Multitudinea de edificii de seam\u0103, dintre care o seam\u0103 pot fi numite monumente, indiferent dac\u0103 sunt sau nu cuprinse \u00eentr-o astfel de clasificare, ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 relu\u0103m periplul nostru ar\u0103dean.<\/strong><\/em><\/p>\n Ca \u00een orice mare ora\u0219, \u0219i \u00een Arad s-a sim\u021bit nevoia, \u00eentr-un moment de explozie a dezvolt\u0103rii economice \u0219i demografice, ca autorit\u0103\u021bile s\u0103 aib\u0103 un sediu nou \u0219i elegant, de unde s\u0103 conduc\u0103 treburile ob\u0219tei. Nu c\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci nu ar fi existat o prim\u0103rie func\u021bional\u0103. Ci dimpotriv\u0103, fiindc\u0103, la un moment dat, cam de prin secolul al XVIII-lea, au existat mai multe astfel de cl\u0103diri ale puterii locale, care se ocupau \u00eens\u0103 de nevoile etniile pe care le reprezentau. <\/p>\n Nu este nimic ciudat \u00een aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bire de atribu\u021bii. Cel mai potrivit exemplu, care acum este uitat, se afl\u0103 chiar \u00een cetatea Timi\u0219oarei de dup\u0103 impunerea administra\u021biei habsburgice. \u0218i \u00een Timi\u0219oara se afla o prim\u0103rie rascian\u0103 (a minorit\u0103\u021bii s\u00e2rbe ortodoxe) \u0219i o prim\u0103rie german\u0103. <\/p>\n De-a lungul istoriei Aradului, lucrurile nu au stat deloc altfel. \u00cen secolul al XVII-lea, at\u00e2t \u201eora\u0219ul german\u201d, cu cele 380 de case ale sale, \u00een\u0219irate pe 21 de str\u0103zi, situat \u00een partea de nord a ora\u0219ului, din actuala zon\u0103 a bulevardului Revolu\u021biei \u0219i locuit de me\u0219te\u0219ugari, c\u00e2t \u0219i \u201eora\u0219ul s\u00e2rbesc\u201d, din partea sudic\u0103 a a\u0219ez\u0103rii, cu 157 de case, aveau propria prim\u0103rie, \u00een ciuda faptului c\u0103 popula\u021bia ora\u0219ului nu dep\u0103\u0219ea 6.000 de locuitori. Dezvoltarea sa ca ora\u0219 de tip occidental a \u00eenceput \u00een primele decenii ale secolului al XVIII-lea, c\u00e2nd a devenit o necesitate imperioas\u0103 ridicarea unei cl\u0103diri administrative care s\u0103 deserveasc\u0103 \u00eentreaga popula\u021bie. A fost anun\u021bat un concurs public pentru proiectarea \u0219i ridicarea construc\u021biei. Din \u0219aptesprezece proiecte prezentate, a fost aprobat cel al t\u00e2n\u0103rului, dar cu o temeinic\u0103 preg\u0103tire, arhitect maghiar Lechner \u00d6d\u00f6n (1845\u20131914), care a considerat c\u0103 locul cel mai potrivit pentru aceast\u0103 cl\u0103dire ar fi partea superioar\u0103 a str\u0103zii principale, aproape de malul Mure\u0219ului, \u00een locul vechiului depozit de sare. <\/p>\n Terenul de 1.200 de st\u00e2njeni p\u0103tra\u021bi (4.320 mp), pe care urma s\u0103 fie amplasat edificiul conceput \u00een stil renascentist, apar\u021binuse Oficiului Salin (S\u0103r\u0103riei). Pe locul viitoarei prim\u0103rii era cap\u0103tul pia\u021bei principale, \u00een prelungirea c\u0103reia se desf\u0103\u0219ura t\u00e2rgul zilnic de pe strada principal\u0103. <\/p>\n Depozitul a fost demolat, iar statuia Sf\u00e2ntului Nepomuk (cea mai veche statuie baroc\u0103 a Aradului, 1729), plasat\u0103 ini\u021bial \u00een aceast\u0103 zon\u0103, a fost mutat\u0103 la intersec\u021bia str\u0103zilor Episcopiei \u0219i Desseanu (denumirea actual\u0103). <\/p>\n Urm\u0103toarea etap\u0103 a fost organizarea \u015fantierului. \u00cenc\u0103 din faza lucr\u0103rilor la funda\u021bie, era clar c\u0103 aceast\u0103 construc\u021bie dep\u0103\u0219e\u0219te posibilit\u0103\u021bile financiare ale Aradului. Constructia Liceului Regal (azi, Colegiul Na\u0163ional Moise Nicoar\u0103) \u00eenc\u0103 nu fusese finalizat\u0103, iar la cl\u0103direa teatrului se lucra zi \u015fi noapte, ceea ce reprezint\u0103 trei mari investi\u0163ii simultane, \u00een ciuda unei situa\u0163ii economice dificile la nivel mondial. Arhitectului ar\u0103dean Pek\u00e1r Ferenc i-a fost \u00eencredin\u021bat\u0103 aceast\u0103 sarcin\u0103, deloc simpl\u0103, dar \u0219i conducerea lucr\u0103rilor; el a renun\u021bat la corpul de cl\u0103dire dinspre Mure\u0219 \u0219i la etajul doi al cl\u0103dirii, p\u0103str\u00e2nd acest nivel doar la corpul central de sub turn. Cl\u0103direa rezultat\u0103 g\u0103zduie\u0219te una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad. Fa\u021badele regulate sunt ritmate \u0219i decorate de elemente clasiciste, iar rezalitul central al fa\u021badei principale are bogate referin\u021be neorenascentiste. Adev\u0103rat\u0103 bijuterie arhitectonic\u0103, de plan patrulater, \u00een forma literei \u201eU\u201d, lipsit\u0103 de calcan, un adev\u0103rat \u201ePalazzo del Municipio\u201d, cl\u0103direa reflect\u0103 posibilit\u0103\u021bi \u0219i, totodat\u0103, voin\u021ba cet\u0103\u021benilor de a \u021bine pasul cu modernizarea european\u0103. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, aspectul rural al principalelor trame stradale municipale \u00eencepuse s\u0103 se preschimbe \u00eentr-unul urban, iar promenada primise numele de \u201eCorso\u201d.
\nErau construc\u021bii modeste, care nu au rezistat vremurilor, mai ales \u00een urma dezvolt\u0103rii accelerate a ora\u0219ului.
\n\u00cen timpul st\u0103p\u00e2nirii \u0219i administra\u021biei austriece, pe timpul \u00eemp\u0103r\u0103tesei Maria Tereza, s-a unificat ora\u0219ul s\u00e2rb (die Raitzen Stadt, Civitas Rascianica) cu cel german (die Deutsche Stadt, Civitas Germanica), \u00een 1747 Aradul dob\u00e2ndind statut de ora\u0219 cameral.<\/p>\n
\n\u00cen 1770 a fost inaugurat\u0103 a treia prim\u0103rie, pe Strada Mare, o cl\u0103dire destul de serioas\u0103 pe atunci, dar modest\u0103 din perspectiva actual\u0103, construit\u0103 \u00een stil baroc provincial, la care ulterior a fost ad\u0103ugat un turn cu un orologiu. Aceasta a servit ca prim\u0103rie timp de 110 ani.![](\"https:\/\/www.banatulazi.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/07\/2000_5e49487ac0457.webp\")
<\/a>
\nCel mai important eveniment istoric g\u0103zduit aici a fost ultima consf\u0103tuire a guvernului revolu\u021bionar maghiar condus de Kossuth Lajos, \u00een data de 11 august 1849, \u00eenainte de \u00eenfr\u00e2ngerea revolu\u021biei. Cl\u0103direa a fost pus\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u00een 1880, \u00een locul ei fiind construit palatul cunoscut sub numele de \u201eDom\u00e1ny\u201d, \u00een Pia\u0163a Avram Iancu nr. 16.
\nConstruirea unei prim\u0103rii moderne, demn\u0103 de un ora\u0219 \u00een plin\u0103 dezvoltare \u0219i care dob\u00e2ndise \u00een anul 1834 titlul de ora\u0219 regesc liber, a fost pus\u0103 \u00een discu\u021bie \u00eenc\u0103 \u00eenainte de izbucnirea Revolu\u021biei din 1848. Situa\u021bia politic\u0103, dar \u0219i economic\u0103 au \u00eent\u00e2rziat lucr\u0103rile. Decizia final\u0103 a fost luat\u0103 de c\u0103tre consilierii locali abia \u00een anul 1872. Tot atunci a fost aprobat\u0103 \u0219i propunerea de a se ridica \u0219i un teatru nou, modern, pentru c\u0103 vechea cl\u0103dire a teatrului (1818), de fapt cea mai veche institu\u021bie cultural\u0103 de acest fel din interiorul arcului carpatic, nu mai corespundea nevoilor comunit\u0103\u021bii. Construirea unui asemena edificiu presupunea un efort financiar deosebit din partea municipalit\u0103\u021bii \u0219i nu a putut fi realizat\u0103 f\u0103r\u0103 un \u00eemprumut consistent de la o banc\u0103 vienez\u0103.<\/p>\n
\nDin cauza refluxului economic european de dup\u0103 anul de criza din 1873, noua construc\u021bie a fost executat\u0103 la parametri redu\u0219i fa\u021b\u0103 de proiectul ini\u021bial (al lui Lechner), cu concursul firmei ar\u0103deanului Francisc Pekar.
\n\u00cen c\u0103utarea unei solu\u021bii acceptabile economic, nu doar estetic, s-a cerut aprobarea arhitectului pentru simplificarea proiectului, f\u0103r\u0103 a se ajunge la vreun rezultat.<\/p>\n
\n\u00cen aceste condi\u021bii, mai modeste, \u00een 1874 edificiul prim\u0103riei era ridicat, \u00een anul urm\u0103tor fiind par\u021bial dat \u00een folosin\u021b\u0103. Ini\u021bial, ad\u0103postea doar 90 de birouri, o sal\u0103 festiv\u0103 \u0219i o sal\u0103 mai mic\u0103 pentru \u0219edin\u021be.
\nTrebuie spus c\u0103 \u00een acel timp era primar al Aradului un anume Atz\u00e9l P\u00e9ter. Turnul \u00eenalt de 54 m \u0219i sala festiv\u0103 au fost inaugurate mai t\u00e2rziu, pe 10 ianuarie 1877. <\/p>\n
\nAmplasat\u0103 \u00een centrul bulevardului, cl\u0103direa poart\u0103 pecetea stilului neorenascentist. \u00cencadrat\u0103 fiind de alte dou\u0103 cl\u0103diri impun\u0103toare, Palatul Cenad \u0219i Palatul Trezoreriei, formeaz\u0103 un ansamblu arhitectural \u00eenchegat. Iluminatul arhitectural, realizat \u00een timpurile moderne, pune \u0219i mai pronun\u021bat \u00een eviden\u021b\u0103 detaliile pe timp de noapte. Stilul cl\u0103dirii \u00eembin\u0103 neorenascentismul flamand cu stilul prim\u0103riilor medievale t\u00e2rzii. Planul imobileleor este \u00een form\u0103 de \u201eU\u201d, cu un turn central \u00eenalt de 54 m, iar orologiul din turn, adus din Elve\u021bia \u00een anul 1878, are un mecanism care la or\u0103 fix\u0103 \u200b\u200bc\u00e2nt\u0103, \u00een zilele noastre, \u201eOda Bucuriei\u201d de Ludwig van Beethoven. Cl\u0103direa este declarat\u0103 monument istoric, cu cod LMI AR-II-mB-00548.<\/p>\n<\/a><\/p>\n