{"id":2045094,"date":"2026-07-15T17:10:19","date_gmt":"2026-07-15T14:10:19","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2045094"},"modified":"2026-07-15T17:10:19","modified_gmt":"2026-07-15T14:10:19","slug":"de-la-invrajbire-la-contestare-si-nihilism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=2045094","title":{"rendered":"De la \u00eenvr\u0103jbire la contestare \u0219i nihilism"},"content":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/nihilism-e1784139338273.pnghttps:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/nihilism-e1784139338273.png”]<\/p>\n

\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
FEATURED<\/a><\/span>De la \u00eenvr\u0103jbire la contestare \u0219i nihilism<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
FEATURED<\/a>OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

De la \u00eenvr\u0103jbire la contestare \u0219i nihilism<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Constantin B\u0103l\u0103\u0219oiu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
Sursa foto: ChatGPT<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Discutam ast\u0103zi de vrajb\u0103, \u00eenvr\u0103jbire \u0219i\/ sau vecin\u0103t\u0103\u021bi proaste, care au devenit mai degrab\u0103 regula dec\u00e2t excep\u021bia. Ne lovim unii de al\u021bii la bloc, la \u021bar\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 pe care noi \u00een\u0219ine nu am cunoscut-o \u00eenainte.<\/strong><\/p>\n

Ceea ce alt\u0103dat\u0103 d\u0103dea substan\u021b\u0103 rela\u021biilor dintre noi \u0219i armonie nu mai func\u021bioneaz\u0103. Mai ales genera\u021biile mai noi au aceast\u0103 atitudine de contestare \u0219i canceling<\/em>. \u0218i exercit\u0103, \u00eentr-un fel, un presing sau influen\u021b\u0103 asupra celorlalte genera\u021bii de a se \u201eactualiza\u201d.<\/p>\n

Purtam deci aceast\u0103 conversa\u021bie \u00eentr-o \u00eencercare de a clarifica contextul acestei \u00eenvr\u0103jbiri.<\/p>\n

Calderon de la Barca, un clasic spaniol de secol XVII \u00een maniera clasicilor francezi precum Racine sau Corneille, vedea tabloul lumii \u00een felul unei construc\u021bii gotice \u00een care fiecare om, breasl\u0103 sau stare social\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu s\u0103racii \u0219i cer\u0219etorii \u0219i p\u00e2n\u0103 la regele catolic\/ \u00eemp\u0103rat, \u00ee\u0219i are locul lui prestabilit, \u00eentr-o ordine ierharhic\u0103, necesar\u0103, organic constituit\u0103 \u0219i corect\u0103, \u00een sensul c\u0103 fiecare este r\u00e2nduit s\u0103 fie la locul care i se potrive\u0219te cel mai bine.<\/p>\n

O fiin\u021b\u0103 suprem\u0103, Dumnezeu, este arhitectul acestei ordini morale, sociale \u0219i politice de privilegia\u021bi \u0219i n\u0103p\u0103stui\u021bi, ferici\u021bi fiindc\u0103 particip\u0103 \u00een marele plan\/ teatru al marelui arhitect divin\/ regizor. Pedro Calderon de la Barca \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 a\u0219adar lumea ca o scen\u0103 \u00een care fiecare interpreteaz\u0103 un rol, rolul care i se potrive\u0219te numai lui (Marele teatru al lumii<\/em>).<\/p>\n

Doctrina scolastic\u0103 a analogia entis<\/em>, care \u00een marele lan\u021b al fiin\u021bei nu distinge nicio fisur\u0103 calific\u00e2nd ra\u021biunea cu virtu\u021bi teologice (singura teologie pe care putem s-o facem, spun ei), e tabloul defalcat al acestei viziuni a \u00eentregului (creat \u2013 increat) \u0219i principala lui justificare moral\u0103 \u0219i teologic\u0103.<\/p>\n

Anterior lui de la Barca, Tirso de Molina, c\u0103lug\u0103r \u0219i preot catolic (sec. XVI-XVII), face din Don Juan<\/em> un sfid\u0103tor c\u0103ruia nu \u00eei putea rezista nicio femeie \u0219i nu putea fi \u00eenfr\u00e2nt de niciun b\u0103rbat. Don Juan nu e numele unui seduc\u0103tor de dragul de a seduce, nu e un modern Alfie (filmul cu Jude Law, 2004), ci e numele cuiva care risc\u0103 s\u0103 transforme \u00eentreaga ordine medieval\u0103, cu morala \u0219i codurile ei, \u00eentr-o comedie ridicol\u0103.<\/p>\n

Ne\u00eenfr\u00e2nt de nimeni \u0219i sfid\u0103tor, Don Juan este scos din joc nu de un om \u2014nici nu avea cum, fiindc\u0103 el era forma cea mai \u00eenalt\u0103 sau diabolic\u0103 a hybris-ului vremurilor medievale\u2014, ci de o statuie de piatr\u0103, un comandor (cavaler, ecou al vremurilor cavalere\u0219ti) cobor\u00e2t din cealalt\u0103 lume pentru a pune lucrurile \u00een ordine. Status quo-ul medieval spaniol, pus \u00een chestiune de acest sinistru hybris, Don Juan, este salvat de m\u00e2na unui trimis din lumea de dincolo.<\/p>\n

Molina la vremea lui a fost judecat gre\u0219it din cauza scrierii lui Don Juan<\/em> (a avut de suferit), dar probabil c\u0103 acest Pedro Calderon de la Barca s-a g\u00e2ndit la el \u0219i concluzia lui atunci c\u00e2nd a scris Marele teatru al lumii<\/em> (El gran teatro del mundo<\/em>).<\/p>\n

Poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Tirso de Molina a publicat Don Juan <\/em>\u00een 1630, iar Calderon de la Barca, de\u0219i \u0219i-a publicat piesa \u00een 1655, se pare c\u0103 a scris-o cam \u00een anii \u201930 care au urmat lui Don Juan<\/em>, ca un r\u0103spuns la ea.<\/p>\n

\u00centr-un fel, aceast\u0103 ordine a lumii, privit\u0103 ca un mare lan\u021b al fiin\u021bei \u0219i format\u0103, se \u00een\u021belege, dintr-o minoritate de privilegia\u021bi care de\u021bin totul, sub raport material \u0219i simbolic, \u0219i foarte mul\u021bi n\u0103p\u0103stui\u021bi, era de a\u0219teptat s\u0103 se \u00eencheie cu un cutremur, precum cel generat de Revolu\u021bia francez\u0103.<\/p>\n

Pute\u021bi observa \u0219i singuri c\u0103 \u00een aceea\u0219i perioad\u0103 este consacrat \u0219i un alt gen literar\/ dramatic, comedia, care e mai degrab\u0103 liberal\u0103 \u00een modul \u00een care g\u0103se\u0219te s\u0103 r\u00e2d\u0103 de burghezi, con\u021bi \u0219i societatea sau morala lor. \u00ce\u0219i fac loc un Ben Jonson, Moliere,\u00a0 Goldoni, Beaumarchaise etc, pe un interval de 200 \u0219i ceva de ani, care se uit\u0103 la comediile greco-romane\/ clasice cu st\u0103p\u00e2ni gogomani \u0219i sclavi iste\u021bi \u0219i le transpun \u00een epoca lor.<\/p>\n

Criza politic\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul secolului XVIII-lea, \u00eenceputul secolului XIX, care s-a soldat cu r\u0103sturnarea acestor arhitecturi politico \u2013 sociale gotice din Europa \u0219i America de Sud \u0219i instalarea unor regimuri republican liberale \u0219i capitaliste pragmatice, era \u00eentr-un fel anun\u021bat\u0103.<\/p>\n

Nu e doar o criz\u0103 politic\u0103, ea e \u00eentr-un fel metafizic\u0103. Secolul XIX e secolul revolu\u021biilor, adic\u0103 al tuturor emancip\u0103rilor sociale, na\u021bional-politice \u0219i religioase (teologia e \u00eenlocuit\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103, Biserica de Academie, teologul de filosof \u0219i savant, preotul de psiholog, omul politic\u00a0 de manager, imperiul de na\u021biunea politic\u0103,\u00a0 marile \u00eentreb\u0103ri sunt l\u0103sate f\u0103r\u0103 r\u0103spuns) \u0219i creatorul unui tip de om care \u00ee\u0219i apar\u021bine sie\u0219i \u0219i care ia locul lui Dumnezeu devenind arhitectul sau creatorul propriului destin \u0219i morale (existen\u021ba care precede esen\u021ba).<\/p>\n

Dac\u0103 pentru antici tragedia era indisolubil legat\u0103 de zei (libertatea omului era libertatea de a \u00eemplini un destin stabilit de al\u021bii, adic\u0103 de zei, omul nu avea alte op\u021biuni), moartea zeilor \u00eens\u0103 anun\u021ba epoca modern\u0103, cu sf\u00e2r\u0219itul tragediei \u0219i na\u0219terea omului sau, ceea ce e acela\u0219i lucru, a supraomului.<\/p>\n

La cap\u0103tul a peste 100 ani de nihilism \u0219i\u00a0 individualism, lucrurile sunt departe de a ar\u0103ta grozav. Bilan\u021bul e mai degrab\u0103 catastrofal ast\u0103zi, dup\u0103 o scurt\u0103 perioad\u0103 de bun\u0103stare relativ\u0103 de cca 30 ani, dup\u0103 al Doilea R\u0103zboi Mondial. At\u00e2t \u00een Vest, c\u00e2t \u0219i \u00een Est. Dac\u0103 \u00eentrebi istoria c\u00e2nd s-au \u00eent\u00e2mplat cele mai multe mor\u021bi violente \u0219i catastrofe, ea \u00ee\u021bi va r\u0103spunde c\u0103 \u00een secolul XX, \u00eencep\u00e2nd cu secolul XIX, adic\u0103 \u00een cea mai liberal\u0103 \u0219i nihilist\u0103 epoc\u0103 din istorie.<\/p>\n

De ce spun toate astea? Omul, oric\u00e2t de supraom \u0219i suficient sie\u0219i, \u00ee\u0219i este insuficient, din orice punct de vedere.<\/p>\n

Nu se poate reproduce singur, adic\u0103 e \u00een situa\u021bia asta de milenii, este limitat \u00een timp \u0219i spa\u021biu \u0219i redus la cuno\u0219tin\u021bele vremii, nu poate produce tot ceea ce are nevoie, nu \u00eel scute\u0219te nimeni de prostii, e mai \u00eenfumurat dec\u00e2t oric\u00e2nd \u00eenainte, e mai singur, frustrat \u0219i depresiv cum nu a fost el niciodat\u0103 \u0219i, evident, e muritor sau finit.<\/p>\n

Timpul, a\u0219a cum spunea un istoric al religiilor, e teroarea lui. Fiindc\u0103 e un timp liniar, biologic, care se scurge \u00eenspre moarte \u0219i neant. \u201eAngst\u201d e zgomotul de fond al \u00eentregii lui f\u0103pturi. Toate succesele \u0219i \u00eemplinirile lui \u00eel las\u0103 cu sentimentul c\u0103 alearg\u0103 dup\u0103 ele, fiindc\u0103 fuge de fapt de altceva.<\/p>\n

Pe scurt, luat separat, omul e o fiin\u021b\u0103 patetic\u0103 destinat\u0103 pieirii mai degrab\u0103 dec\u00e2t vie\u021bii. \u00cen tradi\u021bia r\u0103s\u0103ritean\u0103, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, individul este opus persoanei (care este rela\u021bie \u0219i via\u021b\u0103 sau libertate) \u0219i asociat cu p\u0103catul sau separarea de Dumnezeu \u0219i moartea.<\/p>\n

Doar luat \u00een armonie sau \u00een rela\u021bie cu Dumnezeu, principalul izvor al fiin\u021bei \u0219i al vie\u021bii, omul se poate realiza plenar ca fiin\u021b\u0103. Tradi\u021bia bisericii \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 omul este persoan\u0103, adic\u0103 o fiin\u021b\u0103 teocentric\u0103.<\/p>\n

Adev\u0103rul, fiin\u021ba \u0219i libertatea lui sunt o problem\u0103 de comuniune\/ koinonia<\/em> cu Dumnezeu. A\u0219a a fost de la \u00eenceput.<\/p>\n

Dostoievski e probabil cel mai profund scriitor care atunci c\u00e2nd s-a uitat \u00een sufletele unor atei ca Raskolnikov sau Ivan, r\u0103scolite de vinov\u0103\u021bie, a v\u0103zut \u00een ele lucind acel \u201edup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea lui Dumnezeu\u201d. \u0218i ne-a dat de \u00een\u021beles, cum altfel, c\u0103 \u00eemp\u0103carea cu sine, via\u021ba \u0219i m\u00e2ntuirea omul le afl\u0103 doar \u00een poc\u0103in\u021b\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103. Nu exist\u0103 o alt\u0103 cale.<\/p>\n

\u00centorc\u00e2ndu-ne de unde am plecat, \u0219i anume la vrajb\u0103, nu R\u0103s\u0103ritul a generat el aceste probleme.<\/p>\n

R\u0103s\u0103ritul a importat aceste lucruri, odat\u0103 cu intrarea \u00een siajul acestor societ\u0103\u021bi liberale, care au avut mijloacele s\u0103 \u00ee\u0219i impun\u0103 institu\u021biile \u0219i cultura.<\/p>\n

R\u0103spunsul la acest tip societate st\u0103 poate \u00een ceea ce britanici ca John Milbank sau Adrian Pabst numesc civil state,<\/em>big society<\/em>, reconsider\u00e2nd rolul institu\u021biilor intermediare precum biserica, familia, tradi\u021bia etc \u0219i \u00een genere al comunalit\u0103\u021bii.<\/p>\n

Ceea ceea \u00eentr-un fel ne sun\u0103 familiar, fiindc\u0103 \u0219i noi am cunoscut forme de socialitate politic\u0103 bazate pe structuri intermediare, de pild\u0103 ob\u0219tea, satul sau gospod\u0103ria, \u0219i dreptul de folosin\u021b\u0103 (mai degrab\u0103 dec\u00e2t dreptul de proprietate).<\/p>\n

\n

\u00ceN CONTEXT<\/h2>\n