerea lui Fotie58. Nemul\u021bumit de faptul c\u0103 lega\u021bii, \u00een loc s\u0103 ancheteze \u0219i s\u0103 judece pe cei \u00een cauz\u0103, cu puterea scaunului apostolic, au aprobat hot\u0103r\u00e2rile sinodului, singurul lucru pe care puteau de altfel s\u0103-l fac\u0103, precum \u0219i de faptul c\u0103, profit\u00e2nd de situa\u021bie ca s\u0103 cear\u0103 vechile patrimonii papale aflate \u00een teritoriile scoase de sub jurisdic\u021bia Romei, \u00eemp\u0103ratul Mihail III nu \u00eemplinise dorin\u021ba papei, Nicolae I a luat atitudine ostil\u0103 Patriarhului Fotie, l-a depus \u00eentr-un sinod \u021binut la Roma (863), l-a lovit cu excomunicarea dac\u0103 nu p\u0103r\u0103se\u0219te scaunul patriarhal \u00een timp de o lun\u0103, ca neofit, schismatic, adulter, p\u0103c\u0103tos \u0219i r\u0103pitor al scaunului patriarhal; a degradat depus \u0219i anatematizat pe Arhiepiscopul Grigore Asbesta, care hirotonise pe Fotie, a depus pe to\u021bi clericii hirotoni\u021bi de acesta, \u0219i a pedepsit pe lega\u021bi, sub motiv c\u0103 s-au l\u0103sat cump\u0103ra\u021bi de greci59.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 arbitrar\u0103 agrava situa\u021bia, \u00eendrum\u00e2nd-o spre schism\u0103. Fotie n-a r\u0103spuns totu\u0219i la provocarea \u0219i la abuzul papei. \u00cemp\u0103ratul \u00een schimb a trimis lui Nicolae I o regretabil\u0103 scrisoare aspr\u0103 \u0219i jignitoare (865), \u00een care trata pe latini ca pe barbari \u2013 zicea aceasta despre limba lor,\u2013 iar pe pap\u0103 cu dispre\u021b \u0219i cu amenin\u021b\u0103ri nes\u0103buite despre distrugerea Romei60.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>R\u0103spunsul papei, care protesta pe drept cuv\u00e2nt contra tonului \u0219i ofenselor imperiale, ad\u0103uga la iritarea produs\u0103 prin nem\u0103surate preten\u021bii bazate pe un drept de autoritate necunoscut \u00een orient. Nicolae I f\u0103cea o lung\u0103 apologie a primatului papal, cita pe Fotie \u0219i Igna\u021biu la Roma, pentru a-i supune judec\u0103\u021bii lui, amintea \u00eemp\u0103ratului de Nero, Diocle\u021bian, Constantin (Copronim) \u0219i Anastasie, ale c\u0103ror nume erau \u00abexecrabile\u00bb \u0219i cerea necondi\u021bionat\u0103 supunere autorit\u0103\u021bii sale. Schimb\u00e2nd apoi oarecum tonul \u0219i tactica, papa a scris \u00een anul urm\u0103tor (nov. 866) alte opt epistole pentru cei de la Constntinopole, precum \u0219i o enciclic\u0103 adresat\u0103 clerului \u0219i credincio\u0219ilor din Asia \u0219i Libia. Era o mare mobilizare \u00eempotriva patriarhului Fotie, a c\u0103rui depunere papa o urm\u0103rea cu orice pre\u021b, voind s\u0103 solidarizeze cu sine cre\u0219tin\u0103tatea oriental\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Papa f\u0103cea o gre\u0219eal\u0103 care se \u00eentorcea \u00eempotriva sa \u00eensu\u0219i. Condamnarea lui Fotie la 863 \u0219i \u00eencercarea de a-l izola, umili \u0219i birui prin toate mijloacele, ca \u0219i agita\u021bia igna\u021bienilor, \u00eencuraja\u021bi de atitudinea papei, au avut efectul contrariu: au \u00eent\u0103rit situa\u021bia lui Fotie. Cu c\u00e2t papa st\u0103ruia mai mult asupra pretinsului s\u0103u drept de a-\u0219i impune autoritatea \u0219i judecata oricui \u0219i oriunde, cu at\u00e2t grecii \u00een\u021belegeau mai bine pericolul de a fi supu\u0219i acestei autorit\u0103\u021bi \u0219i necesitatea de a se opune arbitrariului ei. Amestecul latinilor \u00een Bulgaria \u00eentr-un mod jignitor pentru greci, le-a deschis \u0219i mai mult ochii asupra situa\u021biei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Bulgarii s-au convertit cu unele ezit\u0103ri61. \u021aarul Boris (853-888) voind s\u0103-\u0219i cre\u0219tineze poporul, de\u0219i mai apropiat \u00een toate privin\u021bele de imperiul bizantin, c\u0103uta spre imperiul franc, din motive mai mult politice. O alian\u021b\u0103 \u00eentre bulgari \u0219i franci era un mare pericol pentru Bizan\u021b. Convertirea bulgarilor prezenta de aceea un interes vital pentru imperiul grec,care trebuia s\u0103-i apropie, pentru a-i face prieteni. Concuren\u021ba cu francii da convertirii lui Boris un caracter de conflict politic \u0219i religios \u00eentre cele dou\u0103 imperii, a c\u0103ror rivalitate \u021barul o provoca prin inten\u021bia sa de a prefera pe cel mai dep\u0103rtat celui mai apropiat. Rivalitatea era trezit\u0103 \u0219i de ac\u021biunea misionar\u0103 a grecilor la moravi, \u00een acela\u0219i timp62.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00centoarcerea lui Boris cu fa\u021ba spre apus \u0219i cu spatele spre Bizan\u021b, era nu numai o jignire, ci \u0219i o amenin\u021bare: \u00eensemna o alian\u021b\u0103 cu francii \u00eempotriva imperiului oriental \u0219i prezen\u021ba Romei papale la por\u021bile Constantinopolei. Latinizarea bulgarilor \u00eentindea jurisdic\u021bia papal\u0103 p\u00e2n\u0103 la Marea Neagr\u0103 \u0219i schimba cu totul situa\u021bia raporturilor dintre Bizan\u021b \u0219i ru\u0219i, rom\u00e2ni, maghiari, s\u00e2rbi, ca s\u0103 nu mai vorbim de restul Europei. Trebuia ca grecii s\u0103 fi fost orbi, ca s\u0103 nu vad\u0103 dubla amenin\u021bare roman\u0103 \u0219i german\u0103, pe care ar fi adus-o cu sine convertirea bulgarilor prin misionari latini.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cre\u0219tinismul grec era cunoscut de bulgari \u00eenainte de jum\u0103tatea secolului IX, prin indigeni \u0219i prizonieri greci. Papa \u0219tia c\u0103 \u00abmul\u021bi dintre bulgari s-au f\u0103cut cre\u0219tini\u00bb, \u0219i nu se f\u0103cuser\u0103 de la Roma63. C\u00e2nd Boris privea \u0219i trata spre apus, cre\u0219tinarea poporului bulgar era \u00eenceput\u0103 de la Bizan\u021b, unde se botezase sora \u021barului \u0219i un num\u0103r de nobili (863). Pentru a \u00eentoarce pe \u021bar spre r\u0103s\u0103rit, armata lui Mihail III a intrat \u00een Bulgaria, \u00een urma unor incursiuni bulgare \u00een imperiu. Silit astfel \u0219i ob\u021bin\u00e2nd totodat\u0103 o concesiune teritorial\u0103 dorit\u0103, Boris a primit misionari \u0219i botezul de la Bizan\u021b la 864-865, c\u00e2nd raporturile dintre Fotie \u0219i Nicolae erau rupte prin hot\u0103r\u00e2rea papei de la 863. \u00cen aceast\u0103 situa\u021bie, interesul pentru convertirea bulgarilor cre\u0219tea \u0219i mai mult. Botezul \u021barului a avut r\u0103sunet p\u00e2n\u0103 \u00een apus, unde-l f\u0103ceau a\u0219teptat tratativele lui cu Ludovic Germanicul64.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prin botezul lui Boris, situa\u021bia se l\u0103murise \u00een favoarea Bizan\u021bului, \u0219i raporturile cu Roma n-ar fi fost influen\u021bate de el, dac\u0103 \u021barul nu s-ar fi \u00eentors din nou spre apus65. La abia un an dup\u0103 cre\u0219tinare, Boris trimitea papei Nicolae I o lung\u0103 scrisoare, cer\u00e2nd l\u0103muriri la o mul\u021bime de \u00eentreb\u0103ri \u00een leg\u0103tur\u0103 cu noua credin\u021b\u0103, \u0219i indic\u00e2nd prezen\u021ba \u00een \u021bara sa unor propagatori de diferite \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi. \u021aarul cerea de asemenea misionari latini \u0219i urm\u0103rea mai ales ob\u021binerea unui patriarh propriu.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prea mul\u021bumit de acest prilej binevenit pentru a se amesteca \u00een Bulgaria \u0219i a \u00eempiedica succesul rivalului s\u0103u, Nicolae I a r\u0103spuns \u021barului printr-o epistol\u0103 (866), care e un document de mare importan\u021b\u0103 \u00een istoria schismei66. Ea urm\u0103re\u0219te unele din laturile conflictului greco-latin, a\u0219a cum acesta apare \u00een enciclica patriarhului Fotie (867). Pe Boris \u00eel interesau o mul\u021bime de lucruri practice m\u0103runte, la care papa da l\u0103muriri cu o \u00een\u021belepciune \u0219i un sim\u021b practic care \u00eei lipsise \u00eenv\u0103\u021batului patriarh, c\u00e2nd adresase \u021barului, \u00een loc de sfaturi elementare, o scrisoare teologic\u0103 grea pentru un neofit.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Papa scria lui Boris, care se ar\u0103ta interesat s\u0103 cunoasc\u0103 adev\u0103rata credin\u021b\u0103 cre\u0219tin\u0103, c\u0103 aceasta este cea de la Roma67 \u0219i ad\u0103uga c\u0103 adev\u0103ra\u021bii patriarhi sunt cei de la Roma, Alexandria \u0219i Antiohia. De la Constantinopole, zicea c\u0103 nu e un scaun de origine apostolic\u0103 \u0219i nu are autoritate patriarhal\u0103 legitim\u0103, pentru c\u0103 nici sinodul I ecumenic, cel mai \u00eensemnat dintre toate, nu vorbe\u0219te de el68. Papa f\u0103cea teologie ieftin\u0103 cu bulgarul ne\u0219tiutor, ca \u0219i cum patriarhatele ar fi fost stabilite prin sinodul I ecumenic, c\u00e2nd Constantinopole \u00eenc\u0103 nu devenise capitala imperiului. Pe el \u00eel interesa nu adev\u0103rul c\u00e2t succesul. De aceea, pe de o parte Nicolae I se cobora la \u00een\u021belegerea \u0219i nevoile practice ale poporului bulgar, pe de alta \u00eel \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 dispre\u021buiasc\u0103 \u0219i credin\u021ba \u0219i autoritatea bisericeasc\u0103 a Grecilor, recunosc\u00e2nd numai pe cele de la Roma.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Sosind \u00een Bulgaria, misiunea latin\u0103 a ob\u021binut alungarea clericilor greci, sub pretext c\u0103 sunt hirotoni\u021bi de Fotie \u0219i c\u0103 tr\u0103iesc c\u0103s\u0103tori\u021bi. Tot ce era grecesc era \u00eenl\u0103turat, cre\u0219tinismul latin \u00eenlocuia \u00een toate pe cel bizantin69. Era tocmai ceea ce mai trebuia pentru a scoate pe patriarhul Fotie din t\u0103cerea ce p\u0103strase de la condamnarea sa de c\u0103tre pap\u0103. Riposta lui a fost necru\u021b\u0103toare. \u00centr-o epistol\u0103 enciclic\u010370, adresat\u0103 patriarhilor ortodoc\u0219i (867), Fotie protesta cu indignare contra abuzului \u0219i jignirii scandaloase ce constituia intrarea \u0219i purtarea latinilor \u00een Bulgaria, abia convertit\u0103 de greci, denun\u021ba abaterea lor de la credin\u021ba \u0219i tradi\u021bia Bisericii vechi \u0219i convoca un sinod pentru judecarea acestor lucruri.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Patriarhul anun\u021ba totodat\u0103 c\u0103 a primit scriori din apus cu grave pl\u00e2ngeri contra tiraniei papei, de la unii care cer ajutorul s\u0103u71. Dup\u0103 m\u0103rturii date de adversari ai lui Fotie72, el a \u021binut \u00een vara anului 867 un sinod \u0219i a aruncat anatema asupra papei Nicolae I Era un r\u0103spuns \u00eent\u00e2rziat la condamnarea din 863, motivat numai de atitudinea papei fa\u021b\u0103 de greci \u00een chestiunea bulgar\u0103. Cu aceasta, se rupea leg\u0103tura \u00eentre cele dou\u0103 Biserici \u0219i de la Constantinopol, dup\u0103 ce se rupsese de la Roma. Era primul schimb de anateme \u0219i primul act al schismei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Recunosc\u00e2nd tonul aspru al enciclicii patriarhale \u0219i dispre\u021bul cu care vorbe\u0219te de latini, numindu-i oameni nelegiui\u021bi \u0219i resping\u0103tori, ie\u0219i\u021bi din \u00eentuneric, \u00abc\u0103ci erau f\u0103pturi din p\u0103r\u021bile apusene\u00bb, care au n\u0103v\u0103lit \u00een Bulgaria \u00abca un mistre\u021b \u00een via Domnului cea iubit\u0103 \u0219i de cur\u00e2nd s\u0103dit\u0103\u00bb73, \u00een\u021belegem totodat\u0103 c\u0103 patriarhul fusese destul provocat, ca s\u0103 fie \u00eendrept\u0103\u021bit a se manifesta astfel.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen enciclica lui se vede \u00eenceputul grav al polemicii grece\u0219ti pe chestiunile de doctrin\u0103, cult \u0219i disciplin\u0103, care deosebesc cele dou\u0103 Biserici p\u00e2n\u0103 azi. Ea a devenit \u00een adev\u0103r punct de plecare \u0219i model al criticii grece\u0219ti contra Bisericii latine. Patriarhul este acuzat anume c\u0103 a dat importan\u021b\u0103 exagerat\u0103 unor chestiuni secundare, care n-ar fi tulburat singure raporturile dintre Biserici.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Dup\u0103 cum am spus, Fotie acuza pe latini de cinci abateri de la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura \u0219i practica Bisericii vechi, cit\u00e2nd \u00eempotriva lor canoane sau \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura ortodox\u0103. Se obi\u0219nuie\u0219te a se zice de c\u0103tre istorici neortodoc\u0219i, c\u0103 patriarhul a procedat cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u0219i cu r\u0103utate, imput\u00e2ndu-le latinilor pentru a face din cauza sa personal\u0103 o cauz\u0103 ortodox\u0103 na\u021bional\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Credem c\u0103 indignarea cu care Fotie ap\u0103sa pe gravitatea celor imputate latinilor se explic\u0103 nu numai prin interesul ce prezentau atunci \u0219i \u00eentr-o asemenea situa\u021bie a\u0219a acuza\u021bii, ci, repet, prin importan\u021ba ce c\u0103p\u0103tau deosebirile confesionale \u00een concuren\u021ba pentru convertirea bulgarilor. \u0218i scrisoarea lui Boris c\u0103tre pap\u0103, \u0219i r\u0103spunsul lui Nicolae dovedesc c\u0103 ceea ce interesa mai mult pe \u021bar erau o mul\u021bime de lucruri m\u0103runte, la care se oprea mai u\u0219or mintea unor oameni simpli, cum erau atunci bulgarii. Chiar f\u0103r\u0103 aceasta, s\u0103ge\u021bile aruncate de pap\u0103 asupra grecilor, c\u0103rora li se contesta deodat\u0103 \u00een fa\u021ba bulgarilor converti\u021bi de Bizan\u021b, \u0219i ortodoxia \u0219i patriarhatul, erau cum nu se poate mai pu\u021bin potrivite pentru a se putea p\u0103stra t\u0103cere sau a se tolera asemenea acuza\u021bii.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Trebuie deci recunoscut c\u0103 a\u0219a cum papa Nicolae I a aruncat cel dint\u00e2i anatema asupra patriarhului Fotie la 863, a acuzat cel dint\u00e2i pe greci de abateri \u0219i de erezii, la 866. Faptul c\u0103 papa f\u0103cea aceasta indirect, scriind bulgarilor \u0219i nu grecilor, nu schimb\u0103 semnifica\u021bia gestului. Critica adus\u0103 clerului grec c\u0103s\u0103torit \u0219i nerecunoa\u0219terea tainelor s\u0103v\u00e2r\u0219ite de el, ca fiind hirotonit de Fotie, \u0219i \u00een deosebi a mirungerii ca trebuind s\u0103 fie rezervat\u0103 episcopului, este mai pu\u021bin \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 \u0219i mai grav\u0103 dec\u00e2t cea adus\u0103 latinilor de Fotie.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2t prive\u0219te falsificarea \u00absf\u00e2ntului simbol\u00bb, de care Fotie zicea c\u0103 e \u00abo culme a relelor\u00bb, am v\u0103zut c\u0103 occidentalii luaser\u0103 cu mult \u00eenainte de el atitudine \u00eempotriva \u00abereziei\u00bb grece\u0219ti, adic\u0103 a simbolului f\u0103r\u0103 Filioque. P\u00e2n\u0103 s\u0103 acuze Fotie pe latini pentru introducere lui Filioque, au criticat doctrina grecilor un num\u0103r de sinoade, de scriitori \u0219i de episcopi, ba chiar suverani din apus74. \u00cen timpul lui Fotie, comb\u0103tea pe greci \u00een aceea\u0219i privin\u021b\u0103 Ioan Scotus Erigena75. Acesta socotea c\u0103 \u00aberezia\u00bb greac\u0103 a ap\u0103rut atunci de cur\u00e2nd, \u0219i anume din cauza invidiei. Trimi\u021b\u00e2nd papa Nicolae I pe episcopul Formosus, care a convertit pe bugari la credin\u021ba lui Hristos, grecii, ne\u0219tiind cum s\u0103 combat\u0103 pe latini, au inventat aceast\u0103 erezie, c\u0103 Sf\u00e2ntul Duh purcede numai de la Tat\u0103 \u2013 \u0219i pentru aceasta au fost condamna\u021bi76. \u00cen Moravia, opera misionar\u0103 a fra\u021bilor Chiril \u0219i Metodiu a fost compromis\u0103 cu acuza\u021bia de \u00aberezie bizantin\u0103\u00bb \u00een chestiunea Filioque, mai ales dup\u0103 sinodul de la Worms (868). Dac\u0103 unii teologi \u0219i sinoadele c\u0103utau argumente patristice pentru justificarea formulei latine, papa \u0218tefan IV (V) (885-891) o \u00eentemeia pe simplul drept al Romei de a p\u0103zi \u0219i confirma dogmele77. \u0218i nu era oare justificat\u0103 acuza\u021bia lui Fotie de \u00eensu\u0219i faptul c\u0103 chiar papi ca Leon III se opuseser\u0103 adausului Filioque \u0219i c\u0103 el era criticabil?<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Patriarhul \u0219tia c\u0103 unele din cele imputate latinilor sunt lucruri de mai mic\u0103 importan\u021b\u0103, dar el g\u00e2ndea c\u0103 dac\u0103 se calc\u0103 tradi\u021bia bisericeasc\u0103 \u00een lucruri ne\u00eensemnate, se poate ajunge \u0219i la dispre\u021buirea dogmei78.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Cearta dintre capii celor dou\u0103 Biserici a luat \u00eendat\u0103 sf\u00e2r\u0219it nea\u0219teptat prin \u00eenl\u0103turarea patriarhului Fotie \u00een septembrie 867, \u0219i prin moartea papei Nicolae I dup\u0103 dou\u0103 luni. Vasile I Macedon (867-886), care \u00eenl\u0103turase prin asasinat pe Bardas \u0219i pe Mihail III, a depus pe Fotie, de teama unei opozi\u021bii din partea lui, \u0219i a readus pe Igna\u021biu (867-877). \u00cen interesul de a-\u0219i consolida situa\u021bia, noul \u00eemp\u0103rat schimba, cu oameni, \u0219i politica fa\u021b\u0103 de Roma.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen cuvinte m\u0103gulitoare, \u00eemp\u0103ratul \u0219i Igna\u021biu rugau pe Nicolae I, de a c\u0103rui moarte nu aflaser\u0103, s\u0103 trimit\u0103 delega\u021bi la un sinod care urma s\u0103 se \u021bin\u0103 la Constantinopole pentru judecarea lui Fotie. Sinodul s-a \u021binut (oct. 869-februarie 870)79. Dup\u0103 o parodie de judecat\u0103 a lui Fotie \u0219i a lui Grigore Asbesta, care imita pe cea f\u0103cut\u0103 cu Igna\u021biu \u00een sinodul de la 861, sinodul a anatemizat pe fostul patriarh \u0219i pe partizanii lui sub o sum\u0103 de acuza\u021bii, de o patim\u0103 care arat\u0103 mentalitatea \u0219i nivelul adun\u0103rii: curtezan, intrus, schismatic, adulter, paricid, fabricant de minciuni, inventator de false \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Sinodul era mai mult un triumf al papei (Adrian II), dec\u00e2t al patriarhului. Nicolae I era prosl\u0103vit ca un organ al Sf\u00e2ntului Duh, iar Fotie, al\u0103turat lui Dioscor, anatemizat de mai multe ori pentru \u00eendr\u0103zneala de a se fi purtat necuviincios cu \u00abierarhii Romei celei vechi\u00bb80. Sinodul de la 869-870 este socotit de latini al VIII-lea ecumenic. Dup\u0103 succesul ob\u021binut de delega\u021bii papei, ei \u00eencercau o deziluzie la refuzul grecilor de a recunoa\u0219te papei jurisdic\u021bia asupra Bulgariei. Trimi\u0219ii bulgari veni\u021bi la Constantinopole ca s\u0103 \u00eentebe de cine trebuie s\u0103 \u021bin\u0103 biserice\u0219te \u2013 nou\u0103 schimbare a lui Boris \u2013 au aflat c\u0103 trebuie s\u0103 \u021bin\u0103 de cei de la care au primit cre\u0219tinismul mai \u00eent\u00e2i, adic\u0103 de greci. Bulgarii au r\u0103mas apoi stornic lega\u021bi de Constantinopole.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ioan VIII (872-882), urma\u0219ul lui Adrian II, a \u00eencercat s\u0103 ob\u021bin\u0103 drepturi asupra Bulgariei prin presiuni asupra lui Igna\u021biu, som\u00e2ndu-l ca \u00een termen de 30 de zile s\u0103 retrag\u0103 clericii greci de la bulgari, sub amenin\u021barea cu excomunicarea \u0219i depunerea din scaunul patriarhal, pe care sta doar gra\u021bie bun\u0103voin\u021bei Romei! Moartea (oct. 877) a scutit pe Igna\u021biu de aceast\u0103 umilire. La scaunul patriarhal era chemat cu voia tuturor, Fotie (877-886), care \u00eentre timp se \u00eemp\u0103case cu \u00eemp\u0103ratul \u0219i cu Igna\u021biu. Era o \u00eemp\u0103care necesar\u0103 \u00een lupta cu papalitatea.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Interesele \u0219i tactul ambelor p\u0103r\u021bi au scutit a doua p\u0103storie a lui Fotie de greut\u0103\u021bile \u0219i nepl\u0103cerile celei dint\u00e2i. Ioan VIII spera s\u0103 c\u00e2\u0219tige Bulgaria prin recunoa\u0219terea lui Fotie \u0219i avea totodat\u0103 nevoie de ajutor contra arabilor, care jefuiau Italia \u0219i amenin\u021bau Roma. De\u0219i papa s-a manifestat la \u00eenceput ostil lui Fotie, acesta n-a ripostat. Afl\u00e2nd de revenirea lui la scaun, Ioan VIII a certat pe \u00eemp\u0103rat c\u0103 l-a integrat \u00eenainte de sosirea lega\u021bilor papali ceru\u021bi \u0219i deci de aprobarea sa, declara c\u0103 iart\u0103 uzurparea lui Fotie \u0219i c\u0103 hot\u0103r\u0103\u0219te ca el s\u0103 ocupe acum scaunul \u0219i afirma suprema\u021bia scaunului roman asupra tuturor celorlalte. Fotie era deci patriarh din gra\u021bia papei, \u0219i amenin\u021bat cu excomunicarea dac\u0103 va primi \u00een comuniune cu sine episcopi excomunica\u021bi de pap\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Sinodul \u021binut la Constantinopole (nov. 879-martie 880)81 cu delega\u021bii papei \u0219i cu un num\u0103r mare de episcopi greci (383) a anulat hot\u0103r\u00e2rile celui de la 869-870, a recunoscut \u0219i aclamat pe Fotie, cardinalul Petru declar\u00e2nd c\u0103 papa \u00eel reintegreaz\u0103 , a\u0219a cum a reintegrat pe Flavian, pe Ioan Gur\u0103 de Aur \u0219i pe Ciril al Ierusalimului, pe Polihroniu \u0219i pe al\u021bii \u2013 afirma\u021bie plin\u0103 de gre\u0219eli, \u00eentre care era inventarea lui Polihroniu82. Grecii \u0219i latinii au numit fiecare pe capul lor bisericesc \u00abecumenic\u00bb. Sinodul a fost foarte important prin num\u0103rul ierarhilor prezen\u021bi \u0219i prin hot\u0103r\u00e2rile luate. Uneori a fost numit sinod ecumenic (VIII): l-au numit a\u0219a chiar lega\u021bii papali \u00een \u0219edin\u021ba a patra.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Dincolo de acordul asupra persoanei lui Fotie, s-au manifestat \u00een sinod deosebiri cu privire la autoritatea celor doi primi episcopi, de Roma \u0219i Constantinopole. Lega\u021bii au exaltat continuu pr\u03bfeminen\u021ba absolut\u0103 a papei \u00eentre to\u021bi episcopii, grecii pe cea relativ\u0103 a patriarhului de Constantinopole, numindu-l \u03bc\u03ad\u03b3\u03b9\u03c3\u03c4\u03bf\u03c2 \u03b1\u03c1\u03c7\u03b9\u03b5\u03c1\u03b5\u03cd\u03c2 ceea ce Hefele socote\u0219te \u00abmonstruozitatea primatului bizantin\u00bb (IV, 1, p. 600). Este interesant totu\u0219i pentru punctul de vedere oriental, c\u0103 grecii recuno\u0219teau autoritate maxim\u0103 nu numai papei \u0219i lui Fotie, ci tuturor patriarhilor, numindu-i \u03bc\u03ad\u03b3\u03b9\u03c3\u03c4\u03bf\u03b9 \u03b1\u03c1\u03c7\u03b9\u03b5\u03c1\u03b5\u03b9\u03c2 (\u00een \u0219edin\u021ba V), \u0219i lega\u021bii papali n-au protestat.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Interesant de asemenea c\u0103 sinodul a hot\u0103r\u00e2t, cu aluzie la adausul Filioque, s\u0103 nu se fac\u0103 nici o schimbare \u00een simbolul credin\u021bei \u0219i a condamnat orice alterare a lui. Asupra schimb\u0103rii textului, sinodul a pus grea pedeaps\u0103: caterisire pentru clerici, anatem\u0103 pentru laici. Textul simbolului a fost citit \u00een \u0219edin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 Filioque, \u0219i lega\u021bii papali au semnat procesul-verbal, ca to\u021bi episcopii prezen\u021bi. Indignat \u0219i de aceasta, Hefele zice: \u00abA\u0219a se termin\u0103 actele lui Fotie, sanc\u021bion\u00e2nd dou\u0103 enormit\u0103\u021bi: respingerea lui Filioque \u0219i declararea primatului bizantin\u00bb IV, 1, pp. 603-604). Papa Ioan VIII a primit hot\u0103r\u00e2rea sinodului \u0219i s-a opus \u00eenscrierii lui Filioque \u00een simbol.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2t prive\u0219te chestiunea bulgar\u0103, adus\u0103 \u00een fa\u021ba sinodului de scrisorile papei, episcopii au declarat c\u0103 hot\u0103r\u00e2rea apar\u021bine \u00eemp\u0103ratului \u0219i c\u0103 ei sper\u0103 ca el s\u0103 supun\u0103 cu ajutorul lui Dumnezeu toate neamurile, \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se provinciile pierdute; atunci se va face \u00eemp\u0103r\u021birea cuvenit\u0103 a eparhiilor! Este greu de admis cu istoricul F. Dvornik, c\u0103 \u00eemp\u0103ratul \u0219i patriarhul, pentru a nu nemul\u021bumi pe pap\u0103, i-au l\u0103sat Bulgaria ca pre\u021b al recunoa\u0219terii lui Fotie83. \u0218tiut e \u00eens\u0103 c\u0103 papa \u021binea cu mare st\u0103ruin\u021b\u0103 la c\u00e2\u0219tigarea bulgarilor \u0219i c\u0103 le cerea s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 pe grecii eretici \u0219i schismatici ca go\u021bii, \u0219i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Roma84!<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Fapt e c\u0103 bunele raporturi biserice\u0219ti dintre Constantinopole \u0219i Roma s-au men\u021binut \u00een a doua p\u0103storie a lui Fotie, \u0219i se crede c\u0103 ele n-au fost tulburate nici sub urma\u0219ii lui Ioan VIII. P\u0103rerea admis\u0103 p\u00e2n\u0103 nu de mult c\u0103 Fotie a fost excomunicat \u0219i de Ioan VIII \u0219i de urma\u0219ii lui85, \u0219i c\u0103 s-a produs astfel o nou\u0103 schism\u0103, este ast\u0103zi p\u0103r\u0103sit\u010386.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>\u00centre cele dou\u0103 \u00abschisme\u00bb din sec. IX \u0219i XI. <\/span>Din a doua p\u0103storie a lui Fotie, raporturile dintre cele dou\u0103 Biserici deveneau ca \u0219i mai \u00eenainte, formale, f\u0103r\u0103 a fi regulate \u0219i str\u00e2nse. Conflictul din secolul IX zdruncinase \u0219i r\u0103cise leg\u0103turile greco-latine; ne\u00eencrederea \u0219i ura se manifestau mai u\u0219or, la orice prilej. Depunerea lui Fotie de c\u0103tre Leon VI la 886 era urmat\u0103 de un act nemaiv\u0103zut la Constantinopole: \u00eemp\u0103ratul ridica pe scaunul patriarhal pe fratele s\u0103u \u0218tefan (886-893), \u00een v\u00e2rst\u0103 de 16 ani. \u00cen locul marelui \u00eenv\u0103\u021bat, cu calit\u0103\u021bi eminente, care \u00eentrupa mai mult ca oricine \u00een veacul s\u0103u geniul, m\u00e2ndria \u0219i aspira\u021biile Bizan\u021bului, era pus un b\u0103ie\u021bandru boln\u0103vicios, f\u0103r\u0103 nici o chemare \u0219i f\u0103r\u0103 niciun drept la o demnitate bisericeasc\u0103 at\u00e2t de \u00eenalt\u0103. La Roma se instala un regim \u0219i mai scandalos, care caracterizeaz\u0103 epoca numit\u0103 a \u00abpornocra\u021biei\u00bb, \u00een care scaunul papal a fost dezonorat de mai to\u021bi titularii s\u0103i, pu\u0219i sau depu\u0219i de aristocra\u021bia roman\u0103, ba chiar \u0219i de femei87.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Raporturile biserice\u0219ti din acest timp au depins mai mult de interesele \u00eemp\u0103ra\u021bilor bizantini sau ale papilor, precum \u0219i de ale \u00eemp\u0103ra\u021bilor germani \u00een Italia. Perioada dintre cele dou\u0103 \u00abschisme\u00bb este timpul restaur\u0103rii st\u0103p\u00e2nirii bizantine \u00een Italia de sud \u0219i totodat\u0103 a \u00eencerc\u0103rii \u00eemp\u0103ra\u021bilor germani de p\u0103trunde \u00een aceast\u0103 \u021bar\u010388.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Conflictul de interese politice \u0219i biserice\u0219ti din sudul Italiei se complica \u00een prima jum\u0103tate a secolului XI prin a\u0219ezarea normanzilor. Chema\u021bi \u00een ajutor contra arabilor de \u0219efii lombarzi din regiune, \u00eencuraja\u021bi apoi de \u00eemp\u0103ra\u021bii germani \u0219i profit\u00e2nd de greut\u0103\u021bile \u0219i de sl\u0103birea imperiului bizantin dup\u0103 moartea lui Vasile II Bulgaroctonul (976-1025), normanzii tind s\u0103 ajung\u0103 adev\u0103ra\u021bi st\u0103p\u00e2ni. Schisma de la 1054 s-a produs \u00een \u00eemprejur\u0103ri politice aduse tocmai de necesitatea de a-i combate \u0219i are o str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 situa\u021bie.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00centre timp, unele fric\u021biuni biserice\u0219ti au creat noi motive de nemul\u021bumiri \u0219i de repro\u0219uri \u00eentre greci \u0219i latini. Voind s\u0103 aib\u0103 un mo\u0219tenitor la tron, \u00eemp\u0103ratul s-a c\u0103s\u0103torit de patru ori89, ceea ce era oprit de canoane. La opzi\u021bia patriarhului Nicolae Misticul (901-907, 912-925), \u00eemp\u0103ratul a r\u0103spuns cu arestarea lui, sub un pretext politic. Pentru a-\u0219i legitima c\u0103s\u0103toria a patra, din care avea un fiu, Leon VI s-a adresat celorlal\u021bi patriarhi \u0219i papei Sergiu III (904-911), care a dat u\u0219or aprobarea cerut\u0103 \u0219i a trimis lega\u021bi ca s\u0103-i acorde dispensa. Era o v\u0103dit\u0103 desconsiderare a dreptului canonic oriental \u0219i a drepturilor patriahului. Gestul a produs indignarea numero\u0219ilor partizani ai lui Nicolae Misticul.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Dup\u0103 moartea \u00eemp\u0103ratului, patriarhul a fost readus la scaun, \u0219i un sinod (920)90 a \u00eent\u0103rit practica ortodox\u0103, care opre\u0219te a patra c\u0103s\u0103torie91.Patriarhul a cerut \u0219i papei Ioan X s\u0103 aprobe punctul de vedere oriental , promi\u021b\u00e2ndu-i \u00eenscrierea numelui s\u0103u \u00een diptice, ceea ce \u00eensemneaz\u0103 c\u0103 fusese scos. Papa a trimis lega\u021bi la Constantinopole, dar n-a recunoscut principiul ortodox. Atitudinea papilor \u00een controversa \u00abtetragamic\u0103\u00bb a l\u0103sat grecilor o amintire nepl\u0103cut\u0103 \u0219i un motiv de critic\u0103 \u00een plus92.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Amestecul Romei a produs apoi din nou o impresie rea, c\u00e2nd papa Ioan XI a recunoscut patriarh pe prin\u021bul Teofilact (931, 933-956), un copilandru de 13 ani (931), pus de tat\u0103l s\u0103u Roman Lecapen (919-944). Teofilact a fost cel mai nevrednic patriarh de Constantinopole: un om preocupat nu de cele sfinte, ci de petreceri, de afaceri lume\u0219ti, de cai \u0219i c\u00e2ini. Papalitatea jignea \u0219i provoca din nou prin atitudinea sa opinia bisericeasc\u0103 greac\u0103, \u00een care abuzul \u00eemp\u0103ratului uzurpator produsese nemul\u021bumire \u0219i opozi\u021bie.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Calitatea moral\u0103 a papilor din acest timp nu era de natur\u0103 s\u0103 dea autoritate amestecului lor la Constantinopole, fie chiar solicita\u021bi, \u0219i opinia lor forma o enorm\u0103 derogare de la regulile biserice\u0219ti93.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2nd raporturile s-au r\u0103cit din nou, a fost mai mult din cauze politice, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu interesele bizantine din italia de sud, amenin\u021bate de cele imperiale germane. Cele dou\u0103 influen\u021be se ciocneau chiar la Roma, \u00een jurul scaunului papal, pentru care se g\u0103seau \u00een lupt\u0103 dou\u0103 tabere \u2013 sabini (crescen\u021bii) \u0219i tusculani \u2013 sau una din ele (sabinii), cu \u00eemp\u0103ratul german.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Contra papei tusculan \u0219i imperial Benedict VI (975-983), crescen\u021bii au sus\u021binut pe alesul lor Bonifaciu VII (974), care fiind alungat din Roma de adversari, s-a refugiat la Constantinopole, unde a stat zece ani. Sprijinit de greci, el a revenit la Roma la 984, a ocupat scaunul papal cu for\u021b\u0103 armat\u0103, a \u00eenchis pe noul pap\u0103 imperial Ioan XIV (983-984) pus de Otto II. De notat c\u0103 patriarhul Vasile I Scamandrinos (970-974) s-a opus politicii imperiale bizantine \u0219i c\u0103 a fost depus de Ioan Tzimiskis (969-976), pentru c\u0103 recuno\u0219tea probabil ca pap\u0103 legitim pe rivalul lui Bonifaciu94. De notat de asemenea c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa regent\u0103 Theofano, v\u0103duva lui Otto II, bizantin\u0103, a f\u0103cut la Roma politic\u0103 deosebit\u0103 de cea intereselor germane, sus\u021bin\u00e2nd pentru ocuparea scaunului papal, contra germanului Grigore V (996-999), rud\u0103 cu familia imperial\u0103, pe Ioan XVI (997-998), grec (Filagathos) din Italia de sud, pe care-l numise \u00eent\u00e2i arhiepiscop \u00een Italia de nord, la Piacenza95.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prezen\u021ba unui grec pe scaunul roman, \u00een aceste \u00eemprejur\u0103ri este interesant\u0103 prin leg\u0103turile lui cu Constantinopole, cu \u00eemp\u0103r\u0103teasa regent\u0103 Theofano, cu grecii din sudul Italiei, \u00eentre care cu Sf. Nil, vestit \u0219i venerat ascet, \u0219i mai ales cu partida tusculan\u0103, care opunea un grec unui pap\u0103 german imperial. Un grec pe scaunul papal cu leg\u0103turile de mai sus poate s\u0103 fi fost privit ca satisf\u0103c\u00e2nd mai multe interese, poate mai ales ca un pas spre \u00eent\u0103rirea la Roma, din care Otto III voia s\u0103 fac\u0103 adev\u0103ratul cap al imperiului s\u0103u \u00abroman\u00bb, a voin\u021bei \u0219i puterii basileului de la Constantinopole. Deviza t\u00e2n\u0103rului \u00eemp\u0103rat german cu s\u00e2nge bizantin era \u00abrenovatio reipublicae Romanae\u00bb, \u0219i mintea lui vis\u0103toare era plin\u0103 de g\u00e2ndul m\u0103ririi romane96.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Amestecul Constantinopolei \u00een fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u00eens\u00e2ngerate de la Roma nu servea interesele \u0219i bunele raporturi politice \u0219i biserice\u0219ti. La Roma exista \u00een adev\u0103r un partid \u00eenclinat spre Bizan\u021b, dar dorin\u021ba lui era s\u0103 combat\u0103 influen\u021ba franc\u0103 sau german\u0103. Romanii voiau de fapt libertate \u0219i nu iubeau nicio st\u0103p\u00e2nire str\u0103in\u0103, ci doar se ajutau cu una contra alteia.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Este curios c\u0103 \u00een starea de aguta\u021bie \u00eentre\u021binut\u0103 de diferitele amestecuri din\u0103untru \u0219i din afar\u0103 la ocuparea scaunului roman, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 de decaden\u021b\u0103 papal\u0103, arhiepiscopul de Orléans, Arnulf, imputa papalit\u0103\u021bii \u00een sinodul de la Saint-Basle (991), pe un ton acuzator \u0219i violent c\u0103 a pierdut Bisericile din R\u0103s\u0103rit \u0219i pe cea din Africa, iar cea de Constantinopole s-a dep\u0103rtat de ea: \u00abConstantinopolitana ecclesia se subduxit\u00bb. \u00cen aprinderea sa antiroman\u0103, ierarhul francez declar\u0103 apropiat\u0103 venirea lui Antihrist: puterea Romei e zdruncinat\u0103, religia a dec\u0103zut, numele lui Dumnezeu este dezonorat prin sperjur \u0219i Roma nu-\u0219i mai \u00eenal\u021b\u0103 glasul97.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen aceast\u0103 situa\u021bie, prestigiul papalit\u0103\u021bii nu putea fi mai mare la Constantinopole. La ideea altor superiorit\u0103\u021bi, se ad\u0103uga acolo cea a superiorit\u0103\u021bii morale. Compar\u00e2nd \u00een adev\u0103r pe patriarhii de Constantinopole cu papii epocii, grecii erau incontestabil superiori98. Chiar papi cu unele calit\u0103\u021bi, cum erau germanul Grigore V (996-999) \u0219i francezul Silvestru II (999-1003), mare \u00eenv\u0103\u021bat, favori\u021bii lui Otto III, care se g\u00e2ndea s\u0103 fac\u0103 prin ei o reform\u0103 a Bisericii, nu au putut \u00een condi\u021biunile pontificatului lor s\u0103 ridice prestigiul scaunului. Puterea imperial\u0103 era prea mare fa\u021b\u0103 de Biserica occidental\u0103 \u0219i de papalitate, pentru ca aceasta s\u0103 fi putut face ceva important pentru ridicarea sa moral\u010399.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Sentimentul superiorit\u0103\u021bii patriarhilor asupra papilor \u00abpornocra\u021biei\u00bb, dispre\u021bui\u021bi la Constantinopole ca simoniac100, contribuia \u0219i el la r\u0103ceala ce se manifesta \u00een atitudinea patriarhilor la \u00eenceputul secolului XI, c\u00e2nd raporturile cu papii se sl\u0103besc \u0219i \u00eentrerup din nou prin \u0219tergerea numelui lor din diptice de la Constantinopole.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cenceputul se socote\u0219te f\u0103cut de patriarhul Sisinniu I (996-998), contemporan cu papa german Grigore V, pentru care fusese maltratat \u0219i mutilat papa grec Ioan XVI. Istoricul german Gfr\u00f6rer, care scrie cu antipatie despre Bizan\u021b, crede c\u0103 \u00eemp\u0103ratul Vasile II a cerut lui Sisinniu, fost demnitar imperial \u0219i ridicat de el pe scaunul patriarhal, ca Fotie de Bardas, s\u0103 rup\u0103 rela\u021biile cu papa, agit\u00e2nd chestiunea tetragamiei ca pretext pentru a imputa paplit\u0103\u021bii o \u00aberezie\u00bb \u0219i a provoca astfel conflict cu scaunul papal. Gfr\u00f6rer \u00eentemeiaz\u0103 presupunerea sa pe Leon Allatius, \u00eenv\u0103\u021bat grec unit din secolul XVIII, care la r\u00e2ndul s\u0103u ar fi cunoscut lucrurile din manuscrise azi pierdute, puse \u00eens\u0103 de maurinii francezi la \u00eendoial\u0103101.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen primul deceniu al secolului XI, raporturile dintre cele dou\u0103 Biserici se socotesc reluate102. Gfr\u00f6rer explic\u0103 aceasta prin atitudinea ostil\u0103 a patriarhului Sergiu II fa\u021b\u0103 de \u00eemp\u0103ratul Vasile II \u0219i prin schimb\u0103rile din apus, unde stingerea dinastiei Ottonilor, prin moartea lui Otto III (1002), adusese scaunul papal \u00een m\u00e2na crescen\u021bilor baza\u021bi pe sprijin bizantin, afirma\u021bie \u00een care e oarecare contrazicere. Fapt e c\u0103 la 1009 raporturile se consider\u0103 reluate, constat\u00e2ndu-se pentru acest timp c\u0103 numele papei figura \u00een diptice la Constantinopole. Istoricul german vede \u00een aceasta chiar o alian\u021b\u0103 \u00een regul\u0103 \u00eentre Roma \u0219i Constantinopole.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Data aceasta e stabilit\u0103 prin \u0219tirea ce d\u0103 la 1054 patriarhul Petru al Antiohiei. \u00centr-o scrisoare c\u0103tre patriarhul Mihail Cerularie, care zicea c\u0103 numele papilor e \u0219ters din diptice de la sinodul quinisext, Petru spune c\u0103 \u00eenainte cu 45 de ani, numele papei era pomenit la Constantinopole. Anul 1009, care iese din aceast\u0103 \u0219tire ca dat\u0103 a comuniunii biserice\u0219ti \u00eentre cele dou\u0103 Biserici, este \u00een\u021beles de unii istorici ca termen p\u00e2n\u0103 la care a durat aceast\u0103 comuniune, de al\u021bii ca termen de la care a re\u00eenceput103. Prima interpretare este mai probabil\u0103; de altfel, \u0219i dup\u0103 a doua se admite c\u0103 raporturile s-au rupt din nou \u00een cur\u00e2nd104.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Hartofilaxul Nikita spune c\u0103 sub patriarhul Sergiu III (999-1019) s-a produs schism\u0103, pentru c\u0103 papa Sergiu IV (1009-1012), \u00een epistola sa de \u00eensc\u0103unare (deci atunci existau raporturi biserice\u0219ti), a f\u0103cut o m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103 care cuprindea adausul Filioque105. Dup\u0103 unul din manuscrisele izvorului citat, autorul nu cunoa\u0219te cauza schismei, dar i se pare c\u0103 a fost ne\u00een\u021belegere \u00abpentru scaune\u00bb; o alt\u0103 variant\u0103 vorbe\u0219te de \u00abgre\u0219elile romane\u00bb, admise f\u0103r\u0103 cercetare, \u0219i de r\u0103pirea unor privilegii \u0219i drepturi \u00abromane\u00bb (bizantine).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Zaharia Mathas (respectiv Constantin Oeconomos) spune f\u0103r\u0103 indica\u021bie de izvor, c\u0103 patriarhul Sergiu a \u0219ters din diptice numele papei prin hot\u0103r\u00e2rea unui sinod, pentru c\u0103 papa Sergiu a introdus pe Filioque \u00een simbol, a poruncit s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 Liturghia cu azim\u0103 \u0219i a ap\u0103rat \u0219i celelalte inova\u021bii latine. Patriarhul i-ar fi scris rug\u00e2ndu-l s\u0103 nu calce hot\u0103r\u00e2rile sfintelor sinoade, dar papa a r\u0103mas \u00absurd\u00bb, \u0219i numele lui a fost scos din diptice106.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen general se admite c\u0103 nu papa Sergiu IV, cum a crezut cronicarul Radulfus Glaber107, a introdus pe Filioque \u00een textul simbolului, ci urma\u0219ul lui, Benedict VIII (1012-1024), care a f\u0103cut aceasta cu prilejul \u00eencoron\u0103rii \u00eemp\u0103ratului german Henric II(1014), \u0219i dup\u0103 dorin\u021ba \u00eemp\u0103ratului. Dup\u0103 povestirea unui contemporan, \u00eentr-un sinod \u021binut la Roma cu prilejul vizitei imperiale, Henric II \u0219i-a exprimat mirarea c\u0103 la Roma nu se c\u00e2nt\u0103 Simbolul Credin\u021bei la Liturghie, ca \u00een Germania. Voind s\u0103 afle motivul, i s-a spus c\u0103 \u00abBiserica Roman\u0103 n-a fost niciodat\u0103 infectat\u0103 de vreo tin\u0103 eretic\u0103\u00bb. \u00cemp\u0103ratul n-a cedat, \u0219i \u00abcu consim\u021b\u0103m\u00e2ntul tuturor a convins pe domnul Benedict apostolicul ca s\u0103-l c\u00e2nte (Simbolul) la Liturghia public\u0103\u00bb108. Dac\u0103 numele papei a fost \u0219ters din diptice cu acest prilej, lucrul este u\u0219or explicabil. \u00cen \u00eencordarea creat\u0103, s-a c\u0103utat totu\u0219i o \u00een\u021belegere, care s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t acestei st\u0103ri. Dup\u0103 cronicari apuseni, \u00eemp\u0103ratul Vasile II \u0219i patriarhul Eusta\u021biu (1020-1025) au f\u0103cut papii Ioan XIX (1024-1033) propunerea de a primi ca Biserica de Constantinopole s\u0103 fie numit\u0103 \u00abecumenic\u0103\u00bb \u00een partea ei de lume (in orbe suo), a\u0219a cum cea roman\u0103 era numit\u0103 \u00een toat\u0103 lumea109. Se zice c\u0103 \u00eemp\u0103ratul \u0219i patriarhul voiau s\u0103 cumpere consim\u021b\u0103m\u00e2ntul papal cu daruri bogate \u0219i c\u0103 papa era gata s\u0103 se \u00eenvoiasc\u0103, dar afl\u00e2ndu-se despre tratative s-a ridicat \u00een Apus, din mediul m\u0103n\u0103stiresc, o furtun\u0103 de proteste, care a z\u0103d\u0103rnicit \u00een\u021belegerea.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Indigna\u021bi c\u0103 s-ar putea recunoa\u0219te patriarhului de Constantinopole un titlu care l-ar asem\u0103na cu papa, unii episcopi \u0219i aba\u021bi francezi au plecat la Roma, iar al\u021bii au scris papei cu mare \u00eendr\u0103zneal\u0103, pentru a-l opri s\u0103 cad\u0103 de acord cu grecii110. Hefele crede c\u0103 a dat gre\u0219 astfel planul de a se \u00eentemeia o \u00abpapalitate pentru Orient\u00bb111; putem zice dimpotriv\u0103 c\u0103 s-a z\u0103d\u0103rnicit cu aceasta singura cale, sau una din cele mai indicate pentru a se atenua \u00eencordarea \u0219i vrajba dintre Constantinopole \u0219i Roma, recunosc\u00e2ndu-se fiec\u0103rui cap bisericesc titlul \u0219i jurisdic\u021bia cuvenit\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>A\u0219a cum existau dou\u0103 imperii, putem zice dou\u0103 lumi cre\u0219tine, puteau s\u0103 existe dou\u0103 patriarhate ecumenice. Situa\u021bia aceasta era nu de acum, ci de mult. Biserica una ideal\u0103 \u00eencetase; erau dou\u0103 \u00abrepublicae\u00bb, cu dou\u0103 Biserici112. De aceast\u0103.situa\u021bie \u021bineau seam\u0103 cei de la Bizan\u021b, c\u00e2nd propuneau s\u0103 se recunoasc\u0103 starea de fapt.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Teama latinilor nu era \u00eens\u0103 anume c\u0103 s-ar \u00eenfiin\u021ba o papalitate \u00een orient, ci aceea c\u0103 papalitatea lor nu-\u0219i va putea \u00eentinde autoritatea \u0219i acolo. Latinismul era unit \u00een ambi\u021bia de a impune \u00eentregii Biserici puterea Romei papale. \u00centre cei care \u00eent\u0103r\u00e2tau pe Ioan XIX, ca s\u0103 nu cedeze grecilor, Guillelmus de Volpiano \u00eei amintea c\u0103 numai lui Petru \u0219i urma\u0219ilor lui apar\u021bine putere de a lega \u0219i a dezlega113.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Protestul aba\u021bilor papali\u0219ti nu venea numai din sentimentul lor de latini; el era \u00eent\u0103rit de spiritul de reform\u0103 care se \u00eentindea atunci de la Cluny \u0219i c\u00e2\u0219tiga m\u0103n\u0103stirile franceze, lorene, italiene chiar. Starea de ru\u0219inoas\u0103 decaden\u021b\u0103 a papalit\u0103\u021bii \u00abpornocra\u021biei\u00bb romane trezise sim\u021bul demnit\u0103\u021bii biserice\u0219ti \u0219i cerea o \u00eendreptare la conducerea \u0219i \u00een via\u021ba cre\u0219tin\u0103t\u0103\u021bii occidentale. Contra tristei st\u0103ri de lucruri de la Roma s-a produs ca o fireasc\u0103 \u0219i puternic\u0103 reac\u021biune curentul reformator de la Cluny. El a prins teren, a c\u00e2\u0219tigat pe \u00eemp\u0103ra\u021bii germani, \u00een deosebi pe Henric II \u0219i pe Henric III. Cu ajutorul celui din urm\u0103, curentul reformator a ajuns pe scaunul papal \u00een persoana lui Leon IX.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Nu se \u0219tie dac\u0103 refuzul lui Ioan XIX a avut urm\u0103ri imediate, ba se poate crede c\u0103 abia dup\u0103 moartea lui Vasile II \u0219i a patriarhului Eusta\u021biu s-a produs sau doar s-a observat ceea ce un cronicar apusean nume\u0219te ie\u0219irea Bisericii orientale de sub ascultarea scaunului apostolic la anul 1028114.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Oricare ar fi momentul \u0219tergerii numelui papei din diptice, e sigur c\u0103 aceasta se \u00eent\u00e2mplase \u00eenainte de ridicarea lui Mihail Cerularie pe scaunul patriarhal (1043). Trebuie, de aceea, subliniat c\u0103 nu Mihail Cerularie a rupt raporturile biserice\u0219ti, cum \u00een general se crede, ci le-a g\u0103sit rupte.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Schisma a fost \u00eencercarea nereu\u0219it\u0103 de a se relua raporturile, dup\u0103 ce ele se agravaser\u0103 prin noi incidente. Aceste incidente nu s-ar fi produs, dac\u0103 cele dou\u0103 Biserici ar fi lucrat separat, \u00een spa\u021biul jurisdic\u021biei \u0219i competen\u021bei lor. Din nefericire, ele s-au g\u0103sit \u00een contact, \u00een disput\u0103 \u0219i apoi \u00een lupt\u0103 acolo unde clericii \u0219i credincio\u0219ii lor convie\u021buiau \u00een num\u0103r important, cum era sudul Italiei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Papii nu puteau s\u0103 uite \u0219i s\u0103 ierte pierderea jurisdic\u021biei \u0219i patrimoniilor luate de \u00eemp\u0103ra\u021bii iconocla\u0219ti, iar prin\u021bii \u0219i ducii lombarzi din regiune tindeau s\u0103-\u0219i m\u0103reasc\u0103 teritoriile \u0219i s\u0103-\u0219i asigure independen\u021ba. Aceste n\u0103zuin\u021be politice opuse aveau efecte biserice\u0219ti \u0219i se complicau cu ele.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>St\u0103p\u00e2ni pe sudul Italiei \u0219i pe Sicilia, grecii le organizaser\u0103 \u0219i legaser\u0103 de Constantinopole, \u00eenfiin\u021b\u00e2nd episcopii, mitropolii115, m\u0103n\u0103stiri. Din partea lor papii ridicau \u0219i opuneau \u00een imediata apropiere saum chiar pe teritoriu grec episcopii \u0219i mitropolii de rit latin116. C\u00e2nd \u00eenfiin\u021barea imperiului german a f\u0103cut mai acut\u0103 \u00eentrecerea confesional\u0103 \u00een sudul Italiei, \u00eemp\u0103ratul Nikifor Focas (963-969) a poruncit patriarhului (Polyeuct), zice episcopul Liutpraud de Cremona, s\u0103 interzic\u0103 ritul latin pe teritoriul italian supus Biyan\u021bului, din invidia de care era plin fa\u021b\u0103 de \u00eemp\u0103ratul Otto I117. \u00centemeiat\u0103 pe st\u0103p\u00e2nirea politic\u0103, aceast\u0103 schimbare de rit depindea de puterea militar\u0103 \u0219i de rezultatul luptelor at\u00e2t de schimb\u0103toare. Asemenea m\u0103suri biserice\u0219ti riscau s\u0103 \u00eenvr\u0103jbeasc\u0103 \u0219i mai mult cele dou\u0103 rituri. Fapt e c\u0103 parte din latini au continuat s\u0103 p\u0103streze leg\u0103turile cu Roma \u0219i c\u0103 aceste leg\u0103turi s-au \u00eent\u0103rit prin interesul cresc\u00e2nd al papilor pentru sudul Italiei, ca \u0219i prin ac\u021biunea politic\u0103 a \u00eemp\u0103ra\u021bilor germani. Prezen\u021ba lombarzilor \u0219i venirea normanzilor \u00een Italia sudic\u0103 f\u0103ceau ca Bizan\u021bul s\u0103 nu poat\u0103 rupe pe latini de Roma. Influen\u021ba curentului reformator de la Cluny a \u00eent\u0103rit rezisten\u021ba lor. C\u00e2nd pe scaunul papal s-a ridicat Leon IX, \u00eensufle\u021bit de idealul reformei \u0219i ajutat de partizanii ei, ca Hidebrand \u0219i cardinalul Humbert, situa\u021bia bisericeasc\u0103 avea s\u0103 se schimbe \u0219i \u00een sudul Italiei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>*<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Schisma de la 1054. <\/span>Originea, personalitatea, leg\u0103turile \u0219i progamul pontifical al lui Leon IX (1048-1054) sunt de mare importan\u021b\u0103 \u00een istoria Bisericii papale la jum\u0103tatea secolului XI. \u00cen descompunerea Bisericii occidentale din secolele X-XI, Leon IX a fost primul pap\u0103 reformator118. \u00cemp\u0103ratul Henric III sus\u021binea cu zel mi\u0219carea de reform\u0103. \u00cen scopul de a \u00eendrepta Biserica, el a numit un \u0219ir de papi germani (Clement II, Damasus II, Leon IX, Victor II), care uneau cu calit\u0103\u021bile lor morale un devotament docil fa\u021b\u0103 de \u00eemp\u0103rat \u0219i de interesele germane. Prezen\u021ba acestor papi germani pe scaunul roman la momentul schismei explic\u0103 precipitarea ei. Leon IX este cel mai \u00eensemnat \u0219i mai activ dintre ei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Biserica papal\u0103 era roas\u0103 de dou\u0103 vicii ad\u00e2nc intrate de veacuri \u00een corpul sacrei institu\u021bii: simonia \u0219i concubinajul cerului119. Pentru \u00eendreptarea situa\u021biei, Leon IX a \u00eentreprins numeroase c\u0103l\u0103torii, a \u021binut sinoade, a luat m\u0103suri, a aplicat pedepse. Cu reputa\u021bie de sf\u00e2nt, energic, cult, Leon s\u0103v\u00e2r\u0219ea o ac\u021biune salvatoare pentru Biseric\u0103 \u0219i pentru prestigiul papalit\u0103\u021bii. Ea este socotit\u0103 de istorici ca o adev\u0103rat\u0103 \u00abeliberare a Bisericii\u00bb120, sau ca \u00ab\u00eenvierea cre\u0219tinismului\u00bb121, iar Leon ca un om al Providen\u021bei122. El inaugura \u00een adev\u0103r epoca lui Grigore VII.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen grija de a \u00eendrepta Biserica \u0219i \u00een calitatea sa de pap\u0103 imperial german, Leon IX a dat o deosebit\u0103 aten\u021bie, Italiei de sud. Avea acolo interese religioase \u0219i politice. Normanzii se \u00eentindeau continuu, amenin\u021b\u00e2nd chiar statul papal. Puterea lor fusese \u00eent\u0103rit\u0103 din gre\u0219eal\u0103 de papa Benedict VIII \u0219i de \u00eemp\u0103ratul Henric II, din du\u0219m\u0103nie fa\u021b\u0103 de greci. Normanzii profitau tocmai de aceast\u0103 rivalitate pentru a c\u00e2\u0219tiga teren pe socoteala tuturor, nu numai spre sudul ocupat de greci, ci spre nordul unde, dincolo de forma\u021biunile lombarde, expuse cuceririi normande, se \u00eentindea statul papal.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Leon IX servea deci nu numai interesele Bisericii sale, ci \u0219i pe cele politice, papale \u0219i germane, duc\u00e2nd \u00een sudul Italiei o st\u0103ruitoare activitate reformatoare. Zelul lui era \u00een chip special stimulat de prezen\u021ba grecilor, amesteca\u021bi cu popula\u021bia latin\u0103. C\u0103s\u0103toria preo\u021bilor ortodoc\u0219i era un adev\u0103rat scandal \u00een planul de reform\u0103 al papii; clerul lui g\u0103sea \u00een ea o justificare pentru concubinajul s\u0103u, ale c\u0103rui propor\u021bii erau \u00eengrijor\u0103toare. Nu numai cei mai mul\u021bi preo\u021bi, ci \u0219i unii episcopi \u0219i arhiepiscopi ba chiar aba\u021bi, conduc\u0103tori de m\u00e2n\u0103stiri, erau c\u0103s\u0103tori\u021bi ilegal, aveau copii \u0219i le l\u0103sau mo\u0219tenire func\u021biunea lor. Situa\u021bia clerului grec era invocat\u0103 \u00een favoarea dreptului de c\u0103s\u0103torie a clerului latin, aceasta indigna pe reformatori, care aruncau asupra clerului grec acuza\u021bia de \u00aberezie nicolait\u0103\u00bb \u0219i-l criticau \u00een chip p\u0103tima\u0219, ca d\u00e2nd un r\u0103u exemplu \u00een occident.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen sudul Italiei, ac\u021biunea reformatoare a lui Leon IX \u00eensemna nu doar \u00eendreptarea Bisericii latine, ci criticarea celei grece\u0219ti. Papa se transforma astfel \u00een cenzorul ei. El a luat chiar unele m\u0103suri care aveau s\u0103 provoace riposta grecilor. \u00centr-un sinod \u021binut la Siponto (aprilie 1050), pe teritoriul st\u0103p\u00e2nit de greci \u0219i depinz\u00e2nd biserice\u0219te de Constantinopole, papa a depus pe arhiepiscopul din acel ora\u0219.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Dup\u0103 doi ani, papa des\u0103v\u00e2r\u0219ea gestul s\u0103u de provocare, subordon\u00e2nd Siponto arhiepiscopului de Benevent. Beneventul era cel mai important ora\u0219 \u0219i principat lombard, aflat \u00eentre teritoriul papal \u0219i cel normand \u0219i bizantin. \u00cemp\u0103ratul Henric III, \u00een calitate de suzeran, \u00eel cedase papii \u00een schimbul unor concesiuni biserice\u0219ti \u00een Germania, \u00een \u00een\u021belegerea stabilit\u0103 la Worms, de Cr\u0103ciun 1052. Leon IX voia s\u0103 fac\u0103 din Benevent baza sa de ac\u021biune politic\u0103 \u0219i bisericeasc\u0103 \u00een sudul Italiei. Aceasta l-a adus \u00eens\u0103 \u00een conflict cu normanzii, care n\u0103zuiau de asemenea s\u0103 ia Beneventul \u0219i s\u0103 \u00eempiedice politica papal\u0103 \u00een sudul Italiei.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ac\u021biunea lui Leon IX \u00een Italia de sud, mai ales \u00een latura ei bisericeasc\u0103, era ostil\u0103 grecilor123. Prin nesocotirea drepturilor patriarhului de Constantinopole \u0219i prin critica adus\u0103 Bisericii Ortodoxe \u00een sudul Italiei, atitudinea papii era jignitoare pentru Mihail Cerularie. Leon IX impunea ritul latin \u0219i grecilor124. La Constantinopole chiar, \u00eencuraja\u021bi de Petru Damian, unul din cei mai asculta\u021bi sfetnici ai lui Leon IX \u0219i fanatic partizan \u00eenfl\u0103c\u0103rat al reformei, c\u0103lug\u0103rii latini criticau pe greci \u0219i propagau inova\u021biile lor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Polemica dintre cele dou\u0103 Biserici era astfel reluat\u0103, \u00een \u00eemprejur\u0103ri care aveau s-o \u00een\u0103spreasc\u0103 mult. Dup\u0103 \u0219tiri date de latini, \u00een prim\u0103vara anului 1053 patriarhul Mihail Cerularie a interuis ritul latin la Constantinopole, ceea ce a avut ca urmare \u00eenchiderea bisericilor latine \u00een ora\u0219. Arhiepiscopul Leon al Ohridei, \u00eendemnat se zice, de patriarh, a trimis episcopului Ioan de Trani, \u00een Italia de sud, pe teritoriul bizantin, \u00een anul 1053, o scrisoare \u00een care critica practicile latine a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii cu azim\u0103 \u0219i a postirii s\u00e2mbetei ca practici iudaizante, precum \u0219i m\u00e2ncarea de sugrumate \u0219i de s\u00e2nge \u0219i nec\u00e2ntarea lui Aliluia \u00een postul mare.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Critica arhiepiscopului grec era f\u0103cut\u0103 \u00een cuvinte jignitoare pentru latini, de care zicea c\u0103 nu sunt iudei, nici cre\u0219tini. \u00centr-o alt\u0103 scrisoare, Leon al Ohridei dezvolta critica sa, ar\u0103t\u00e2nd deosebirile dintre legea veche \u0219i legea nou\u0103125.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ca \u0219i Leon, a scris contra latinilor un c\u0103lug\u0103r studit,Nichiar Stithatos, critic\u00e2nd nu numai uzul azimei \u0219i postirea s\u00e2mbetelor, ci \u0219i pe Filioque \u0219i celibatul preo\u021bilor126.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Nikita este \u0219i mai aspru dec\u00e2t Leon. Faptul c\u0103 monahul studit atac\u0103 mai ales celibatul, pe care latinii \u00eel opuneau ca obligatoriu \u0219i meritoriu c\u0103s\u0103toriei preo\u021bilor, socotite de ei \u00aberezia nicolait\u0103\u00bb, \u0219i pe care Leon IX \u00eel impunea \u00een sudul Italiei \u00een pofida clerului grec, precum \u0219i faptul c\u0103 Leon al Ohridei vorbe\u0219te anume de \u00abreforma poporului\u00bb, pe care zice c\u0103 voia s\u0103 o fac\u0103 atunci papa, sunt indicii c\u0103 motivul polemicii a fost activitatea papei \u00een sudul Italiei, unde, ori c\u0103uta s\u0103 impun\u0103 m\u0103surile lui \u0219i clerului grec, ori critica Biserica Ortodox\u0103 ca r\u0103u exemplu pentru latini.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Interesul lui Leon IX pentru sudul Italiei, \u00een care se ducea \u00een fiecare an (1050,1051,1052,1053), prezen\u021ba cardinalului Humbert la Trani (1053), c\u00e2nd Leon al Ohridei a scris episcopului Ioan, care a comunicat cardinalului epistola arhiepiscopului grec, \u00eent\u0103resc presupunerea c\u0103 polemica greac\u0103 a fost provocat\u0103 de insisten\u021bele latine \u00een Italia de sud, depuse \u00eentr-un mod care atingea \u0219i drepturile \u0219i susceptibilitatea grecilor. \u00censu\u0219i tonul criticii f\u0103cut\u0103 latinilor arat\u0103 o iritare neobi\u0219nuit\u0103, nu o stare de raporturi normale. C\u0103 o asemenea critic\u0103 nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, se \u00een\u021belege de la sine.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Voind s\u0103 vad\u0103 numai vina grecilor, istoricii romano-catolici atribuie patriarhului Mihail Cerularie, ca \u0219i lui Fotie, inten\u021bia \u0219i ini\u021biativa certei, spun\u00e2nd c\u0103 \u00abprovocarea a venit din partea lui\u00bb, c\u0103 el \u00aba\u0219tepta momentul favorabil pentru agresiune\u00bb \u0219i ceea ce e mai grav \u2013 c\u0103 a profitat anume de un moment foarte critic pentru pap\u0103: \u00eenfr\u00e2ngerea \u0219i prinderea lui de c\u0103tre normanzi la Civitate (iunie 1053), \u00abca s\u0103 angajeze conflictul\u00bb127. Cum am spus \u00eens\u0103, \u00abatacul\u00bb patriarhului este motivat \u0219i este anterior nefericirii lui Leon IX; deci nu st\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceasta.Din contr\u0103, \u00eenfr\u00e2ngerea papei, care ifluen\u021ba atunci \u0219i situa\u021bia grecilor \u00een Italia, a fost motivul unei schimb\u0103ri \u00een atitudinea patriarhului.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen interesul de a combate pe normanzi, adversari comuni, papa \u0219i \u00eemp\u0103ratul Constantin IX Monomahul se aliaser\u0103 prin mijlocirea ducelui Arghyros, comandantul trupelor bizantine \u0219i guvernatorul Italiei de sud. Fiul unui rebel lombard, Mel, Arghyros trecuse de partea grecilor dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea tat\u0103lui s\u0103u, tr\u0103ise mai mul\u021bi ani la Constantinopole (1046-1051) \u0219i conducea acum lupta contra Normanzilor. Arghyros a fost \u00eenfr\u00e2nt de ei, \u00eenainte de a se fi putut face unirea trupelor aliate. Aceste \u00eenfr\u00e2ngeri \u0219i mai ales situa\u021bia papei, captiv la Benevent, au f\u0103cut ca Arghyros s\u0103 intervin\u0103 la Constantinopole, unde a trimis pe episcopul Ioan de Trani, cer\u00e2nd s\u0103 se schimbe atitudinea fa\u021b\u0103 de pap\u0103, \u00een interesul combaterii normanzilor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Din nefericire, Arghyros era cel mai pu\u021bin indicat ca s\u0103 mijloceasc\u0103 \u00eemp\u0103carea bisericeasc\u0103. El era un fanatic adept \u0219i ap\u0103r\u0103tor al ritului latin. \u00cen timpul \u0219ederii sale la Constantinopole, el avusese de mai multe ori discu\u021bii cu grecii \u0219i chiar cu patriarhul, sus\u021binuse contra lor practicile latine, \u00eentr-o atitudine provocatoare, \u0219i \u00eencurajase opozi\u021bia clerului latin din Constantinopole contra grecilor, iar \u00een Italia sus\u021binea pe fa\u021b\u0103 reforma lui Leon IX, favoriz\u00e2nd propaganda latin\u0103 printre greci.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Lombardul devenise adversar personal al patriarhului, c\u0103ruia ac\u021biunea lui i-a f\u0103cut mult s\u00e2nge r\u0103u. Aliatul politic se transformase \u00een agent al prozelitismului latin \u00eentre ortodoc\u0219i \u0219i era cu totul interesat religios la succesul politicii \u0219i ac\u021biunii papale. Sl\u0103biciunea \u00eemp\u0103ratului Constantin IX \u00eel \u00eencuraja \u00een atitudinea sa sfid\u0103toare fa\u021b\u0103 de patriarh.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceast\u0103 atitudine s-a transmis lega\u021bilor lui Leon IX la Constantinopole: cardinalul Humbert, episcopul Petru de Amalfi \u0219i diaconul cancelar Frideric, trimi\u0219i cu scopul de a trata \u00eemp\u0103carea cu patriarhul \u0219i a \u00eent\u0103ri astfel alian\u021ba politic\u0103. \u00cencrezu\u021bi \u00een puterea lor de ambasadori papali la \u00eemp\u0103ratul Bizan\u021bului, arogan\u021bi fa\u021b\u0103 de patriarh, care era cu at\u00e2t mai sim\u021bitor la ofensele lor, cu c\u00e2t era el \u00eensu\u0219i un om autoritar, desconsider\u00e2ndu-l prin purtarea lor, lega\u021bii erau nepotrivi\u021bi pentru o misiune irenic\u0103, \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Mai r\u0103u dec\u00e2t aceasta era faptul c\u0103 din cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi se aruncaser\u0103 acuza\u021bii grele, care, cu concep\u021biile de atunci, ridicau bariere \u00eentre Biserici. La critica lui Leon al Ohridei \u0219i a lui Nichita Stithatos, papa r\u0103spunsese nu numai c\u0103tre Leon, ci \u0219i c\u0103tre patriarh, printr-o scrisoare tare128, \u00een care, preocupat mai presus de toate de autoritatea sa pontifical\u0103, sus\u021binea primatul papal \u0219i proeminen\u021ba Bisericii romane cu tot felul de argumente, \u00eentre care \u0219i falsa dona\u021bie a lui Constantin. Relu\u00e2nd ideea lui Nicolae I, Leon IX umilea biserica de Constantinopole ca nefiind apostolic\u0103 \u0219i patriarhal\u0103, jignea pe patriarh, socotindu-l neofit, laic \u0219i ridicat pe saun \u00een dispre\u021bul canoanelor.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>C\u00e2t prive\u0219te combatere acuza\u021biilor ce se aduceau Bisericii latine, papa se mul\u021bumea s\u0103 declare cu superioritate c\u0103 uzul azimei este l\u0103sat de Sf\u00e2ntul Petru \u0219i acuza Biserica greac\u0103 de a fi vinovat\u0103 de toate ereziile, deoarece zicea, \u00een ea s-au produs peste nou\u0103zeci de secte, datorit\u0103 mai ales episcopilor de Constantinopole, pe care Biserica roman\u0103 le-a distrus. Cu ideea c\u0103 cine nu este unit cu capul Bisericii, care era el, nu face parte din corpul ei, Leon IX punea pe patriarh \u0219i Biserica greac\u0103 \u00een fa\u021ba unei perspective de excomunicare. Papa r\u0103spundea cu exces de ambi\u021bie \u0219i de severitate, vorbind despre coada dragonului apocaliptic, care ar putea s\u0103 m\u0103ture Biserica greac\u0103. Virulen\u021ba acestui limbaj dep\u0103\u0219ea cu mult \u0219i obiectul \u0219i tonul criticii f\u0103cute de greci inova\u021biilor latine.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Dup\u0103 primirea unor scrisori irenice de la \u00eemp\u0103rat \u0219i patriarh \u0219i a unor promisiuni de ajutor, papa le scrie obsedat de primatul s\u0103u, \u00een chip sup\u0103r\u0103tor129. Patriarhului \u00eei aducea cu imput\u0103ri acuza\u021bia c\u0103 vrea s\u0103-\u0219i subordoneze pe ceilal\u021bi patriarhi orientali. Coment\u00e2nd un cuv\u00e2nt al patriarhului despre \u00eenscrierea \u00een diptice, papa, indignat c\u0103 aceasta ar putea fi, cum scria patriarhul, un gest de bun\u0103voin\u021b\u0103 reciproc\u0103, termin\u0103 cu o considera\u021bie care se aseam\u0103n\u0103 cu o sentin\u021b\u0103 de condamnare pentru biserica oriental\u0103: C\u00e2nd vreun popor se desparte cu m\u00e2ndrie de Biserica roman\u0103, s\u0103 \u0219tie c\u0103 el nu mai formeaz\u0103 Biserica, ci \u00abun conciliabul de eretici, o adunare de schismatici, o sinagog\u0103 a lui Satan\u00bb! Lui Mihail Cerularie, care \u00eentindea papei ramura de m\u0103slin, Leon IX \u00eei r\u0103spundea, cum bine s-a zis, ar\u0103t\u00e2ndu-i ferula130.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Lega\u021bii papali au mers la Constantinopole, unde au sosit \u00een iunie 1054, cu o ambi\u021bie, o cutezan\u021b\u0103 \u0219i o lips\u0103 de tact, pe care istoricii le recunosc cu unanimitate. \u00abPurtarea lor, zice L. Bréhier, nu era dec\u00e2t comentariul fidel al scrisorilor ce aduceau lui Constantin IX \u0219i lui Mihail Cerularie\u00bb131. Dorind s\u0103 ob\u021bin\u0103 succese de autoritate \u0219i de \u0219tiin\u021b\u0103 teologic\u0103 la Bizan\u021b, cu binevoitorul concurs al \u00eemp\u0103ratului, care i-a \u00eenso\u021bit la m\u0103n\u0103stirea Studion, ei au provocat la discu\u021bie pe Nichita Stithatos \u0219i au cerut s\u0103 i se ard\u0103 scrierile, ceea ce s-a \u0219i f\u0103cut, spre nemul\u021bumirea grecilor, \u0219i a patriarhului. Nichita, care ceda din ordin, era stercoranist, nicolait, se mi\u0219ca \u00eentr-un labirint de erori, l\u0103tra zadarnic, avea o \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 plin\u0103 de blasfemie \u0219i de otrav\u0103: iat\u0103 p\u0103rerile lui Humbert despre acest adversar pus \u00een imposibilitatea de a se ap\u0103ra.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Propunerea patriarhului de a se discuta chestiunile biserice\u0219ti \u00eentr-un sinod cu patriarhii orientali a fost respins\u0103 de lega\u021bi, care veniser\u0103 nu s\u0103 trateze, ci s\u0103 judece. Indignat de atitudinea lor, patriarhul a refuzat leg\u0103turile cu ei \u0219i le-a interzis s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 liturghia \u00een Constantinopole, m\u0103sur\u0103 explicabil\u0103, dar excesiv\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Lega\u021bii au f\u0103cut un pas mai departe, pe cel mai grav \u0219i mai nefericit din toat\u0103 istoria schismei. \u00cen diminea\u021ba de 16132 iulie 1054, au intrat \u00een biserica Sf\u00e2nta Sofia, catedrala Bizan\u021bului, \u00een timpul serviciului divin, au rostit \u2013 desigur cardinalul Humbert \u2013 un cuv\u00e2nt c\u0103tre clerul \u0219i poporul adunat, au depus pe sf\u00e2nta mas\u0103 o sentin\u021b\u0103 de excomunicare a patriarhului Mihail Cerularie \u0219i \u00aba partizanilor lui\u00bb, cu autoritatea Sfintei Treimi \u0219i a scaunului apostolic, a tuturor p\u0103rin\u021bilor ortodoc\u0219i din cele \u0219apte sinoade \u0219i a \u00eentregii Biserici catolice\u00bb: lega\u021bii \u0219i-au scuturat praful de pe picioare \u2013 singurul gest de inspira\u021bie biblic\u0103 \u2013 \u0219i au p\u0103r\u0103sit biserica zic\u00e2nd: \u00abS\u0103 vad\u0103 Dumnezeu \u0219i s\u0103 judece!\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Documentul latin133 precizeaz\u0103 c\u0103 lega\u021bii papali aveau la Constantinopole misiunea de a face o anchet\u0103 \u00een interesul p\u0103cii biserice\u0219ti, cu puterea dat\u0103 lor de \u00absf\u00e2ntul scaun roman, cel dint\u00e2i \u0219i apostolic\u00bb, care este capul tuturor Bisericilor. G\u0103sind c\u0103 Mihail cel \u00abzis \u00een mod abuziv patriarh\u00bb, un \u00abneofit\u00bb \u00eempreun\u0103 cu \u00abpartizanii prostiei lui, seam\u0103n\u0103 zilnic multe z\u00e2zanii de erezii\u00bb, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd erorile simonienilor134, valesilor, arienilor, donati\u0219tilor, nicolai\u021bilor, severenilor, pnevmatomahilor sau teomahilor, pentru c\u0103 a t\u0103iat din simbol purcedarea Sf\u00e2ntului Duh \u0219i de la Fiul135, precum \u0219i ale maniheilor \u0219i nazareilor: Pentru aceste erori \u0219i pentru multe fapte fiind mustrat de \u00abdomnul nostru papa Leon\u00bb, nevr\u00e2nd s\u0103 se \u00eendrepte, ba fiind chiar def\u0103imat de mult pentru cele mai rele crime, patriarhul, \u00eempreun\u0103 cu Leon al Ohridei \u0219i cu sachelarul Constantin136, \u00abs\u0103 fie anatema, \u00eempreun\u0103 cu ereticii numi\u021bi mai sus \u0219i cu to\u021bi ereticii, ba chiar \u0219i cu diavolul \u0219i cu \u00eengerii lui, de nu se va \u00eendrepta\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Aceast\u0103 sentin\u021b\u0103 cu caracter de blasfem \u00eencarc\u0103 de nou\u0103 sute de ani r\u0103spunderea celor ce au pronun\u021bat-o. Anatemele lui Humbert se justificau cu autoritatea \u0219i cu ortodoxia Bisericii romane \u0219i a scaunului apostolic. Cardinalul voia s\u0103 deosebeasc\u0103 \u00eentre \u00abMihail \u0219i partizanii lui\u00bb \u0219i \u00eentre \u00eemp\u0103rat, demnitari \u0219i ceilal\u021bi greci, dar el repeta, agrav\u00e2nd-o, gre\u0219eala papei Nicolae I: grecii s-au al\u0103turat patriarhului lor; s-a produs o mare agita\u021bie \u00een popor \u0219i lega\u021bii s-ar fi g\u0103sit poate \u00een pericol de moarte, dac\u0103 n-ar fi reu\u0219it s\u0103 plece sub protec\u021bia \u00eemp\u0103ratului. \u00centor\u0219i din drum pentu o \u00eemp\u0103care cu patriarhul, n-au voit s\u0103 discute cu el \u0219i cu sinodul grec. La ad\u0103postul \u00aboficiului lor de ambasadori\u00bb137, lega\u021bii au p\u0103r\u0103sit Constantinopole, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor anatema \u0219i schisma.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Agita\u021bia produs\u0103 \u00een ora\u0219 a intimidat pe \u00eemp\u0103rat, care-i sus\u021binuse continuu. El a c\u0103utat s\u0103 arunce vina pe interpre\u021bii lega\u021bilor \u0219i pe Arghyros, ai c\u0103rui trimi\u0219i zicea patriarhul c\u0103 sunt lega\u021bii. Interpre\u021bii \u0219i ginerele lui Arghyros au fost pedepsi\u021bi. C\u00e2t despre sentin\u021ba de excomunicare, \u00eemp\u0103ratul zicea s\u0103 fie ars\u0103 \u00een public, iar cei care au scris-o, ca \u0219i cei care au fost complici cu sfatul sau cu \u0219tirea, s\u0103 fie anatemiza\u021bi.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Patriarhul n-a ars sentin\u021ba latin\u0103, ci a \u021binut un sinod cu un num\u0103r de episcopi prezen\u021bi \u00een capital\u0103 (20 iulie), \u00een care au fost anatemiza\u021bi cei care au blasfemiat \u00eempotriva credin\u021bei ortodoxe\u00bb. Originalul \u00abnelegiuitului \u0219i odiosului act\u00bb a fost rupt \u00een sinod, dar o copie s-a depus \u00een arhiva Patriarhiei, \u00abspre continu\u0103 mustrare a celor care au blasfemiat \u00een acest chip pe Dumnezeul nostru \u0219i spre mai statornic\u0103 os\u00e2nd\u0103\u00bb138. Cu aceasta schisma se socote\u0219te consumat\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen sarcina lui Mihail Cerularie, istoricii romano-catolici pun, pe baza m\u0103rturiei unui adversar al lui, Mihail Psellos, ambi\u021bia de a se fi voit \u00eemp\u0103rat, ceea ce ar dovedi \u0219i mai mult vina lui \u00een faptul schismei, precum \u0219i vina de a fi adus prin atitudinea lui nenorocire asupra imperiului bizantin, care, av\u00e2nd s\u0103 fie \u00een cur\u00e2nd atacat de turci, n-a putut fi ajutat contra lor de apuseni, din cauza schismei. Este adev\u0103rat \u0219i dureros de trist c\u0103 imperiul bizantin a fost l\u0103sat de ap\u0103rare \u00eempotriva turcilor, este tot a\u0219a de adev\u0103rat \u0219i de dureros c\u0103 l-au amenin\u021bat, comb\u0103tut \u0219i sl\u0103bit chiar latinii, sub pretextul schismei, dar a \u00eenscrie pe numele patriarhului actul de la 1054 este nedrept din mai multe motive.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Schisma s-a produs \u00een urma unui lung \u0219ir de veacuri \u0219i de cauze diferite, care, la jum\u0103tatea secolului XI, nu mai puteau fi schimbate de nimeni, dar puteau fi , cu bun\u0103voin\u021b\u0103, ocolite de form\u0103. Ele puteau fi agravate sau \u00een parte u\u0219urate; din nefericire au fost agravate. Patriarhul Mihail Cerularie are partea sa de ac\u021biune \u0219i de r\u0103spundere la ceea ce s-a f\u0103cut, dar nu se mai poate spune c\u0103 el a \u00eembr\u00e2ncit Biserica \u00een schism\u0103. Raporturile biserice\u0219ti erau la jum\u0103tatea secolului XI ca \u0219i rupte. Situa\u021bia nu era grav\u0103 ca o schism\u0103, dar ea se putea agrava u\u0219or, dintr-un incident sau altul. Asemenea incidente s-au produs independent de voin\u021ba patriarhului. S-au aruncat din nou acuza\u021bii de erezie dintr-o parte \u00een alta, cu unele exager\u0103ri de ambele p\u0103r\u021bi.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Trebuie totu\u0219i recunoscut c\u0103 patriarhul de Constantinopole s-a men\u021binut pe terenul principiilor, critic\u00e2nd idei \u0219i fapte, nu persoane, ba nici nu a ap\u0103rut \u00een discu\u021bie cu persoana \u0219i calitatea sa de patriarh. Papa \u0219i lega\u021bii s\u0103i au atacat dimpotriv\u0103 pe patriarh personal \u0219i au acuzat Biserica greac\u0103 de toate ereziile din trecut. Ce e mai grav, lega\u021bii au trecut de la acuza\u021bii la amenin\u021b\u0103ri \u0219i de la acestea la fapte: Au aruncat ei \u00eent\u00e2i anatema asupra patriarhului \u0219i asupra celor de credin\u021ba lui, adic\u0103 asupra tuturor cre\u0219tinilor ortodoc\u0219i.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>F\u0103c\u00e2nd aceasta, lega\u021bii au silit pe patriarh s\u0103 r\u0103spund\u0103 cu aceea\u0219i sever\u0103 \u0219i regretabil\u0103 m\u0103sur\u0103, pe care o motiva ca \u00abneput\u00e2nd s\u0103 lase ner\u0103zbunat\u0103 \u0219i nepedepsit\u0103 o at\u00e2t de mare \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00eempotriva dreptei credin\u021be\u00bb, \u00abo at\u00e2t de mare neru\u0219inare\u00bb139. Mihail Cerularie aruncase s\u0103ge\u021bi pe care adversarul le putea rupe; acesta a dat \u00eens\u0103 o lovitur\u0103 grea, care a dus cu brutalitate la schism\u0103. Biserica nu g\u0103sise formula cu care s\u0103 r\u0103spund\u0103 oficial la anateme cu binecuv\u00e2nt\u0103ri, \u0219i patriarhul a socotit cu dreptul s\u0103u firesc s\u0103 r\u0103spund\u0103 cu os\u00e2nd\u0103, os\u00e2ndei \u0219i gravelor insulte ce i s-au adus nu numai lui, ci \u0219i Bisericii lui \u00eentregi. Pentru a explica faptele de la 1054, nu este destul a vorbi despre \u00abambi\u021bia\u00bb nem\u0103surat\u0103 a lui Mihail Cerularie, care ar fi dorit, zic adversarii, chiar tronul imperial, ci trebuie spus c\u0103 papa avea mult mai mult\u0103.Leon IX era plin de orgoliul puterii supreme, ca niciun alt pap\u0103 de la Nicolae I.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Istoricul Albert Hauck, care-i face un portret foarte reu\u0219it, caracterizeaz\u0103 astfel \u021belurile lui pontificale: \u00abEl g\u00e2ndea pozi\u021bia papei universal\u0103140. Cu cea mai mare solemnitate a declarat la Reims, c\u0103 singur episcopul Romei este primatul \u0219i apostolicul \u00eentegii Biserici141. Privirile lui cuprindeau astfel toat\u0103 Biserica: a\u0219a cum o guverna \u00een Germania, Italia \u0219i Fran\u021ba, credea el c\u0103 poate s\u0103 conduc\u0103 de la Roma \u0219i orientul \u0219i resturile cre\u0219tinismului din Africa142. El g\u00e2ndea drepturile sale nelimitate: a\u0219a cum pretindea pentru pap\u0103 puterea de a conduce, pretindea \u0219i dreptul de a legifera\u00bb143. Scrisoarea lui din 1053 c\u0103tre Mihail Cerularie e ca \u00abun imn pentru primatul lui Petru\u00bb, nepotrivit pentru a vindeca ruptura144. Cu orgoliul \u0219efului lor vorbeau lega\u021bii \u00een\u0219i\u0219i, care condamnau at\u00e2t de u\u0219or \u00abcu autoritatea Sfintei Treimi \u0219i a scaunului apostolic\u00bb, a c\u0103rui delega\u021bie ziceau \u00abc\u0103 o \u00eemplinesc\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Era \u00een adev\u0103r sentin\u021ba de la 16 iulie 1054 \u00eemplinirea unui mandat papal? A\u0219a cum este cunoscut nefastul act depus pe sf\u00e2nta mas\u0103 a catedralei bizantine, profanat\u0103 astfel de cre\u0219tinii latini cu patru sute de ani \u00eenainte de Mahomed II, el este opera lega\u021bilor \u0219i \u00een deosebi a cardinalului Humbert. Mergeau oare instruc\u021biunile \u0219i puterile date de Leon IX lega\u021bilor p\u00e2n\u0103 la aceea de a arunca asupra patriarhului suprema os\u00e2nd\u0103? Dac\u0103 s-ar putea dovedi aceasta, actul latin de la 1054 ar fi \u0219i mai grav. Spre ceea ce lega\u021bii \u0219tiau sau nu la Constantinopole; el n-a putut deci nici s\u0103 ratifice, nici s\u0103 anuleze sentin\u021ba pronun\u021bat\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Papii urm\u0103tori, Victor II, Damasus II, \u0218tefan IX, Nicolae II, a c\u0103ror politic\u0103 a fost inspirat\u0103 de cardinalul Humbert, n-au anulat nici ei sentin\u021ba de la 1054.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>De notat c\u0103 pe c\u00e2nd aceast\u0103 sentin\u021b\u0103 anatemiza pe patriarh \u0219i pe to\u021bi credincio\u0219ii lui, anatema sinodului de la Constantinopole nu love\u0219te dec\u00e2t pe autorii sentin\u021bei \u0219i pe complicii lor. Patriarhul era astfel consecvent cu p\u0103rerea sa c\u0103 lega\u021bii sunt trimi\u0219i nu de pap\u0103, ci de Arghyros. Chiar dac\u0103 aceasta nu era o convingere, ci doar un motiv pentru a nu recunoa\u0219te lega\u021bilor o calitate oficial\u0103 de trimi\u0219i ai papei, c\u0103ruia patriarhul \u00eei scrisese \u00een urm\u0103 binevoitor \u0219i de la care a\u0219tepta deci spirit \u00eemp\u0103ciuitor, formula sinodului de la 20 iulie cru\u021ba pe pap\u0103 de ofensa unei condamn\u0103ri nominale. Grecii au dovedit \u0219i \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, cum dovedise la timpul s\u0103u Fotie, o m\u0103sur\u0103 \u0219i o pruden\u021b\u0103, care reduce sim\u021bitor r\u0103spunderea lor \u00een procesul schismei. Actul grav de la 1054 cade \u00een sarcina lega\u021bilor papali.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Chestiunea de drept, dac\u0103 excomunicarea rostit\u0103 de lega\u021bi se poate privi sau nu ca un act papal, prive\u0219te mai mult Biserica romano-catolic\u0103 dec\u00e2t pe cea ortodox\u0103. Unii istorici cred c\u0103 papa n-ar fi aprobat sentin\u021ba lor145. Al\u021bii cred c\u0103 ar fi aprobat-o, deoarece Leon IX a excomunicat condi\u021bional pe patriarh \u0219i i-a scris \u00een termeni tot a\u0219a de violen\u021bi ca \u0219i ai sentin\u021bei, iar lega\u021bii aveau, dup\u0103 dreptul curial, puterea de lua m\u0103suri ca aceea de la Constantinopole146.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Asem\u0103narea de ton \u0219i de termeni nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare: Scrisorile lui Leon IX c\u0103tre greci erau, ca \u0219i sentin\u021ba de la 16 iulie 1054, opera cardinalului Humbert. El a fost geniul r\u0103u al papei \u00een conflictul cu Mihail Cerularie. Colaboratori avea desigur \u0219i patriarhul, dar pe c\u00e2nd patriarhul \u00eei st\u0103p\u00e2nea pe ai s\u0103i, papa s-a l\u0103sat inspirat \u0219i r\u0103u servit de un om brutal \u0219i nesocotit, care rezolva problemele cu for\u021ba, \u0219i nu numai pe cele de la Bizan\u021b. Lui Humbert mai mult dec\u00e2t oricui, se datore\u0219te \u00abconsumarea\u00bb schismei la 1054.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Ca \u0219i Fotie, Mihail Cerularie era un om reprezentativ al neamului \u0219i al Bisericii Orientale. De\u0219i el nu era de valoarea marelui patriarh din secolul IX, Mihail Cerularie \u00eentrupa la timpul s\u0103u ideea greac\u0103, sentimentul bizantin \u0219i ortodox ca nimeni altul. Adversarii au v\u0103zut \u00een el un ignorant \u0219i un ambi\u021bios fanatic, atribuindu-i numai defecte, pe c\u00e2nd pe Leon IX l-au \u00eempodobit cu toate calit\u0103\u021bile \u0219i virtu\u021bile. Patriarhul era \u00eens\u0103 dintr-o foarte \u00eensemnat\u0103 familie, instruit \u0219i de moralitate recunoscut\u0103 chiar de criticii lui. \u00cen contrast cu el, frumosul \u00eemp\u0103rat afemeiat Constantin IX Monomahul era un om slab \u00eentr-un timp de criz\u0103 politic\u0103, ce reclama capacitate, energie, sim\u021b politic. Patriarhul reprezenta mai bine dec\u00e2t el con\u0219tiin\u021ba na\u021bional\u0103 bizantin\u0103, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103-\u0219i apere tradi\u021biile \u0219i doctrina contra str\u0103inilor care corupeau Ortodoxia, zice cu drept cuv\u00e2nt istoricul Jules Gay147.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prezen\u021ba pe scaunul roman a unor papi germani imperiali \u00een serie, afla\u021bi \u00een serviciul interselor germane \u00een Italia de sud, unde Bizan\u021bul avea de asemenea intersele sale, trezea la Constantinopole aprehensiuni fire\u0219ti. C\u00e2nd interesele grece\u0219ti se g\u0103seau \u00een m\u00e2inile unui Lombard, fiu de revolu\u021bionar \u00eempotriva Bizan\u021bului, fost el \u00eensu\u0219i revolu\u021bionar, latin \u00eenfocat \u0219i agresiv ca Arghyros, care trebuia s\u0103 lupte \u00een alian\u021b\u0103 cu papa contra normanzilor, \u00eempotriva c\u0103rora \u00eemp\u0103ratul german refuza s\u0103 trimit\u0103 ajutor, sub motiv c\u0103 l-ar da grecilor, patriarhul \u00ee\u0219i da seama mai bine dec\u00e2t \u00eemp\u0103ratul s\u0103u c\u0103 alian\u021ba cu papa era f\u0103r\u0103 perspectiv\u0103 pentru greci \u0219i c\u0103 cel care putea s\u0103 trag\u0103 folos era numai papa. \u00cemp\u0103carea lui Leon IX cu normanzii \u0219i politica normand\u0103 a urma\u0219ilor lui, care au f\u0103cut din normanzi vasali \u0219i alia\u021bi ai paplit\u0103\u021bii \u00een sinodul de la Melfi 1059148, au confirmat c\u0103 patriarhul Mihail Cerularie nu se \u00een\u0219ela. Latinii doreau to\u021bi alungarea grecilor din Italia \u0219i aceasta s-a \u00eent\u00e2mplat cur\u00e2nd dup\u0103 schism\u0103. La 1071, grecii pierdeau ultima posesiune \u00een Italia de sud, Bari. Dup\u0103 zece ani, imperiul bizantin era atacat de normanzi pe teritoriul s\u0103u, cu \u00eencurajarea \u0219i binecuv\u00e2ntarea lui Hildebrand, pap\u0103 cu numele de Grigore VII, dup\u0103 o prim\u0103 \u0219i nereu\u0219it\u0103 \u00eencercare de unire.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>*<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Dup\u0103 schism\u0103.<\/span> Istoria urm\u0103toare a raporturilor politice \u0219i biserice\u0219ti dintre Bizan\u021b \u0219i Occident, este ilustrarea abundent\u0103 \u0219i agravarea schismei ca fapt de du\u0219m\u0103nie reciproc\u0103. Pericolele succesive \u00een care s-au g\u0103sit grecii: din partea turcilor, a normanzilor, a francezilor, a germanilor, a crucia\u021bilor \u00een general au dat acestei dezbin\u0103ri caracter de tragedie. Schisma s-a ad\u00e2ncit \u0219i \u00eent\u0103rit \u00een cursul secolelor urm\u0103toare, \u00een care grecii s-au g\u0103sit adesea \u00een nevoia de a cere ajutor \u00een apus \u0219i de a trebui s\u0103-l r\u0103scumpere cu o unire bisericeasc\u0103 ce nu se putea face sau \u021bine.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Pu\u0219i \u00een inferioritate politic\u0103 \u0219i constr\u00e2n\u0219i s\u0103 negocieze un acord religios imposibil, \u00een condi\u021biile impuse de papi, grecii s-au g\u0103sit \u00eentr-o situa\u021bie penibil\u0103, pe care occidentalii au speculat-o cu neomenie. Fie c\u0103 papii asmu\u021beau pe latini contra grecilor, fie c\u0103 unii latini pe papi, rezultatul era acela\u0219i: Constantinopole a devenit \u021binta atacurilor occidentale armate, obiectiv de cruciad\u0103149. Grecii trebuiau comb\u0103tu\u021bi, ca \u0219i necredincio\u0219ii, din cauza \u00abereziei\u00bb \u0219i a neascult\u0103rii lor fa\u021b\u0103 de papa.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>La instiga\u021bia normandului Boemond, dup\u0103 prima cruciad\u0103, la instiga\u021bia regelui Louis VII al Fran\u021bei, dup\u0103 a doua, la instiga\u021bia \u00eemp\u0103ratului Henric VI al germaniei, dup\u0103 a treia, la st\u0103ruin\u021ba vene\u021bienilor, motivat\u0103 de cererea unui prin\u021b bizantin, aliat cu latinii \u00een cruciada IV, occidentalii au amenin\u021bat, atacat, cucerit \u0219i apoi terorizat Bizan\u021bul timp de secole, sl\u0103bind ap\u0103rarea lui fa\u021b\u0103 de turci \u0219i neajut\u00e2ndu-l contra acestora.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cenaintea turcilor au \u00eemp\u0103r\u0103\u021bit la Constantinopole latinii (1204-1261), \u00eempu\u021bin\u00e2nd cu mult puterea de rezisten\u021b\u0103 a imperiului grec ortodox. C\u00e2nd grecii au reu\u0219it s\u0103-\u0219i reia capitala \u2013 nu \u0219i teritoriul \u2013 papa \u0219i occidentul au fost cuprin\u0219i de furie. Urban IV (1261-1264), declara c\u0103 durerea pierderii Constantinopolei i-a luat min\u021bile \u0219i anatematiza pe genovezi, pentru c\u0103 ajutoraser\u0103 pe greci. De teama lui Carol de Anjou, regele francez de Neapole, care se agita turbat s\u0103 ia Constantinopole, Mihail VIII Paleologul a trebuit s\u0103 \u00eencheie unirea de la Lyon (1274), pe care a \u00eencercat s\u0103 o impun\u0103 clerului \u0219i poporului grec, prin mari presiuni \u0219i prin acte de violen\u021b\u0103, ceea ce f\u0103cea \u0219i mai ur\u00e2\u021bi pe latini.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Nevoia a f\u0103cut pe urma\u0219ii lui, amenin\u021ba\u021bi \u0219i de turci, s\u0103 ofere din nou unirea, ca pre\u021b unui ajutor iluzoriu. Unul din ei , Ioan V, a mers la Roma, \u00een umil\u0103 atitudine de peniten\u021b\u0103 \u0219i a primit personal unirea, supun\u00e2ndu-se papei Urban V (1369). Ultimii \u00eemp\u0103ra\u021bi bizantini din secolele XV, Manuil II, Ioan VIII \u0219i Constantin XI, au cer\u0219it continuu, cu pre\u021bul unirii, un mic ajutor pentru ap\u0103rarea imperiului.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen timp ce cre\u0219tinii tratau unire \u0219i ajutor, turcii p\u0103trunseser\u0103 \u00een peninsula Balcanic\u0103 \u0219i o ocupaser\u0103 mai toat\u0103. Voind s\u0103 salveze m\u0103car Constantinopole, grecii au primit o nou\u0103 unire, la Floren\u021ba (1439), tot a\u0219a de inutil\u0103 ca \u0219i cea de la Lyon, \u0219i tot a\u0219a de defavorabil\u0103 relu\u0103rii raporturilor biserice\u0219ti.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prin umilirea impus\u0103 ortodoc\u0219ilor \u0219i prin z\u0103d\u0103rnicia lor, ca \u0219i prin \u00eent\u0103rirea vrajbei pe care au adus-o, aceste uniri, din care papalitatea a vrut s\u0103 fac\u0103 leg\u0103minte obligatorii pentru ortodoc\u0219i, au r\u0103mas \u00een amintirea lor ca triste acte de constr\u00e2ngere. \u00cempreun\u0103 cu cruciadele, ele au \u00eentre\u021binut \u0219i \u00eent\u0103rit trista dezbinare confesional\u0103 \u00eetr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t la jum\u0103tatea secolului XV, grecii afla\u021bi \u00eentre dou\u0103 pericole, turc \u0219i latin, au socotit mai mic pe cel dint\u00e2i.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Prin metodele \u0219i inutilitatea lor, \u00eencerc\u0103rile de unire au des\u0103v\u00e2r\u0219it schisma \u0219i au f\u0103cut o adev\u0103rat\u0103 pr\u0103pastie \u00eentre cele dou\u0103 Biserici. De la r\u0103cire \u0219i \u00eencetare de raporturi oficiale \u0219i de la ceart\u0103 de cuvinte, cum a fost la \u00eenceput, schisma a devenit o stare de permanent r\u0103zboi confesional. P\u00e2n\u0103 la 1054 ea se g\u0103sea \u00een starea incidentelor \u0219i a provoc\u0103rilor; dup\u0103 aceea, ea s-a schimbat \u00eentr-o manifestare consecvent\u0103 de resentimente, care a c\u0103\u0219unat mult r\u0103u popoarelor ortodoxe. Cele suferite de clericii \u0219i de credincio\u0219ii ortodoc\u0219i \u00een statele de confesiune papal\u0103, unirile care au fost impuse minorit\u0103\u021bilor ortodoxe, ca rutenilor \u0219i rom\u00e2nilor, precum \u0219i prozelitismul romano-catolic \u00een orient, folosind p\u00e2n\u0103 \u0219i mijloace de suprimare \u00eempotriva celor care i s-au opus mai mult, ca patriarhul Ciril Lucaris (+ 1638), dispre\u021bul cu care Biserica Ortodox\u0103 a fost totdeauna privit\u0103 \u00een occident, au f\u0103cut din schism\u0103 o ad\u00e2ncitur\u0103 peste care azi nu se mai poate arunca nici m\u0103car o punte conven\u021bional\u0103 \u0219i fragil\u0103 ca la Lyon sau Floren\u021ba.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen schimb\u0103rile \u00een care s-a des\u0103v\u00e2r\u0219it astfel, schisma \u0219i-a schimbat \u0219i caracterul, \u0219i mai ales aceasta o face iremediabil\u0103. For\u021bat\u0103 prin ambi\u021bia pontifical\u0103 a episcopilor Romei, care au vrut s\u0103 porunceasc\u0103 \u00een orient cu u\u0219urin\u021ba \u0219i cu dreptul cu care f\u0103ceau aceasta \u00een occident, schisma este socotit\u0103, cum am spus, p\u00e2n\u0103 azi ca un act revolu\u021bionar de nerecunoa\u0219tere a autorit\u0103\u021bii \u00abde drept divin\u00bb, a \u00aburma\u0219ilor Sf\u00e2ntului Petru\u00bb, transforma\u021bi \u00een \u00abvicari ai lui Hristos\u00bb \u0219i suverani monarhici absolu\u021bi ai Bisericii universale.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Starea precar\u0103 a imperiului bizantin \u0219i greut\u0103\u021bile prin care au trecut popoarele ortodoxe, au dat prilej papilor s\u0103 cear\u0103 continuu ortodoc\u0219ilor recunoa\u0219terea necondi\u021bionat\u0103 a primatului lor, ca inexorabil\u0103 cerin\u021b\u0103 a unirii Bisericilor. Pentru chestiunile de doctrin\u0103, cult \u0219i practic\u0103, papii \u00ee\u0219i rezervau formal sau mintal dreptul de a impune ortodoc\u0219ilor ulterior \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura \u0219i uzul Romei, \u00een virtutea puterii ce li s-ar fi recunoscut.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00centre timp \u00eens\u0103, la vechile deosebiri s-au ad\u0103ugat altele, care \u00eentrec cu mult ca num\u0103r \u0219i ca importan\u021b\u0103 pe cele pentru care se certau cu excesiv\u0103 grij\u0103 Fotie \u0219i Nicolae I, Mihail Cerularie \u0219i Leon IX. Credin\u021ba \u00een purgatoriu, teoria \u0219i practica indulgen\u021belor, importante culte \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi noi, rituri, practici \u0219i obiecte introduse dup\u0103 schism\u0103, dogmatizarea unor credin\u021be str\u0103ine Bisericii vechi \u0219i \u00eentre toate proclamarea primatului papal absolut \u0219i a infailibilit\u0103\u021bii papale, impus\u0103 Bisericii romane prin sinodul de la Vatican (1870), au \u00eendep\u0103rtat tot mai mult occidentul papal de orientul ortodox.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Nu o \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 sau o practic\u0103 a fost schimbat\u0103, ci \u00eensu\u0219i caracterul \u0219i constitu\u021bia Bisericii. Episcopatul func\u021bioneaz\u0103 ca o simpl\u0103 delega\u021bie papal\u0103, Sinodul general exprim\u0103 doar voin\u021ba \u0219efului Bisericii, el nu poate propune, discut\u0103 \u0219i admite nimic f\u0103r\u0103 capul zis unic \u0219i infailibil. Conducerea Bisericii se concentreaz\u0103 \u00een m\u00e2inile unei persoane quasi-divine, care la r\u00e2ndu-i exprim\u0103 voin\u021ba \u0219i ineresul de cast\u0103 al unui complex aparat numit curia roman\u0103. Prima dogm\u0103 \u0219i datorie a cre\u0219tinului este supunerea necondi\u021bionat\u0103 \u00absuveranului-pontif\u00bb, cap monarhic al unei \u00eemp\u0103r\u0103\u021bii din lumea aceasta, care, cu de la sine putere, \u021bine locul lui Iisus Hristos, ba a fost numit uneori \u00abalt Dumnezeu\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Privite \u00een compara\u021bie cu inova\u021biile introduse dup\u0103 schism\u0103, cele dinainte erau \u00een adev\u0103r, putem zice azi, de importan\u021b\u0103 secundar\u0103. Dar patriarhul Fotie, cum am spus, nu se \u00een\u0219ela totu\u0219i: el vedea gravitatea abaterilor latine, nu at\u00e2t \u00een num\u0103rul \u0219i gradul lor de atunci, c\u00e2t \u00een aceea c\u0103 deschideau un drum pe care avea s\u0103 mearg\u0103 mult mai departe, \u0219i s-a mers. C\u0103lcarea unor lucruri mai pu\u021bin \u00eensemnate \u00een tradi\u021bia bisericeasc\u0103, g\u00e2ndea patriarhul, poate s\u0103 duc\u0103 la dispre\u021buirea \u00eentregii dogme.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Din nefericire, a\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat. Inova\u021biile s-au \u00eenmul\u021bit, s-au m\u0103rit, au devenit motive de scandal cre\u0219tin. Se poate zice f\u0103r\u0103 nicio exagerare c\u0103 cele cinci deosebiri cenzurate de Fotie, s-au \u00eenzecit \u0219i \u00eensutit \u0219i sunt mult mai mari dec\u00e2t cele de atunci. De la postirea s\u00e2mbetei p\u00e2n\u0103 la infailibilitatea papal\u0103 este o mare distan\u021b\u0103 de \u00eendr\u0103zneal\u0103 inovatoare. Dac\u0103 dogma de la Vatican s-ar fi propus \u00eentr-un sinod ecumenic din epoca unit\u0103\u021bii ar fi curs toate anatemele pe capul celui care-ar fi cutezat acest sacrilegiu. \u00cen culise \u0219i \u00een \u0219edin\u021be particulare, s-a tulburat \u00een adev\u0103r \u0219i sinodul de la Vatican, dar papa a biruit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 cu argumentul conving\u0103tor: \u00abTradi\u021bia sunt eu!\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>De la c\u0103lcarea unor r\u00e2nduieli canonice \u0219i practici trdi\u021bionale, s-a ajuns la schimbarea constitu\u021biei Bisericii, sau, cum zicea patriarhul Fotie: De la c\u0103lcarea celor mai pu\u021bin \u00eensemnate s-a ajuns la dispre\u021bul total al dogmei. Acesta este sensul \u0219i aspectul final al schismei. De la schimbarea unor forme ce par indiferente, ea a ajus la alterarea fondului lucrurilor, a fiin\u021bei Bisericii \u00eens\u0103\u0219i. Schimbarea aceasta a numit-o Biserica papal\u0103 \u00abprogres\u00bb. Ea \u00eei serve\u0219te ca termen de compara\u021bie \u0219i ca motiv pentru a critica Biserica Ortodox\u0103, ca \u00ab\u00eempietrit\u0103\u00bb \u00eentr-o tradi\u021bie moart\u0103, din cauza schismei. Din punctul de vedere din care prive\u0219te Roma, nu ea s-a dep\u0103rtat \u0219i \u00eenstr\u0103inat de Biserica Ortodox\u0103 veche, ci actuala Biseric\u0103 Ortodox\u0103 a r\u0103mas str\u0103in\u0103 de mersul Bisericii universale, \u00eenapoiat\u0103, \u00een\u021bepenit\u0103, uscat\u0103, ca \u00abo ramur\u0103 rupt\u0103 de trunchi\u00bb. Rup\u00e2ndu-se de Biserica vie a Romei, ea n-a mai primit sev\u0103, n-a mai \u00eenflorit, n-a mai rodit. Schisma, se zice, a fost moarte Bisericii Ortodoxe. Spre deosebire de ea, Biserica Roman\u0103 a p\u0103strat izvorul vie\u021bii \u0219i al puterii.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u0218i totu\u0219i zic, patriarhul Fotie avea dreptate. El nu judeca dup\u0103 forma lucrurilor, ci dup\u0103 semnifica\u021bia lor. \u00cen inova\u021biile din timpul s\u0103u, el vedea semnele unor mai mari abateri viitoare, vedea creat precedentul modului unilateral de a ad\u0103uga la substan\u021ba \u0219i la interpretarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii \u0219i practicii biserice\u0219ti. Cu evolu\u021bia \u0219i cu urm\u0103rile ei de p\u00e2n\u0103 azi, schisma i-a dat dreptate. Instinctul \u0219i geniul lui ortodox au v\u0103zut nu doar c\u00e2teva abateri, ci u\u0219urin\u021ba \u0219i libertatea cu care Biserica papal\u0103 pornise pe calea \u00eennoirilor. Ea pornise adic\u0103 pe drumul care ducea la un sistem cre\u0219tin propriu, caracterizat prin arbitrajul puterii papale, prin dogma \u0219i cultul lui. Fotie aprecia dup\u0103 primele simptome, \u0219i trebuie recunoscut c\u0103 n-a gre\u0219it.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Biserica papal\u0103 \u00eencepuse s\u0103 evolueze spre monarhie bisericeasc\u0103, cu lege proprie, care era voin\u021ba papei. Din episcopat roman \u0219i din mitropolie latin\u0103, cum o g\u0103sise sinodul I ecumenic (can. VI), Roma ajunsese patriarhat occidental \u0219i devenea sub Nicolae I \u0219i Leon IX, monarhie occidental\u0103, cu tendin\u021ba de a deveni universal\u0103. Ceea ce interesa mai presus de toate, era puterea suprem\u0103. C\u00e2nd Fotie \u0219i Mihail Cerularie criticau inova\u021bii latine, papii \u00ee\u0219i ap\u0103rau cu furie primatul lor. De c\u00e2te ori ortodoc\u0219ii au vrut apoi s\u0103 trateze unirea, li s-a cerut anume recunoa\u0219terea primatului papal \u0219i chiar numai at\u00e2t. Formula papal\u0103 a unirii Bisericilor, a fost \u0219i este: \u00ab\u00cenapoi, la staul!\u00bb. Iat\u0103 \u00eens\u0103 ceea ce nu se poate.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>Pentru a se vorbi de unire, trebuie revizuit procesul schismei: recunoscute de o parte \u0219i de alta gre\u0219elile, ridicate anatemele, \u00eendep\u0103rtate marile obstacole, redeschise dipticele, reluate raporturile uzuale de alt\u0103dat\u0103. Bisericile trebuie s\u0103-\u0219i p\u0103streze autocefalia, caracterul \u0219i spiritul sinodal. Altfel, Biserica Ortodox\u0103 nu se va l\u0103sa nici m\u00e2nat\u0103 la \u00abstaul\u00bb, nici \u00abintegrat\u0103\u00bb \u00een catolicitatea papal\u0103, nici silit\u0103 sau convins\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 o unire pentru niciun fel de interese sau de fericire \u00een perspectiv\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u00cen\u021belegem \u0219i iert\u0103m pe \u00eenainta\u0219ii no\u0219tri, care s-au plecat nevoilor \u0219i ap\u0103s\u0103rii imperiale la Lyon \u0219i la Floren\u021ba, Brest-Litowsk sau la Alba-Iulia, dar nu putem imita zadarnica lor umilire. Unirea trebuie f\u0103cut\u0103 \u00een credin\u021b\u0103 \u0219i dragoste. Biserica Ortodox\u0103 nu este Biseric\u0103 particular\u0103, \u00abBiserica lui Fotie\u00bb sau a altui patriarh, ca s\u0103 aib\u0103 drept de Biseric\u0103 adev\u0103rat\u0103 abia intr\u00e2nd \u00een s\u00e2nul unei \u00abBiserici mame\u00bb. Ea n-a fost nicic\u00e2nd fiica altei Biserici. A fost sora ei. Pentru a nu mai fi schism\u0103 \u00eentre Biserici, dorim s\u0103 auzim nu \u00ab\u00eenapoi la staul\u00bb, ci \u00ab\u00eenapoi la Hristos\u00bb! La Hristos a c\u0103rui Biseric\u0103 este \u00een toat\u0103 lumea, la r\u0103s\u0103rit \u0219i la apus, dar a c\u0103rui \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie nu este din lumea aceasta.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>BIBLIOGRAFIE GENERAL\u0102<\/span> la Anton Michel, Humbert und Kerularios, Studien. Erster Teil. Paderborn 1925, pp. 1-6. Acela\u0219i, zweiter Teil, 1930 (studiu, texte, note). M. Jugie, art. Schisme byzantin, \u00een Dictionnaire de Théologie catholique, t. XIV, 1 (1939), col. 1312-1401 (bibliogr. 1400-1402); acela\u0219i Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, Paris 1941 (a se vedea recenzia mea \u00een rev. Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00een\u0103, oct. 1945, pp. 416-443). Emile Amann, \u00een Histoire de l\u0384Eglise, publ. de Aug. Fliche \u0219i V. Martin, t. VI: L\u0384époque carolingienne, Paris 1937, pp. 465-466 (pentru sec. IX); acela\u0219i, ibidem, t. VII (pentru sec. XI). Acela\u0219i, art. Photius, \u00een Dictionnaire de Théologie catholique, t. XII 2 (1935), col. 1536-1604 (bibliogr. col. 1550-1559 (izvoarele), 1602-1604). Acela\u0219i art. Michael Cerularie, ibidem, t. X, 2 (1929), col. 1677-1703 (bibliogr. 1702-1703). Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, Histoire des conciles, t. IV, 1 (1911), pp. 252-253 (sec. IX); t. IV, 2 (1911), pp.1081-1084 (sec. XI). Friedrich Heiler, Urkirche und Ostkirche, M\u00fcnchen 1937, p. 128, n. 2, p. 132, n. 9. \u00cen enciclopediile teologice la articolele despre schism\u0103, patriarhul Fotie, papa Nicolae I, patriarhul Mihail Cerularie, papa Leon IX, cardinalul Humbert. Bibliografie util\u0103 la F. Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IX-e si\u00e8cle, Paris 1926, pp. 323-343. Alexander Chartellieri, Der Aufstieg des Papsttums im Rahmen der Weltgeschichte 1047-1095, M\u00fcnchen und Berlin 1936, pp. XIX-XLIII. Louis Bréhier, Vie et mort de Byzance (Biblioth\u00e8que de synth\u00e8se historique. L\u0384évolution de l\u0384humanité), Paris 1947, pp. 117-126 note, pp. 262-266 note.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>1 De v\u0103zut, la sf\u00e2r\u0219it, bibliografia general\u0103<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>2 Calculul anilor de schism\u0103 \u00eel fac de obicei romano-catolicii, cu scopul de a argumenta \u00eempotriva Bisericii Ortodoxe. Cifrele variaz\u0103 oarecum (comp. Raymond Janin, Les Eglises orientales et les rites orientaux, Paris 1922, p. 10, g\u0103se\u0219te 187 ani de schism\u0103, \u00een cinci \u201ereprize\u201d din 444, \u00eentre 343-787. Louis Duchesne, Autonomies ecclesiastiques, Eglises séparées, Paris, 1896, pp. 164-165, socote\u0219te 203 ani de schism\u0103 din 464, \u00eentre 323-787. Martin Jugie, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 9 \u0219i nn. 2 calculeaz\u0103 217 ani din 506, \u00eentre 337-843.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>2a) Mai pe larg, \u00een articolul nostru Sensul schismei \u0219i al unirii Bisericilor, \u00een Omagiu \u00ce. P. S. Mitropolit Nicolae B\u0103lan, Sibiu, 1940, pp. 657-677.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>3 Istoricii romano-catolici \u00een majoritate \u0219i apolege\u021bii \u00een unanimitate arunc\u0103 r\u0103spunderea schismei \u00een mod exclusiv asupra patriarhilor Fotie \u0219i Mihail Cerularie, numindu-i \u201eautorii schismei\u201d \u0219i calific\u00e2ndu-i chiar cu epitetele cele mai pu\u021bin gra\u021bioase (de ex. L`abbé Jager, Histoire de Photius, patriarche de Constantinople, auteur du schisme des Grecs, Paris 1844. Louvain 1845, Paris 1854. J. Bousquet, L`unité de l`Eglise et le schisme grec, Paris 1913. Albert Vogt, Basile I-er, empereur de Byzance (867-886) et la civilisation byzantine \u00e0 la fin du IX-e si\u00e8cle, Paris 1908, p. 245 atribue lui Fotie ambi\u021bia de a fi voit \u00abs\u0103 creeze \u00een R\u0103s\u0103rit un alt stat papal, \u00een care el s\u0103 fi fost \u00een acela\u0219i timp pap\u0103 \u0219i rege\u00bb!<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>4 Prin Syllabus errorum trimis tuturor episcopilor cu enciclica Quanta cura (8 dec. 1864). P\u0103rerea condamnat\u0103 poart\u0103 nr. 38: \u00abDivisioni ecclesiae in orientalem atque occidentalem nimia \u00abRomanorum pontificum arbitria contulerunt\u00bb, la Carl Mirbt, quellen zur Geschichte des Papsttums und des r\u00f6mischen, Katholizismus, ed. 5, T\u00fcbingen 1934, p. 452.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>5 Heinrich Gelyer, Byzantinische Kultur geschichte, T\u00fcbingen 1909, p. 99. Hermann Mulert, Konfessionskunde, Giessen 1927, p. 80 (ed. 2, 1927).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>6 Ca L`abbé Jager, op. cit., p. 1, Introduction<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>7 Photius, Patriarch von Constantinopel. Sein Leben, seine Schriften und das griechische Schisma, 3 vol., 1867-1869<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>8 Se mai vorbe\u0219te totu\u0219i despre \u00aborgoliul prodigios\u00bb al lui Fotie (Charles Diehl, \u00een Histoire du moyen \u00e2ge, t. III: Le monde oriental de 395 \u00e0 1081, ed. 2 (Histoire générale), Paris 1944, p. 326; sau al lui Mihail Cerularie, \u00abprodigieusement orgueilleux tout en étant d`une réele sainteté\u00bb, Augustin Fliche, La Chretienté médievale (395-1254), \u00een Histoire du monde, t. VII, 2, Paris 1929, p.250.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>9 Considera\u021biuni interesante \u0219i indica\u021biuni bibliografice asupra \u00eencoron\u0103rii lui Carol cel Mare, la A. A. Vasiliev, Histoire de l`empire by byzantin. Trad. fr. De P. Brodin \u0219i A. Bourguina, vol. I, Paris 1932, pp. 351-356. Hans von Schubert, Geschichte der christlichen Kirche im Fr\u00fchmittelalter, T\u00fcbingen 1921, pp. 346-357.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>10 La fin du monde antique et le début du moyen \u00e2ge. (Bibliothéque de synthése historique. L`évolution de l`humanité), Paris 1927, p. 44: \u00ab\u00een prada unei intense exalt\u0103ri religioase\u00bb, \u0219i c\u0103 totu\u0219i pu\u021bine acte politice au avut efecte at\u00e2t de mari \u0219i durabile (v. pp. 39-44)<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>11 Vezi Louis Duchesne, Les premiers temps de l\u2019état pontifical, ed. 3, Paris 1911, pp. 176-183, 197-201 (Constitu\u021bia de la 824)<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>12 Vezi Juramentum futuri imperatoris, la C. Mirbt, op. cit. nr. 255, p. 130, \u0219i Privilegium Ottonis imperatoris (13 febr. 962), nr. 256, pp. 130-133; comp. L. Duchesne, Les premiers temps de l`état pontifical, pp. 337-342.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>13 Liutprand (episcop de Cremona, trimis \u00een misiune diplomatic\u0103 la Constantinopole, la 968) scrie \u00een Relatio de legatione Constantinopolitana,2, Migne, P. L. CXXXVI, col. 911 B: Ipse (curopolatul \u0219i legatul Leon) enim de vos imperatorem, id est \u03b2\u03b1\u03c3\u03b9\u03bb\u03b5\u03cd\u03c2 sua lingua, sed ad indignationem \u03c1\u03ae\u03b3\u03b1 id este regem, nostra vocabat\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>14 Vezi F. Dvormik, op. cit., pp. 46-55, 218-220, 225-233, 256-258, 319-321.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>15 Bibliografie la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 2, pp. 1087-1088 (n. 3). Const. Paparrigopoulos, \u0399\u03c3\u03c4\u03bf\u03c1\u03b9\u03b1 \u03c4\u03bf\u03c5 \u03b5\u03bb\u03bb\u03b7\u03bd\u03b9\u03ba\u03bf\u03c5 \u03ad\u03b8\u03bd\u03bf\u03c2 ed. P. Karolides, t. IV, Atena 1925, pp. 208-209, 219-221, 282.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>16 Important pentru concuren\u021ba misionar\u0103 dintre Constantinopole \u0219i Roma, F. Dvornik, op. cit.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>17 \u0218tia totu\u0219i grece\u0219te cardinalul Humbert, iar papa Leon IX \u00eencepuse s\u0103 \u00eenve\u021be.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>18 F. Dvornik, op. cit., pp. 225, 264.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>19 Ibidem, p. 132 (v. cap. IV: La renaissance littéraire et religieuse \u00e0 Bizance au IX-e si\u00e8cle, pp. 106-133).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>20 \u00cemp\u0103ratul bizantin Constantin II (642-668), speriat de \u00eenaintarea arabilor (A. A. Vasiliev, op. cit., I, p. 291); \u00eemp\u0103ratul german Otto III (983-1002), cu ideea sa de adev\u0103rat \u00eemp\u0103rat roman.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>21 Primele trei erau oprite prin canoanele numite apostolice: 5 (celibatul clerului), 66 (postirea s\u00e2mbetei), 63 (s\u00e2nge, sugrumate).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>22 Erich Caspar, Geschichete des Papsttumus,2 Band, T\u00fcbingen 1933, pp. 632-633 (socote\u0219te sinodul quinisext ca o schimbare hot\u0103r\u00e2toare pentru viitor \u00een raporturile spirituale dintre R\u0103s\u0103rit \u0219i Apus).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>23 Ibidem, p. 633.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>24 Biserica apusean\u0103 nu cuno\u0219tea \u0219i nu \u021binea dec\u00e2t 50 de canoane apostolice, din traducerea lui Dionisie Exiguus. Sinodul quinisext oblig\u0103 la recunoa\u0219terea tuturor celor 85, precum \u0219i a canoanelor tuturor sinoadelor ecumenice, a unor sinoade locale \u0219i ale unor Sfin\u021bi P\u0103rin\u021bi (can. 2). Consumarea de animale moarte a oprit-o \u0219i sinodul de la Worms din 868 (can. 64-65), vezi Ch. J. Hefele- Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, pp. 464.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>25 Vezi Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit.,t. III, 2 (1909), p. 578-581. Erich Caspar, op. cit., t. II, pp. 634-635. \u00cencercarea de a constr\u00e2nge pe pap\u0103 cu for\u021ba, a produs revolt\u0103 contra puteri bizantine la Roma.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>26 De episcopul Pastor de Palentia, la jum\u0103tatea secolului V, \u0219i de sinoadele de la Toledo (449 \u0219i 589)., Braga (675). Interesant despre introducerea lui Filioque \u00een Apus, J. Tixeront, Histoire des Dogmes, t. III ed. 5, Paris 1922, pp.518-526 (istorie \u0219i texte).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>27 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. III. pp.1093-1095. La sinod au asistat \u0219i greci, delega\u021bi ai \u00eemp\u0103ratului Constantin V Copronim, pentru chestiunea icoanelor, vezi Tixeront, op. cit., pp. 524-525.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>28 Comp. Ibidem, t. III, 2, p. 726.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>29 Textul (din Libri carolini) \u00een Migne, P.L. XCVIII, col. 1249. In actione tertia; J. Tixeront. Op. cit., pp. 520-521, 525; C. De Clercq, Les Eglises séparées d\u2019Orient, \u00een Apologétique (publ. de Maurice Brillant \u0219i L\u2019abbé M. Nédoncelle), Paris 1937, p. 799.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>30 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. III, 1, p. 1128.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>31 De Spiritu Sancto, Veterum patrum sententiale, quod a Patre Filioque procedat (cu o prefa\u021b\u0103 c\u0103tre Carol cel Mare), \u00een Migne, P. L. CV (1864), col. 64-84. Smaragdus, \u00een Migne, P. L. XCVIII, col. 923 sq., Mansi, XIV, col. 23 sq.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>32 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. III, 2, pp. 1127-1129.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>33 Ibidem, p. 1132.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>34 Imprimis responsio contra Graecorum haeresim de fide S. Trinitatis (ed. de Trudpert Neugart, v. Ch. J Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 459, n.3).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>35 Recunosc aceasta Ch. J Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 459.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>36 Dom H. Leclercq, L\u2019Espagne chrétienne (Biblioth\u00e8que de l\u2019enseignement de l\u2019histoire ecclésiastique), ed. 2, Paris 1906, pp. 280-281; vezi \u0219i J. Tixeront, op. cit., pp. 518-526. textul la Mansi, IX, col. 977 sq.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>37 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. III, 2, p. 726.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>38 Ibidem, p. 1129; vezi \u0219i Tixeront, op. cit., pp. 522-523.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>39 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 459.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>40 Comp. Jules Gay, Les papes du XI-e si\u00e8cle et la chrétienté, Paris 1926, p. 75.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>41 Contra Graecorum opposita Romanan Ecclesiam infamantium libri quattuor, \u00een Migne, P. L. CXXI (1880), col. 224-346.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>42Liber adversus Graecos, ibidem, col. 224-346.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>43 Op. cit., liber I, cap. III, \u00een Migne, P. L. CXXI (1880), col. 229 B.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>44 Opusculum contra Franco (\u03a0\u03b5\u03c1\u03af \u03c4\u03c9\u03bd \u03c6\u03c1\u03ac\u03b3\u03b3\u03c9\u03bd \u03ba\u03b1\u03af \u03c4\u03ce\u03bd \u03bb\u03bf\u03b9\u03c0\u03c9\u03bd \u039b\u03b1\u03c4\u03af\u03bd\u03c9\u03bd) atribuit gre\u0219it lui Fotie, ed. de J. Hergenroether, Monumenta graeca ad Photium ejusque historiam pertinentia. Ratisbonae 1869, pp. 62-71.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>45 La Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae orientalis in terris coranae S. Stephani, vol. I, Oeniponte 1885, pp. 116-119 (comp. \u0219i pp.119-121)<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>46 De v\u0103zut Bernard Leib, Rome, Kiev et Byzance \u00e0 la fin du XI-e si\u00e8cle, Paris 1924.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>47 La M. Jugie, Theologia dogmatica christianorum orientallium ab Ecclesia Catholica dissidentium, t. I, Paris 1926, pp. 417-431 (cei dintre 1220-1340), pp. 470-489 (cei din peioada polemicii isihaste). Pentru grecii care au scris despre controversele cu latinii, pp. 401-415, 423-431 \u0219i F. Cavallera, Indices la Patrologia Migne, ser. gr., Paris 1912, col. 138-141.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>48 Autorii indica\u021bi la nota 5 Friedrich Heiler, op. cit., p. 131 (belanglose r\u00f6mische Br\u00e4uche), pp. 134, 136, Ferdinand Kattenbusch, Lehrbuch der vergleichenden Konfessionskunde, 1 Band, Freiburg im Br. 1892, p. 121. Chiar Const. Paparrigopoulos, istoric grec, critic\u0103 pe Fotie de atitudine nejust\u0103 \u00een acuza\u021biile aduse Latinilor, transform\u00e2nd chestiuni \u00abadministrative\u00bb \u00een dogmatice (op. cit., t. III, 2, pp. 300, 320).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>49 Mystagogia despre Sf. Duh, \u00een Migne, P. G. CII (1900), col. 279-400, despre ea, vezi J. Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, vol. III, pp. 154-160. Scrierea a devenit baza polemicii contra latinilor \u00een chestiunea Filioque (vezi \u0219i E. Amann, art. Photius,\u00een op. cit., col. 1602)<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>50 W. Gass, Symbolik der griechischen Kirche, Berlin 1872, p.7, gre\u0219e\u0219te c\u00e2nd vorbe\u0219te despre \u00abvreo zece acuza\u021bii\u00bb<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>51 W. Gass, ibidem.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>52 Despre cele de care sunt acuza\u021bi latinii, \u00een Migne, P. G. CXXVI (1902), col. 221-249 (col 224).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>53 Recunoa\u0219te aceasta cu suficient\u0103 obiectivitate E. Amann, \u00een art. Photius, \u00een op. cit., col. 1600-1601.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>54 Erich Caspar, op. cit., pp. 665-668.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>55 Despre rolul partidelor. Vezi Milan P. \u0218esan, Schisma \u00eentre Patriarhii Fotie \u0219i Ignatie?, Cern\u0103u\u021bi 1936.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>56 F. Dvornik, op. cit., pp. 124-132. Const. Paparigopoulos, op. cit., III. 2, pp. 287-289.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>57 Const. Paparigopoulos, ibidem, pp. 282-283; F. Dvornik, op.cit., pp. 121-123. Ch. Dielh, \u00een Le monde oriental de 395 \u00e0 1081, pp. 320-321.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>58 Mansi, XV, col. 595-598 (numindu-l \u00abconciliabulum\u00bb); Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit. , IV, 1, pp. (252, 275-284).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>59 Mansi, XV, col. 661-662, Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op.cit., IV, 1, pp. 326-329.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>60 Scrisoarea nu se p\u0103streaz\u0103. Cuprinsul ei se cunoa\u0219te din r\u0103spunsul papei, \u00een Mansi XV, col. 186-216, Migne, P.L. 119 (1852), 926-962; vezi \u0219i Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., IV, 1, pp. 421-426; J. Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, t. I, pp. 555-579; Jules Roy, Saint Nicolas I-er (Coll. \u00abLes Saints\u00bb, ed. 3, Paris 1889, pp. 17-42. Istoricii romano-catolici atribue scrisoarea \u00eemp\u0103ratului, lui Fotie.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>61 F. Dvornik, op. cit., pp. 184-195.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>62 Ibidem, pp. 147-183; E. Amann, L\u2019Epoque carolingienne, pp. 451-463 (biblogr., p. 451, n. 1).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>63 Cre\u0219tinismul ajunsese la curtea bulgar\u0103 \u00eenc\u0103 din secolul VIII, vezi F. I. Uspenski, citat de A. A. Vasiliev, op. cit., vol. I, pp. 371-372; vezi \u0219i F. Dvornik, op. cit., pp. 99-100. W. N. Slatarski, Geschichte der Bulgaren, I Teil (Bulgarische Bibliothek, B. V), Leipzig 1918, pp. 35-36.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>64 Indica\u021biuni la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 434. n. 1.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>65 Despre caracterul curios al lui Boris, vezi A. Lap\u00f4tre, L\u2019Europe et le Saint Si\u00e8ge \u00e0 l\u2019époque carolingienne, t. I: Le pape Jean VIII, Paris 1895, pp. 49-51, 53.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>66 Responsa ad consulta Bulgarorum, \u00een Migne, P.L. CXIX, col. 978-1016; Mansi XV, col. 401-434; rezumat la Ch. J: Hefele-Dom H: Leclercq, op. cit., t. IV, 1, col. 437-441.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>67 R\u0103spunsul 106, Migne, P.L: CXIX, col. 1015-1016; la Ch. J. Hefele-dom H. Leclercq, op. cit., IV, 1, p. 440.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>68 R\u0103spunsul 92, Migne, P.L. CXIX, col. 1011-1012; la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 440.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>69 A. Lap\u00f4tre, op.cit., p. 56, la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 441, n. 1.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>70 Migne, P.G. CII, col. 721-741 (ep. XIII); alte edi\u021bii, indicate de mine \u00een \u00abStudii Teologice\u00bb, publica\u021bie a Facult\u0103\u021bii de Teologie din Bucure\u0219ti, an I (1930), nr. 2, p. 57, unde se d\u0103 \u00een traducere adnotat\u0103 enciclica (pp. 58-76). \u00cen rom\u00e2ne\u0219te, tradus\u0103 \u0219i de mitropolitul Grigore IV (Buz\u0103u 1832).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>71 Episcopii Thietgaud, G\u00fcnther \u0219i al\u021bii, vezi Ch. J. Hefele-Dom H: Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 445, n. 3; Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, t. I, p. 457; Hans von Schubert, op. cit., p. 426.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>72 Anastase Bibliotecarul (latin) \u0219i grecii Nichita David Paflagonul \u0219i Mitrofan al Smirnei, la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 447, n. 3.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>73 Migne, P.G. CII, col. 724; \u00een traducerea mea, loc. cit.,p. 60.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>74 La M. Jurgie, Theologia dogmatica christianorum orientalium, t. pp. 162-179.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>75 De processione Sipiritus, \u00een De divisione naturae, 1, II, par. 30-35, \u00een Migne, P.L. 122, col. 600-615.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>76 Commentarium in Boetium, citat de M. Jugie, Theologia dogmatica christianorum orientalium, t. I, p. 257, n. 2.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>77 \u00abSi dixerunt: Prohibitum est a sanctis Patribus symbolo addere aliquid vel minuere, dicite: Sancta Romana Ecclesia custos et confirmatrix sanctorum dogmatum\u00bb, la F. Dvornik, op. cit., p. 287.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>78 Enciclica,5, Migne, P.G. CII, col. 724; \u00een traducerea mea, pagina 61.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>79 Mansi XVI, col. 1-534: Sancta synodus generalis VIII Constantinopolitana IV; Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., IV, 1, pp. 465-475, 481-564.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>80 Can. 21 (grec, 13) la Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, p. 529.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>81 Actele publicate pentru prima oar\u0103 de patriarhul Dositei al Ierusalimului \u0219i ep. Antim Ivireanu \u00een \u03a4\u03cc\u03bc\u03bf\u03c2 \u03c7\u03b1\u03c1\u03b1\u03c2 R\u00e2mnicul-V\u00e2lcii 1705, pp. 33-102 (pp. 103-134, \u00eensemn\u0103rile lui Dositei). Mansi \u00eel nume\u0219te \u00abpseudo-synodus Photiana\u00bb, XVII A.-XVIII A, col. 373-530 (vezi \u0219i col. 365-372); Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., IV, 1, pp. 585-606: \u00abConciliabule de Photius\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>82 Hrisostomos Papadopoulos, \u03a4\u00f2 \u03c0\u03c1\u03c9\u03c4\u03b5\u03b9\u03bf\u03bd \u03c4\u03bf\u03c5 \u03b5\u03c0\u03b9\u03c3\u03ba\u03cc\u03c0\u03bf\u03c5 \u0309\u03a1\u03ce\u03bc\u03b7\u03c2. \u038a\u03c3\u03c4\u03bf\u03c1\u03b9\u03ba\u03ae \u03ba\u03b1\u03b9 \u03ba\u03c1\u03b9\u03c4\u03b9\u03ba\u03ae \u03bc\u03b5\u03bb\u03ad\u03c4\u03b7, Atena 1930, p. 159.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>83 Op. cit., pp. 250-251, 253.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>84 F. Dvornik, op. cit., pp. 229-249.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>85 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 1, pp. 607-612; A. A. Vasiliev, op. cit., t. I, p. 439 (despre Ioan VIII).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>86 \u00cen urma studiilor lui A . Lap\u00f4tre. F: Dvornik, V. Grumel, vezi M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, pp. 101-131, \u0219i L. Bréhier, Vie et mort de Byzance, p. 126, n. 3.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>87 L. Duchesne, Les premiers temps de l\u2019état pontifical, pp. 305-349.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>88 Bibliografie privitoare la situa\u021bia din sudul Italiei, la Ch. J. Hefele-Leclercq, op. cit., t. IV, 2, pp. 1087-1088, n.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>89 Charles Dielh, Les quatre mariges de l\u2019empereur Léon le Sage, \u00een Figures byzantines. Premi\u00e8re série, ed. 9, Paris 1922, pp. 181-215.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>90 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 2, pp. 750-751.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>91 Prin \u00abtomul unirii\u00bb, Mansi XVIII,col. 334.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>92 Comp. L. Duchesne, Eglises séparées, p. 219: \u00abAu X-e siécle, on voit encore le pape m\u00ealé aux affaires byzantines; mais ses alliances lui font moins d\u2019honneur, et le r\u00f4le qu\u2019il accepte de jouer est aussi peu propre que possible \u00e0 le relever dans la considération des personnes religieuses\u00bb.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>93 Acela\u0219i, \u00een Les premiers temps de l\u2019état pontifical, pp.329-330.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>94 M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 165, cu trimitere la G. Schlumberger, L\u2019épopee byzantine \u00e0 la fin du X-e si\u00e8cle, t. I, Paris 1896, pp. 263-275.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>95 L. Duchesne, Les premi\u00e8rs temps de l\u2019état pontifical, pp. 359-361. Silvio Solero, Storia dei Papi, vol. II, Torino 1938, pp. 364-365. A. Fr. Gfr\u00f6rer, Byzantinische geschichten, von J. B: Weiss, III Band, Graz 1877, p. 100; acela\u0219i, \u00een Papst Gregorius VII und sein Zeitalter, V. B. Schaffhausen, pp. 547, 555 sq., 591, 646-649.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>96 Portret interesant la Alb. Hauck, Kirchengeschichte Deutschlands, III Teil, ed. 5, Leipzig 1920, pp. 255-258, 435, Hauck se \u00eendoie\u0219te \u00eens\u0103 de dorin\u021ba lui Otto III de a se stabili la Roma, a c\u0103rei clim\u0103 nu-i convenea (p.256).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>97 Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op.cit., t. IV, 2, pp. 861-863 (text \u0219i note).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>98 Recunoa\u0219te A. Pichler, \u00een Geschichte der Kirchlichen Trennung zwischen dem Orient und Occident, I Band, M\u00fcnchen 1864, pp. 211, 37.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>99 Instructiv Alb. Hauck despre politica rligioas\u0103 a \u00eemp\u0103ra\u021bilor germani (op. cit., t. III, pp. 255-273 (Otto III), 516-541 (Henric II).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>100 Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, vol. III p. 717.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>101 Aug. Fr. Gfr\u00f6rer, op. ccit., III, pp. 101-102.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>102 Ibidem, pp. 104-105. M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 166.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>103 A\u0219a Gfr\u00f6rer, op. cit., p. 107.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>104 Ibidem, p. 108.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>105 La M. Jugie, Theologia dogmatica christianorum orientalium, t. I, p. 266, n. 2; acela\u0219i, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 166, n. 3.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>106 \u039a\u03b1\u03c4\u03ac\u03bb\u03bf\u03b3\u03bf\u03c2 \u03b9\u03c3\u03c4\u03bf\u03c1\u03b9\u03ba\u03cc\u03c2 \u03c4\u03c9\u03bd \u03c0\u03c1\u03ce\u03c4\u03c9\u03bd \u03b5\u03c0\u03b9\u03c3\u03ba\u03cc\u03c0\u03c9\u03bd \u03ba\u03b1\u03b9 \u03c4\u03c9\u03bd \u03b5\u03c6\u03b5\u03be\u03b7\u03c2 \u03c0\u03b1\u03c4\u03c1\u03b9\u03b1\u03c1\u03c7\u03c9\u03bd \u03c4\u03b7\u03c2 \u03b5\u03bd \u039a\u03c9\u03bd\u03c3\u03c4\u03b1\u03bd\u03c4\u03b9\u03bd\u03bf\u03c5\u03c0\u03bf\u03bb\u03b5\u03b9 \u03ac\u03b3\u03af\u03b1\u03c2 \u03ba\u03b1\u03b9 \u03bc\u03b5\u03b3\u03ac\u03bb\u03b7\u03c2 \u03c4\u03bf\u03c5 \u03a7\u03c1\u03b9\u03c3\u03c4\u03bf\u03c5 \u0388\u03ba\u03ba\u03bb\u03b7\u03c3\u03af\u03b1\u03c2, ed. 2, Atena 1884, pp. 61-62.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>107 J. Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, t. II,p. 279.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>108 Berno, abate de Reichenau, Libellus de quibusdam rebus ad missae officium pertinentibus, cap. II, \u00een Migne, P. L. CXLII, col. 1060 D-1061 A.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>109 Rodulfus Glaber, Historiarum sui temporis. lib. IV, cap. I, \u00een Migne P.L. CXLII, col. 670-671 A.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>110 Ibidem, col. 670-672. Hugo Flaviniacensis, Chronicon, lib. II, 17, \u00een Migne, P.L. CLIV, col. 240D-241AC.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>111 Op. cit., t. IV, 2, p. 1087.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>112 Comp. E Caspar, op. cit., t. II, pp. 159-160.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>113 Jules Gay, Les papes du XI-e si\u00e8cle et chrétienté, p. 163.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>114 \u00abAnno Domini 1028, temporibus hujus imperatoris Conradi, qui vocabatur Salicus, orientalis Ecclesia recessit ab obedietia sedis apostolicae\u00bb, Chronica minor, auctore minorita Erfordiensi, la M. Jugie, Le schime byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 169, n. 3.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>115 La sf\u00e2r\u0219itul sec. IX, dou\u0103 mitropolii (Regio \u0219i Santa Severina); \u00een sec. X (patr. Polyeuct) alte trei (Otranto, Tarent, Brindisi), vezi L. Duchesne, Eglises séparées, p. 222. Erau sub jurisdic\u021bia Patriarhiei de Constantinopole 31 de episcopii (Hrysostomos papadopoulos, op. cit., pagina 189.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>116 Capau, Salermo, Benevent, Bari, Neapole, Sorrento, Amalfi, ibidem, vezi \u0219i Jules Gay, Les papes du XI-e si\u00e8cle et la chrétienté, p. 151.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>117 Relatio de legatione Constantinopolitana, 62, \u00een Migne, P. L. CXXXVI, col. 934 B: \u00abNicephorus cum omnibus ecclesiis homo sit impius, livore, quo in vos abundat, Constantinopolitano patriarchae praecepit, ut Hydrontinam (Otranto) ecclesiam in archiepiscopatus honorum dilatet, nec permittat inomnia Apulia sau Calabria latine amplius, sed graece divina mysteria celebrare\u00bb. Motivul indicat este simonia papilor care au v\u00e2ndut pe Sf. Duh. Polyeuct a dat arhiepiscopului de Otranto dreptul de a hirotoni episcopi \u00een ora\u0219e unde avea acces drept papa, ceea ce nu trebuia s\u0103 fac\u0103, pentru c\u0103 \u2026episcopul de Constantinopole este supus Bisericii romane \u0219i nu poate folosi pallium f\u0103r\u0103 permisiunea papei! (B-C).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>118 Bibliografie la Ch. J. Hefele-Dom H: Leclercq, op.cit., t. IV, 2, pp. 995-998, note. Alb. Haucq, op. cit., III, pp. 595-598, 616-618 (portret); Jules Gay, Les papes du XI-e si\u00e8cle et la chrétienté, pp. 135-147.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>119 Hot\u0103r\u00e2rile sinoadelor \u0219i critica unor scriitori contemporani \u00een deosebi Petru Damian (Migne, P.L. CXLIV \u0219i CXLV, \u0219i Humbert (Migne, P.L. CXLIII), dau \u0219tiri edificatoare asupra situa\u021biei. Descrieri interesante la August\u00een Fliche, Etudes sur la polémique religieuse a l\u2019époque de Grégorie VII. Les prégrégoriens. Paris 1916, pp. 2-15; L-abbé Eug\u00e8ne Martin, Saint Léon (Coll. \u00abLes Saints\u00bb), ed. 2, Paris 1904, pp. 1-32; Albert Dufourcq, Histoire ancienne de l\u2019Eglise, t. V, Le christianisme et les barbares, ed. 4, Paris, pp. 246-281.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>120 Louis Halphen, L\u2019essor de l\u2019Europe (XI-e-XIII-e siecles), \u00een Peuples et civilisations, Histoire générale, VI, Paris 1932, p. 30.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>121 Albert Dufourcq, Histoire moderne de l\u2019Eglise. Le christianisme et l\u2019organisation feudale (1039-1300), ed. 4, Paris 1924, p. 30.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>122 L\u2019abbé Eug\u00e8ne Martin, op. cit., p. 31.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>123 Despre importan\u021ba acestor lucruri \u00een istoria schismei am scris \u0394\u03b9\u03b1\u03c4\u03af \u03b5\u03c0\u03b5\u03c4\u03ad\u03b8\u03b7 \u03ba\u03b1\u03c4\u03ac \u03c4\u03c9\u03bd \u039b\u03b1\u03c4\u03af\u03bd\u03c9\u03bd \u03cc \u03c0\u03b1\u03c4\u03c1\u03b9\u03b1\u03c1\u03c7\u03b7\u03c2: \u039c\u03b9\u03c7\u03b1\u03ae\u03bb \u039a\u03b7\u03c1\u03bf\u03c5\u03bb\u03ac\u03c1\u03b9\u03bf\u03c2 (1053); De ce a atacat patriarhul Mihail Cerularie pe latini (1053)? \u00cen \u2018\u0395\u03bd\u03b1\u03af\u03c3\u03b9\u03bc\u03b1, volum omagial pentru arhiepiscopul Hrysostomos Papadopoulos, Atena 1931, pp. 367-388.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>124 Hrysostomos Papadopoulos, op. cit., p. 188.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>125 \u00cen Migne, P. G. CXX, col. 835-844.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>126 In Migne, P. G. CXX, col. 1011-1022.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>127 Vezi Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., t. IV, 2, p. 1091 \u0219i n. 2, care citeaz\u0103 pe L. Bréhier, Le schisme oriental du XI-e si\u00e8cle, p. 97: \u00abTel fut l\u0384assaut que Michel Cérularie dirigea contre l\u0384Eglise romaine. Il lui déclara la guerre volontairement; toutes les injures qu\u0384il adressa, toutes les violences auxquelles il se porta étaient depuis long-temps préméditées\u2026 Il n\u0384attaque pas Rome comme jadis Photius pour se defendre lui-m\u00eame; il crut venu le moment de la séparation et voulut l\u0384imposer \u00e0 tous \u00bb, ibidem, pp. 1093-1094, n. 4.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>128 \u00cen Migne, P. L. CXLIII, col. 744-769.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>129 In Migne, P. L. CXLIII, col. 773-777, c\u0103tre patriarh, col. 777-781, c\u0103tre \u00eemp\u0103rat.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>130 Un fel de crava\u0219\u0103, cu care erau lovi\u021bi peste m\u00e2n\u0103 copiii \u0219i sclavii, E. Amann zice: \u00abCérulaire se présentait le rameau d\u0384olivier \u00e0 la main; on lui montrait la férule\u00bb, art. Michel Cérulaire, \u00een op. cit., t. XI, 2, col. 1689.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>131 Le schime oriental au XI-e si\u00e8cle, p. 107.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>132 L. Bréhier, 15 iulie (de asemenea Hrysostomos Papadopoullos, \u00een op. cit., p. 198); data indicat\u0103 de Humbert este a XVII-a calend\u0103 a lui august (16 iulie), \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 (Migne, P. L. CXLIII, col. 1001, III),Pa\u0219tile au c\u0103zut \u00een 1054 la 3 aprilie; ziua de 16 iulie c\u0103dea \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, cum spune cardinalul.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>133 Tradus de mine \u00een Studii Teologice, publica\u021bie a Facult\u0103\u021bii de Teologie din Bucure\u0219ti, an. II (1931), nr. 2, pp. (35) 39-46: Sentin\u021ba de excomunicare de la 16 iulie 1054, II. Versiunea latin\u0103. \u00cen Migne, P. L. CXLIII, col. 1001-1004.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>134 Humbert se contrazicea cu patim\u0103; mai t\u00e2rziu el a recunoscut \u00een scrierea sa Adversus Simoniacos (Migne, P. L. CXLIII), c\u0103 la greci nu se practica simonia, care \u00een Apus era o plag\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>135 \u00abSicut Pneumatomachi vel Theumachi absciderunt a symbolo Spiritus Sancti processionem a Filio\u00bb, \u00een loc. cit. col. 1003 B.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>136 \u00cen traducerea greac\u0103 numit Nichifor (vezi Anton Michel, Humbert und Kerularios, II. Teil, p. 142, n. 6), acuzat de cardinal din auzite c\u0103 a c\u0103lcat \u00een picioare hostia latin\u0103 consacrat\u0103, ca fiind azim\u0103.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>137 Edictul sinodal, Migne, P. G. CXX, col. 745.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>138 Actul sinodal, \u00een Migne, P. G. CXX, col. 736-748; tradus de mine \u00een Studii Teologice, an II (1931), nr. 2, pp. 53-64 (pentru celelalte edi\u021bii, vezi p. 53).<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>139 Edictul sinodal , Migne P. G. CXX, col. 745 C.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>140 Leon IX a spus adesea aceasta \u0219i zicea : \u00abNecesse habemus omnibus omnia esse omnibusque benefacere\u00bb, Alb. Hauck, op. cit., III, p. 614, n. 2.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>141 Mansi, XIX, col. 738.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>142 J. Langen, Geschichte der r\u00f6mischen Kirche von nikolaus I bis Gregor VII, III, Band , Bonn 1892, p. 471, sq. 472.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>143 Op. cit., III, p. 614.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>144 W. Norden, Das Papsttum und Byzanz. Die Trennung der beiden M\u00e4chte und das Problem ihrer Wiedervereinigung, Berlin 1903, p. 23.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>145 M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper\u00e7u historique et doctrinal, p. 230; art. Schisme byzantin, \u00een op.cit., t. XIV, 1355; art. Le schisme de Michel Cérulaire, \u00een rev. Echos d\u0384Orient, an. 40, nr. 188 (oct. \u2013dec. 1937), pp. 453, 460; E. Herman, I Legati inviati da Leone IX nel 1054 a Cpli erano autorizzati a scomunicare il patriarca Michele Cerulario?, \u00een Orientalia Christiana periodica, 8 (1942), pp. 209-218.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>146 A. Michel, art. Die Rechtsg\u00fcltigkeit des r\u00f6mischen Bannes gegen Michael Kerularios, \u00een rev. Byzantinische Zeitschrift, 42. B. 1 (1942), pp. 193-205.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>147 Les papes du XI-e si\u00e8cle et la chrétienté, pp. 166-167.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>148 Foarte important pentru leg\u0103turile viitoare ale papilor cu normanzii \u0219i pentru situa\u021bia acestora \u00een Italia; vezi Ch. J. Hefele-Dom Leclercq, op. cit., IV, 2, pp. 1180-1190. Acordul de la Melfi era urmarea \u00eenfr\u00e2ngerii lui Leon IX; vezi Lothar von Heinemann, Geschichte der Normannen in Unteritalien und Sizilien, I, Leipzig, 1894, pp. 153-189: Die Verbindung der Normannen mit dem Papstthume.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div>149 Mai multe, \u00een articolul meu: Cucerirea Constantinopolului de c\u0103tre latini ca mijloc de unire a Bisericilor (sec. XI-XIV), \u00een Studii Teologice, an. I (1929), pp. 48-132.<\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Sursa: <a href=”http:\/\/patermihail.wordpress.com\/2010\/03\/05\/geneza-%c8%99i-evolu%c8%9bia-schismei-de-la-1054-prof-teodor-m-popescu\/” target=”_blank”>Arhimandrit Mihail Stanciu<\/a> <\/span><\/div> <p><span style=”font-weight: bold;”>VIDEO: Despre erezia filioque \u0219i ortodoxia isihasmului – Monahul Filotheu \u0219i Pr. Bogdan Vlaicu<\/span><br \/> <\/p> <p> <iframe src=”https:\/\/www.youtube.com\/embed\/JiMzfJuhiI4?si=ZYKvQpzJped3Td5o” title=”YouTube video player” allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen=”” width=”560″ height=”315″ frameborder=”0″><\/iframe><\/p>2<\/div>\n
[analyse_source url=”https:\/\/www.activenews.ro\/cultura-biserica-ortodoxa\/Pe-16-iulie-se-implinesc-972-de-ani-de-la-Marea-Schisma.-Geneza-si-evolutia-Schismei-de-la-1054-de-Teodor-M.-Popescu.-Despre-erezia-filioque-si-ortodoxia-isihasmului-Monahul-Filotheu-si-Pr.-Bogdan-Vlaicu-VIDEO-190672″]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.activenews.ro\/images\/articole\/190672.jpg”] <div><span style=”font-weight: bold; font-style: italic;”>Readucem \u00een actualitate un studiu temeinic al eruditului profesor \u0219i m\u0103rturisitor Teodor M. Popescu despre “Geneza \u0219i evolu\u021bia schismei\u201d, pe care l-am preluat din revista patriarhal\u0103 “Ortodoxia\u201d din 1954 (anul VI, num\u0103rul 2-3, aprilie-septembrie), unde a fost publicat cu ocazia \u00eemplinirii a 900 de ani de la “ie\u0219irea […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[98,226],"class_list":["post-2047780","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romania","tag-activenews-ro","tag-crawlmanager"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2047780","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2047780"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2047780\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2047780"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2047780"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2047780"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}