{"id":2046981,"date":"2026-07-16T09:52:00","date_gmt":"2026-07-16T06:52:00","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2046981"},"modified":"2026-07-16T09:52:00","modified_gmt":"2026-07-16T06:52:00","slug":"fundatura-ideologiei-liberale-deziluzia-liberala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2046981","title":{"rendered":"Fund\u0103tura ideologiei liberale \u2013 Deziluzia Liberal\u0103"},"content":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.incorectpolitic.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/68c2a9a2-d800-44a7-b1e8-0f66b8c506ef.png”]<\/p>\n

\n

Incorect Politic<\/strong>
\nIulie 16, 2026<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Fund\u0103tura ideologiei liberale \u2013 Deziluzia Liberal\u0103<\/strong><\/h2>\n

Via ESTICA<\/a>:<\/em><\/p>\n

Neav\u00e2ndu-\u0219i originea \u00een opera unui singur om, liberalismul nu s-a prezentat niciodat\u0103 ca o doctrin\u0103 unitar\u0103. Autorii care s-au revendicat de la acesta i-au oferit interpret\u0103ri uneori divergente, dac\u0103 nu chiar contradictorii. Totu\u0219i, era necesar s\u0103 existe \u00eentre ei suficiente puncte comune pentru ca to\u021bi s\u0103 poat\u0103 fi considera\u021bi autori liberali. Tocmai aceste puncte comune permit definirea liberalismului ca \u0219coal\u0103 de g\u00e2ndire.<\/p>\n

Pe de o parte, liberalismul este o doctrin\u0103 economic\u0103 ce tinde s\u0103 transforme modelul pie\u021bei autoreglatoare \u00een paradigma tuturor faptelor sociale. Ceea ce se nume\u0219te \u201eliberalism politic\u201d nu este dec\u00e2t o modalitate de a aplica \u00een via\u021ba politic\u0103 principiile deduse din aceast\u0103 doctrin\u0103 economic\u0103, care urm\u0103re\u0219te tocmai limitarea c\u00e2t mai accentuat\u0103 a rolului politicului. (\u00cen acest sens s-a putut afirma c\u0103 o \u201epolitic\u0103 liberal\u0103\u201d reprezint\u0103 o contradic\u021bie \u00een termeni.)<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, liberalismul este o doctrin\u0103 \u00eentemeiat\u0103 pe o antropologie de tip individualist, adic\u0103 pe o concep\u021bie despre om ca fiin\u021b\u0103 care nu este, \u00een mod fundamental, una social\u0103.<\/p>\n

Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca aceste dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi caracteristice, fiecare av\u00e2nd at\u00e2t o dimensiune descriptiv\u0103, c\u00e2t \u0219i una normativ\u0103 (individul \u0219i pia\u021ba sunt deopotriv\u0103 descrise ca realit\u0103\u021bi de fapt \u0219i prezentate ca modele), s\u0103 fie \u00een mod direct antagonice identit\u0103\u021bilor colective. \u00centr-adev\u0103r, o identitate colectiv\u0103 nu poate fi analizat\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 reduc\u021bionist\u0103, ca simpla sum\u0103 a caracteristicilor pe care le posed\u0103 indivizii reuni\u021bi \u00eentr-o anumit\u0103 comunitate. Ea presupune ca membrii acelei colectivit\u0103\u021bi s\u0103 aib\u0103 con\u0219tiin\u021ba clar\u0103 c\u0103 apartenen\u021ba lor cuprinde sau dep\u0103\u0219e\u0219te existen\u021ba lor individual\u0103, cu alte cuvinte c\u0103 identitatea lor comun\u0103 rezult\u0103 dintr-un efect de compozi\u021bie. Or, \u00een m\u0103sura \u00een care se \u00eentemeiaz\u0103 pe individualism, liberalismul tinde s\u0103 destrame toate leg\u0103turile sociale care dep\u0103\u0219esc nivelul individului. \u00cen ceea ce prive\u0219te func\u021bionarea optim\u0103 a pie\u021bei, aceasta presupune ca nimic s\u0103 nu \u00eempiedice libera circula\u021bie a persoanelor \u0219i a m\u0103rfurilor, adic\u0103 frontierele s\u0103 fie considerate ca \u0219i inexistente, ceea ce contribuie \u0219i mai mult la dizolvarea structurilor \u0219i a valorilor comune. Desigur, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 unii liberali nu au putut ap\u0103ra identit\u0103\u021bi colective. \u00censeamn\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 au putut face acest lucru numai \u00een contradic\u021bie cu principiile pe care le revendicau.<\/p>\n

*<\/p>\n

Louis Dumont a ar\u0103tat foarte bine rolul jucat de cre\u0219tinism \u00een trecerea Europei de la o societate tradi\u021bional\u0103 de tip holist la o societate modern\u0103 de tip individualist. \u00cenc\u0103 de la origine, cre\u0219tinismul \u00eel concepe pe om ca individ care, \u00eenaintea oric\u0103rei alte rela\u021bii, se afl\u0103 \u00eentr-o rela\u021bie l\u0103untric\u0103 cu Dumnezeu \u0219i care poate de acum \u00eenainte s\u0103 spere la m\u00e2ntuire datorit\u0103 transcenden\u021bei sale personale. \u00cen aceast\u0103 rela\u021bie cu Dumnezeu se afirm\u0103 valoarea omului ca individ, valoare \u00een raport cu care lumea este \u00een mod necesar cobor\u00e2t\u0103 sau devalorizat\u0103. \u00cen plus, individul este, asemenea tuturor celorlal\u021bi oameni, purt\u0103torul unui suflet individual. Astfel, egalitarismul \u0219i universalismul sunt introduse pe un plan supramundan: valoarea absolut\u0103 pe care sufletul individual o prime\u0219te din rela\u021bia sa filial\u0103 cu Dumnezeu este \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de \u00eentreaga umanitate.<\/p>\n

Marcel Gauchet a reluat aceast\u0103 constatare privind existen\u021ba unei leg\u0103turi cauzale \u00eentre apari\u021bia unui Dumnezeu personal \u0219i na\u0219terea unui om interior, al c\u0103rui destin \u00een lumea de dincolo depinde numai de propriile sale fapte \u0219i a c\u0103rui independen\u021b\u0103 \u00eencepe deja odat\u0103 cu posibilitatea unei rela\u021bii intime cu Dumnezeu, adic\u0103 a unei rela\u021bii care \u00eel implic\u0103 numai pe el. \u201eCu c\u00e2t Dumnezeu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 mai mult \u00een infinitul s\u0103u\u201d, scrie Gauchet, \u201ecu at\u00e2t rela\u021bia cu El tinde s\u0103 devin\u0103 pur personal\u0103, p\u00e2n\u0103 la excluderea oric\u0103rei medieri institu\u021bionale. Ridicat la absolutul s\u0103u, subiectul divin nu mai are un corespondent legitim pe p\u0103m\u00e2nt dec\u00e2t \u00een prezen\u021ba intim\u0103. Astfel, interioritatea de la \u00eenceput devine pur \u0219i simplu individualitate religioas\u0103.\u201d\u00b9<\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura paulin\u0103 dezv\u0103luie o tensiune dualist\u0103 care face din cre\u0219tin, \u00een planul rela\u021biei sale cu Dumnezeu, un \u201eindivid \u00een afara lumii\u201d: a deveni cre\u0219tin implic\u0103, \u00eentr-un anumit sens, renun\u021barea la lume. Totu\u0219i, \u00een cursul istoriei, acest individ aflat \u00een afara lumii va ajunge treptat s\u0103 influen\u021beze via\u021ba lumeasc\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce va dob\u00e2ndi puterea de a modela lumea \u00een conformitate cu propriile sale valori, individul care se definea ini\u021bial ca fiind \u00een afara lumii va reveni progresiv \u00een aceasta, pentru a o transforma \u00een profunzime. Acest proces se va desf\u0103\u0219ura \u00een trei etape principale. \u00centr-o prim\u0103 etap\u0103, via\u021ba \u00een lume nu mai este respins\u0103, ci relativizat\u0103: este vorba despre sinteza augustinian\u0103 a celor dou\u0103 cet\u0103\u021bi. \u00centr-o a doua etap\u0103, papalitatea \u00ee\u0219i arog\u0103 o putere politic\u0103 \u0219i devine ea \u00eens\u0103\u0219i o putere temporal\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, odat\u0103 cu Reforma, omul se implic\u0103 pe deplin \u00een lume, unde lucreaz\u0103 spre gloria lui Dumnezeu, c\u0103ut\u00e2nd succesul material, pe care \u00eel interpreteaz\u0103 drept \u00eens\u0103\u0219i dovada alegerii sale divine. Principiul egalit\u0103\u021bii \u0219i al individualit\u0103\u021bii, care func\u021biona ini\u021bial numai \u00een registrul rela\u021biei cu Dumnezeu \u0219i putea, prin urmare, s\u0103 coexiste cu un principiu organic \u0219i ierarhic ce structura ansamblul societ\u0103\u021bii, este astfel adus treptat \u00een planul vie\u021bii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti, d\u00e2nd na\u0219tere individualismului modern, care reprezint\u0103 proiec\u021bia sa secularizat\u0103.<\/p>\n

\u201ePentru ca individualismul modern s\u0103 ia na\u0219tere\u201d, scrie Alain Renaut, prezent\u00e2nd tezele lui Louis Dumont, \u201ea fost necesar ca dimensiunea individualist\u0103 \u0219i universalist\u0103 a cre\u0219tinismului s\u0103 ajung\u0103, ca s\u0103 spunem a\u0219a, s\u0103 \u00abcontamineze\u00bb via\u021ba modern\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t reprezent\u0103rile s\u0103 se unifice treptat, dualismul ini\u021bial s\u0103 se estompeze \u0219i \u00abvia\u021ba \u00een lume s\u0103 fie conceput\u0103 ca put\u00e2nd fi \u00een \u00eentregime modelat\u0103 dup\u0103 valoarea suprem\u0103\u00bb. La cap\u0103tul acestui proces, \u00abindividul-din-afara-lumii va fi devenit individul modern-\u00een-lume\u00bb.\u201d\u00b2<\/p>\n

Societatea organic\u0103 de tip holist va disp\u0103rea atunci. Relu\u00e2nd o distinc\u021bie celebr\u0103, se va trece de la\u00a0comunitate<\/strong>\u00a0la\u00a0societate<\/strong>, adic\u0103 la o via\u021b\u0103 comun\u0103 conceput\u0103 ca o simpl\u0103 asociere contractual\u0103. Nu \u00eentregul social va mai avea prioritate, ci indivizii, titulari ai unor drepturi individuale, lega\u021bi \u00eentre ei prin contracte ra\u021bionale \u00eentemeiate pe interes.<\/p>\n

Un moment important al acestei evolu\u021bii \u00eel reprezint\u0103 nominalismul, care afirm\u0103, \u00een secolul al XIV-lea, prin Guillaume d\u2019Occam, c\u0103 nici o fiin\u021b\u0103 nu exist\u0103 dincolo de fiin\u021ba individual\u0103. Un alt moment-cheie \u00eel constituie cartezianismul, care afirm\u0103 deja, \u00een plan filosofic, individul a\u0219a cum va fi presupus mai t\u00e2rziu de perspectiva juridic\u0103 a drepturilor omului \u0219i de cea intelectual\u0103 a ra\u021biunii Luminilor.<\/p>\n

\u00cencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, aceast\u0103 emancipare a individului de leg\u0103turile sale naturale va fi interpretat\u0103 \u00een mod constant ca marc\u00e2nd intrarea umanit\u0103\u021bii \u00een \u201ev\u00e2rsta maturit\u0103\u021bii\u201d, \u00een perspectiva unui progres universal. Sus\u021binut\u0103 de impulsul individualist, modernitatea se va caracteriza \u00een primul r\u00e2nd prin procesul prin care grupurile de rudenie sau de vecin\u0103tate \u0219i comunit\u0103\u021bile mai largi se vor dezagrega treptat pentru a \u201eelibera individul\u201d, adic\u0103, \u00een realitate, pentru a dizolva toate raporturile organice de solidaritate.<\/p>\n

*<\/p>\n

A fi om a \u00eensemnat dintotdeauna afirmarea simultan\u0103 ca persoan\u0103 \u0219i ca fiin\u021b\u0103 social\u0103: dimensiunea individual\u0103 \u0219i dimensiunea colectiv\u0103 nu sunt identice, dar sunt inseparabile. \u00cen concep\u021bia holist\u0103, omul se formeaz\u0103 pe sine \u00eensu\u0219i pornind de la ceea ce mo\u0219tene\u0219te \u0219i \u00een raport cu contextul social \u0219i istoric c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine. Tocmai acestui model, care este modelul cel mai general din istoria omenirii, i se opune \u00een mod direct individualismul, care trebuie privit ca o particularitate a istoriei occidentale.<\/p>\n

\u00cen sensul modern al termenului, individualismul este filosofia care consider\u0103 individul drept singura realitate \u0219i \u00eel ia ca principiu al oric\u0103rei evalu\u0103ri. Acest individ este privit \u00een sine, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de orice context social sau cultural. \u00cen timp ce holismul exprim\u0103 sau justific\u0103 societatea existent\u0103 prin raportare la valori mo\u0219tenite, transmise \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite, adic\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, prin raportare la societatea \u00eens\u0103\u0219i, individualismul \u00ee\u0219i \u00eentemeiaz\u0103 valorile independent de societatea a\u0219a cum o g\u0103se\u0219te.<\/p>\n

De aceea, el nu recunoa\u0219te niciun statut de existen\u021b\u0103 autonom\u0103 comunit\u0103\u021bilor, popoarelor, culturilor sau na\u021biunilor. \u00cen aceste entit\u0103\u021bi nu vede dec\u00e2t simple agreg\u0103ri de atomi individuali \u0219i sus\u021bine c\u0103 numai ace\u0219tia din urm\u0103 posed\u0103 valoare.<\/p>\n

Aceast\u0103 primat al individului asupra colectivit\u0103\u021bii este deopotriv\u0103 descriptiv, normativ, metodologic \u0219i axiologic. Se presupune c\u0103 individul are \u00eent\u00e2ietate, fie pentru c\u0103 este considerat anterior socialului \u00eentr-o reprezentare mitic\u0103 a \u201epreistoriei\u201d (anterioritatea st\u0103rii de natur\u0103), fie pentru c\u0103 i se atribuie un simplu primat normativ (individul este ceea ce are cea mai mare valoare).<\/p>\n

Georges Bataille afirma c\u0103 \u201ela baza fiec\u0103rei fiin\u021be exist\u0103 un principiu al insuficien\u021bei\u201d. Individualismul liberal afirm\u0103, dimpotriv\u0103, deplina autosuficien\u021b\u0103 a individului singular. \u00cen liberalism, omul poate fi \u00een\u021beles ca individ f\u0103r\u0103 a fi nevoit s\u0103-\u0219i conceap\u0103 rela\u021bia cu ceilal\u021bi oameni \u00een cadrul unei socialit\u0103\u021bi primare sau secundare. Subiect autonom, proprietar al propriei persoane, animat exclusiv de interesul s\u0103u particular, el se define\u0219te, \u00een opozi\u021bie cu persoana, ca o \u201efiin\u021b\u0103 moral\u0103, independent\u0103, autonom\u0103 \u0219i, prin urmare, \u00een mod esen\u021bial nesocial\u0103\u201d\u00b3.<\/p>\n

\u00cen ideologia liberal\u0103, acest individ este titular al unor drepturi inerente \u201enaturii\u201d sale, a c\u0103ror existen\u021b\u0103 nu depinde \u00een niciun fel de organizarea politic\u0103 sau social\u0103. Guvernele au obliga\u021bia de a garanta aceste drepturi, \u00eens\u0103 nu le pot \u00eentemeia. Fiind anterioare oric\u0103rei vie\u021bi sociale, aceste drepturi nu sunt \u00een mod direct \u00eenso\u021bite de \u00eendatoriri, deoarece \u00eendatoririle presupun tocmai existen\u021ba unui \u00eenceput al vie\u021bii sociale: nu poate exista o datorie fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt dac\u0103 nu exist\u0103 deja un cel\u0103lalt.<\/p>\n

Individul devine astfel el \u00eensu\u0219i sursa propriilor sale drepturi, \u00eencep\u00e2nd cu dreptul de a ac\u021biona liber \u00een conformitate cu calculul intereselor sale particulare. El se afl\u0103 atunci \u201e\u00een r\u0103zboi\u201d cu to\u021bi ceilal\u021bi indivizi, deoarece \u0219i ace\u0219tia sunt considera\u021bi c\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 \u00een acela\u0219i mod \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi concepute ea \u00eens\u0103\u0219i ca o pia\u021b\u0103 concuren\u021bial\u0103.<\/p>\n

Indivizii pot, desigur, s\u0103 aleag\u0103 s\u0103 se asocieze \u00eentre ei, \u00eens\u0103 asocierile pe care le formeaz\u0103 au un caracter condi\u021bionat, contingent \u0219i tranzitoriu, deoarece ele depind \u00een permanen\u021b\u0103 de consim\u021b\u0103m\u00e2ntul reciproc \u0219i nu au alt scop dec\u00e2t acela de a satisface mai bine interesele individuale ale fiec\u0103rei p\u0103r\u021bi. Cu alte cuvinte, via\u021ba social\u0103 nu mai este dec\u00e2t rezultatul deciziilor individuale \u0219i al op\u021biunilor motivate de interes. Omul se comport\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 social\u0103 nu pentru c\u0103 aceasta ar \u021bine de natura sa, ci pentru c\u0103 se presupune c\u0103 are de c\u00e2\u0219tigat din aceasta. Iar dac\u0103 nu mai g\u0103se\u0219te niciun avantaj, el poate, \u00een orice moment (cel pu\u021bin \u00een teorie), s\u0103 rup\u0103 pactul. Tocmai prin aceast\u0103 ruptur\u0103 \u00ee\u0219i va manifesta cel mai bine libertatea. Spre deosebire de libertatea Anticilor, care consta \u00een primul r\u00e2nd \u00een posibilitatea de a participa la via\u021ba public\u0103, libertatea Modernilor rezid\u0103 \u00eenainte de toate \u00een dreptul de a se retrage din aceasta. De aceea, liberalii tind \u00eentotdeauna s\u0103 defineasc\u0103 libertatea ca fiind sinonim\u0103 cu independen\u021ba.\u2074<\/p>\n

Astfel, Benjamin Constant elogiaz\u0103 \u201ebucuria lini\u0219tit\u0103 a independen\u021bei individuale private\u201d, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 \u201eoamenii nu au nevoie, pentru a fi ferici\u021bi, dec\u00e2t s\u0103 fie l\u0103sa\u021bi \u00eentr-o independen\u021b\u0103 deplin\u0103 \u00een tot ceea ce prive\u0219te ocupa\u021biile lor, \u00eentreprinderile lor, sfera lor de activitate \u0219i preferin\u021bele lor\u201d.\u2075 Aceast\u0103 \u201ebucurie lini\u0219tit\u0103\u201d trebuie \u00een\u021beleas\u0103 ca dreptul de a se separa, dreptul de a nu fi legat de nicio obliga\u021bie de apartenen\u021b\u0103 \u0219i de niciuna dintre acele loialit\u0103\u021bi care, \u00een anumite \u00eemprejur\u0103ri, se pot dovedi incompatibile cu \u201eindependen\u021ba privat\u0103\u201d.<\/p>\n

Liberalii insist\u0103 \u00een mod deosebit asupra ideii c\u0103 interesele individuale nu trebuie niciodat\u0103 sacrificate \u00een favoarea interesului colectiv, a binelui comun sau a salv\u0103rii publice, no\u021biuni pe care le consider\u0103 lipsite de consisten\u021b\u0103. Aceast\u0103 concluzie decurge din ideea c\u0103 numai indivizii au drepturi, \u00een timp ce colectivit\u0103\u021bile, nefiind dec\u00e2t agreg\u0103ri de indivizi, nu pot avea niciun drept propriu.<\/p>\n

\u201eExpresia \u00abdrepturi individuale\u00bb este o redundan\u021b\u0103\u201d, scrie Ayn Rand, \u201enu exist\u0103 nicio alt\u0103 surs\u0103 a drepturilor.\u201d\u2076 \u201eIndependen\u021ba individual\u0103 este prima dintre nevoile oamenilor moderni\u201d, afirma de asemenea Benjamin Constant. \u201e\u00cen consecin\u021b\u0103, nu trebuie niciodat\u0103 s\u0103 i se cear\u0103 sacrificarea ei pentru a \u00eentemeia libertatea politic\u0103.\u201d\u2077<\/p>\n

\u00cenaintea lui, John Locke declara c\u0103 \u201eun copil nu se na\u0219te supus niciunei \u021b\u0103ri\u201d, deoarece, odat\u0103 ajuns la maturitate, \u201eeste liber s\u0103 aleag\u0103 guvernarea sub care consider\u0103 potrivit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 se al\u0103ture corpului politic care \u00eei place cel mai mult.\u201d\u2078<\/p>\n

Libertatea liberal\u0103 presupune, a\u0219adar, c\u0103 indivizii pot face abstrac\u021bie de originile lor, de mediul \u00een care tr\u0103iesc, de contextul \u00een care \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 existen\u021ba \u0219i \u00een care \u00ee\u0219i exercit\u0103 alegerile, adic\u0103 de tot ceea ce face ca ei s\u0103 fie ceea ce sunt \u0219i nu altceva. Cu alte cuvinte, ea presupune, dup\u0103 cum spune John Rawls, c\u0103 individul este \u00eentotdeauna anterior scopurilor sale. Totu\u0219i, nimic nu demonstreaz\u0103 c\u0103 individul se poate \u00een\u021belege pe sine ca un subiect eliberat de orice apartenen\u021b\u0103 \u0219i desprins de orice determinism. De asemenea, nimic nu demonstreaz\u0103 c\u0103 el va prefera, \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, libertatea oric\u0103rui alt bine. O asemenea concep\u021bie ignor\u0103, prin defini\u021bie, angajamentele \u0219i leg\u0103turile care nu datoreaz\u0103 nimic calculului ra\u021bional. Este o concep\u021bie pur formalist\u0103, incapabil\u0103 s\u0103 dea seama de ceea ce este o persoan\u0103 real\u0103.<\/p>\n

Ideea general\u0103 este c\u0103 individul are dreptul s\u0103 fac\u0103 orice dore\u0219te, at\u00e2t timp c\u00e2t exercitarea libert\u0103\u021bii sale nu limiteaz\u0103 libertatea celorlal\u021bi. Libertatea ar fi astfel definit\u0103 ca simpla expresie a unei dorin\u021be care nu are alt\u0103 limit\u0103 teoretic\u0103 dec\u00e2t dorin\u021ba identic\u0103 a celuilalt, ansamblul acestor dorin\u021be fiind mediat de schimburile economice. Aceasta este \u0219i ideea sus\u021binut\u0103 de Grotius, teoretician al dreptului natural, \u00een secolul al XVII-lea: \u201eNu este \u00eempotriva naturii societ\u0103\u021bii umane ca fiecare s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 propriul interes, cu condi\u021bia s\u0103 o fac\u0103 f\u0103r\u0103 a \u00eenc\u0103lca drepturile altuia.\u201d\u2079<\/p>\n

Aceasta este \u00eens\u0103, \u00een mod evident, o defini\u021bie idealizat\u0103: aproape toate actele umane se exercit\u0103, \u00eentr-un fel sau altul, \u00een detrimentul libert\u0103\u021bii altora \u0219i, \u00een plus, este aproape imposibil de stabilit momentul \u00een care libertatea unui individ poate fi considerat\u0103 c\u0103 o \u00eempiedic\u0103 pe cea a celorlal\u021bi.<\/p>\n

\u00cen realitate, libertatea \u00een concep\u021bia liberal\u0103 este \u00eenainte de toate libertatea de a poseda. Ea nu rezid\u0103 \u00een\u00a0a fi<\/strong>, ci \u00een\u00a0a avea<\/strong>. Omul este considerat liber \u00een m\u0103sura \u00een care este proprietar \u2014 \u0219i, \u00eenainte de toate, proprietar al propriei sale persoane. De altfel, aceast\u0103 idee, potrivit c\u0103reia proprietatea asupra propriei persoane constituie fundamentul libert\u0103\u021bii, va fi reluat\u0103 \u0219i de Marx.\u00b9\u2070<\/p>\n

Alain Laurent define\u0219te realizarea de sine drept o \u201einsularitate ontologic\u0103 al c\u0103rei scop principal const\u0103 \u00een c\u0103utarea propriei fericiri\u201d.\u00b9\u00b9 Pentru autorii liberali, \u201ec\u0103utarea fericirii\u201d \u00eenseamn\u0103 posibilitatea de a urm\u0103ri \u00een mod liber maximizarea propriului interes. Se ridic\u0103 \u00eens\u0103 imediat problema a ceea ce trebuie \u00een\u021beles prin \u201einteres\u201d, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t sus\u021bin\u0103torii axiomaticii interesului se preocup\u0103 rareori s\u0103 discute geneza acestuia sau s\u0103-i descrie componentele, dup\u0103 cum nu se \u00eentreab\u0103 nici dac\u0103 to\u021bi actorii sociali sunt \u00een fond anima\u021bi de interese identice ori dac\u0103 interesele lor sunt comparabile \u0219i compatibile \u00eentre ele.<\/p>\n

Pu\u0219i \u00een fa\u021ba acestor \u00eentreb\u0103ri, ei tind s\u0103 dea termenului o defini\u021bie trivial\u0103: pentru ei, \u201einteresul\u201d devine sinonim cu dorin\u021ba, proiectul, ac\u021biunea orientat\u0103 spre un scop etc. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103, orice lucru devenind un \u201einteres\u201d, chiar \u0219i ac\u021biunea cea mai altruist\u0103 \u0219i mai dezinteresat\u0103 poate fi definit\u0103 drept egoist\u0103 \u0219i interesat\u0103, \u00eentruc\u00e2t r\u0103spunde inten\u021biei voluntare (dorin\u021bei) autorului s\u0103u. \u00cen realitate \u00eens\u0103, este limpede c\u0103, pentru liberali, interesul se define\u0219te \u00eenainte de toate ca un avantaj material care, pentru a putea fi apreciat ca atare, trebuie s\u0103 fie calculabil \u0219i cuantificabil, adic\u0103 s\u0103 poat\u0103 fi exprimat prin intermediul acelui echivalent universal care este banii.<\/p>\n

Nu este, a\u0219adar, surprinz\u0103tor c\u0103 ascensiunea individualismului liberal s-a tradus, mai \u00eent\u00e2i, printr-o dezagregare progresiv\u0103 a structurilor organice de existen\u021b\u0103 caracteristice societ\u0103\u021bilor holiste, apoi printr-o destr\u0103mare generalizat\u0103 a leg\u0103turilor sociale \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, printr-o stare de relativ\u0103 anomie social\u0103, \u00een care indivizii devin tot mai str\u0103ini unii fa\u021b\u0103 de al\u021bii \u0219i, poten\u021bial, tot mai mult du\u0219mani unii altora, fiind cu to\u021bii prin\u0219i \u00een aceast\u0103 form\u0103 modern\u0103 a \u201er\u0103zboiului tuturor \u00eempotriva tuturor\u201d, reprezentat\u0103 de concuren\u021ba generalizat\u0103.<\/p>\n

Aceasta este societatea descris\u0103 de Tocqueville, \u00een care fiecare membru, \u201eretras \u00een sine, este ca un str\u0103in fa\u021b\u0103 de to\u021bi ceilal\u021bi\u201d. Individualismul liberal tinde s\u0103 distrug\u0103 pretutindeni sociabilitatea direct\u0103, care a \u00eempiedicat mult\u0103 vreme apari\u021bia individului modern, precum \u0219i identit\u0103\u021bile colective asociate acesteia. \u201eLiberalismul\u201d, scrie Pierre Rosanvallon, \u201eface, \u00eentr-un anumit sens, din depersonalizarea lumii condi\u021bia progresului \u0219i a libert\u0103\u021bii.\u201d\u00b9\u00b2<\/p>\n

*<\/p>\n

Liberalismul trebuie totu\u0219i s\u0103 recunoasc\u0103 existen\u021ba faptului social. Dar, \u00een loc s\u0103 se \u00eentrebe de ce exist\u0103 socialul, liberalii s-au preocupat mai ales de modul \u00een care acesta se poate constitui, men\u021bine \u0219i func\u021biona. Dup\u0103 cum se \u0219tie, societatea nu este, \u00een concep\u021bia lor, o entitate diferit\u0103 de simpla adunare a membrilor s\u0103i (\u00eentregul nu este altceva dec\u00e2t suma p\u0103r\u021bilor sale). Ea nu este dec\u00e2t produsul contingent al voin\u021belor individuale, o simpl\u0103 reuniune de indivizi care caut\u0103 cu to\u021bii s\u0103-\u0219i apere \u0219i s\u0103-\u0219i satisfac\u0103 interesele particulare. Scopul s\u0103u esen\u021bial este, prin urmare, reglementarea rela\u021biilor de schimb.<\/p>\n

Aceast\u0103 societate poate fi conceput\u0103 fie ca rezultat al unui act voluntar \u0219i ra\u021bional ini\u021bial (aceasta este fic\u021biunea \u201econtractului social\u201d), fie ca rezultatul jocului sistemic al totalit\u0103\u021bii ac\u021biunilor produse de agen\u021bii individuali, joc reglementat de \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d a pie\u021bei, care \u201eproduce\u201d socialul ca rezultat neinten\u021bionat al comportamentelor umane.<\/p>\n

Analiza liberal\u0103 a faptului social se bazeaz\u0103 astfel fie pe abordarea contractualist\u0103 (Locke), fie pe recursul la \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d (Smith), fie \u00eenc\u0103 pe ideea unei ordini spontane, care nu este subordonat\u0103 niciunui proiect prestabilit (Hayek).<\/p>\n

To\u021bi liberalii dezvolt\u0103 ideea superiorit\u0103\u021bii regl\u0103rii prin intermediul pie\u021bei, care ar reprezenta mijlocul cel mai eficient, cel mai ra\u021bional \u0219i, prin urmare, \u0219i cel mai just de armonizare a schimburilor. La o prim\u0103 vedere, pia\u021ba apare astfel \u00eenainte de toate ca o \u201etehnic\u0103 de organizare\u201d (Henri Lepage). Din punct de vedere economic, ea este \u00een acela\u0219i timp locul real \u00een care se schimb\u0103 m\u0103rfurile \u0219i entitatea virtual\u0103 \u00een care se formeaz\u0103 \u00een mod optim condi\u021biile schimbului, adic\u0103 ajustarea dintre ofert\u0103 \u0219i cerere \u0219i nivelul pre\u021burilor.<\/p>\n

Dar liberalii nu se \u00eentreab\u0103 nici despre originea pie\u021bei. Schimbul comercial este, \u00eentr-adev\u0103r, pentru ei, modelul \u201enatural\u201d al tuturor raporturilor sociale. De aici rezult\u0103 c\u0103 \u0219i pia\u021ba este o entitate \u201enatural\u0103\u201d, definind o ordine anterioar\u0103 oric\u0103rei deliber\u0103ri \u0219i oric\u0103rei decizii. Constitutiv fiind forma de schimb cea mai conform\u0103 cu natura uman\u0103, pia\u021ba ar fi existat \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile umanit\u0103\u021bii, \u00een toate societ\u0103\u021bile.<\/p>\n

Reg\u0103sim aici tendin\u021ba oric\u0103rei ideologii de a-\u0219i \u201enaturaliza\u201d presupozi\u021biile, adic\u0103 de a se prezenta nu ca ceea ce este \u00een realitate \u2014 \u00een acest caz, o construc\u021bie a spiritului uman \u2014 ci ca o simpl\u0103 descriere, o simpl\u0103 transcriere a ordinii naturale. \u00centruc\u00e2t statul este, \u00een paralel, respins \u00een sfera artificialului, ideea unei regl\u0103ri \u201enaturale\u201d a socialului prin intermediul pie\u021bei poate astfel s\u0103 se impun\u0103.<\/p>\n

\u00cen\u021beleg\u00e2nd na\u021biunea ca pia\u021b\u0103, Adam Smith opereaz\u0103 o disociere fundamental\u0103 \u00eentre no\u021biunea de spa\u021biu \u0219i cea de teritoriu. Rup\u00e2nd cu tradi\u021bia mercantilist\u0103, care \u00eenc\u0103 identifica teritoriul politic cu spa\u021biul economic, el arat\u0103 c\u0103 pia\u021ba nu poate fi, prin natura sa, \u00eenchis\u0103 \u00een limite geografice determinate. \u00centr-adev\u0103r, pia\u021ba nu este at\u00e2t un loc, c\u00e2t o re\u021bea. Iar aceast\u0103 re\u021bea are voca\u021bia de a se extinde p\u00e2n\u0103 la marginile p\u0103m\u00e2ntului, deoarece singura sa limit\u0103 rezid\u0103, \u00een cele din urm\u0103, \u00een capacitatea de a realiza schimburi.<\/p>\n

\u201eUn comerciant\u201d, scrie Smith \u00eentr-un pasaj celebru, \u201enu este \u00een mod necesar cet\u0103\u021bean al vreunei \u021b\u0103ri anume. Pentru el este, \u00een mare m\u0103sur\u0103, indiferent \u00een ce loc \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 comer\u021bul \u0219i este suficient cel mai mic sentiment de nemul\u021bumire pentru a-l determina s\u0103-\u0219i transporte capitalul dintr-o \u021bar\u0103 \u00een alta \u0219i, odat\u0103 cu acesta, \u00eentreaga activitate economic\u0103 pe care acel capital o punea \u00een mi\u0219care.\u201d\u00b9\u00b3<\/p>\n

Aceste r\u00e2nduri profetice justific\u0103 aprecierea lui Pierre Rosanvallon, care \u00eel consider\u0103 pe Adam Smith \u201eprimul interna\u021bionalist consecvent\u201d. \u201eSocietatea civil\u0103, conceput\u0103 ca o pia\u021b\u0103 fluid\u0103\u201d, adaug\u0103 Rosanvallon, \u201ese extinde asupra tuturor oamenilor \u0219i permite dep\u0103\u0219irea diviziunilor dintre \u021b\u0103ri \u0219i rase.\u201d<\/p>\n

Principalul avantaj al no\u021biunii de pia\u021b\u0103 este c\u0103 le permite liberalilor s\u0103 rezolve dificila problem\u0103 a fundamentului obliga\u021biei \u00een cadrul pactului social. Pia\u021ba poate fi, \u00eentr-adev\u0103r, considerat\u0103 o lege de reglare a ordinii sociale f\u0103r\u0103 existen\u021ba unui legiuitor. Reglementat\u0103 prin ac\u021biunea unei \u201em\u00e2ini invizibile\u201d, ea \u00eens\u0103\u0219i neutr\u0103 prin natura sa, deoarece nu este \u00eentruchipat\u0103 de indivizi concre\u021bi, pia\u021ba instituie un mod abstract de reglare social\u0103, \u00eentemeiat pe \u201elegi\u201d obiective, presupuse capabile s\u0103 organizeze rela\u021biile dintre indivizi f\u0103r\u0103 ca \u00eentre ace\u0219tia s\u0103 existe vreun raport de subordonare sau de comand\u0103.<\/p>\n

Ordinea economic\u0103 ar fi astfel chemat\u0103 s\u0103 realizeze ordinea social\u0103, ambele put\u00e2nd fi definite ca forme de emergen\u021b\u0103 neinstituit\u0103. Ordinea economic\u0103, spune Milton Friedman, este \u201econsecin\u021ba neinten\u021bionat\u0103 \u0219i nedorit\u0103 a ac\u021biunilor unui num\u0103r mare de persoane motivate exclusiv de propriile interese\u201d.<\/p>\n

Aceast\u0103 idee, dezvoltat\u0103 pe larg de Hayek, se inspir\u0103 din formula lui Adam Ferguson (1767), care se referea la fapte sociale ce \u201eprovin din ac\u021biunea omului, dar nu din inten\u021bia sa\u201d.<\/p>\n

Este cunoscut\u0103 metafora smithian\u0103 a \u201em\u00e2inii invizibile\u201d: \u201eUrm\u0103rindu-\u0219i propriul c\u00e2\u0219tig, individul este condus de o m\u00e2n\u0103 invizibil\u0103 s\u0103 promoveze un scop care nu f\u0103cea \u00een niciun fel parte din inten\u021bia sa.\u201d\u00b9\u2074<\/p>\n

Aceast\u0103 metafor\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult observa\u021bia, de altfel banal\u0103, c\u0103 rezultatele ac\u021biunilor oamenilor sunt adesea foarte diferite de cele pe care le anticipaser\u0103 (ceea ce Max Weber numea \u201eparadoxul consecin\u021belor\u201d). Smith situeaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, aceast\u0103 observa\u021bie \u00eentr-o perspectiv\u0103 profund optimist\u0103.<\/p>\n

\u201eFiecare individ\u201d, adaug\u0103 el, \u201e\u00ee\u0219i concentreaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare toate eforturile pentru a g\u0103si, pentru \u00eentregul capital de care dispune, utilizarea cea mai avantajoas\u0103; este adev\u0103rat c\u0103 el urm\u0103re\u0219te propriul s\u0103u c\u00e2\u0219tig \u0219i nu pe cel al societ\u0103\u021bii, dar preocuparea pe care o are pentru a-\u0219i g\u0103si avantajul personal \u00eel conduce \u00een mod natural sau, mai degrab\u0103, \u00een mod necesar, s\u0103 prefere tocmai acel tip de utilizare care se dovede\u0219te a fi cel mai avantajos pentru societate.\u201d Iar mai departe: \u201eUrm\u0103rindu-\u0219i doar interesul personal, el lucreaz\u0103 adesea \u00eentr-un mod mult mai eficient pentru interesul societ\u0103\u021bii dec\u00e2t dac\u0103 ar fi avut \u00een mod real inten\u021bia de a lucra pentru acesta.\u201d<\/p>\n

Conota\u021biile teologice ale acestei metafore sunt evidente: \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d nu este dec\u00e2t o versiune secularizat\u0103 a Providen\u021bei. Trebuie precizat, de asemenea, c\u0103, spre deosebire de ceea ce se crede adesea, Adam Smith nu asimileaz\u0103 mecanismul \u00eensu\u0219i al pie\u021bei cu ac\u021biunea \u201em\u00e2inii invizibile\u201d, deoarece el recurge la aceasta doar pentru a descrie rezultatul final al compunerii schimburilor comerciale.<\/p>\n

\u00cen plus, Smith admite \u00eenc\u0103 legitimitatea interven\u021biei publice atunci c\u00e2nd simplele ac\u021biuni individuale nu reu\u0219esc s\u0103 realizeze binele public. \u00cens\u0103 aceast\u0103 limitare va disp\u0103rea rapid. Neoliberalii contest\u0103 \u00eens\u0103\u0219i no\u021biunea de bine public. Hayek interzice, prin principiu, orice abordare global\u0103 a societ\u0103\u021bii: nicio institu\u021bie \u0219i nicio autoritate politic\u0103 nu trebuie s\u0103-\u0219i fixeze obiective care ar putea pune \u00een pericol buna func\u021bionare a \u201eordinii spontane\u201d. \u00cen aceste condi\u021bii, singurul rol pe care majoritatea liberalilor consimt s\u0103 \u00eel atribuie statului este acela de a garanta condi\u021biile necesare bunei desf\u0103\u0219ur\u0103ri a jocului liber al ra\u021bionalit\u0103\u021bii economice aflate \u00een ac\u021biune pe pia\u021b\u0103. Statul nu poate avea un scop propriu. El exist\u0103 doar pentru a garanta drepturile individuale, libertatea schimburilor \u0219i respectarea legilor. Dotat nu at\u00e2t cu func\u021bii, c\u00e2t cu atribu\u021bii, el trebuie, \u00een toate celelalte domenii, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 neutru \u0219i s\u0103 renun\u021be la propunerea unui model de \u201evia\u021b\u0103 bun\u0103\u201d.\u00b9\u2075<\/p>\n

Consecin\u021bele teoriei \u201em\u00e2inii invizibile\u201d sunt decisive, \u00een special pe plan moral. \u00cen c\u00e2teva fraze, Adam Smith reabiliteaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, tocmai acele comportamente pe care secolele anterioare le condamnaser\u0103 constant. Afirm\u00e2nd c\u0103 interesul societ\u0103\u021bii este subordonat interesului economic al indivizilor, el transform\u0103 egoismul \u00een cea mai bun\u0103 modalitate de a-i servi pe ceilal\u021bi.<\/p>\n

C\u0103ut\u00e2nd s\u0103 ne maximiz\u0103m propriul interes personal, lucr\u0103m f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 avem m\u0103car inten\u021bia de a o face, \u00een folosul interesului tuturor. Confruntarea liber\u0103 pe pia\u021b\u0103 a intereselor egoiste permite \u201e\u00een mod natural sau, mai degrab\u0103, \u00een mod necesar\u201d armonizarea lor prin jocul \u201em\u00e2inii invizibile\u201d, care le va face s\u0103 contribuie la optimul social.<\/p>\n

Prin urmare, nu exist\u0103 nimic imoral \u00een a c\u0103uta cu prioritate propriul interes, deoarece, \u00een cele din urm\u0103, ac\u021biunea egoist\u0103 a fiec\u0103ruia va conduce, ca prin accident, la interesul tuturor. Acest lucru este rezumat de Fr\u00e9d\u00e9ric Bastiat prin formula: \u201eFiecare, muncind pentru sine, munce\u0219te pentru to\u021bi.\u201d\u00b9\u2076<\/p>\n

Egoismul nu este, a\u0219adar, \u00een cele din urm\u0103, dec\u00e2t o form\u0103 de altruism bine \u00een\u021beles. Iar comportamentele autorit\u0103\u021bilor publice sunt cele care merit\u0103, dimpotriv\u0103, denun\u021bate ca fiind \u201eimorale\u201d ori de c\u00e2te ori, sub pretextul solidarit\u0103\u021bii, ele contrazic dreptul indivizilor de a ac\u021biona \u00een func\u021bie de propriile interese.<\/p>\n

Liberalismul leag\u0103 individualismul \u0219i pia\u021ba, afirm\u00e2nd c\u0103 func\u021bionarea liber\u0103 a celei din urm\u0103 reprezint\u0103, de asemenea, garan\u021bia libert\u0103\u021bii individuale. Asigur\u00e2nd cea mai bun\u0103 eficien\u021b\u0103 a schimburilor, pia\u021ba garanteaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, independen\u021ba fiec\u0103rui agent. \u00cen mod ideal, dac\u0103 buna func\u021bionare a pie\u021bei nu este \u00eempiedicat\u0103 de nimic, aceast\u0103 ajustare se realizeaz\u0103 \u00een mod optim, permi\u021b\u00e2nd atingerea unui ansamblu de echilibre par\u021biale care definesc echilibrul global.<\/p>\n

Definit\u0103 de Hayek sub termenul de \u201ecatallaxie\u201d, pia\u021ba constituie o ordine spontan\u0103 \u0219i abstract\u0103, un suport instrumental formal al exercit\u0103rii libert\u0103\u021bilor private. Pia\u021ba nu reprezint\u0103, a\u0219adar, doar satisfacerea unui ideal de optimalitate economic\u0103, ci \u0219i satisfacerea tuturor aspira\u021biilor indivizilor considera\u021bi ca subiec\u021bi generici ai libert\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, pia\u021ba se confund\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i justi\u021bia, ceea ce \u00eel conduce pe Hayek s\u0103 o defineasc\u0103 drept un \u201ejoc care spore\u0219te \u0219ansele tuturor juc\u0103torilor\u201d, \u00eenainte de a ad\u0103uga c\u0103, \u00een aceste condi\u021bii, perdan\u021bii ar fi lipsi\u021bi de temei s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 \u0219i nu au dec\u00e2t s\u0103 se \u00eenvinuiasc\u0103 pe ei \u00een\u0219i\u0219i. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, pia\u021ba ar fi \u00een mod intrinsec \u201epacificatoare\u201d, deoarece se bazeaz\u0103 pe \u201ecomer\u021bul bl\u00e2nd\u201d care, substituind prin principiu negocierea conflictului, neutralizeaz\u0103 \u00een acela\u0219i timp mecanismul rivalit\u0103\u021bii \u0219i al invidiei.<\/p>\n

Trebuie observat c\u0103, la Hayek, teoria \u201em\u00e2inii invizibile\u201d este reformulat\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 \u201eevolu\u021bionist\u0103\u201d. \u00centr-adev\u0103r, Hayek rupe at\u00e2t cu orice ra\u021bionament de tip cartezian, c\u00e2t \u0219i cu fic\u021biunea contractului social, care presupune opozi\u021bia, clasic\u0103 \u00eenc\u0103 de la Hobbes, dintre starea de natur\u0103 \u0219i societatea politic\u0103. Urm\u00e2nd linia de g\u00e2ndire a lui David Hume, el elogiaz\u0103, dimpotriv\u0103, obi\u0219nuin\u021ba \u0219i tradi\u021bia, pe care le opune oric\u0103rui \u201econstructivism\u201d. Dar el afirm\u0103 \u00een acela\u0219i timp c\u0103 obiceiul selecteaz\u0103 regulile de conduit\u0103 cele mai eficiente \u0219i mai ra\u021bionale, adic\u0103 regulile de conduit\u0103 \u00eentemeiate pe valori comerciale, a c\u0103ror adoptare conduce la respingerea \u201eordinii tribale\u201d a \u201esociet\u0103\u021bii arhaice\u201d. Acesta este motivul pentru care, de\u0219i se revendic\u0103 de la \u201etradi\u021bie\u201d, el critic\u0103 valorile tradi\u021bionale \u0219i condamn\u0103 ferm orice viziune organicist\u0103 asupra societ\u0103\u021bii. Pentru el, valoarea tradi\u021biei provine, de fapt, \u00een primul r\u00e2nd din faptul c\u0103 aceasta este spontan\u0103, abstract\u0103, impersonal\u0103 \u0219i, prin urmare, imposibil de \u00eensu\u0219it \u00een mod particular. Acest caracter selectiv al obiceiului ar explica faptul c\u0103 pia\u021ba s-a impus treptat. Hayek consider\u0103 astfel c\u0103 orice ordine spontan\u0103 este, \u00een mod fundamental, \u201ejust\u0103\u201d, \u00een acela\u0219i fel \u00een care Darwin afirm\u0103 c\u0103 supravie\u021buitorii \u201eluptei pentru via\u021b\u0103\u201d sunt \u00een mod necesar \u201ecei mai buni\u201d. Ordinea pie\u021bei constituie, prin urmare, o ordine social\u0103 care interzice prin defini\u021bie celor care fac parte din ea s\u0103 \u00eencerce s\u0103 o reformeze.<\/p>\n

Se poate vedea astfel c\u0103 no\u021biunea de pia\u021b\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te, la liberali, cu mult sfera strict economic\u0103. Mecanism de alocare optim\u0103 a resurselor rare \u0219i sistem de reglare a circuitelor de produc\u021bie \u0219i consum, pia\u021ba este, de asemenea \u0219i mai ales, un concept sociologic \u0219i \u201epolitic\u201d. Adam Smith \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care face din pia\u021b\u0103 principalul operator al ordinii sociale, ajunge s\u0103 conceap\u0103 rela\u021biile dintre oameni dup\u0103 modelul rela\u021biilor economice, adic\u0103 drept rela\u021bii de tip marf\u0103. Economia de pia\u021b\u0103 conduce astfel, \u00een mod firesc, la societatea de pia\u021b\u0103. \u201ePia\u021ba, scrie Pierre Rosanvallon, este mai \u00eent\u00e2i de toate un mod de reprezentare \u0219i de structurare a spa\u021biului social; ea nu este dec\u00e2t \u00een al doilea r\u00e2nd un mecanism descentralizat de reglare a activit\u0103\u021bilor economice prin intermediul sistemului pre\u021burilor\u201d\u00b9\u2077.<\/p>\n

Pentru Adam Smith, schimbul generalizat este consecin\u021ba direct\u0103 a diviziunii muncii: \u201eAstfel, fiecare om subzist\u0103 prin schimburi \u0219i devine un fel de negustor, iar societatea \u00eens\u0103\u0219i este, propriu-zis, o societate comercial\u0103\u201d\u00b9\u2078. Pia\u021ba este, a\u0219adar, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een perspectiva liberal\u0103, paradigma dominant\u0103 \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi chemate s\u0103 se defineasc\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een \u00eentregime ca societate de pia\u021b\u0103. Societatea liberal\u0103 nu este dec\u00e2t locul schimburilor utilitare la care particip\u0103 indivizi \u0219i grupuri animate cu to\u021bii de unica dorin\u021b\u0103 de a-\u0219i maximiza propriul interes. Membrul acestei societ\u0103\u021bi, \u00een care totul poate fi cump\u0103rat \u0219i v\u00e2ndut, este fie un negustor, fie un proprietar, fie un produc\u0103tor \u0219i, \u00een toate cazurile, un consumator. \u201eDrepturile superioare ale consumatorilor, scrie Pierre Rosanvallon, sunt pentru Smith ceea ce voin\u021ba general\u0103 este pentru Rousseau\u201d.<\/p>\n

\u00cen epoca modern\u0103, analiza economic\u0103 liberal\u0103 va fi extins\u0103 treptat asupra tuturor faptelor sociale. Familia va fi asimilat\u0103 unei mici \u00eentreprinderi, rela\u021biile sociale unui ansamblu de strategii concuren\u021biale interesate, iar via\u021ba politic\u0103 unei pie\u021be \u00een care aleg\u0103torii \u00ee\u0219i v\u00e2nd votul celui care ofer\u0103 cel mai mult. Omul va fi perceput ca un capital, copilul ca un bun de consum durabil. Logica economic\u0103 va fi astfel proiectat\u0103 asupra \u00eentregului social, \u00een care alt\u0103dat\u0103 era doar integrat\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eel va cuprinde \u00een \u00eentregime. Dup\u0103 cum scrie G\u00e9rald Berthoud, \u201esocietatea poate fi conceput\u0103 atunci pornind de la o teorie formal\u0103 a ac\u021biunii finalizate. Rela\u021bia cost-beneficiu este astfel principiul care guverneaz\u0103 lumea\u201d\u00b9\u2079.<\/p>\n

Totul devine factor de produc\u021bie \u0219i de consum, totul este considerat rezultatul ajust\u0103rii spontane a ofertei \u0219i cererii. Orice lucru valoreaz\u0103 at\u00e2t c\u00e2t valoreaz\u0103 valoarea sa de schimb, m\u0103surat\u0103 prin pre\u021bul s\u0103u. \u00cen paralel, tot ceea ce nu poate fi exprimat \u00een termeni cuantificabili \u0219i calculabili este considerat lipsit de interes sau inexistent. Discursul economic se dovede\u0219te astfel profund reificator al practicilor sociale \u0219i culturale, profund str\u0103in de orice valoare care nu se exprim\u0103 \u00een termeni de pre\u021b. Reduc\u00e2nd toate faptele sociale la un univers al lucrurilor m\u0103surabile, el \u00eei transform\u0103, \u00een cele din urm\u0103, pe oameni \u00een\u0219i\u0219i \u00een lucruri \u2014 \u00een lucruri substituibile \u0219i interschimbabile din perspectiva banilor.<\/p>\n

*<\/p>\n

Aceast\u0103 reprezentare strict economic\u0103 a societ\u0103\u021bii are, la r\u00e2ndul ei, consecin\u021be considerabile. Des\u0103v\u00e2r\u0219ind procesul de secularizare \u0219i de \u201edezvr\u0103jire\u201d a lumii, caracteristic modernit\u0103\u021bii, ea conduce la dizolvarea popoarelor \u0219i la erodarea sistematic\u0103 a particularit\u0103\u021bilor lor proprii. Pe plan sociologic, asumarea schimbului economic duce la \u00eemp\u0103r\u021birea societ\u0103\u021bii \u00een produc\u0103tori, proprietari \u0219i clase sterile (precum odinioar\u0103 aristocra\u021bia), \u00een urma unui proces profund revolu\u021bionar, ale c\u0103rui merite Karl Marx nu a fost ultimul care s\u0103 le recunoasc\u0103.<\/p>\n

Pe planul imaginarului colectiv, ea conduce la o r\u0103sturnare complet\u0103 a valorilor, ridic\u00e2nd la rang suprem valori comerciale care au fost dintotdeauna considerate inferioare prin excelen\u021b\u0103, deoarece \u021bineau exclusiv de domeniul necesit\u0103\u021bii. Pe plan moral, ea reabiliteaz\u0103 spiritul calculului interesat \u0219i comportamentele egoiste, pe care societ\u0103\u021bile tradi\u021bionale le-au condamnat \u00eentotdeauna.<\/p>\n

Considerat\u0103 \u00een mod intrinsec periculoas\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care constituie locul de exercitare a unei puteri considerate \u201eira\u021bionale\u201d, politica se reduce, \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103, la garantarea drepturilor \u0219i la gestionarea socialului sub orizontul exclusiv al expertizei tehnice. Este vorba despre fantezia \u201esociet\u0103\u021bii transparente\u201d, viziunea unei societ\u0103\u021bi care ar coincide imediat cu ea \u00eens\u0103\u0219i, \u00een afara oric\u0103rui reper simbolic \u0219i a oric\u0103rei intermedieri concrete.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, \u00eentr-o societate guvernat\u0103 \u00een \u00eentregime de pia\u021b\u0103 \u0219i \u00eentemeiat\u0103 pe postulatul autosuficien\u021bei \u201esociet\u0103\u021bii civile\u201d, statul \u0219i institu\u021biile sunt presupuse s\u0103 dispar\u0103 la fel de sigur ca \u00een societatea f\u0103r\u0103 clase imaginat\u0103 de Marx. Logica pie\u021bei, dup\u0103 cum a ar\u0103tat Alain Caill\u00e9, este, de asemenea, coextensiv\u0103 cu \u00eentregul proces de egalizare \u0219i chiar de interschimbabilitate a oamenilor, prin intermediul unei dinamici care se observ\u0103 deja \u00een utilizarea modern\u0103 a banilor.<\/p>\n

\u201e\u0218mecheria ideologic\u0103 a liberalismului [\u2026], scrie Caill\u00e9, const\u0103 \u00een identificarea statului de drept cu statul comercial, \u00een reducerea acestuia la rolul de emana\u021bie a pie\u021bei. Din acel moment, pledoaria pentru libertatea indivizilor de a-\u0219i alege propriile scopuri se inverseaz\u0103, transform\u00e2ndu-se \u00een obliga\u021bia real\u0103 care le este impus\u0103 de a nu avea alte scopuri dec\u00e2t cele comerciale\u201d\u00b2\u2070.<\/p>\n

Paradoxul este c\u0103 liberalii nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 afirme c\u0103 pia\u021ba maximizeaz\u0103 \u0219ansele fiec\u0103rui individ de a-\u0219i realiza propriile scopuri, sus\u021bin\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp c\u0103 aceste scopuri nu pot fi definite dinainte \u0219i c\u0103, de altfel, nimeni nu le poate defini mai bine dec\u00e2t individul \u00eensu\u0219i. Dar cum se poate spune c\u0103 pia\u021ba realizeaz\u0103 optimul, dac\u0103 nu se \u0219tie \u00een ce const\u0103 acest optim? S-ar putea sus\u021bine, de fapt, la fel de bine, c\u0103 pia\u021ba multiplic\u0103 scopurile indivizilor mult mai mult dec\u00e2t le ofer\u0103 mijloacele de a le atinge, ceea ce spore\u0219te nu satisfac\u021bia lor, ci insatisfac\u021bia lor, \u00een sensul tocquevillian al termenului.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, dac\u0103 individul este \u00eentotdeauna, prin defini\u021bie, cel mai bun judec\u0103tor al propriilor interese, ce anume \u00eel poate obliga, \u00een acest caz, s\u0103 respecte m\u0103car o norm\u0103 de reciprocitate? Doctrina liberal\u0103 sus\u021bine c\u0103 comportamentul moral nu mai rezult\u0103 din sentimentul datoriei sau din regula moral\u0103, ci din interesul bine \u00een\u021beles. Prin faptul c\u0103 nu aduc atingere libert\u0103\u021bii celuilalt, l-a\u0219 determina s\u0103 nu aduc\u0103 atingere libert\u0103\u021bii mele. Frica de jandarm ar fi presupus\u0103 s\u0103 fac\u0103 restul.<\/p>\n

Dar dac\u0103 dob\u00e2ndesc certitudinea c\u0103, \u00eenc\u0103lc\u00e2nd regula, risc foarte pu\u021bin s\u0103 fiu pedepsit \u0219i c\u0103 reciprocitatea \u00eemi este indiferent\u0103, ce anume m\u0103 poate \u00eempiedica s\u0103 \u00eencalc regula sau legea? Evident, nimic. Simpla luare \u00een considerare a propriului meu interes m\u0103 \u00eendeamn\u0103, dimpotriv\u0103, s\u0103 fac acest lucru ori de c\u00e2te ori pot.<\/p>\n

\u00cen lucrarea sa\u00a0Teoria sentimentelor morale<\/em>\u00a0(1759), Adam Smith scrie f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri: \u201eChiar dac\u0103 \u00eentre diferi\u021bii membri ai societ\u0103\u021bii nu exist\u0103 nici iubire reciproc\u0103, nici afec\u021biune, societatea, de\u0219i mai pu\u021bin fericit\u0103 \u0219i mai pu\u021bin pl\u0103cut\u0103, nu este \u00een mod necesar dizolvat\u0103. Ea poate subzista \u00eentre oameni a\u0219a cum subzist\u0103 \u00eentre negustori, prin sentimentul utilit\u0103\u021bii sale, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 de iubire reciproc\u0103 \u0219i de afec\u021biune; iar dac\u0103 nimeni nu are cea mai mic\u0103 obliga\u021bie sau nu este dator cu cea mai mic\u0103 recuno\u0219tin\u021b\u0103, societatea se poate men\u021bine totu\u0219i prin schimbul interesat de servicii, conform unei valori convenite\u201d\u00b2\u00b9.<\/p>\n

Sensul acestui pasaj este clar. O societate se poate foarte bine lipsi \u2014 acesta este cuv\u00e2ntul potrivit \u2014 de orice form\u0103 de sociabilitate organic\u0103, f\u0103r\u0103 a \u00eenceta totu\u0219i s\u0103 fie o societate. Este suficient ca ea s\u0103 devin\u0103 o societate de negustori: leg\u0103tura social\u0103 se va confunda cu sentimentul propriei sale \u201eutilit\u0103\u021bi\u201d \u0219i cu \u201eschimbul interesat de servicii\u201d. Este suficient, a\u0219adar, s\u0103 participi la schimburile comerciale, s\u0103 faci uz liber de dreptul t\u0103u de a-\u021bi maximiza propriul interes, pentru a fi om.<\/p>\n

Smith afirm\u0103, desigur, c\u0103 o asemenea societate va fi \u201emai pu\u021bin fericit\u0103 \u0219i mai pu\u021bin pl\u0103cut\u0103\u201d, dar aceast\u0103 nuan\u021b\u0103 va fi rapid uitat\u0103. Ne putem chiar \u00eentreba dac\u0103, pentru unii liberali, singurul mod de a fi pe deplin uman nu este acela de a te comporta asemenea negustorilor, adic\u0103 asemenea celor c\u0103rora alt\u0103dat\u0103 li se acorda doar un statut inferior \u2014 nu pentru c\u0103 nu erau considera\u021bi utili, ba chiar necesari, ci tocmai din acest motiv: pentru c\u0103 erau doar utili \u2014 iar viziunea lor asupra lumii era limitat\u0103 la singura valoare a utilit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Ceea ce ridic\u0103, evident, problema statutului celor care nu se comport\u0103 \u00een acest fel, fie pentru c\u0103 nu au aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie, fie pentru c\u0103 nu dispun de mijloacele necesare. Mai sunt ei oare oameni?<\/p>\n

*<\/p>\n

Logica pie\u021bei nu se impune, \u00een realitate, dec\u00e2t treptat, \u00eencep\u00e2nd de la sf\u00e2r\u0219itul Evului Mediu, atunci c\u00e2nd comer\u021bul la distan\u021b\u0103 \u0219i comer\u021bul local \u00eencep s\u0103 fie reunificate \u00een cadrul unor pie\u021be na\u021bionale, sub impulsul statelor-na\u021biune aflate \u00een formare, preocupate s\u0103 monetizeze, \u00een scopuri de colectare fiscal\u0103, schimburile intracomunitare nemarfare, care anterior erau imposibil de cuprins.<\/p>\n

Departe de a fi un fapt universal, pia\u021ba este, a\u0219adar, un fenomen strict localizat \u00een spa\u021biu \u0219i timp. Iar acest fenomen, departe de a fi \u201espontan\u201d, este, dimpotriv\u0103, instituit. \u00cen special \u00een Fran\u021ba, dar \u0219i \u00een Spania, pia\u021ba nu se construie\u0219te deloc \u00eempotriva statului-na\u021biune, ci dimpotriv\u0103, datorit\u0103 acestuia. Statul \u0219i pia\u021ba se nasc \u00eempreun\u0103 \u0219i evolueaz\u0103 \u00een acela\u0219i ritm, primul constituindu-l pe al doilea \u00een acela\u0219i timp \u00een care se constituie pe sine \u00eensu\u0219i. \u201eCel pu\u021bin, scrie Alain Caill\u00e9, trebuie s\u0103 evit\u0103m s\u0103 consider\u0103m pia\u021ba \u0219i statul drept dou\u0103 entit\u0103\u021bi radical diferite \u0219i antagonice, ci mai degrab\u0103 drept dou\u0103 momente ale aceluia\u0219i proces. Din punct de vedere istoric, pie\u021bele na\u021bionale \u0219i statele-na\u021biune se construiesc \u00een acela\u0219i timp, iar unele nu exist\u0103 f\u0103r\u0103 celelalte\u201d\u00b2\u00b2.<\/p>\n

Ambele se dezvolt\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een aceea\u0219i direc\u021bie. Pia\u021ba amplific\u0103 mi\u0219carea statului na\u021bional, care, pentru a-\u0219i consolida autoritatea, nu va \u00eenceta s\u0103 distrug\u0103 metodic toate formele de socializare intermediar\u0103 care, \u00een lumea feudal\u0103, constituiau tot at\u00e2tea structuri organice (clanuri familiale, comunit\u0103\u021bi s\u0103te\u0219ti, confrerii, bresle etc.) relativ autonome.<\/p>\n

Clasa burghez\u0103 \u0219i, odat\u0103 cu ea, liberalismul aflat la \u00eenceputurile sale continu\u0103 \u0219i agraveaz\u0103 aceast\u0103 atomizare a societ\u0103\u021bii, \u00een m\u0103sura \u00een care emanciparea individului pe care o urm\u0103re\u0219te presupune distrugerea tuturor formelor de solidaritate sau de dependen\u021b\u0103 nealese, care reprezint\u0103 tot at\u00e2tea obstacole \u00een calea extinderii pie\u021bei. \u201eDin acest punct de vedere, observ\u0103 Pierre Rosanvallon, statul-na\u021biune \u0219i pia\u021ba trimit la aceea\u0219i form\u0103 de socializare a indivizilor \u00een spa\u021biu. Ele nu pot fi concepute dec\u00e2t \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi atomizate, \u00een care individul este \u00een\u021beles ca autonom. Prin urmare, nu pot exista stat-na\u021biune \u0219i pia\u021b\u0103, \u00een sensul at\u00e2t sociologic, c\u00e2t \u0219i economic al acestor termeni, \u00een spa\u021bii \u00een care societatea se desf\u0103\u0219oar\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 social\u0103 global\u0103\u201d\u00b2\u00b3.<\/p>\n

Noua form\u0103 de societate care emerge din criza Evului Mediu se va construi, a\u0219adar, treptat pornind de la individ, de la normele sale etice \u0219i politice \u0219i de la interesele sale, destr\u0103m\u00e2nd pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin coinciden\u021ba spa\u021biilor politice, economice \u0219i juridice, ba chiar \u0219i lingvistice, pe care societatea veche tindea s\u0103 o realizeze.<\/p>\n

\u00cen secolul al XVII-lea, statul \u0219i societatea civil\u0103 continu\u0103 totu\u0219i s\u0103 nu formeze dec\u00e2t o singur\u0103 entitate: expresia \u201esocietate civil\u0103\u201d este \u00eenc\u0103 sinonim\u0103 cu societatea organizat\u0103 politic. Distinc\u021bia se produce \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, \u00een special prin Locke, care redefine\u0219te \u201esocietatea civil\u0103\u201d ca sfera propriet\u0103\u021bii \u0219i a schimburilor, statul sau \u201esocietatea politic\u0103\u201d fiind de acum \u00eenainte destinat s\u0103 asigure protec\u021bia exclusiv\u0103 a intereselor economice.<\/p>\n

G\u0103sindu-\u0219i punctul de sprijin \u00een autonomizarea sferei produc\u021biei \u0219i a schimburilor \u0219i referindu-se la modul de construire a statului modern, caracterizat prin specializarea rolurilor \u0219i func\u021biilor, aceast\u0103 distinc\u021bie conduce fie la valorizarea unei societ\u0103\u021bi politice provenite din contractul social, precum la Locke, fie la exaltarea unei societ\u0103\u021bi civile \u00eentemeiate pe ajustarea spontan\u0103 a intereselor, precum la Mandeville\u00b2\u2074 sau la Smith.<\/p>\n

Prin autonomizarea sa, societatea civil\u0103 deschide, \u00eentr-adev\u0103r, calea desf\u0103\u0219ur\u0103rii libere a logicii economice a intereselor. Rezultatul este c\u0103, odat\u0103 cu apari\u021bia pie\u021bei, dup\u0103 cum scrie Karl Polanyi, \u201esocietatea este gestionat\u0103 ca un auxiliar al pie\u021bei. \u00cen loc ca economia s\u0103 fie integrat\u0103 \u00een rela\u021biile sociale, rela\u021biile sociale sunt cele care sunt integrate \u00een rela\u021biile economice\u201d\u00b2\u2075.<\/p>\n

Acesta este \u00eensu\u0219i sensul revolu\u021biei burgheze.<\/p>\n

Societatea ia, \u00een acela\u0219i timp, forma unei ordini obiective, distincte de ordinea natural\u0103 sau cosmic\u0103, care coincide cu ra\u021biunea universal\u0103 la care individul este presupus c\u0103 are acces \u00een mod nemijlocit. Obiectivarea sa istoric\u0103 se va cristaliza mai \u00eent\u00e2i \u00een doctrina politic\u0103 a dreptului, a c\u0103rei dezvoltare poate fi urm\u0103rit\u0103 de la Jean Bodin p\u00e2n\u0103 la Iluminism.<\/p>\n

\u00cen paralel, economia politic\u0103 se va impune ca o nou\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 general\u0103 a societ\u0103\u021bii, aceasta fiind conceput\u0103 ca un proces de dezvoltare dinamic\u0103 orientat \u00een direc\u021bia \u201eprogresului\u201d. Societatea trebuie, de acum \u00eenainte, s\u0103 fac\u0103 obiectul unei cunoa\u0219teri \u0219tiin\u021bifice specifice. Tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care accede la un mod de existen\u021b\u0103 presupus ra\u021bional \u0219i \u00een care toate practicile se supun de la sine ra\u021bionalit\u0103\u021bii instrumentale ca principiu ultim de reglare, lumea social\u0103 trebuie \u00een mod necesar s\u0103 fie guvernat\u0103 de un anumit num\u0103r de \u201elegi\u201d.<\/p>\n

Dar tocmai datorit\u0103 acestei obiectiv\u0103ri, unitatea societ\u0103\u021bii, precum \u0219i integrarea sa \u00eentr-o dimensiune simbolic\u0103, devin extrem de problematice, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t privatizarea apartenen\u021belor \u0219i a leg\u0103turilor nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 se traduc\u0103 prin fragmentarea corpului social, multiplicarea conflictual\u0103 a intereselor particulare \u0219i printr-un \u00eenceput de dez-institu\u021bionalizare.<\/p>\n

Vor ap\u0103rea \u00een cur\u00e2nd noi contradic\u021bii, nu \u00eentre societatea instaurat\u0103 de clasa burghez\u0103 \u0219i supravie\u021buirile Vechiului Regim, ci chiar \u00een interiorul acestei societ\u0103\u021bi burgheze, de exemplu sub forma luptei de clas\u0103.<\/p>\n

Distinc\u021bia dintre public \u0219i privat, dintre stat \u0219i societatea civil\u0103, se accentueaz\u0103 \u0219i mai mult \u00een secolul al XIX-lea, generaliz\u00e2nd o percep\u021bie dihotomic\u0103 \u0219i contradictorie asupra spa\u021biului social. Liberalismul, dup\u0103 ce \u0219i-a extins puterea, promoveaz\u0103 de acum \u00eenainte o \u201esocietate civil\u0103\u201d asimilat\u0103 exclusiv sferei private \u0219i denun\u021b\u0103 influen\u021ba \u201ehegemonic\u0103\u201d a sectorului public, ceea ce \u00eel determin\u0103 s\u0103 pledeze pentru sf\u00e2r\u0219itul monopolului statului asupra satisfacerii nevoilor colective \u0219i pentru extinderea modalit\u0103\u021bilor de reglare intra-sociale de natur\u0103 comercial\u0103.<\/p>\n

\u201eSocietatea civil\u0103\u201d cap\u0103t\u0103 atunci o dimensiune larg mitic\u0103. Definindu-se din ce \u00een ce mai pu\u021bin prin ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i tot mai mult prin opozi\u021bie fa\u021b\u0103 de stat, ca o reprezentare cu contururi neclare a ceea ce \u00eei este, \u00een mod teoretic, sustras, ea apare mai degrab\u0103 ca un operator ideologic dec\u00e2t ca o realitate precis\u0103.<\/p>\n

Totu\u0219i, \u00eenc\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea, trebuie aduse anumite ajust\u0103ri logicii pur economice de reglare \u0219i reproducere a societ\u0103\u021bii. Aceste ajust\u0103ri nu mai sunt atunci at\u00e2t rezultatul rezisten\u021belor conservatoare, c\u00e2t al contradic\u021biilor interne ale noii configura\u021bii sociale.<\/p>\n

Sociologia \u00eens\u0103\u0219i se na\u0219te din rezisten\u021ba pe care societatea real\u0103 o opune schimb\u0103rilor politice \u0219i institu\u021bionale, \u00een afara invoc\u0103rii unui \u201eordin natural\u201d de c\u0103tre cei care denun\u021b\u0103 caracterul formal \u0219i artificial al noului mod de reglare social\u0103.<\/p>\n

La primii sociologi, ascensiunea individualismului genereaz\u0103 o dubl\u0103 team\u0103: teama de \u201eanomie\u201d, rezultat\u0103 din dezintegrarea leg\u0103turii sociale la un Durkheim; teama de o \u201emul\u021bime\u201d format\u0103 din indivizi atomiza\u021bi, reuni\u021bi apoi brusc \u00eentr-o \u201emas\u0103\u201d incontrolabil\u0103, la un Le Bon sau la un Gabriel Tarde (care tind am\u00e2ndoi s\u0103 reduc\u0103 analiza faptelor sociale la o \u201epsihologie\u201d).<\/p>\n

Prima dintre aceste temeri va g\u0103si mai ales ecou \u00een r\u00e2ndul g\u00e2nditorilor contrarevolu\u021bionari, \u00een timp ce a doua va fi predominant perceptibil\u0103 \u00een interiorul unei burghezii preocupate \u00een primul r\u00e2nd s\u0103 se protejeze \u00eempotriva \u201eclaselor periculoase\u201d.<\/p>\n

\u00cen timp ce pia\u021ba fusese sus\u021binut\u0103 \u0219i instituit\u0103 de statul-na\u021biune, antagonismul dintre liberalism \u0219i \u201esectorul public\u201d va deveni, \u00eencep\u00e2nd de atunci, tot mai puternic. Liberalii nu vor \u00eenceta s\u0103 se ridice \u00eempotriva statului-providen\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 realizeze c\u0103 tocmai extinderea pie\u021bei face inevitabile interven\u021bii statale tot mai ample. Omul a c\u0103rui for\u021b\u0103 de munc\u0103 este abandonat\u0103 exclusiv jocului pie\u021bei este, \u00eentr-adev\u0103r, vulnerabil, deoarece se poate \u00eent\u00e2mpla ca, pe pia\u021b\u0103, for\u021ba sa de munc\u0103 s\u0103 nu \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 un cump\u0103r\u0103tor sau chiar s\u0103 nu aib\u0103 nicio valoare.<\/p>\n

Individualismul modern a distrus, de asemenea, rela\u021biile organice de proximitate, care erau \u00eenainte de toate rela\u021bii de ajutor reciproc \u0219i solidaritate, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103 \u00een acela\u0219i timp vechile forme de protec\u021bie social\u0103. Dac\u0103 regleaz\u0103 oferta \u0219i cererea, pia\u021ba nu regleaz\u0103 \u00eens\u0103 rela\u021biile sociale, ci, dimpotriv\u0103, le dezorganizeaz\u0103, fie \u0219i numai pentru c\u0103 nu \u021bine seama de existen\u021ba unei cereri lipsite de putere de cump\u0103rare.<\/p>\n

Ascensiunea statului-providen\u021b\u0103 devine atunci o necesitate, deoarece acesta este singurul capabil s\u0103 corecteze dezechilibrele cele mai evidente \u0219i s\u0103 atenueze cele mai grave suferin\u021be. Acesta este motivul pentru care, dup\u0103 cum a ar\u0103tat foarte bine Karl Polanyi, ori de c\u00e2te ori liberalismul a p\u0103rut s\u0103 se impun\u0103, s-a asistat \u00een mod paradoxal la o cre\u0219tere a interven\u021biilor statale, devenite necesare din cauza daunelor provocate \u00een \u021besutul social de logica pie\u021bei.<\/p>\n

\u201e\u00cen lipsa unei p\u0103ci sociale relative asigurate de statul-providen\u021b\u0103, observ\u0103 Alain Caill\u00e9, ordinea pie\u021bei ar fi fost pur \u0219i simplu m\u0103turat\u0103\u201d\u00b2\u2076.<\/p>\n

Aceast\u0103 sinergie dintre pia\u021b\u0103 \u0219i stat a caracterizat mult timp (\u0219i continu\u0103, \u00een anumite privin\u021be, s\u0103 caracterizeze) sistemul ford-ist. \u201eProtec\u021bia social\u0103, conchide Polanyi, este \u00eenso\u021birea obligatorie a pie\u021bei autoreglatoare\u201d\u00b2\u2077.<\/p>\n

\u00cen m\u0103sura \u00een care interven\u021biile sale urm\u0103resc s\u0103 compenseze efectele distructive ale pie\u021bei, statul-providen\u021b\u0103 joac\u0103, \u00eentr-un anumit sens, un rol de \u201edemarfizare\u201d a vie\u021bii sociale. Totu\u0219i, el nu se poate substitui \u00een totalitate formelor de protec\u021bie comunitar\u0103 care s-au pr\u0103bu\u0219it sub efectul dezvolt\u0103rii industriale, al ascensiunii individualismului \u0219i al extinderii pie\u021bei.<\/p>\n

\u00cen raport cu aceste forme vechi de protec\u021bie social\u0103, el prezint\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, caracteristici care constituie tot at\u00e2tea limit\u0103ri ale beneficiilor pe care le poate aduce. \u00cen timp ce vechile solidarit\u0103\u021bi se bazau pe un schimb de presta\u021bii reciproce care implica responsabilitatea tuturor, statul-providen\u021b\u0103 favorizeaz\u0103 deresponsabilizarea \u0219i \u00eei transform\u0103 pe membrii societ\u0103\u021bii \u00een asista\u021bi. \u00cen timp ce vechile solidarit\u0103\u021bi se \u00eenscriau \u00eentr-o re\u021bea de rela\u021bii concrete, el apare ca o mecanic\u0103 abstract\u0103, anonim\u0103 \u0219i \u00eendep\u0103rtat\u0103, de la care se a\u0219teapt\u0103 totul, consider\u00e2ndu-se \u00een acela\u0219i timp c\u0103 nu i se datoreaz\u0103 nimic.<\/p>\n

Substituirea vechilor solidarit\u0103\u021bi, imediate, cu o solidaritate impersonal\u0103, exterioar\u0103 \u0219i opac\u0103 este, prin urmare, departe de a fi satisf\u0103c\u0103toare. Ea se afl\u0103, dimpotriv\u0103, chiar la originea crizei actuale a statului-providen\u021b\u0103, care, prin natura sa, pare condamnat s\u0103 nu poat\u0103 pune \u00een aplicare dec\u00e2t o solidaritate ineficient\u0103 din punct de vedere economic, deoarece este neadaptat\u0103 din punct de vedere sociologic.<\/p>\n

Dup\u0103 cum scrie Bernard Enjolras, \u201edep\u0103\u0219irea crizei interne a statului-providen\u021b\u0103 presupune, \u00een consecin\u021b\u0103, reg\u0103sirea condi\u021biilor de producere a unei solidarit\u0103\u021bi de proximitate\u201d, care sunt, de asemenea, \u201econdi\u021biile unei refond\u0103ri a leg\u0103turii economice, pentru a restabili sincronismul dintre producerea bog\u0103\u021biei \u0219i producerea socialului\u201d\u00b2\u2078.<\/p>\n

*<\/p>\n

\u201eToat\u0103 \u00eenjosirea lumii moderne, scria P\u00e9guy, adic\u0103 \u00eentreaga ieftinire a lumii moderne, toat\u0103 cobor\u00e2rea pre\u021bului provine din faptul c\u0103 lumea modern\u0103 a considerat negociabile valori pe care lumea antic\u0103 \u0219i lumea cre\u0219tin\u0103 le considerau nenegociabile\u201d\u00b2\u2079. \u00cen aceast\u0103 \u201e\u00eenjosire\u201d, ideologia liberal\u0103 poart\u0103 o responsabilitate major\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care se \u00eentemeiaz\u0103 pe o antropologie nerealist\u0103 \u0219i deduce din aceasta o serie de consecin\u021be eronate.<\/p>\n

Ideea potrivit c\u0103reia omul ac\u021bioneaz\u0103 liber \u0219i ra\u021bional pe pia\u021b\u0103 nu este dec\u00e2t un postulat utopic, deoarece faptele economice nu sunt niciodat\u0103 autonome, ci relative la un anumit context social \u0219i cultural. Nu exist\u0103 o ra\u021bionalitate economic\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103; aceasta este doar produsul unei elabor\u0103ri social-istorice bine determinate. Schimbul comercial nu este forma natural\u0103 a rela\u021biei sociale \u0219i nici m\u0103car a rela\u021biei economice. Pia\u021ba nu este un fenomen universal, ci un fenomen localizat. Ea nu realizeaz\u0103 niciodat\u0103 ajustarea optim\u0103 a ofertei \u0219i a cererii, fie \u0219i numai pentru c\u0103 ia \u00een considerare doar cererea solvabil\u0103.<\/p>\n

Societatea este \u00eentotdeauna mai mult dec\u00e2t componentele sale individuale, la fel cum o clas\u0103 este \u00eentotdeauna mai mult dec\u00e2t elementele care o alc\u0103tuiesc, deoarece ea este cea care le constituie ca atare \u0219i este, prin urmare, distinct\u0103 de acestea \u00een mod logic \u0219i ierarhic, dup\u0103 cum demonstreaz\u0103 teoria tipurilor logice a lui Russell (o clas\u0103 nu poate fi membr\u0103 a ei \u00eens\u0103\u0219i, dup\u0103 cum niciunul dintre membrii s\u0103i nu poate constitui singur clasa).<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, concep\u021bia abstract\u0103 a unui individ desprins de leg\u0103turi, \u201edecontextualizat\u201d, ale c\u0103rui comportamente s-ar baza pe anticip\u0103ri strict ra\u021bionale \u0219i care \u0219i-ar alege liber identitatea pornind de la nimic, este o viziune cu totul de nesus\u021binut.<\/p>\n

Teoreticienii comunitari\u0219ti sau cei apropia\u021bi de comunitarism (Alasdair MacIntyre, Michael Sandel) au ar\u0103tat, dimpotriv\u0103, importan\u021ba vital\u0103 pentru indivizi a unei comunit\u0103\u021bi care constituie \u00een mod necesar orizontul lor, epistema lor \u2014 chiar \u0219i atunci c\u00e2nd ace\u0219tia \u00ee\u0219i construiesc o reprezentare critic\u0103 a acesteia \u2014 at\u00e2t pentru construirea identit\u0103\u021bii lor, c\u00e2t \u0219i pentru realizarea scopurilor lor.<\/p>\n

Binele comun este doctrina substan\u021bial\u0103 care define\u0219te modul de via\u021b\u0103 al acestei comunit\u0103\u021bi \u0219i, prin urmare, identitatea sa colectiv\u0103.<\/p>\n

\u00centreaga criz\u0103 actual\u0103 provine din contradic\u021bia care se acutizeaz\u0103 \u00eentre idealul omului universal abstract, cu corolarul s\u0103u de atomizare \u0219i depersonalizare a rela\u021biilor sociale, \u0219i realitatea omului concret, pentru care leg\u0103tura social\u0103 continu\u0103 s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe leg\u0103turi afective \u0219i pe rela\u021bii de proximitate, cu corolarele lor de coeziune, consens \u0219i obliga\u021bii reciproce.<\/p>\n

Autorii liberali consider\u0103 posibil\u0103 apari\u021bia unei societ\u0103\u021bi care ar fi \u00een \u00eentregime conform\u0103 cu valorile individualismului \u0219i ale pie\u021bei. Aceasta este o iluzie. Individualismul nu a modelat niciodat\u0103 totalitatea comportamentelor sociale \u0219i nu o va putea face vreodat\u0103. Mai mult, exist\u0103 motive \u00eentemeiate s\u0103 credem c\u0103 tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care o societate r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103, \u00eentr-un anumit fel, holist\u0103, individualismul se poate manifesta \u00een cadrul ei.<\/p>\n

\u201eIndividualismul, scrie Louis Dumont, este incapabil s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 complet holismul \u0219i s\u0103 domneasc\u0103 asupra \u00eentregii societ\u0103\u021bi [\u2026]. Mai mult, el nu a fost niciodat\u0103 capabil s\u0103 func\u021bioneze f\u0103r\u0103 ca holismul s\u0103 contribuie la via\u021ba sa \u00eentr-un mod nev\u0103zut \u0219i, \u00eentr-un anumit sens, clandestin\u201d\u00b3\u2070.<\/p>\n

Acest lucru confer\u0103 ideologiei liberale dimensiunea sa utopic\u0103. Prin urmare, ar fi gre\u0219it s\u0103 vedem \u00een holism doar o mo\u0219tenire a trecutului, condamnat\u0103 \u00een mod necesar s\u0103 dispar\u0103. Chiar \u0219i \u00een epoca individualismului modern, omul r\u0103m\u00e2ne o fiin\u021b\u0103 social\u0103. Holismul reapare \u00een momentul \u00een care, \u00een fa\u021ba teoriei liberale a unei \u201earmonii naturale a intereselor\u201d, este recunoscut\u0103 existen\u021ba unui bine comun care are prioritate asupra intereselor particulare.<\/p>\n

NOTE<\/b><\/p>\n

1.\u00a0Le d\u00e9senchantement du monde<\/i>, Gallimard, 1985, p. 77.<\/p>\n

2.\u00a0L\u2019\u00e8re de l\u2019individu. Contribution \u00e0 une histoire de la subjectivit\u00e9<\/i>, Gallimard, 1989, pp. 76- 77.<\/p>\n

3. Louis Dumont,\u00a0Homo \u00e6qualis. Gen\u00e8se et \u00e9panouissement de l\u2019id\u00e9ologie \u00e9conomique<\/i>, Gallimard, 1977, p. 17.<\/p>\n

4. Unii autori liberali s-au str\u0103duit totu\u0219i s\u0103 disting\u0103 independen\u021ba de autonomie, \u00een timp ce al\u021bii (sau aceia\u0219i) s-au preocupat s\u0103 fac\u0103 diferen\u021ba \u00eentre subiect \u0219i individ sau, \u00eenc\u0103, \u00eentre individualism \u0219i narcisism. Spre deosebire de independen\u021b\u0103, autonomia r\u0103m\u00e2ne, \u00eentr-adev\u0103r, compatibil\u0103 cu supunerea fa\u021b\u0103 de reguli supraindividuale, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd acestea provin dintr-o normativitate \u00eentemeiat\u0103 pe sine \u00eens\u0103\u0219i. Acesta este, de exemplu, punctul de vedere sus\u021binut de Alain Renaut (op. cit.<\/em>, pp. 81-86).<\/p>\n

Aceast\u0103 abordare r\u0103m\u00e2ne pu\u021bin conving\u0103toare. Autonomia este, \u00eentr-adev\u0103r, foarte diferit\u0103 de independen\u021b\u0103 (\u00een anumite privin\u021be, ea reprezint\u0103 chiar contrariul acesteia), \u00eens\u0103 problema esen\u021bial\u0103 nu se afl\u0103 aici. Problema esen\u021bial\u0103 este de a \u0219ti ce anume poate constr\u00e2nge, dintr-o perspectiv\u0103 liberal\u0103, un individ s\u0103 respecte o anumit\u0103 limitare a libert\u0103\u021bii sale, dac\u0103 aceast\u0103 limitare intr\u0103 \u00een contradic\u021bie cu propriul s\u0103u interes..<\/p>\n

5.\u00a0De la libert\u00e9 des Anciens compar\u00e9e \u00e0 celle des Modernes<\/i>\u00a0(1819).<\/p>\n

6.\u00a0La vertu d\u2019\u00e9go\u00efsme<\/i>, Belles Lettres, 1993.<\/p>\n

7. Op. cit.<\/p>\n

8.\u00a0Deuxi\u00e8me trait\u00e9 du gouvernement civil<\/i>\u00a0(1690), chap. VIII.<\/p>\n

9.\u00a0Du droit de la guerre et de la paix<\/i>\u00a0(1625).<\/p>\n

10. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 sus\u021bine, de asemenea, primatul unui \u201emecanism\u201d caracteristic ideologiei liberale, c\u0103ruia \u00eei confer\u0103 o valoare epistemologic\u0103 fundamental\u0103, Marx ader\u0103 el \u00eensu\u0219i la o metafizic\u0103 a individului, care l-a determinat pe Michel Henry s\u0103 vad\u0103 \u00een el \u201eunul dintre primii g\u00e2nditori cre\u0219tini ai Occidentului\u201d (Marx<\/em>, Gallimard, vol. 2, p. 445).<\/p>\n

Realitatea individualismului marxist, dincolo de colectivismul s\u0103u de fa\u021bad\u0103, a fost stabilit\u0103 de numero\u0219i autori, \u00eencep\u00e2nd cu Louis Dumont. \u201e\u00centreaga filozofie a lui Marx, scrie de asemenea Pierre Rosanvallon, poate [\u2026] fi \u00een\u021beleas\u0103 ca o \u00eencercare de aprofundare a individualismului modern [\u2026] \u00censu\u0219i conceptul de lupt\u0103 de clas\u0103 nu are, de altfel, sens dec\u00e2t \u00een cadrul unei reprezent\u0103ri individualiste a societ\u0103\u021bii. \u00centr-o societate tradi\u021bional\u0103, el nu are, dimpotriv\u0103, nicio semnifica\u021bie\u201d (Le lib\u00e9ralisme \u00e9conomique. Histoire de l\u2019id\u00e9e de march\u00e9<\/em>, Seuil-Points, 1989, pp. 188-189).<\/p>\n

Marx respinge, desigur, fic\u021biunea\u00a0Homo \u0153conomicus<\/em>, care s-a dezvoltat \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, dar o face doar pentru c\u0103 burghezia s-a folosit de ea pentru a \u00eenstr\u0103ina individul real \u0219i a-l \u00eenl\u0103n\u021bui \u00eentr-o existen\u021b\u0103 redus\u0103 la singura sfer\u0103 a interesului. Or, pentru Marx, interesul nu este dec\u00e2t expresia unei separ\u0103ri \u00eentre individ \u0219i propria sa via\u021b\u0103. (Acesta este fundamentul a ceea ce este mai valoros \u00een opera sa, \u0219i anume critica sa a \u201ereific\u0103rii\u201d rela\u021biilor sociale.)<\/p>\n

Dar el nu inten\u021bioneaz\u0103 nicidecum s\u0103 substituie interesului privat vreun bine comun. La el nu exist\u0103 nici m\u0103car un interes de clas\u0103.<\/p>\n

11.\u00a0De l\u2019individualisme. Enqu\u00eate sur le retour de l\u2019individu<\/i>, PUF, 1985, p. 16.<\/p>\n

12. Op. cit., p. VII.<\/p>\n

13.\u00a0Recherches sur la nature et les causes de la richesse des nations<\/i>, Garnier-Flammarion, 1991, vol. 1, livre III, chap. 4.<\/p>\n

14. Ibid., vol. 1, livre I.<\/p>\n

15. Aceasta este, \u00een ceea ce prive\u0219te rolul statului, pozi\u021bia liberal\u0103 cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103. Libertarienii (numi\u021bi \u0219i \u201eanarho-capitali\u0219ti\u201d) merg \u0219i mai departe, deoarece ei resping chiar \u0219i \u201estatul minimal\u201d propus de Robert Nozick. Neproduc\u00e2nd capital, \u00een timp ce este consumator de munc\u0103, statul este, pentru ei, \u00een mod necesar un \u201eho\u021b\u201d.<\/p>\n

16.\u00a0Harmonies \u00e9conomiques<\/i>\u00a0(1851). Aceasta este teza binecunoscut\u0103 pe care o sus\u021bine Mandeville \u00een\u00a0Fabula albinelor<\/em>: \u201eVicii private, virtute public\u0103\u201d.<\/p>\n

17. Op. cit., p. 124.<\/p>\n

18. Op. cit., vol. 1, p. 92.<\/p>\n

19.\u00a0Vers une anthropologie g\u00e9n\u00e9rale. Modernit\u00e9 et alt\u00e9rit\u00e9<\/i>, Droz, Gen\u00e8ve 1992, p. 57.<\/p>\n

20.\u00a0Splendeurs et mis\u00e8res des sciences sociales. Esquisse d\u2019une mythologie<\/i>, Droz, Gen\u00e8ve 1986, p. 347.<\/p>\n

21.\u00a0The Theory of Moral Sentiments<\/i>, Clarendon Press, Oxford 1976, p. 86.<\/p>\n

22. Op. cit., pp. 333-334.<\/p>\n

23. Op. cit., p. 124.<\/p>\n

24.\u00a0La fable des abeilles<\/i>\u00a0(1714).<\/p>\n

25.\u00a0La grande transformation. Aux origines politiques et \u00e9conomiques de notre temps<\/i>, Gallimard, 1983, p. 88.<\/p>\n

26. Op. cit., p. 332.<\/p>\n

27. Op. cit., p. 265.<\/p>\n

28. \u00ab Crise de l\u2019Etat-Providence, lien social et associations : \u00e9l\u00e9ments pour une socio\u00e9conomie critique \u00bb, \u00een\u00a0Revue du MAUSS<\/i>, 1er semestre 1998, p. 223.<\/p>\n

29.\u00a0Note conjointe sur M. Descartes<\/i>, Gallimard.<\/p>\n

30. Op. cit.<\/p>\n

https:\/\/www.alaindebenoist.com\/textes\/<\/a><\/p>\n<\/div>\n

\n

Incorect Politic<\/strong>
\nIulie 16, 2026<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Fund\u0103tura ideologiei liberale \u2013 Deziluzia Liberal\u0103<\/strong><\/h2>\n

Via ESTICA<\/a>:<\/em><\/p>\n

Neav\u00e2ndu-\u0219i originea \u00een opera unui singur om, liberalismul nu s-a prezentat niciodat\u0103 ca o doctrin\u0103 unitar\u0103. Autorii care s-au revendicat de la acesta i-au oferit interpret\u0103ri uneori divergente, dac\u0103 nu chiar contradictorii. Totu\u0219i, era necesar s\u0103 existe \u00eentre ei suficiente puncte comune pentru ca to\u021bi s\u0103 poat\u0103 fi considera\u021bi autori liberali. Tocmai aceste puncte comune permit definirea liberalismului ca \u0219coal\u0103 de g\u00e2ndire.<\/p>\n

Pe de o parte, liberalismul este o doctrin\u0103 economic\u0103 ce tinde s\u0103 transforme modelul pie\u021bei autoreglatoare \u00een paradigma tuturor faptelor sociale. Ceea ce se nume\u0219te \u201eliberalism politic\u201d nu este dec\u00e2t o modalitate de a aplica \u00een via\u021ba politic\u0103 principiile deduse din aceast\u0103 doctrin\u0103 economic\u0103, care urm\u0103re\u0219te tocmai limitarea c\u00e2t mai accentuat\u0103 a rolului politicului. (\u00cen acest sens s-a putut afirma c\u0103 o \u201epolitic\u0103 liberal\u0103\u201d reprezint\u0103 o contradic\u021bie \u00een termeni.)<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, liberalismul este o doctrin\u0103 \u00eentemeiat\u0103 pe o antropologie de tip individualist, adic\u0103 pe o concep\u021bie despre om ca fiin\u021b\u0103 care nu este, \u00een mod fundamental, una social\u0103.<\/p>\n

Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca aceste dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi caracteristice, fiecare av\u00e2nd at\u00e2t o dimensiune descriptiv\u0103, c\u00e2t \u0219i una normativ\u0103 (individul \u0219i pia\u021ba sunt deopotriv\u0103 descrise ca realit\u0103\u021bi de fapt \u0219i prezentate ca modele), s\u0103 fie \u00een mod direct antagonice identit\u0103\u021bilor colective. \u00centr-adev\u0103r, o identitate colectiv\u0103 nu poate fi analizat\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 reduc\u021bionist\u0103, ca simpla sum\u0103 a caracteristicilor pe care le posed\u0103 indivizii reuni\u021bi \u00eentr-o anumit\u0103 comunitate. Ea presupune ca membrii acelei colectivit\u0103\u021bi s\u0103 aib\u0103 con\u0219tiin\u021ba clar\u0103 c\u0103 apartenen\u021ba lor cuprinde sau dep\u0103\u0219e\u0219te existen\u021ba lor individual\u0103, cu alte cuvinte c\u0103 identitatea lor comun\u0103 rezult\u0103 dintr-un efect de compozi\u021bie. Or, \u00een m\u0103sura \u00een care se \u00eentemeiaz\u0103 pe individualism, liberalismul tinde s\u0103 destrame toate leg\u0103turile sociale care dep\u0103\u0219esc nivelul individului. \u00cen ceea ce prive\u0219te func\u021bionarea optim\u0103 a pie\u021bei, aceasta presupune ca nimic s\u0103 nu \u00eempiedice libera circula\u021bie a persoanelor \u0219i a m\u0103rfurilor, adic\u0103 frontierele s\u0103 fie considerate ca \u0219i inexistente, ceea ce contribuie \u0219i mai mult la dizolvarea structurilor \u0219i a valorilor comune. Desigur, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 unii liberali nu au putut ap\u0103ra identit\u0103\u021bi colective. \u00censeamn\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 au putut face acest lucru numai \u00een contradic\u021bie cu principiile pe care le revendicau.<\/p>\n

*<\/p>\n

Louis Dumont a ar\u0103tat foarte bine rolul jucat de cre\u0219tinism \u00een trecerea Europei de la o societate tradi\u021bional\u0103 de tip holist la o societate modern\u0103 de tip individualist. \u00cenc\u0103 de la origine, cre\u0219tinismul \u00eel concepe pe om ca individ care, \u00eenaintea oric\u0103rei alte rela\u021bii, se afl\u0103 \u00eentr-o rela\u021bie l\u0103untric\u0103 cu Dumnezeu \u0219i care poate de acum \u00eenainte s\u0103 spere la m\u00e2ntuire datorit\u0103 transcenden\u021bei sale personale. \u00cen aceast\u0103 rela\u021bie cu Dumnezeu se afirm\u0103 valoarea omului ca individ, valoare \u00een raport cu care lumea este \u00een mod necesar cobor\u00e2t\u0103 sau devalorizat\u0103. \u00cen plus, individul este, asemenea tuturor celorlal\u021bi oameni, purt\u0103torul unui suflet individual. Astfel, egalitarismul \u0219i universalismul sunt introduse pe un plan supramundan: valoarea absolut\u0103 pe care sufletul individual o prime\u0219te din rela\u021bia sa filial\u0103 cu Dumnezeu este \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de \u00eentreaga umanitate.<\/p>\n

Marcel Gauchet a reluat aceast\u0103 constatare privind existen\u021ba unei leg\u0103turi cauzale \u00eentre apari\u021bia unui Dumnezeu personal \u0219i na\u0219terea unui om interior, al c\u0103rui destin \u00een lumea de dincolo depinde numai de propriile sale fapte \u0219i a c\u0103rui independen\u021b\u0103 \u00eencepe deja odat\u0103 cu posibilitatea unei rela\u021bii intime cu Dumnezeu, adic\u0103 a unei rela\u021bii care \u00eel implic\u0103 numai pe el. \u201eCu c\u00e2t Dumnezeu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 mai mult \u00een infinitul s\u0103u\u201d, scrie Gauchet, \u201ecu at\u00e2t rela\u021bia cu El tinde s\u0103 devin\u0103 pur personal\u0103, p\u00e2n\u0103 la excluderea oric\u0103rei medieri institu\u021bionale. Ridicat la absolutul s\u0103u, subiectul divin nu mai are un corespondent legitim pe p\u0103m\u00e2nt dec\u00e2t \u00een prezen\u021ba intim\u0103. Astfel, interioritatea de la \u00eenceput devine pur \u0219i simplu individualitate religioas\u0103.\u201d\u00b9<\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura paulin\u0103 dezv\u0103luie o tensiune dualist\u0103 care face din cre\u0219tin, \u00een planul rela\u021biei sale cu Dumnezeu, un \u201eindivid \u00een afara lumii\u201d: a deveni cre\u0219tin implic\u0103, \u00eentr-un anumit sens, renun\u021barea la lume. Totu\u0219i, \u00een cursul istoriei, acest individ aflat \u00een afara lumii va ajunge treptat s\u0103 influen\u021beze via\u021ba lumeasc\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce va dob\u00e2ndi puterea de a modela lumea \u00een conformitate cu propriile sale valori, individul care se definea ini\u021bial ca fiind \u00een afara lumii va reveni progresiv \u00een aceasta, pentru a o transforma \u00een profunzime. Acest proces se va desf\u0103\u0219ura \u00een trei etape principale. \u00centr-o prim\u0103 etap\u0103, via\u021ba \u00een lume nu mai este respins\u0103, ci relativizat\u0103: este vorba despre sinteza augustinian\u0103 a celor dou\u0103 cet\u0103\u021bi. \u00centr-o a doua etap\u0103, papalitatea \u00ee\u0219i arog\u0103 o putere politic\u0103 \u0219i devine ea \u00eens\u0103\u0219i o putere temporal\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, odat\u0103 cu Reforma, omul se implic\u0103 pe deplin \u00een lume, unde lucreaz\u0103 spre gloria lui Dumnezeu, c\u0103ut\u00e2nd succesul material, pe care \u00eel interpreteaz\u0103 drept \u00eens\u0103\u0219i dovada alegerii sale divine. Principiul egalit\u0103\u021bii \u0219i al individualit\u0103\u021bii, care func\u021biona ini\u021bial numai \u00een registrul rela\u021biei cu Dumnezeu \u0219i putea, prin urmare, s\u0103 coexiste cu un principiu organic \u0219i ierarhic ce structura ansamblul societ\u0103\u021bii, este astfel adus treptat \u00een planul vie\u021bii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti, d\u00e2nd na\u0219tere individualismului modern, care reprezint\u0103 proiec\u021bia sa secularizat\u0103.<\/p>\n

\u201ePentru ca individualismul modern s\u0103 ia na\u0219tere\u201d, scrie Alain Renaut, prezent\u00e2nd tezele lui Louis Dumont, \u201ea fost necesar ca dimensiunea individualist\u0103 \u0219i universalist\u0103 a cre\u0219tinismului s\u0103 ajung\u0103, ca s\u0103 spunem a\u0219a, s\u0103 \u00abcontamineze\u00bb via\u021ba modern\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t reprezent\u0103rile s\u0103 se unifice treptat, dualismul ini\u021bial s\u0103 se estompeze \u0219i \u00abvia\u021ba \u00een lume s\u0103 fie conceput\u0103 ca put\u00e2nd fi \u00een \u00eentregime modelat\u0103 dup\u0103 valoarea suprem\u0103\u00bb. La cap\u0103tul acestui proces, \u00abindividul-din-afara-lumii va fi devenit individul modern-\u00een-lume\u00bb.\u201d\u00b2<\/p>\n

Societatea organic\u0103 de tip holist va disp\u0103rea atunci. Relu\u00e2nd o distinc\u021bie celebr\u0103, se va trece de la\u00a0comunitate<\/strong>\u00a0la\u00a0societate<\/strong>, adic\u0103 la o via\u021b\u0103 comun\u0103 conceput\u0103 ca o simpl\u0103 asociere contractual\u0103. Nu \u00eentregul social va mai avea prioritate, ci indivizii, titulari ai unor drepturi individuale, lega\u021bi \u00eentre ei prin contracte ra\u021bionale \u00eentemeiate pe interes.<\/p>\n

Un moment important al acestei evolu\u021bii \u00eel reprezint\u0103 nominalismul, care afirm\u0103, \u00een secolul al XIV-lea, prin Guillaume d\u2019Occam, c\u0103 nici o fiin\u021b\u0103 nu exist\u0103 dincolo de fiin\u021ba individual\u0103. Un alt moment-cheie \u00eel constituie cartezianismul, care afirm\u0103 deja, \u00een plan filosofic, individul a\u0219a cum va fi presupus mai t\u00e2rziu de perspectiva juridic\u0103 a drepturilor omului \u0219i de cea intelectual\u0103 a ra\u021biunii Luminilor.<\/p>\n

\u00cencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, aceast\u0103 emancipare a individului de leg\u0103turile sale naturale va fi interpretat\u0103 \u00een mod constant ca marc\u00e2nd intrarea umanit\u0103\u021bii \u00een \u201ev\u00e2rsta maturit\u0103\u021bii\u201d, \u00een perspectiva unui progres universal. Sus\u021binut\u0103 de impulsul individualist, modernitatea se va caracteriza \u00een primul r\u00e2nd prin procesul prin care grupurile de rudenie sau de vecin\u0103tate \u0219i comunit\u0103\u021bile mai largi se vor dezagrega treptat pentru a \u201eelibera individul\u201d, adic\u0103, \u00een realitate, pentru a dizolva toate raporturile organice de solidaritate.<\/p>\n

*<\/p>\n

A fi om a \u00eensemnat dintotdeauna afirmarea simultan\u0103 ca persoan\u0103 \u0219i ca fiin\u021b\u0103 social\u0103: dimensiunea individual\u0103 \u0219i dimensiunea colectiv\u0103 nu sunt identice, dar sunt inseparabile. \u00cen concep\u021bia holist\u0103, omul se formeaz\u0103 pe sine \u00eensu\u0219i pornind de la ceea ce mo\u0219tene\u0219te \u0219i \u00een raport cu contextul social \u0219i istoric c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine. Tocmai acestui model, care este modelul cel mai general din istoria omenirii, i se opune \u00een mod direct individualismul, care trebuie privit ca o particularitate a istoriei occidentale.<\/p>\n

\u00cen sensul modern al termenului, individualismul este filosofia care consider\u0103 individul drept singura realitate \u0219i \u00eel ia ca principiu al oric\u0103rei evalu\u0103ri. Acest individ este privit \u00een sine, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de orice context social sau cultural. \u00cen timp ce holismul exprim\u0103 sau justific\u0103 societatea existent\u0103 prin raportare la valori mo\u0219tenite, transmise \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite, adic\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, prin raportare la societatea \u00eens\u0103\u0219i, individualismul \u00ee\u0219i \u00eentemeiaz\u0103 valorile independent de societatea a\u0219a cum o g\u0103se\u0219te.<\/p>\n

De aceea, el nu recunoa\u0219te niciun statut de existen\u021b\u0103 autonom\u0103 comunit\u0103\u021bilor, popoarelor, culturilor sau na\u021biunilor. \u00cen aceste entit\u0103\u021bi nu vede dec\u00e2t simple agreg\u0103ri de atomi individuali \u0219i sus\u021bine c\u0103 numai ace\u0219tia din urm\u0103 posed\u0103 valoare.<\/p>\n

Aceast\u0103 primat al individului asupra colectivit\u0103\u021bii este deopotriv\u0103 descriptiv, normativ, metodologic \u0219i axiologic. Se presupune c\u0103 individul are \u00eent\u00e2ietate, fie pentru c\u0103 este considerat anterior socialului \u00eentr-o reprezentare mitic\u0103 a \u201epreistoriei\u201d (anterioritatea st\u0103rii de natur\u0103), fie pentru c\u0103 i se atribuie un simplu primat normativ (individul este ceea ce are cea mai mare valoare).<\/p>\n

Georges Bataille afirma c\u0103 \u201ela baza fiec\u0103rei fiin\u021be exist\u0103 un principiu al insuficien\u021bei\u201d. Individualismul liberal afirm\u0103, dimpotriv\u0103, deplina autosuficien\u021b\u0103 a individului singular. \u00cen liberalism, omul poate fi \u00een\u021beles ca individ f\u0103r\u0103 a fi nevoit s\u0103-\u0219i conceap\u0103 rela\u021bia cu ceilal\u021bi oameni \u00een cadrul unei socialit\u0103\u021bi primare sau secundare. Subiect autonom, proprietar al propriei persoane, animat exclusiv de interesul s\u0103u particular, el se define\u0219te, \u00een opozi\u021bie cu persoana, ca o \u201efiin\u021b\u0103 moral\u0103, independent\u0103, autonom\u0103 \u0219i, prin urmare, \u00een mod esen\u021bial nesocial\u0103\u201d\u00b3.<\/p>\n

\u00cen ideologia liberal\u0103, acest individ este titular al unor drepturi inerente \u201enaturii\u201d sale, a c\u0103ror existen\u021b\u0103 nu depinde \u00een niciun fel de organizarea politic\u0103 sau social\u0103. Guvernele au obliga\u021bia de a garanta aceste drepturi, \u00eens\u0103 nu le pot \u00eentemeia. Fiind anterioare oric\u0103rei vie\u021bi sociale, aceste drepturi nu sunt \u00een mod direct \u00eenso\u021bite de \u00eendatoriri, deoarece \u00eendatoririle presupun tocmai existen\u021ba unui \u00eenceput al vie\u021bii sociale: nu poate exista o datorie fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt dac\u0103 nu exist\u0103 deja un cel\u0103lalt.<\/p>\n

Individul devine astfel el \u00eensu\u0219i sursa propriilor sale drepturi, \u00eencep\u00e2nd cu dreptul de a ac\u021biona liber \u00een conformitate cu calculul intereselor sale particulare. El se afl\u0103 atunci \u201e\u00een r\u0103zboi\u201d cu to\u021bi ceilal\u021bi indivizi, deoarece \u0219i ace\u0219tia sunt considera\u021bi c\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 \u00een acela\u0219i mod \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi concepute ea \u00eens\u0103\u0219i ca o pia\u021b\u0103 concuren\u021bial\u0103.<\/p>\n

Indivizii pot, desigur, s\u0103 aleag\u0103 s\u0103 se asocieze \u00eentre ei, \u00eens\u0103 asocierile pe care le formeaz\u0103 au un caracter condi\u021bionat, contingent \u0219i tranzitoriu, deoarece ele depind \u00een permanen\u021b\u0103 de consim\u021b\u0103m\u00e2ntul reciproc \u0219i nu au alt scop dec\u00e2t acela de a satisface mai bine interesele individuale ale fiec\u0103rei p\u0103r\u021bi. Cu alte cuvinte, via\u021ba social\u0103 nu mai este dec\u00e2t rezultatul deciziilor individuale \u0219i al op\u021biunilor motivate de interes. Omul se comport\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 social\u0103 nu pentru c\u0103 aceasta ar \u021bine de natura sa, ci pentru c\u0103 se presupune c\u0103 are de c\u00e2\u0219tigat din aceasta. Iar dac\u0103 nu mai g\u0103se\u0219te niciun avantaj, el poate, \u00een orice moment (cel pu\u021bin \u00een teorie), s\u0103 rup\u0103 pactul. Tocmai prin aceast\u0103 ruptur\u0103 \u00ee\u0219i va manifesta cel mai bine libertatea. Spre deosebire de libertatea Anticilor, care consta \u00een primul r\u00e2nd \u00een posibilitatea de a participa la via\u021ba public\u0103, libertatea Modernilor rezid\u0103 \u00eenainte de toate \u00een dreptul de a se retrage din aceasta. De aceea, liberalii tind \u00eentotdeauna s\u0103 defineasc\u0103 libertatea ca fiind sinonim\u0103 cu independen\u021ba.\u2074<\/p>\n

Astfel, Benjamin Constant elogiaz\u0103 \u201ebucuria lini\u0219tit\u0103 a independen\u021bei individuale private\u201d, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 \u201eoamenii nu au nevoie, pentru a fi ferici\u021bi, dec\u00e2t s\u0103 fie l\u0103sa\u021bi \u00eentr-o independen\u021b\u0103 deplin\u0103 \u00een tot ceea ce prive\u0219te ocupa\u021biile lor, \u00eentreprinderile lor, sfera lor de activitate \u0219i preferin\u021bele lor\u201d.\u2075 Aceast\u0103 \u201ebucurie lini\u0219tit\u0103\u201d trebuie \u00een\u021beleas\u0103 ca dreptul de a se separa, dreptul de a nu fi legat de nicio obliga\u021bie de apartenen\u021b\u0103 \u0219i de niciuna dintre acele loialit\u0103\u021bi care, \u00een anumite \u00eemprejur\u0103ri, se pot dovedi incompatibile cu \u201eindependen\u021ba privat\u0103\u201d.<\/p>\n

Liberalii insist\u0103 \u00een mod deosebit asupra ideii c\u0103 interesele individuale nu trebuie niciodat\u0103 sacrificate \u00een favoarea interesului colectiv, a binelui comun sau a salv\u0103rii publice, no\u021biuni pe care le consider\u0103 lipsite de consisten\u021b\u0103. Aceast\u0103 concluzie decurge din ideea c\u0103 numai indivizii au drepturi, \u00een timp ce colectivit\u0103\u021bile, nefiind dec\u00e2t agreg\u0103ri de indivizi, nu pot avea niciun drept propriu.<\/p>\n

\u201eExpresia \u00abdrepturi individuale\u00bb este o redundan\u021b\u0103\u201d, scrie Ayn Rand, \u201enu exist\u0103 nicio alt\u0103 surs\u0103 a drepturilor.\u201d\u2076 \u201eIndependen\u021ba individual\u0103 este prima dintre nevoile oamenilor moderni\u201d, afirma de asemenea Benjamin Constant. \u201e\u00cen consecin\u021b\u0103, nu trebuie niciodat\u0103 s\u0103 i se cear\u0103 sacrificarea ei pentru a \u00eentemeia libertatea politic\u0103.\u201d\u2077<\/p>\n

\u00cenaintea lui, John Locke declara c\u0103 \u201eun copil nu se na\u0219te supus niciunei \u021b\u0103ri\u201d, deoarece, odat\u0103 ajuns la maturitate, \u201eeste liber s\u0103 aleag\u0103 guvernarea sub care consider\u0103 potrivit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 se al\u0103ture corpului politic care \u00eei place cel mai mult.\u201d\u2078<\/p>\n

Libertatea liberal\u0103 presupune, a\u0219adar, c\u0103 indivizii pot face abstrac\u021bie de originile lor, de mediul \u00een care tr\u0103iesc, de contextul \u00een care \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 existen\u021ba \u0219i \u00een care \u00ee\u0219i exercit\u0103 alegerile, adic\u0103 de tot ceea ce face ca ei s\u0103 fie ceea ce sunt \u0219i nu altceva. Cu alte cuvinte, ea presupune, dup\u0103 cum spune John Rawls, c\u0103 individul este \u00eentotdeauna anterior scopurilor sale. Totu\u0219i, nimic nu demonstreaz\u0103 c\u0103 individul se poate \u00een\u021belege pe sine ca un subiect eliberat de orice apartenen\u021b\u0103 \u0219i desprins de orice determinism. De asemenea, nimic nu demonstreaz\u0103 c\u0103 el va prefera, \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, libertatea oric\u0103rui alt bine. O asemenea concep\u021bie ignor\u0103, prin defini\u021bie, angajamentele \u0219i leg\u0103turile care nu datoreaz\u0103 nimic calculului ra\u021bional. Este o concep\u021bie pur formalist\u0103, incapabil\u0103 s\u0103 dea seama de ceea ce este o persoan\u0103 real\u0103.<\/p>\n

Ideea general\u0103 este c\u0103 individul are dreptul s\u0103 fac\u0103 orice dore\u0219te, at\u00e2t timp c\u00e2t exercitarea libert\u0103\u021bii sale nu limiteaz\u0103 libertatea celorlal\u021bi. Libertatea ar fi astfel definit\u0103 ca simpla expresie a unei dorin\u021be care nu are alt\u0103 limit\u0103 teoretic\u0103 dec\u00e2t dorin\u021ba identic\u0103 a celuilalt, ansamblul acestor dorin\u021be fiind mediat de schimburile economice. Aceasta este \u0219i ideea sus\u021binut\u0103 de Grotius, teoretician al dreptului natural, \u00een secolul al XVII-lea: \u201eNu este \u00eempotriva naturii societ\u0103\u021bii umane ca fiecare s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 propriul interes, cu condi\u021bia s\u0103 o fac\u0103 f\u0103r\u0103 a \u00eenc\u0103lca drepturile altuia.\u201d\u2079<\/p>\n

Aceasta este \u00eens\u0103, \u00een mod evident, o defini\u021bie idealizat\u0103: aproape toate actele umane se exercit\u0103, \u00eentr-un fel sau altul, \u00een detrimentul libert\u0103\u021bii altora \u0219i, \u00een plus, este aproape imposibil de stabilit momentul \u00een care libertatea unui individ poate fi considerat\u0103 c\u0103 o \u00eempiedic\u0103 pe cea a celorlal\u021bi.<\/p>\n

\u00cen realitate, libertatea \u00een concep\u021bia liberal\u0103 este \u00eenainte de toate libertatea de a poseda. Ea nu rezid\u0103 \u00een\u00a0a fi<\/strong>, ci \u00een\u00a0a avea<\/strong>. Omul este considerat liber \u00een m\u0103sura \u00een care este proprietar \u2014 \u0219i, \u00eenainte de toate, proprietar al propriei sale persoane. De altfel, aceast\u0103 idee, potrivit c\u0103reia proprietatea asupra propriei persoane constituie fundamentul libert\u0103\u021bii, va fi reluat\u0103 \u0219i de Marx.\u00b9\u2070<\/p>\n

Alain Laurent define\u0219te realizarea de sine drept o \u201einsularitate ontologic\u0103 al c\u0103rei scop principal const\u0103 \u00een c\u0103utarea propriei fericiri\u201d.\u00b9\u00b9 Pentru autorii liberali, \u201ec\u0103utarea fericirii\u201d \u00eenseamn\u0103 posibilitatea de a urm\u0103ri \u00een mod liber maximizarea propriului interes. Se ridic\u0103 \u00eens\u0103 imediat problema a ceea ce trebuie \u00een\u021beles prin \u201einteres\u201d, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t sus\u021bin\u0103torii axiomaticii interesului se preocup\u0103 rareori s\u0103 discute geneza acestuia sau s\u0103-i descrie componentele, dup\u0103 cum nu se \u00eentreab\u0103 nici dac\u0103 to\u021bi actorii sociali sunt \u00een fond anima\u021bi de interese identice ori dac\u0103 interesele lor sunt comparabile \u0219i compatibile \u00eentre ele.<\/p>\n

Pu\u0219i \u00een fa\u021ba acestor \u00eentreb\u0103ri, ei tind s\u0103 dea termenului o defini\u021bie trivial\u0103: pentru ei, \u201einteresul\u201d devine sinonim cu dorin\u021ba, proiectul, ac\u021biunea orientat\u0103 spre un scop etc. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103, orice lucru devenind un \u201einteres\u201d, chiar \u0219i ac\u021biunea cea mai altruist\u0103 \u0219i mai dezinteresat\u0103 poate fi definit\u0103 drept egoist\u0103 \u0219i interesat\u0103, \u00eentruc\u00e2t r\u0103spunde inten\u021biei voluntare (dorin\u021bei) autorului s\u0103u. \u00cen realitate \u00eens\u0103, este limpede c\u0103, pentru liberali, interesul se define\u0219te \u00eenainte de toate ca un avantaj material care, pentru a putea fi apreciat ca atare, trebuie s\u0103 fie calculabil \u0219i cuantificabil, adic\u0103 s\u0103 poat\u0103 fi exprimat prin intermediul acelui echivalent universal care este banii.<\/p>\n

Nu este, a\u0219adar, surprinz\u0103tor c\u0103 ascensiunea individualismului liberal s-a tradus, mai \u00eent\u00e2i, printr-o dezagregare progresiv\u0103 a structurilor organice de existen\u021b\u0103 caracteristice societ\u0103\u021bilor holiste, apoi printr-o destr\u0103mare generalizat\u0103 a leg\u0103turilor sociale \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, printr-o stare de relativ\u0103 anomie social\u0103, \u00een care indivizii devin tot mai str\u0103ini unii fa\u021b\u0103 de al\u021bii \u0219i, poten\u021bial, tot mai mult du\u0219mani unii altora, fiind cu to\u021bii prin\u0219i \u00een aceast\u0103 form\u0103 modern\u0103 a \u201er\u0103zboiului tuturor \u00eempotriva tuturor\u201d, reprezentat\u0103 de concuren\u021ba generalizat\u0103.<\/p>\n

Aceasta este societatea descris\u0103 de Tocqueville, \u00een care fiecare membru, \u201eretras \u00een sine, este ca un str\u0103in fa\u021b\u0103 de to\u021bi ceilal\u021bi\u201d. Individualismul liberal tinde s\u0103 distrug\u0103 pretutindeni sociabilitatea direct\u0103, care a \u00eempiedicat mult\u0103 vreme apari\u021bia individului modern, precum \u0219i identit\u0103\u021bile colective asociate acesteia. \u201eLiberalismul\u201d, scrie Pierre Rosanvallon, \u201eface, \u00eentr-un anumit sens, din depersonalizarea lumii condi\u021bia progresului \u0219i a libert\u0103\u021bii.\u201d\u00b9\u00b2<\/p>\n

*<\/p>\n

Liberalismul trebuie totu\u0219i s\u0103 recunoasc\u0103 existen\u021ba faptului social. Dar, \u00een loc s\u0103 se \u00eentrebe de ce exist\u0103 socialul, liberalii s-au preocupat mai ales de modul \u00een care acesta se poate constitui, men\u021bine \u0219i func\u021biona. Dup\u0103 cum se \u0219tie, societatea nu este, \u00een concep\u021bia lor, o entitate diferit\u0103 de simpla adunare a membrilor s\u0103i (\u00eentregul nu este altceva dec\u00e2t suma p\u0103r\u021bilor sale). Ea nu este dec\u00e2t produsul contingent al voin\u021belor individuale, o simpl\u0103 reuniune de indivizi care caut\u0103 cu to\u021bii s\u0103-\u0219i apere \u0219i s\u0103-\u0219i satisfac\u0103 interesele particulare. Scopul s\u0103u esen\u021bial este, prin urmare, reglementarea rela\u021biilor de schimb.<\/p>\n

Aceast\u0103 societate poate fi conceput\u0103 fie ca rezultat al unui act voluntar \u0219i ra\u021bional ini\u021bial (aceasta este fic\u021biunea \u201econtractului social\u201d), fie ca rezultatul jocului sistemic al totalit\u0103\u021bii ac\u021biunilor produse de agen\u021bii individuali, joc reglementat de \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d a pie\u021bei, care \u201eproduce\u201d socialul ca rezultat neinten\u021bionat al comportamentelor umane.<\/p>\n

Analiza liberal\u0103 a faptului social se bazeaz\u0103 astfel fie pe abordarea contractualist\u0103 (Locke), fie pe recursul la \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d (Smith), fie \u00eenc\u0103 pe ideea unei ordini spontane, care nu este subordonat\u0103 niciunui proiect prestabilit (Hayek).<\/p>\n

To\u021bi liberalii dezvolt\u0103 ideea superiorit\u0103\u021bii regl\u0103rii prin intermediul pie\u021bei, care ar reprezenta mijlocul cel mai eficient, cel mai ra\u021bional \u0219i, prin urmare, \u0219i cel mai just de armonizare a schimburilor. La o prim\u0103 vedere, pia\u021ba apare astfel \u00eenainte de toate ca o \u201etehnic\u0103 de organizare\u201d (Henri Lepage). Din punct de vedere economic, ea este \u00een acela\u0219i timp locul real \u00een care se schimb\u0103 m\u0103rfurile \u0219i entitatea virtual\u0103 \u00een care se formeaz\u0103 \u00een mod optim condi\u021biile schimbului, adic\u0103 ajustarea dintre ofert\u0103 \u0219i cerere \u0219i nivelul pre\u021burilor.<\/p>\n

Dar liberalii nu se \u00eentreab\u0103 nici despre originea pie\u021bei. Schimbul comercial este, \u00eentr-adev\u0103r, pentru ei, modelul \u201enatural\u201d al tuturor raporturilor sociale. De aici rezult\u0103 c\u0103 \u0219i pia\u021ba este o entitate \u201enatural\u0103\u201d, definind o ordine anterioar\u0103 oric\u0103rei deliber\u0103ri \u0219i oric\u0103rei decizii. Constitutiv fiind forma de schimb cea mai conform\u0103 cu natura uman\u0103, pia\u021ba ar fi existat \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile umanit\u0103\u021bii, \u00een toate societ\u0103\u021bile.<\/p>\n

Reg\u0103sim aici tendin\u021ba oric\u0103rei ideologii de a-\u0219i \u201enaturaliza\u201d presupozi\u021biile, adic\u0103 de a se prezenta nu ca ceea ce este \u00een realitate \u2014 \u00een acest caz, o construc\u021bie a spiritului uman \u2014 ci ca o simpl\u0103 descriere, o simpl\u0103 transcriere a ordinii naturale. \u00centruc\u00e2t statul este, \u00een paralel, respins \u00een sfera artificialului, ideea unei regl\u0103ri \u201enaturale\u201d a socialului prin intermediul pie\u021bei poate astfel s\u0103 se impun\u0103.<\/p>\n

\u00cen\u021beleg\u00e2nd na\u021biunea ca pia\u021b\u0103, Adam Smith opereaz\u0103 o disociere fundamental\u0103 \u00eentre no\u021biunea de spa\u021biu \u0219i cea de teritoriu. Rup\u00e2nd cu tradi\u021bia mercantilist\u0103, care \u00eenc\u0103 identifica teritoriul politic cu spa\u021biul economic, el arat\u0103 c\u0103 pia\u021ba nu poate fi, prin natura sa, \u00eenchis\u0103 \u00een limite geografice determinate. \u00centr-adev\u0103r, pia\u021ba nu este at\u00e2t un loc, c\u00e2t o re\u021bea. Iar aceast\u0103 re\u021bea are voca\u021bia de a se extinde p\u00e2n\u0103 la marginile p\u0103m\u00e2ntului, deoarece singura sa limit\u0103 rezid\u0103, \u00een cele din urm\u0103, \u00een capacitatea de a realiza schimburi.<\/p>\n

\u201eUn comerciant\u201d, scrie Smith \u00eentr-un pasaj celebru, \u201enu este \u00een mod necesar cet\u0103\u021bean al vreunei \u021b\u0103ri anume. Pentru el este, \u00een mare m\u0103sur\u0103, indiferent \u00een ce loc \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 comer\u021bul \u0219i este suficient cel mai mic sentiment de nemul\u021bumire pentru a-l determina s\u0103-\u0219i transporte capitalul dintr-o \u021bar\u0103 \u00een alta \u0219i, odat\u0103 cu acesta, \u00eentreaga activitate economic\u0103 pe care acel capital o punea \u00een mi\u0219care.\u201d\u00b9\u00b3<\/p>\n

Aceste r\u00e2nduri profetice justific\u0103 aprecierea lui Pierre Rosanvallon, care \u00eel consider\u0103 pe Adam Smith \u201eprimul interna\u021bionalist consecvent\u201d. \u201eSocietatea civil\u0103, conceput\u0103 ca o pia\u021b\u0103 fluid\u0103\u201d, adaug\u0103 Rosanvallon, \u201ese extinde asupra tuturor oamenilor \u0219i permite dep\u0103\u0219irea diviziunilor dintre \u021b\u0103ri \u0219i rase.\u201d<\/p>\n

Principalul avantaj al no\u021biunii de pia\u021b\u0103 este c\u0103 le permite liberalilor s\u0103 rezolve dificila problem\u0103 a fundamentului obliga\u021biei \u00een cadrul pactului social. Pia\u021ba poate fi, \u00eentr-adev\u0103r, considerat\u0103 o lege de reglare a ordinii sociale f\u0103r\u0103 existen\u021ba unui legiuitor. Reglementat\u0103 prin ac\u021biunea unei \u201em\u00e2ini invizibile\u201d, ea \u00eens\u0103\u0219i neutr\u0103 prin natura sa, deoarece nu este \u00eentruchipat\u0103 de indivizi concre\u021bi, pia\u021ba instituie un mod abstract de reglare social\u0103, \u00eentemeiat pe \u201elegi\u201d obiective, presupuse capabile s\u0103 organizeze rela\u021biile dintre indivizi f\u0103r\u0103 ca \u00eentre ace\u0219tia s\u0103 existe vreun raport de subordonare sau de comand\u0103.<\/p>\n

Ordinea economic\u0103 ar fi astfel chemat\u0103 s\u0103 realizeze ordinea social\u0103, ambele put\u00e2nd fi definite ca forme de emergen\u021b\u0103 neinstituit\u0103. Ordinea economic\u0103, spune Milton Friedman, este \u201econsecin\u021ba neinten\u021bionat\u0103 \u0219i nedorit\u0103 a ac\u021biunilor unui num\u0103r mare de persoane motivate exclusiv de propriile interese\u201d.<\/p>\n

Aceast\u0103 idee, dezvoltat\u0103 pe larg de Hayek, se inspir\u0103 din formula lui Adam Ferguson (1767), care se referea la fapte sociale ce \u201eprovin din ac\u021biunea omului, dar nu din inten\u021bia sa\u201d.<\/p>\n

Este cunoscut\u0103 metafora smithian\u0103 a \u201em\u00e2inii invizibile\u201d: \u201eUrm\u0103rindu-\u0219i propriul c\u00e2\u0219tig, individul este condus de o m\u00e2n\u0103 invizibil\u0103 s\u0103 promoveze un scop care nu f\u0103cea \u00een niciun fel parte din inten\u021bia sa.\u201d\u00b9\u2074<\/p>\n

Aceast\u0103 metafor\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult observa\u021bia, de altfel banal\u0103, c\u0103 rezultatele ac\u021biunilor oamenilor sunt adesea foarte diferite de cele pe care le anticipaser\u0103 (ceea ce Max Weber numea \u201eparadoxul consecin\u021belor\u201d). Smith situeaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, aceast\u0103 observa\u021bie \u00eentr-o perspectiv\u0103 profund optimist\u0103.<\/p>\n

\u201eFiecare individ\u201d, adaug\u0103 el, \u201e\u00ee\u0219i concentreaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare toate eforturile pentru a g\u0103si, pentru \u00eentregul capital de care dispune, utilizarea cea mai avantajoas\u0103; este adev\u0103rat c\u0103 el urm\u0103re\u0219te propriul s\u0103u c\u00e2\u0219tig \u0219i nu pe cel al societ\u0103\u021bii, dar preocuparea pe care o are pentru a-\u0219i g\u0103si avantajul personal \u00eel conduce \u00een mod natural sau, mai degrab\u0103, \u00een mod necesar, s\u0103 prefere tocmai acel tip de utilizare care se dovede\u0219te a fi cel mai avantajos pentru societate.\u201d Iar mai departe: \u201eUrm\u0103rindu-\u0219i doar interesul personal, el lucreaz\u0103 adesea \u00eentr-un mod mult mai eficient pentru interesul societ\u0103\u021bii dec\u00e2t dac\u0103 ar fi avut \u00een mod real inten\u021bia de a lucra pentru acesta.\u201d<\/p>\n

Conota\u021biile teologice ale acestei metafore sunt evidente: \u201em\u00e2na invizibil\u0103\u201d nu este dec\u00e2t o versiune secularizat\u0103 a Providen\u021bei. Trebuie precizat, de asemenea, c\u0103, spre deosebire de ceea ce se crede adesea, Adam Smith nu asimileaz\u0103 mecanismul \u00eensu\u0219i al pie\u021bei cu ac\u021biunea \u201em\u00e2inii invizibile\u201d, deoarece el recurge la aceasta doar pentru a descrie rezultatul final al compunerii schimburilor comerciale.<\/p>\n

\u00cen plus, Smith admite \u00eenc\u0103 legitimitatea interven\u021biei publice atunci c\u00e2nd simplele ac\u021biuni individuale nu reu\u0219esc s\u0103 realizeze binele public. \u00cens\u0103 aceast\u0103 limitare va disp\u0103rea rapid. Neoliberalii contest\u0103 \u00eens\u0103\u0219i no\u021biunea de bine public. Hayek interzice, prin principiu, orice abordare global\u0103 a societ\u0103\u021bii: nicio institu\u021bie \u0219i nicio autoritate politic\u0103 nu trebuie s\u0103-\u0219i fixeze obiective care ar putea pune \u00een pericol buna func\u021bionare a \u201eordinii spontane\u201d. \u00cen aceste condi\u021bii, singurul rol pe care majoritatea liberalilor consimt s\u0103 \u00eel atribuie statului este acela de a garanta condi\u021biile necesare bunei desf\u0103\u0219ur\u0103ri a jocului liber al ra\u021bionalit\u0103\u021bii economice aflate \u00een ac\u021biune pe pia\u021b\u0103. Statul nu poate avea un scop propriu. El exist\u0103 doar pentru a garanta drepturile individuale, libertatea schimburilor \u0219i respectarea legilor. Dotat nu at\u00e2t cu func\u021bii, c\u00e2t cu atribu\u021bii, el trebuie, \u00een toate celelalte domenii, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 neutru \u0219i s\u0103 renun\u021be la propunerea unui model de \u201evia\u021b\u0103 bun\u0103\u201d.\u00b9\u2075<\/p>\n

Consecin\u021bele teoriei \u201em\u00e2inii invizibile\u201d sunt decisive, \u00een special pe plan moral. \u00cen c\u00e2teva fraze, Adam Smith reabiliteaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, tocmai acele comportamente pe care secolele anterioare le condamnaser\u0103 constant. Afirm\u00e2nd c\u0103 interesul societ\u0103\u021bii este subordonat interesului economic al indivizilor, el transform\u0103 egoismul \u00een cea mai bun\u0103 modalitate de a-i servi pe ceilal\u021bi.<\/p>\n

C\u0103ut\u00e2nd s\u0103 ne maximiz\u0103m propriul interes personal, lucr\u0103m f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 avem m\u0103car inten\u021bia de a o face, \u00een folosul interesului tuturor. Confruntarea liber\u0103 pe pia\u021b\u0103 a intereselor egoiste permite \u201e\u00een mod natural sau, mai degrab\u0103, \u00een mod necesar\u201d armonizarea lor prin jocul \u201em\u00e2inii invizibile\u201d, care le va face s\u0103 contribuie la optimul social.<\/p>\n

Prin urmare, nu exist\u0103 nimic imoral \u00een a c\u0103uta cu prioritate propriul interes, deoarece, \u00een cele din urm\u0103, ac\u021biunea egoist\u0103 a fiec\u0103ruia va conduce, ca prin accident, la interesul tuturor. Acest lucru este rezumat de Fr\u00e9d\u00e9ric Bastiat prin formula: \u201eFiecare, muncind pentru sine, munce\u0219te pentru to\u021bi.\u201d\u00b9\u2076<\/p>\n

Egoismul nu este, a\u0219adar, \u00een cele din urm\u0103, dec\u00e2t o form\u0103 de altruism bine \u00een\u021beles. Iar comportamentele autorit\u0103\u021bilor publice sunt cele care merit\u0103, dimpotriv\u0103, denun\u021bate ca fiind \u201eimorale\u201d ori de c\u00e2te ori, sub pretextul solidarit\u0103\u021bii, ele contrazic dreptul indivizilor de a ac\u021biona \u00een func\u021bie de propriile interese.<\/p>\n

Liberalismul leag\u0103 individualismul \u0219i pia\u021ba, afirm\u00e2nd c\u0103 func\u021bionarea liber\u0103 a celei din urm\u0103 reprezint\u0103, de asemenea, garan\u021bia libert\u0103\u021bii individuale. Asigur\u00e2nd cea mai bun\u0103 eficien\u021b\u0103 a schimburilor, pia\u021ba garanteaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, independen\u021ba fiec\u0103rui agent. \u00cen mod ideal, dac\u0103 buna func\u021bionare a pie\u021bei nu este \u00eempiedicat\u0103 de nimic, aceast\u0103 ajustare se realizeaz\u0103 \u00een mod optim, permi\u021b\u00e2nd atingerea unui ansamblu de echilibre par\u021biale care definesc echilibrul global.<\/p>\n

Definit\u0103 de Hayek sub termenul de \u201ecatallaxie\u201d, pia\u021ba constituie o ordine spontan\u0103 \u0219i abstract\u0103, un suport instrumental formal al exercit\u0103rii libert\u0103\u021bilor private. Pia\u021ba nu reprezint\u0103, a\u0219adar, doar satisfacerea unui ideal de optimalitate economic\u0103, ci \u0219i satisfacerea tuturor aspira\u021biilor indivizilor considera\u021bi ca subiec\u021bi generici ai libert\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, pia\u021ba se confund\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i justi\u021bia, ceea ce \u00eel conduce pe Hayek s\u0103 o defineasc\u0103 drept un \u201ejoc care spore\u0219te \u0219ansele tuturor juc\u0103torilor\u201d, \u00eenainte de a ad\u0103uga c\u0103, \u00een aceste condi\u021bii, perdan\u021bii ar fi lipsi\u021bi de temei s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 \u0219i nu au dec\u00e2t s\u0103 se \u00eenvinuiasc\u0103 pe ei \u00een\u0219i\u0219i. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, pia\u021ba ar fi \u00een mod intrinsec \u201epacificatoare\u201d, deoarece se bazeaz\u0103 pe \u201ecomer\u021bul bl\u00e2nd\u201d care, substituind prin principiu negocierea conflictului, neutralizeaz\u0103 \u00een acela\u0219i timp mecanismul rivalit\u0103\u021bii \u0219i al invidiei.<\/p>\n

Trebuie observat c\u0103, la Hayek, teoria \u201em\u00e2inii invizibile\u201d este reformulat\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 \u201eevolu\u021bionist\u0103\u201d. \u00centr-adev\u0103r, Hayek rupe at\u00e2t cu orice ra\u021bionament de tip cartezian, c\u00e2t \u0219i cu fic\u021biunea contractului social, care presupune opozi\u021bia, clasic\u0103 \u00eenc\u0103 de la Hobbes, dintre starea de natur\u0103 \u0219i societatea politic\u0103. Urm\u00e2nd linia de g\u00e2ndire a lui David Hume, el elogiaz\u0103, dimpotriv\u0103, obi\u0219nuin\u021ba \u0219i tradi\u021bia, pe care le opune oric\u0103rui \u201econstructivism\u201d. Dar el afirm\u0103 \u00een acela\u0219i timp c\u0103 obiceiul selecteaz\u0103 regulile de conduit\u0103 cele mai eficiente \u0219i mai ra\u021bionale, adic\u0103 regulile de conduit\u0103 \u00eentemeiate pe valori comerciale, a c\u0103ror adoptare conduce la respingerea \u201eordinii tribale\u201d a \u201esociet\u0103\u021bii arhaice\u201d. Acesta este motivul pentru care, de\u0219i se revendic\u0103 de la \u201etradi\u021bie\u201d, el critic\u0103 valorile tradi\u021bionale \u0219i condamn\u0103 ferm orice viziune organicist\u0103 asupra societ\u0103\u021bii. Pentru el, valoarea tradi\u021biei provine, de fapt, \u00een primul r\u00e2nd din faptul c\u0103 aceasta este spontan\u0103, abstract\u0103, impersonal\u0103 \u0219i, prin urmare, imposibil de \u00eensu\u0219it \u00een mod particular. Acest caracter selectiv al obiceiului ar explica faptul c\u0103 pia\u021ba s-a impus treptat. Hayek consider\u0103 astfel c\u0103 orice ordine spontan\u0103 este, \u00een mod fundamental, \u201ejust\u0103\u201d, \u00een acela\u0219i fel \u00een care Darwin afirm\u0103 c\u0103 supravie\u021buitorii \u201eluptei pentru via\u021b\u0103\u201d sunt \u00een mod necesar \u201ecei mai buni\u201d. Ordinea pie\u021bei constituie, prin urmare, o ordine social\u0103 care interzice prin defini\u021bie celor care fac parte din ea s\u0103 \u00eencerce s\u0103 o reformeze.<\/p>\n

Se poate vedea astfel c\u0103 no\u021biunea de pia\u021b\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te, la liberali, cu mult sfera strict economic\u0103. Mecanism de alocare optim\u0103 a resurselor rare \u0219i sistem de reglare a circuitelor de produc\u021bie \u0219i consum, pia\u021ba este, de asemenea \u0219i mai ales, un concept sociologic \u0219i \u201epolitic\u201d. Adam Smith \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care face din pia\u021b\u0103 principalul operator al ordinii sociale, ajunge s\u0103 conceap\u0103 rela\u021biile dintre oameni dup\u0103 modelul rela\u021biilor economice, adic\u0103 drept rela\u021bii de tip marf\u0103. Economia de pia\u021b\u0103 conduce astfel, \u00een mod firesc, la societatea de pia\u021b\u0103. \u201ePia\u021ba, scrie Pierre Rosanvallon, este mai \u00eent\u00e2i de toate un mod de reprezentare \u0219i de structurare a spa\u021biului social; ea nu este dec\u00e2t \u00een al doilea r\u00e2nd un mecanism descentralizat de reglare a activit\u0103\u021bilor economice prin intermediul sistemului pre\u021burilor\u201d\u00b9\u2077.<\/p>\n

Pentru Adam Smith, schimbul generalizat este consecin\u021ba direct\u0103 a diviziunii muncii: \u201eAstfel, fiecare om subzist\u0103 prin schimburi \u0219i devine un fel de negustor, iar societatea \u00eens\u0103\u0219i este, propriu-zis, o societate comercial\u0103\u201d\u00b9\u2078. Pia\u021ba este, a\u0219adar, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een perspectiva liberal\u0103, paradigma dominant\u0103 \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi chemate s\u0103 se defineasc\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een \u00eentregime ca societate de pia\u021b\u0103. Societatea liberal\u0103 nu este dec\u00e2t locul schimburilor utilitare la care particip\u0103 indivizi \u0219i grupuri animate cu to\u021bii de unica dorin\u021b\u0103 de a-\u0219i maximiza propriul interes. Membrul acestei societ\u0103\u021bi, \u00een care totul poate fi cump\u0103rat \u0219i v\u00e2ndut, este fie un negustor, fie un proprietar, fie un produc\u0103tor \u0219i, \u00een toate cazurile, un consumator. \u201eDrepturile superioare ale consumatorilor, scrie Pierre Rosanvallon, sunt pentru Smith ceea ce voin\u021ba general\u0103 este pentru Rousseau\u201d.<\/p>\n

\u00cen epoca modern\u0103, analiza economic\u0103 liberal\u0103 va fi extins\u0103 treptat asupra tuturor faptelor sociale. Familia va fi asimilat\u0103 unei mici \u00eentreprinderi, rela\u021biile sociale unui ansamblu de strategii concuren\u021biale interesate, iar via\u021ba politic\u0103 unei pie\u021be \u00een care aleg\u0103torii \u00ee\u0219i v\u00e2nd votul celui care ofer\u0103 cel mai mult. Omul va fi perceput ca un capital, copilul ca un bun de consum durabil. Logica economic\u0103 va fi astfel proiectat\u0103 asupra \u00eentregului social, \u00een care alt\u0103dat\u0103 era doar integrat\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eel va cuprinde \u00een \u00eentregime. Dup\u0103 cum scrie G\u00e9rald Berthoud, \u201esocietatea poate fi conceput\u0103 atunci pornind de la o teorie formal\u0103 a ac\u021biunii finalizate. Rela\u021bia cost-beneficiu este astfel principiul care guverneaz\u0103 lumea\u201d\u00b9\u2079.<\/p>\n

Totul devine factor de produc\u021bie \u0219i de consum, totul este considerat rezultatul ajust\u0103rii spontane a ofertei \u0219i cererii. Orice lucru valoreaz\u0103 at\u00e2t c\u00e2t valoreaz\u0103 valoarea sa de schimb, m\u0103surat\u0103 prin pre\u021bul s\u0103u. \u00cen paralel, tot ceea ce nu poate fi exprimat \u00een termeni cuantificabili \u0219i calculabili este considerat lipsit de interes sau inexistent. Discursul economic se dovede\u0219te astfel profund reificator al practicilor sociale \u0219i culturale, profund str\u0103in de orice valoare care nu se exprim\u0103 \u00een termeni de pre\u021b. Reduc\u00e2nd toate faptele sociale la un univers al lucrurilor m\u0103surabile, el \u00eei transform\u0103, \u00een cele din urm\u0103, pe oameni \u00een\u0219i\u0219i \u00een lucruri \u2014 \u00een lucruri substituibile \u0219i interschimbabile din perspectiva banilor.<\/p>\n

*<\/p>\n

Aceast\u0103 reprezentare strict economic\u0103 a societ\u0103\u021bii are, la r\u00e2ndul ei, consecin\u021be considerabile. Des\u0103v\u00e2r\u0219ind procesul de secularizare \u0219i de \u201edezvr\u0103jire\u201d a lumii, caracteristic modernit\u0103\u021bii, ea conduce la dizolvarea popoarelor \u0219i la erodarea sistematic\u0103 a particularit\u0103\u021bilor lor proprii. Pe plan sociologic, asumarea schimbului economic duce la \u00eemp\u0103r\u021birea societ\u0103\u021bii \u00een produc\u0103tori, proprietari \u0219i clase sterile (precum odinioar\u0103 aristocra\u021bia), \u00een urma unui proces profund revolu\u021bionar, ale c\u0103rui merite Karl Marx nu a fost ultimul care s\u0103 le recunoasc\u0103.<\/p>\n

Pe planul imaginarului colectiv, ea conduce la o r\u0103sturnare complet\u0103 a valorilor, ridic\u00e2nd la rang suprem valori comerciale care au fost dintotdeauna considerate inferioare prin excelen\u021b\u0103, deoarece \u021bineau exclusiv de domeniul necesit\u0103\u021bii. Pe plan moral, ea reabiliteaz\u0103 spiritul calculului interesat \u0219i comportamentele egoiste, pe care societ\u0103\u021bile tradi\u021bionale le-au condamnat \u00eentotdeauna.<\/p>\n

Considerat\u0103 \u00een mod intrinsec periculoas\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care constituie locul de exercitare a unei puteri considerate \u201eira\u021bionale\u201d, politica se reduce, \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103, la garantarea drepturilor \u0219i la gestionarea socialului sub orizontul exclusiv al expertizei tehnice. Este vorba despre fantezia \u201esociet\u0103\u021bii transparente\u201d, viziunea unei societ\u0103\u021bi care ar coincide imediat cu ea \u00eens\u0103\u0219i, \u00een afara oric\u0103rui reper simbolic \u0219i a oric\u0103rei intermedieri concrete.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, \u00eentr-o societate guvernat\u0103 \u00een \u00eentregime de pia\u021b\u0103 \u0219i \u00eentemeiat\u0103 pe postulatul autosuficien\u021bei \u201esociet\u0103\u021bii civile\u201d, statul \u0219i institu\u021biile sunt presupuse s\u0103 dispar\u0103 la fel de sigur ca \u00een societatea f\u0103r\u0103 clase imaginat\u0103 de Marx. Logica pie\u021bei, dup\u0103 cum a ar\u0103tat Alain Caill\u00e9, este, de asemenea, coextensiv\u0103 cu \u00eentregul proces de egalizare \u0219i chiar de interschimbabilitate a oamenilor, prin intermediul unei dinamici care se observ\u0103 deja \u00een utilizarea modern\u0103 a banilor.<\/p>\n

\u201e\u0218mecheria ideologic\u0103 a liberalismului [\u2026], scrie Caill\u00e9, const\u0103 \u00een identificarea statului de drept cu statul comercial, \u00een reducerea acestuia la rolul de emana\u021bie a pie\u021bei. Din acel moment, pledoaria pentru libertatea indivizilor de a-\u0219i alege propriile scopuri se inverseaz\u0103, transform\u00e2ndu-se \u00een obliga\u021bia real\u0103 care le este impus\u0103 de a nu avea alte scopuri dec\u00e2t cele comerciale\u201d\u00b2\u2070.<\/p>\n

Paradoxul este c\u0103 liberalii nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 afirme c\u0103 pia\u021ba maximizeaz\u0103 \u0219ansele fiec\u0103rui individ de a-\u0219i realiza propriile scopuri, sus\u021bin\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp c\u0103 aceste scopuri nu pot fi definite dinainte \u0219i c\u0103, de altfel, nimeni nu le poate defini mai bine dec\u00e2t individul \u00eensu\u0219i. Dar cum se poate spune c\u0103 pia\u021ba realizeaz\u0103 optimul, dac\u0103 nu se \u0219tie \u00een ce const\u0103 acest optim? S-ar putea sus\u021bine, de fapt, la fel de bine, c\u0103 pia\u021ba multiplic\u0103 scopurile indivizilor mult mai mult dec\u00e2t le ofer\u0103 mijloacele de a le atinge, ceea ce spore\u0219te nu satisfac\u021bia lor, ci insatisfac\u021bia lor, \u00een sensul tocquevillian al termenului.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, dac\u0103 individul este \u00eentotdeauna, prin defini\u021bie, cel mai bun judec\u0103tor al propriilor interese, ce anume \u00eel poate obliga, \u00een acest caz, s\u0103 respecte m\u0103car o norm\u0103 de reciprocitate? Doctrina liberal\u0103 sus\u021bine c\u0103 comportamentul moral nu mai rezult\u0103 din sentimentul datoriei sau din regula moral\u0103, ci din interesul bine \u00een\u021beles. Prin faptul c\u0103 nu aduc atingere libert\u0103\u021bii celuilalt, l-a\u0219 determina s\u0103 nu aduc\u0103 atingere libert\u0103\u021bii mele. Frica de jandarm ar fi presupus\u0103 s\u0103 fac\u0103 restul.<\/p>\n

Dar dac\u0103 dob\u00e2ndesc certitudinea c\u0103, \u00eenc\u0103lc\u00e2nd regula, risc foarte pu\u021bin s\u0103 fiu pedepsit \u0219i c\u0103 reciprocitatea \u00eemi este indiferent\u0103, ce anume m\u0103 poate \u00eempiedica s\u0103 \u00eencalc regula sau legea? Evident, nimic. Simpla luare \u00een considerare a propriului meu interes m\u0103 \u00eendeamn\u0103, dimpotriv\u0103, s\u0103 fac acest lucru ori de c\u00e2te ori pot.<\/p>\n

\u00cen lucrarea sa\u00a0Teoria sentimentelor morale<\/em>\u00a0(1759), Adam Smith scrie f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri: \u201eChiar dac\u0103 \u00eentre diferi\u021bii membri ai societ\u0103\u021bii nu exist\u0103 nici iubire reciproc\u0103, nici afec\u021biune, societatea, de\u0219i mai pu\u021bin fericit\u0103 \u0219i mai pu\u021bin pl\u0103cut\u0103, nu este \u00een mod necesar dizolvat\u0103. Ea poate subzista \u00eentre oameni a\u0219a cum subzist\u0103 \u00eentre negustori, prin sentimentul utilit\u0103\u021bii sale, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 de iubire reciproc\u0103 \u0219i de afec\u021biune; iar dac\u0103 nimeni nu are cea mai mic\u0103 obliga\u021bie sau nu este dator cu cea mai mic\u0103 recuno\u0219tin\u021b\u0103, societatea se poate men\u021bine totu\u0219i prin schimbul interesat de servicii, conform unei valori convenite\u201d\u00b2\u00b9.<\/p>\n

Sensul acestui pasaj este clar. O societate se poate foarte bine lipsi \u2014 acesta este cuv\u00e2ntul potrivit \u2014 de orice form\u0103 de sociabilitate organic\u0103, f\u0103r\u0103 a \u00eenceta totu\u0219i s\u0103 fie o societate. Este suficient ca ea s\u0103 devin\u0103 o societate de negustori: leg\u0103tura social\u0103 se va confunda cu sentimentul propriei sale \u201eutilit\u0103\u021bi\u201d \u0219i cu \u201eschimbul interesat de servicii\u201d. Este suficient, a\u0219adar, s\u0103 participi la schimburile comerciale, s\u0103 faci uz liber de dreptul t\u0103u de a-\u021bi maximiza propriul interes, pentru a fi om.<\/p>\n

Smith afirm\u0103, desigur, c\u0103 o asemenea societate va fi \u201emai pu\u021bin fericit\u0103 \u0219i mai pu\u021bin pl\u0103cut\u0103\u201d, dar aceast\u0103 nuan\u021b\u0103 va fi rapid uitat\u0103. Ne putem chiar \u00eentreba dac\u0103, pentru unii liberali, singurul mod de a fi pe deplin uman nu este acela de a te comporta asemenea negustorilor, adic\u0103 asemenea celor c\u0103rora alt\u0103dat\u0103 li se acorda doar un statut inferior \u2014 nu pentru c\u0103 nu erau considera\u021bi utili, ba chiar necesari, ci tocmai din acest motiv: pentru c\u0103 erau doar utili \u2014 iar viziunea lor asupra lumii era limitat\u0103 la singura valoare a utilit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Ceea ce ridic\u0103, evident, problema statutului celor care nu se comport\u0103 \u00een acest fel, fie pentru c\u0103 nu au aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie, fie pentru c\u0103 nu dispun de mijloacele necesare. Mai sunt ei oare oameni?<\/p>\n

*<\/p>\n

Logica pie\u021bei nu se impune, \u00een realitate, dec\u00e2t treptat, \u00eencep\u00e2nd de la sf\u00e2r\u0219itul Evului Mediu, atunci c\u00e2nd comer\u021bul la distan\u021b\u0103 \u0219i comer\u021bul local \u00eencep s\u0103 fie reunificate \u00een cadrul unor pie\u021be na\u021bionale, sub impulsul statelor-na\u021biune aflate \u00een formare, preocupate s\u0103 monetizeze, \u00een scopuri de colectare fiscal\u0103, schimburile intracomunitare nemarfare, care anterior erau imposibil de cuprins.<\/p>\n

Departe de a fi un fapt universal, pia\u021ba este, a\u0219adar, un fenomen strict localizat \u00een spa\u021biu \u0219i timp. Iar acest fenomen, departe de a fi \u201espontan\u201d, este, dimpotriv\u0103, instituit. \u00cen special \u00een Fran\u021ba, dar \u0219i \u00een Spania, pia\u021ba nu se construie\u0219te deloc \u00eempotriva statului-na\u021biune, ci dimpotriv\u0103, datorit\u0103 acestuia. Statul \u0219i pia\u021ba se nasc \u00eempreun\u0103 \u0219i evolueaz\u0103 \u00een acela\u0219i ritm, primul constituindu-l pe al doilea \u00een acela\u0219i timp \u00een care se constituie pe sine \u00eensu\u0219i. \u201eCel pu\u021bin, scrie Alain Caill\u00e9, trebuie s\u0103 evit\u0103m s\u0103 consider\u0103m pia\u021ba \u0219i statul drept dou\u0103 entit\u0103\u021bi radical diferite \u0219i antagonice, ci mai degrab\u0103 drept dou\u0103 momente ale aceluia\u0219i proces. Din punct de vedere istoric, pie\u021bele na\u021bionale \u0219i statele-na\u021biune se construiesc \u00een acela\u0219i timp, iar unele nu exist\u0103 f\u0103r\u0103 celelalte\u201d\u00b2\u00b2.<\/p>\n

Ambele se dezvolt\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een aceea\u0219i direc\u021bie. Pia\u021ba amplific\u0103 mi\u0219carea statului na\u021bional, care, pentru a-\u0219i consolida autoritatea, nu va \u00eenceta s\u0103 distrug\u0103 metodic toate formele de socializare intermediar\u0103 care, \u00een lumea feudal\u0103, constituiau tot at\u00e2tea structuri organice (clanuri familiale, comunit\u0103\u021bi s\u0103te\u0219ti, confrerii, bresle etc.) relativ autonome.<\/p>\n

Clasa burghez\u0103 \u0219i, odat\u0103 cu ea, liberalismul aflat la \u00eenceputurile sale continu\u0103 \u0219i agraveaz\u0103 aceast\u0103 atomizare a societ\u0103\u021bii, \u00een m\u0103sura \u00een care emanciparea individului pe care o urm\u0103re\u0219te presupune distrugerea tuturor formelor de solidaritate sau de dependen\u021b\u0103 nealese, care reprezint\u0103 tot at\u00e2tea obstacole \u00een calea extinderii pie\u021bei. \u201eDin acest punct de vedere, observ\u0103 Pierre Rosanvallon, statul-na\u021biune \u0219i pia\u021ba trimit la aceea\u0219i form\u0103 de socializare a indivizilor \u00een spa\u021biu. Ele nu pot fi concepute dec\u00e2t \u00een cadrul unei societ\u0103\u021bi atomizate, \u00een care individul este \u00een\u021beles ca autonom. Prin urmare, nu pot exista stat-na\u021biune \u0219i pia\u021b\u0103, \u00een sensul at\u00e2t sociologic, c\u00e2t \u0219i economic al acestor termeni, \u00een spa\u021bii \u00een care societatea se desf\u0103\u0219oar\u0103 ca o fiin\u021b\u0103 social\u0103 global\u0103\u201d\u00b2\u00b3.<\/p>\n

Noua form\u0103 de societate care emerge din criza Evului Mediu se va construi, a\u0219adar, treptat pornind de la individ, de la normele sale etice \u0219i politice \u0219i de la interesele sale, destr\u0103m\u00e2nd pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin coinciden\u021ba spa\u021biilor politice, economice \u0219i juridice, ba chiar \u0219i lingvistice, pe care societatea veche tindea s\u0103 o realizeze.<\/p>\n

\u00cen secolul al XVII-lea, statul \u0219i societatea civil\u0103 continu\u0103 totu\u0219i s\u0103 nu formeze dec\u00e2t o singur\u0103 entitate: expresia \u201esocietate civil\u0103\u201d este \u00eenc\u0103 sinonim\u0103 cu societatea organizat\u0103 politic. Distinc\u021bia se produce \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, \u00een special prin Locke, care redefine\u0219te \u201esocietatea civil\u0103\u201d ca sfera propriet\u0103\u021bii \u0219i a schimburilor, statul sau \u201esocietatea politic\u0103\u201d fiind de acum \u00eenainte destinat s\u0103 asigure protec\u021bia exclusiv\u0103 a intereselor economice.<\/p>\n

G\u0103sindu-\u0219i punctul de sprijin \u00een autonomizarea sferei produc\u021biei \u0219i a schimburilor \u0219i referindu-se la modul de construire a statului modern, caracterizat prin specializarea rolurilor \u0219i func\u021biilor, aceast\u0103 distinc\u021bie conduce fie la valorizarea unei societ\u0103\u021bi politice provenite din contractul social, precum la Locke, fie la exaltarea unei societ\u0103\u021bi civile \u00eentemeiate pe ajustarea spontan\u0103 a intereselor, precum la Mandeville\u00b2\u2074 sau la Smith.<\/p>\n

Prin autonomizarea sa, societatea civil\u0103 deschide, \u00eentr-adev\u0103r, calea desf\u0103\u0219ur\u0103rii libere a logicii economice a intereselor. Rezultatul este c\u0103, odat\u0103 cu apari\u021bia pie\u021bei, dup\u0103 cum scrie Karl Polanyi, \u201esocietatea este gestionat\u0103 ca un auxiliar al pie\u021bei. \u00cen loc ca economia s\u0103 fie integrat\u0103 \u00een rela\u021biile sociale, rela\u021biile sociale sunt cele care sunt integrate \u00een rela\u021biile economice\u201d\u00b2\u2075.<\/p>\n

Acesta este \u00eensu\u0219i sensul revolu\u021biei burgheze.<\/p>\n

Societatea ia, \u00een acela\u0219i timp, forma unei ordini obiective, distincte de ordinea natural\u0103 sau cosmic\u0103, care coincide cu ra\u021biunea universal\u0103 la care individul este presupus c\u0103 are acces \u00een mod nemijlocit. Obiectivarea sa istoric\u0103 se va cristaliza mai \u00eent\u00e2i \u00een doctrina politic\u0103 a dreptului, a c\u0103rei dezvoltare poate fi urm\u0103rit\u0103 de la Jean Bodin p\u00e2n\u0103 la Iluminism.<\/p>\n

\u00cen paralel, economia politic\u0103 se va impune ca o nou\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 general\u0103 a societ\u0103\u021bii, aceasta fiind conceput\u0103 ca un proces de dezvoltare dinamic\u0103 orientat \u00een direc\u021bia \u201eprogresului\u201d. Societatea trebuie, de acum \u00eenainte, s\u0103 fac\u0103 obiectul unei cunoa\u0219teri \u0219tiin\u021bifice specifice. Tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care accede la un mod de existen\u021b\u0103 presupus ra\u021bional \u0219i \u00een care toate practicile se supun de la sine ra\u021bionalit\u0103\u021bii instrumentale ca principiu ultim de reglare, lumea social\u0103 trebuie \u00een mod necesar s\u0103 fie guvernat\u0103 de un anumit num\u0103r de \u201elegi\u201d.<\/p>\n

Dar tocmai datorit\u0103 acestei obiectiv\u0103ri, unitatea societ\u0103\u021bii, precum \u0219i integrarea sa \u00eentr-o dimensiune simbolic\u0103, devin extrem de problematice, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t privatizarea apartenen\u021belor \u0219i a leg\u0103turilor nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103 se traduc\u0103 prin fragmentarea corpului social, multiplicarea conflictual\u0103 a intereselor particulare \u0219i printr-un \u00eenceput de dez-institu\u021bionalizare.<\/p>\n

Vor ap\u0103rea \u00een cur\u00e2nd noi contradic\u021bii, nu \u00eentre societatea instaurat\u0103 de clasa burghez\u0103 \u0219i supravie\u021buirile Vechiului Regim, ci chiar \u00een interiorul acestei societ\u0103\u021bi burgheze, de exemplu sub forma luptei de clas\u0103.<\/p>\n

Distinc\u021bia dintre public \u0219i privat, dintre stat \u0219i societatea civil\u0103, se accentueaz\u0103 \u0219i mai mult \u00een secolul al XIX-lea, generaliz\u00e2nd o percep\u021bie dihotomic\u0103 \u0219i contradictorie asupra spa\u021biului social. Liberalismul, dup\u0103 ce \u0219i-a extins puterea, promoveaz\u0103 de acum \u00eenainte o \u201esocietate civil\u0103\u201d asimilat\u0103 exclusiv sferei private \u0219i denun\u021b\u0103 influen\u021ba \u201ehegemonic\u0103\u201d a sectorului public, ceea ce \u00eel determin\u0103 s\u0103 pledeze pentru sf\u00e2r\u0219itul monopolului statului asupra satisfacerii nevoilor colective \u0219i pentru extinderea modalit\u0103\u021bilor de reglare intra-sociale de natur\u0103 comercial\u0103.<\/p>\n

\u201eSocietatea civil\u0103\u201d cap\u0103t\u0103 atunci o dimensiune larg mitic\u0103. Definindu-se din ce \u00een ce mai pu\u021bin prin ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i tot mai mult prin opozi\u021bie fa\u021b\u0103 de stat, ca o reprezentare cu contururi neclare a ceea ce \u00eei este, \u00een mod teoretic, sustras, ea apare mai degrab\u0103 ca un operator ideologic dec\u00e2t ca o realitate precis\u0103.<\/p>\n

Totu\u0219i, \u00eenc\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea, trebuie aduse anumite ajust\u0103ri logicii pur economice de reglare \u0219i reproducere a societ\u0103\u021bii. Aceste ajust\u0103ri nu mai sunt atunci at\u00e2t rezultatul rezisten\u021belor conservatoare, c\u00e2t al contradic\u021biilor interne ale noii configura\u021bii sociale.<\/p>\n

Sociologia \u00eens\u0103\u0219i se na\u0219te din rezisten\u021ba pe care societatea real\u0103 o opune schimb\u0103rilor politice \u0219i institu\u021bionale, \u00een afara invoc\u0103rii unui \u201eordin natural\u201d de c\u0103tre cei care denun\u021b\u0103 caracterul formal \u0219i artificial al noului mod de reglare social\u0103.<\/p>\n

La primii sociologi, ascensiunea individualismului genereaz\u0103 o dubl\u0103 team\u0103: teama de \u201eanomie\u201d, rezultat\u0103 din dezintegrarea leg\u0103turii sociale la un Durkheim; teama de o \u201emul\u021bime\u201d format\u0103 din indivizi atomiza\u021bi, reuni\u021bi apoi brusc \u00eentr-o \u201emas\u0103\u201d incontrolabil\u0103, la un Le Bon sau la un Gabriel Tarde (care tind am\u00e2ndoi s\u0103 reduc\u0103 analiza faptelor sociale la o \u201epsihologie\u201d).<\/p>\n

Prima dintre aceste temeri va g\u0103si mai ales ecou \u00een r\u00e2ndul g\u00e2nditorilor contrarevolu\u021bionari, \u00een timp ce a doua va fi predominant perceptibil\u0103 \u00een interiorul unei burghezii preocupate \u00een primul r\u00e2nd s\u0103 se protejeze \u00eempotriva \u201eclaselor periculoase\u201d.<\/p>\n

\u00cen timp ce pia\u021ba fusese sus\u021binut\u0103 \u0219i instituit\u0103 de statul-na\u021biune, antagonismul dintre liberalism \u0219i \u201esectorul public\u201d va deveni, \u00eencep\u00e2nd de atunci, tot mai puternic. Liberalii nu vor \u00eenceta s\u0103 se ridice \u00eempotriva statului-providen\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 realizeze c\u0103 tocmai extinderea pie\u021bei face inevitabile interven\u021bii statale tot mai ample. Omul a c\u0103rui for\u021b\u0103 de munc\u0103 este abandonat\u0103 exclusiv jocului pie\u021bei este, \u00eentr-adev\u0103r, vulnerabil, deoarece se poate \u00eent\u00e2mpla ca, pe pia\u021b\u0103, for\u021ba sa de munc\u0103 s\u0103 nu \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 un cump\u0103r\u0103tor sau chiar s\u0103 nu aib\u0103 nicio valoare.<\/p>\n

Individualismul modern a distrus, de asemenea, rela\u021biile organice de proximitate, care erau \u00eenainte de toate rela\u021bii de ajutor reciproc \u0219i solidaritate, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103 \u00een acela\u0219i timp vechile forme de protec\u021bie social\u0103. Dac\u0103 regleaz\u0103 oferta \u0219i cererea, pia\u021ba nu regleaz\u0103 \u00eens\u0103 rela\u021biile sociale, ci, dimpotriv\u0103, le dezorganizeaz\u0103, fie \u0219i numai pentru c\u0103 nu \u021bine seama de existen\u021ba unei cereri lipsite de putere de cump\u0103rare.<\/p>\n

Ascensiunea statului-providen\u021b\u0103 devine atunci o necesitate, deoarece acesta este singurul capabil s\u0103 corecteze dezechilibrele cele mai evidente \u0219i s\u0103 atenueze cele mai grave suferin\u021be. Acesta este motivul pentru care, dup\u0103 cum a ar\u0103tat foarte bine Karl Polanyi, ori de c\u00e2te ori liberalismul a p\u0103rut s\u0103 se impun\u0103, s-a asistat \u00een mod paradoxal la o cre\u0219tere a interven\u021biilor statale, devenite necesare din cauza daunelor provocate \u00een \u021besutul social de logica pie\u021bei.<\/p>\n

\u201e\u00cen lipsa unei p\u0103ci sociale relative asigurate de statul-providen\u021b\u0103, observ\u0103 Alain Caill\u00e9, ordinea pie\u021bei ar fi fost pur \u0219i simplu m\u0103turat\u0103\u201d\u00b2\u2076.<\/p>\n

Aceast\u0103 sinergie dintre pia\u021b\u0103 \u0219i stat a caracterizat mult timp (\u0219i continu\u0103, \u00een anumite privin\u021be, s\u0103 caracterizeze) sistemul ford-ist. \u201eProtec\u021bia social\u0103, conchide Polanyi, este \u00eenso\u021birea obligatorie a pie\u021bei autoreglatoare\u201d\u00b2\u2077.<\/p>\n

\u00cen m\u0103sura \u00een care interven\u021biile sale urm\u0103resc s\u0103 compenseze efectele distructive ale pie\u021bei, statul-providen\u021b\u0103 joac\u0103, \u00eentr-un anumit sens, un rol de \u201edemarfizare\u201d a vie\u021bii sociale. Totu\u0219i, el nu se poate substitui \u00een totalitate formelor de protec\u021bie comunitar\u0103 care s-au pr\u0103bu\u0219it sub efectul dezvolt\u0103rii industriale, al ascensiunii individualismului \u0219i al extinderii pie\u021bei.<\/p>\n

\u00cen raport cu aceste forme vechi de protec\u021bie social\u0103, el prezint\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, caracteristici care constituie tot at\u00e2tea limit\u0103ri ale beneficiilor pe care le poate aduce. \u00cen timp ce vechile solidarit\u0103\u021bi se bazau pe un schimb de presta\u021bii reciproce care implica responsabilitatea tuturor, statul-providen\u021b\u0103 favorizeaz\u0103 deresponsabilizarea \u0219i \u00eei transform\u0103 pe membrii societ\u0103\u021bii \u00een asista\u021bi. \u00cen timp ce vechile solidarit\u0103\u021bi se \u00eenscriau \u00eentr-o re\u021bea de rela\u021bii concrete, el apare ca o mecanic\u0103 abstract\u0103, anonim\u0103 \u0219i \u00eendep\u0103rtat\u0103, de la care se a\u0219teapt\u0103 totul, consider\u00e2ndu-se \u00een acela\u0219i timp c\u0103 nu i se datoreaz\u0103 nimic.<\/p>\n

Substituirea vechilor solidarit\u0103\u021bi, imediate, cu o solidaritate impersonal\u0103, exterioar\u0103 \u0219i opac\u0103 este, prin urmare, departe de a fi satisf\u0103c\u0103toare. Ea se afl\u0103, dimpotriv\u0103, chiar la originea crizei actuale a statului-providen\u021b\u0103, care, prin natura sa, pare condamnat s\u0103 nu poat\u0103 pune \u00een aplicare dec\u00e2t o solidaritate ineficient\u0103 din punct de vedere economic, deoarece este neadaptat\u0103 din punct de vedere sociologic.<\/p>\n

Dup\u0103 cum scrie Bernard Enjolras, \u201edep\u0103\u0219irea crizei interne a statului-providen\u021b\u0103 presupune, \u00een consecin\u021b\u0103, reg\u0103sirea condi\u021biilor de producere a unei solidarit\u0103\u021bi de proximitate\u201d, care sunt, de asemenea, \u201econdi\u021biile unei refond\u0103ri a leg\u0103turii economice, pentru a restabili sincronismul dintre producerea bog\u0103\u021biei \u0219i producerea socialului\u201d\u00b2\u2078.<\/p>\n

*<\/p>\n

\u201eToat\u0103 \u00eenjosirea lumii moderne, scria P\u00e9guy, adic\u0103 \u00eentreaga ieftinire a lumii moderne, toat\u0103 cobor\u00e2rea pre\u021bului provine din faptul c\u0103 lumea modern\u0103 a considerat negociabile valori pe care lumea antic\u0103 \u0219i lumea cre\u0219tin\u0103 le considerau nenegociabile\u201d\u00b2\u2079. \u00cen aceast\u0103 \u201e\u00eenjosire\u201d, ideologia liberal\u0103 poart\u0103 o responsabilitate major\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care se \u00eentemeiaz\u0103 pe o antropologie nerealist\u0103 \u0219i deduce din aceasta o serie de consecin\u021be eronate.<\/p>\n

Ideea potrivit c\u0103reia omul ac\u021bioneaz\u0103 liber \u0219i ra\u021bional pe pia\u021b\u0103 nu este dec\u00e2t un postulat utopic, deoarece faptele economice nu sunt niciodat\u0103 autonome, ci relative la un anumit context social \u0219i cultural. Nu exist\u0103 o ra\u021bionalitate economic\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103; aceasta este doar produsul unei elabor\u0103ri social-istorice bine determinate. Schimbul comercial nu este forma natural\u0103 a rela\u021biei sociale \u0219i nici m\u0103car a rela\u021biei economice. Pia\u021ba nu este un fenomen universal, ci un fenomen localizat. Ea nu realizeaz\u0103 niciodat\u0103 ajustarea optim\u0103 a ofertei \u0219i a cererii, fie \u0219i numai pentru c\u0103 ia \u00een considerare doar cererea solvabil\u0103.<\/p>\n

Societatea este \u00eentotdeauna mai mult dec\u00e2t componentele sale individuale, la fel cum o clas\u0103 este \u00eentotdeauna mai mult dec\u00e2t elementele care o alc\u0103tuiesc, deoarece ea este cea care le constituie ca atare \u0219i este, prin urmare, distinct\u0103 de acestea \u00een mod logic \u0219i ierarhic, dup\u0103 cum demonstreaz\u0103 teoria tipurilor logice a lui Russell (o clas\u0103 nu poate fi membr\u0103 a ei \u00eens\u0103\u0219i, dup\u0103 cum niciunul dintre membrii s\u0103i nu poate constitui singur clasa).<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, concep\u021bia abstract\u0103 a unui individ desprins de leg\u0103turi, \u201edecontextualizat\u201d, ale c\u0103rui comportamente s-ar baza pe anticip\u0103ri strict ra\u021bionale \u0219i care \u0219i-ar alege liber identitatea pornind de la nimic, este o viziune cu totul de nesus\u021binut.<\/p>\n

Teoreticienii comunitari\u0219ti sau cei apropia\u021bi de comunitarism (Alasdair MacIntyre, Michael Sandel) au ar\u0103tat, dimpotriv\u0103, importan\u021ba vital\u0103 pentru indivizi a unei comunit\u0103\u021bi care constituie \u00een mod necesar orizontul lor, epistema lor \u2014 chiar \u0219i atunci c\u00e2nd ace\u0219tia \u00ee\u0219i construiesc o reprezentare critic\u0103 a acesteia \u2014 at\u00e2t pentru construirea identit\u0103\u021bii lor, c\u00e2t \u0219i pentru realizarea scopurilor lor.<\/p>\n

Binele comun este doctrina substan\u021bial\u0103 care define\u0219te modul de via\u021b\u0103 al acestei comunit\u0103\u021bi \u0219i, prin urmare, identitatea sa colectiv\u0103.<\/p>\n

\u00centreaga criz\u0103 actual\u0103 provine din contradic\u021bia care se acutizeaz\u0103 \u00eentre idealul omului universal abstract, cu corolarul s\u0103u de atomizare \u0219i depersonalizare a rela\u021biilor sociale, \u0219i realitatea omului concret, pentru care leg\u0103tura social\u0103 continu\u0103 s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe leg\u0103turi afective \u0219i pe rela\u021bii de proximitate, cu corolarele lor de coeziune, consens \u0219i obliga\u021bii reciproce.<\/p>\n

Autorii liberali consider\u0103 posibil\u0103 apari\u021bia unei societ\u0103\u021bi care ar fi \u00een \u00eentregime conform\u0103 cu valorile individualismului \u0219i ale pie\u021bei. Aceasta este o iluzie. Individualismul nu a modelat niciodat\u0103 totalitatea comportamentelor sociale \u0219i nu o va putea face vreodat\u0103. Mai mult, exist\u0103 motive \u00eentemeiate s\u0103 credem c\u0103 tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care o societate r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103, \u00eentr-un anumit fel, holist\u0103, individualismul se poate manifesta \u00een cadrul ei.<\/p>\n

\u201eIndividualismul, scrie Louis Dumont, este incapabil s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 complet holismul \u0219i s\u0103 domneasc\u0103 asupra \u00eentregii societ\u0103\u021bi [\u2026]. Mai mult, el nu a fost niciodat\u0103 capabil s\u0103 func\u021bioneze f\u0103r\u0103 ca holismul s\u0103 contribuie la via\u021ba sa \u00eentr-un mod nev\u0103zut \u0219i, \u00eentr-un anumit sens, clandestin\u201d\u00b3\u2070.<\/p>\n

Acest lucru confer\u0103 ideologiei liberale dimensiunea sa utopic\u0103. Prin urmare, ar fi gre\u0219it s\u0103 vedem \u00een holism doar o mo\u0219tenire a trecutului, condamnat\u0103 \u00een mod necesar s\u0103 dispar\u0103. Chiar \u0219i \u00een epoca individualismului modern, omul r\u0103m\u00e2ne o fiin\u021b\u0103 social\u0103. Holismul reapare \u00een momentul \u00een care, \u00een fa\u021ba teoriei liberale a unei \u201earmonii naturale a intereselor\u201d, este recunoscut\u0103 existen\u021ba unui bine comun care are prioritate asupra intereselor particulare.<\/p>\n

NOTE<\/b><\/p>\n

1.\u00a0Le d\u00e9senchantement du monde<\/i>, Gallimard, 1985, p. 77.<\/p>\n

2.\u00a0L\u2019\u00e8re de l\u2019individu. Contribution \u00e0 une histoire de la subjectivit\u00e9<\/i>, Gallimard, 1989, pp. 76- 77.<\/p>\n

3. Louis Dumont,\u00a0Homo \u00e6qualis. Gen\u00e8se et \u00e9panouissement de l\u2019id\u00e9ologie \u00e9conomique<\/i>, Gallimard, 1977, p. 17.<\/p>\n

4. Unii autori liberali s-au str\u0103duit totu\u0219i s\u0103 disting\u0103 independen\u021ba de autonomie, \u00een timp ce al\u021bii (sau aceia\u0219i) s-au preocupat s\u0103 fac\u0103 diferen\u021ba \u00eentre subiect \u0219i individ sau, \u00eenc\u0103, \u00eentre individualism \u0219i narcisism. Spre deosebire de independen\u021b\u0103, autonomia r\u0103m\u00e2ne, \u00eentr-adev\u0103r, compatibil\u0103 cu supunerea fa\u021b\u0103 de reguli supraindividuale, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd acestea provin dintr-o normativitate \u00eentemeiat\u0103 pe sine \u00eens\u0103\u0219i. Acesta este, de exemplu, punctul de vedere sus\u021binut de Alain Renaut (op. cit.<\/em>, pp. 81-86).<\/p>\n

Aceast\u0103 abordare r\u0103m\u00e2ne pu\u021bin conving\u0103toare. Autonomia este, \u00eentr-adev\u0103r, foarte diferit\u0103 de independen\u021b\u0103 (\u00een anumite privin\u021be, ea reprezint\u0103 chiar contrariul acesteia), \u00eens\u0103 problema esen\u021bial\u0103 nu se afl\u0103 aici. Problema esen\u021bial\u0103 este de a \u0219ti ce anume poate constr\u00e2nge, dintr-o perspectiv\u0103 liberal\u0103, un individ s\u0103 respecte o anumit\u0103 limitare a libert\u0103\u021bii sale, dac\u0103 aceast\u0103 limitare intr\u0103 \u00een contradic\u021bie cu propriul s\u0103u interes..<\/p>\n

5.\u00a0De la libert\u00e9 des Anciens compar\u00e9e \u00e0 celle des Modernes<\/i>\u00a0(1819).<\/p>\n

6.\u00a0La vertu d\u2019\u00e9go\u00efsme<\/i>, Belles Lettres, 1993.<\/p>\n

7. Op. cit.<\/p>\n

8.\u00a0Deuxi\u00e8me trait\u00e9 du gouvernement civil<\/i>\u00a0(1690), chap. VIII.<\/p>\n

9.\u00a0Du droit de la guerre et de la paix<\/i>\u00a0(1625).<\/p>\n

10. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 sus\u021bine, de asemenea, primatul unui \u201emecanism\u201d caracteristic ideologiei liberale, c\u0103ruia \u00eei confer\u0103 o valoare epistemologic\u0103 fundamental\u0103, Marx ader\u0103 el \u00eensu\u0219i la o metafizic\u0103 a individului, care l-a determinat pe Michel Henry s\u0103 vad\u0103 \u00een el \u201eunul dintre primii g\u00e2nditori cre\u0219tini ai Occidentului\u201d (Marx<\/em>, Gallimard, vol. 2, p. 445).<\/p>\n

Realitatea individualismului marxist, dincolo de colectivismul s\u0103u de fa\u021bad\u0103, a fost stabilit\u0103 de numero\u0219i autori, \u00eencep\u00e2nd cu Louis Dumont. \u201e\u00centreaga filozofie a lui Marx, scrie de asemenea Pierre Rosanvallon, poate [\u2026] fi \u00een\u021beleas\u0103 ca o \u00eencercare de aprofundare a individualismului modern [\u2026] \u00censu\u0219i conceptul de lupt\u0103 de clas\u0103 nu are, de altfel, sens dec\u00e2t \u00een cadrul unei reprezent\u0103ri individualiste a societ\u0103\u021bii. \u00centr-o societate tradi\u021bional\u0103, el nu are, dimpotriv\u0103, nicio semnifica\u021bie\u201d (Le lib\u00e9ralisme \u00e9conomique. Histoire de l\u2019id\u00e9e de march\u00e9<\/em>, Seuil-Points, 1989, pp. 188-189).<\/p>\n

Marx respinge, desigur, fic\u021biunea\u00a0Homo \u0153conomicus<\/em>, care s-a dezvoltat \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea, dar o face doar pentru c\u0103 burghezia s-a folosit de ea pentru a \u00eenstr\u0103ina individul real \u0219i a-l \u00eenl\u0103n\u021bui \u00eentr-o existen\u021b\u0103 redus\u0103 la singura sfer\u0103 a interesului. Or, pentru Marx, interesul nu este dec\u00e2t expresia unei separ\u0103ri \u00eentre individ \u0219i propria sa via\u021b\u0103. (Acesta este fundamentul a ceea ce este mai valoros \u00een opera sa, \u0219i anume critica sa a \u201ereific\u0103rii\u201d rela\u021biilor sociale.)<\/p>\n

Dar el nu inten\u021bioneaz\u0103 nicidecum s\u0103 substituie interesului privat vreun bine comun. La el nu exist\u0103 nici m\u0103car un interes de clas\u0103.<\/p>\n

11.\u00a0De l\u2019individualisme. Enqu\u00eate sur le retour de l\u2019individu<\/i>, PUF, 1985, p. 16.<\/p>\n

12. Op. cit., p. VII.<\/p>\n

13.\u00a0Recherches sur la nature et les causes de la richesse des nations<\/i>, Garnier-Flammarion, 1991, vol. 1, livre III, chap. 4.<\/p>\n

14. Ibid., vol. 1, livre I.<\/p>\n

15. Aceasta este, \u00een ceea ce prive\u0219te rolul statului, pozi\u021bia liberal\u0103 cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103. Libertarienii (numi\u021bi \u0219i \u201eanarho-capitali\u0219ti\u201d) merg \u0219i mai departe, deoarece ei resping chiar \u0219i \u201estatul minimal\u201d propus de Robert Nozick. Neproduc\u00e2nd capital, \u00een timp ce este consumator de munc\u0103, statul este, pentru ei, \u00een mod necesar un \u201eho\u021b\u201d.<\/p>\n

16.\u00a0Harmonies \u00e9conomiques<\/i>\u00a0(1851). Aceasta este teza binecunoscut\u0103 pe care o sus\u021bine Mandeville \u00een\u00a0Fabula albinelor<\/em>: \u201eVicii private, virtute public\u0103\u201d.<\/p>\n

17. Op. cit., p. 124.<\/p>\n

18. Op. cit., vol. 1, p. 92.<\/p>\n

19.\u00a0Vers une anthropologie g\u00e9n\u00e9rale. Modernit\u00e9 et alt\u00e9rit\u00e9<\/i>, Droz, Gen\u00e8ve 1992, p. 57.<\/p>\n

20.\u00a0Splendeurs et mis\u00e8res des sciences sociales. Esquisse d\u2019une mythologie<\/i>, Droz, Gen\u00e8ve 1986, p. 347.<\/p>\n

21.\u00a0The Theory of Moral Sentiments<\/i>, Clarendon Press, Oxford 1976, p. 86.<\/p>\n

22. Op. cit., pp. 333-334.<\/p>\n

23. Op. cit., p. 124.<\/p>\n

24.\u00a0La fable des abeilles<\/i>\u00a0(1714).<\/p>\n

25.\u00a0La grande transformation. Aux origines politiques et \u00e9conomiques de notre temps<\/i>, Gallimard, 1983, p. 88.<\/p>\n

26. Op. cit., p. 332.<\/p>\n

27. Op. cit., p. 265.<\/p>\n

28. \u00ab Crise de l\u2019Etat-Providence, lien social et associations : \u00e9l\u00e9ments pour une socio\u00e9conomie critique \u00bb, \u00een\u00a0Revue du MAUSS<\/i>, 1er semestre 1998, p. 223.<\/p>\n

29.\u00a0Note conjointe sur M. Descartes<\/i>, Gallimard.<\/p>\n

30. Op. cit.<\/p>\n

https:\/\/www.alaindebenoist.com\/textes\/<\/a><\/p>\n<\/div>\n

\n
<\/a><\/div>\n
CURAJ, ADEV\u0102R \u0218I LIBERTATE! Senatorul Miron Manega (S.O.S.) a propus abrogarea legilor delictului de opinie!<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Ultimul Fiu al Daciei<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Cauzele \u0219i Dinamica Antisemitismului<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
N\u0103v\u0103lirea Jidanilor \u2013 de Vasile Alecsandri (Pies\u0103 interzis\u0103)<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Europa \u0219i Rom\u00e2nia \u00een anul 2050<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Vizita Papei \u2013 Autonomie Alternativ\u0103<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Revelion 2023 \u2013 2024 vine ANUL BIRUIN\u021aEI<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Analiza Strategiei Adoptat\u0103 de Guvern Pentru Combaterea \u201cantisemitismului, xenofobiei \u0219i discursului instigator la ur\u0103 2021-2023\u201d<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Pozi\u021bia unilateral\u0103 a pseudo politicienilor din Rom\u00e2nia \u0219i a BOR \u00een sus\u021binerea Israelului, singurul stat terorist din lume, arat\u0103 c\u0103 ace\u0219tia nu au o fibr\u0103 cu adev\u0103rat na\u021bional\u0103<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Agresiunea \u00eempotriva Revizioni\u0219tilor Istorici \u0219i efectele lin\u0219ajului judiciar de la Nurnberg<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Despre Adev\u0103r<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
DIC\u021aIONARUL COINCIDEN\u021aELOR \u2013 Cine sunt iudeii care ne-au influen\u021bat \u021bara \u00een istoria recent\u0103<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
DE\u0218ERT\u0102CIUNE?! Nu, AP\u0102RARE!<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Noul Leg\u0103m\u00e2nt<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Vaccinarea \u00eenseamn\u0103 crim\u0103, un atentat la s\u0103n\u0103tatea personal\u0103, la integritatea corporal\u0103 \u0219i intimitatea oric\u0103rui om liber. Medicul ce vaccineaz\u0103 cu for\u021ba un om liber merit\u0103 s\u0103 fie pedepsit de acesta<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Trebuie s\u0103 distrugem superma\u021bia jidoveasc\u0103!<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
D\u0103-\u021bi Dou\u0103 Palme \u0219i Ridic\u0103-te<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Scrisoare Deschis\u0103 C\u0103tre Neamul Rom\u00e2nesc<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Sociologia Eliber\u0103rii \u0219i Curentele Laterale de Sedimentare Revolu\u021bionar\u0103<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
\u00cempotriva Fatalismului<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
\u00cenceputul Etapei Post-Globaliste \u2013 Mass Media Ultimul Obstacol<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Mla\u0219tina Mass Media \u2013 Serial Complet<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Momentul 1937<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Portretul Rom\u00e2nului Iudeo-Cre\u0219tin Iubitor de Infanticid<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Manifest \u00cempotriva Na\u021bional-Sionismului din Rom\u00e2nia<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Istorie: \u017bYDOKOMUNA, Cea Mai Complet\u0103 List\u0103 a Nomenclaturii Iudeo-Bol\u0219evice din Rom\u00e2nia<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Iudaismul Este Un Proiect Politic<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
EXPLOZIV \u0218I EXCLUSIV: Interviul INTERZIS \u00een Presa Rom\u00e2neasc\u0103<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Ofensiva Spiritual\u0103 a Poloniei<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Biciul Prigonirii Rom\u00e2nilor Este \u00een M\u00e2na Jidanilor!<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
TALMUDISMUL ESTE ESEN\u021aA SATANISMULUI<\/a><\/div>\n<\/article>\n
\n
<\/a><\/div>\n
Viciul Matematic Elementar (V.M.E.)<\/a><\/div>\n<\/article>\n

[analyse_source url=”https:\/\/www.incorectpolitic.com\/fundatura-ideologiei-liberale-deziluzia-liberala\/”]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.incorectpolitic.com\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/68c2a9a2-d800-44a7-b1e8-0f66b8c506ef.png”] Incorect Politic Iulie 16, 2026 Fund\u0103tura ideologiei liberale \u2013 Deziluzia Liberal\u0103 Via ESTICA: Neav\u00e2ndu-\u0219i originea \u00een opera unui singur om, liberalismul nu s-a prezentat niciodat\u0103 ca o doctrin\u0103 unitar\u0103. Autorii care s-au revendicat de la acesta i-au oferit interpret\u0103ri uneori divergente, dac\u0103 nu chiar contradictorii. Totu\u0219i, era necesar s\u0103 existe \u00eentre ei […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[226,95],"class_list":["post-2046981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romania","tag-crawlmanager","tag-incorectpolitic-com"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2046981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2046981"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2046981\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2046981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2046981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2046981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}