[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.banatulazi.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/ADRIAN-BODNARU-EDITORIAL-SAIT-BANATUL-AZI-.jpg”]<\/p>\n
\u00cencheiam prima parte a \u201eMondialului meu\u201d cu \u201evisul rom\u00e2no-american\u201d din 1994. \u0218i cu vorbele unui \u201eprieten de suferin\u021b\u0103\u201d \u00een nop\u021bile-zilele de peste Atlanticul de Nord: \u201eAm ajuns \u0219i noi mai b\u0103tr\u00e2ni ca fotbali\u0219tii\u201d. Dar dup\u0103 patru ani?<\/p>\n
Fran\u021ba lui 1998 m-a g\u0103sit tat\u0103 pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103. Dar am urm\u0103rit cu toat\u0103 copil\u0103ria la purt\u0103tor mingea trimis\u0103 de Adrian Ilie \u00een poarta unei Columbii parc\u0103 predestinat\u0103 execu\u021biilor noastre de gra\u021bie. \u0218i victoria cu Anglia, ce ne-a trimis \u00een spatele punctului cu var de la care \u00a0<\/strong><\/em>\u0160<\/em>uker ne-a urat \u201edrum bun\u201d acas\u0103 din optimi.<\/p>\n Mi l-am amintit atunci pe croat, din vremea c\u00e2nd vedeam c\u00e2te ceva, \u00een serile noroase, mai ales, din campionatul Iugoslaviei. Cu antene avangardiste, la Telecolorul ce se al\u0103turase primelor din or\u0103\u0219elul \u00een care-mi petreceam anii de liceu. La Osijek nu era ca la Zagreb \u0219i nici pe departe ca la Pri\u0219tina, dar, totu\u0219i, nebunia iugoslav\u0103 era \u00een floare pe terenurile de fotbal \u00een ultima parte a anilor \u201980. Iar foarte t\u00e2n\u0103rul Davor, \u201efenomenalan\u201d.<\/p>\n Finala s-a jucat \u00eenaintea finalei. Iar insisten\u021bele misteriosului \u201eindisponibil\u201d Ronaldo pe l\u00e2ng\u0103 b\u0103tr\u00e2nul Zagalo au dat roade doar \u00een poarta \u201eSelecao\u201d. Care a pierdut cu un inimaginabil 0\u20133 \u00een fa\u021ba Fran\u021bei lui Zidane.<\/p>\n Adidas a schimbat, \u00een 2002, dup\u0103 \u0219ase edi\u021bii de cup\u0103 mondial\u0103, designul \u201eTango\u201d al mingii oficiale, p\u0103str\u00e2nd pentru ultima dat\u0103 pentagoanele \u0219i hexagoanele de la Guadalajara cea f\u0103r\u0103 f\u0103r\u0103 de Dobrin. Balonul \u201eFevernova\u201d nu a r\u0103mas \u00een istorie nici m\u0103car c\u00e2t freza lui Ronaldo din Japonia \u0219i Coreea de Sus, pe care o mai z\u0103resc \u0219i azi, mimat\u0103, la unii copii din tribunele canadiano-americano-mexicane.<\/p>\n De la comentatorii TVR-ului, Emil Gr\u0103dinescu \u0219i Vald En\u0103chescu, am aflat c\u0103 berea japonez\u0103 nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t cea german\u0103. Cum nici semnele lor de exclama\u021bie nu erau sub cele din barul unde am v\u0103zut primul turneu final al lumii pe ecranul c\u00e2t jum\u0103tate din peretele localului al unui proiector. O minun\u0103\u021bie!<\/p>\n \u201eMamma mia, cum a fost furat Trapo!\u201d, \u00eemi amintesc o alt\u0103 majuscul\u0103 a mir\u0103rii, semnat\u0103 de sec\u021bia italian\u0103 a literelor timi\u0219orene \u00een micul birou de la parterul Bibliotecii Centrale Universitare unde \u00eenfiin\u021basem Editura Universit\u0103\u021bii de Vest. Dar Baggio, revenit spectaculos la Brescia dup\u0103 \u00eenc\u0103 o grea accidentare, n-a fost s\u0103-\u0219i r\u0103zbune penaltiul ratat \u00een finala din 1994. Iar tunsoarea \u201etriunghiular\u0103\u201d a lui Nazario a intrat \u00een istorie.<\/p>\n Ce n-a\u0219 da pentru \u00eenc\u0103 o sear\u0103 a Campionatului Mondial din Germania anului 2006! A\u0219 \u00eenjura boala de mam\u0103 ca Materazzi \u0219i i-a\u0219 da mor\u021bii un cap \u00een gur\u0103 ca Zidane s\u0103-i mai am al\u0103turi pe doi dintre at\u00e2t de bunii mei prieteni de-atunci: colegul de la editur\u0103, Drago\u0219 Croitoru, \u0219i extraordinarul scriitor Daniel Vighi, \u00een curtea c\u0103ruia am v\u0103zut aproape toate meciurile acelui turneu. Cu mici, bere \u0219i aripioare. De n-ar fi fost cele de \u00eenger s\u0103 vin\u0103 at\u00e2t de cur\u00e2nd pentru ei! \u0218i cum mai speram s\u0103 revenim \u0219i noi, cu na\u021bionala, la un Mondial!<\/p>\n Squadra Azzura mi-a adus aminte, \u00een acele seri, de varianta ei din \u201982, de fotbalul copil\u0103riei, cu, poate, cea mai frumoas\u0103 echip\u0103 din istorie: Brazilia lui Tele Santana. \u0218i de visul meu de-a prinde echipa mare a \u00eentreprinderii, pe c\u00e2nd eram junior \u00een \u201eC\u201d, \u00een \u201986-le lui Maradona. M\u0103car c\u00e2teva minute, cum avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, un an mai t\u00e2rziu, \u00een meciul contra CFR Craiova, condus de pe banc\u0103 de Victor \u201eFonfo\u201d Niculescu, plecat \u0219i el, \u00een urm\u0103 cu doi ani, dintre muritorii de r\u00e2nd ce suntem cu to\u021bii, funda\u0219ul dreapta al campioanei din 1974, Universitatea Craiova. \u201eHai, intr\u0103, juniorule! Vezi c\u0103 funda\u0219ul lor st\u00e2nga e r\u0103u, dar aici, pe margine, e Cassius Clay. Stai l\u00e2ng\u0103 tu\u0219\u0103 \u0219i sari c\u00e2nd se repede la tine\u201d, \u00eemi spusese \u00een acel matineu de basm \u00een care mi se pronun\u021base pentru prima dat\u0103 numele la sta\u021bia de amplificare a unui stadion.<\/p>\n Campionatul mondial sud-african din 2010 \u0219i-a scos vuvuzelele pentru mine la Romexpo, la T\u00e2rgul de Carte Bookfest. \u0218i a continuat s\u0103 sufle \u00eencontinuu pe l\u00e2ng\u0103 universitate, \u00een dup\u0103-amiezile \u0219i serile din Complex.<\/p>\n Am crezut c\u0103 neerlandeza va deveni, pentru viitorii patru ani, limba oficial\u0103 a fotbalului, \u00eens\u0103 uitasem c\u0103 Luis Aragon\u00e9s f\u0103cuse Marea Unire a Spaniei \u00een 2008, la Euro. Iar del Bosque, a\u0219a cum \u00eel \u0219tim cu to\u021bii, nu avea cum s\u0103 nu consolideze opera \u00eenainta\u0219ului s\u0103u.<\/p>\n