[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/solidnews.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Stela-Giurgeanu.jpeg”]<\/p>\n
Exist\u0103 dou\u0103 feluri de oboseal\u0103. Cea a corpului \u0219i cea a sufletului. Pe prima o recunoa\u0219tem lesne. Vine dup\u0103 o zi lung\u0103 de munc\u0103, dup\u0103 o c\u0103l\u0103torie obositoare, dup\u0103 o perioad\u0103 de stres. Este o oboseal\u0103 fireasc\u0103 \u0219i, de cele mai multe ori, se vindec\u0103 prin somn, odihn\u0103 \u0219i timp. A doua \u00eens\u0103 e mai greu de acceptat. Nu trece dup\u0103 un week-end liber \u0219i nici dup\u0103 o vacan\u021b\u0103. Nu locuie\u0219te \u00een mu\u0219chi, ci \u00een sensurile dup\u0103 care ne ghid\u0103m via\u021ba. Este oboseala devenit\u0103 maladia t\u0103cut\u0103 a societ\u0103\u021bii noastre. Se insinueaz\u0103 \u00een fiecare zi, se strecoar\u0103 \u00een fiecare g\u00eend \u0219i \u00een fiecare gest printr-o \u00eentrebare scurt\u0103, capabil\u0103 s\u0103 paralizeze mecanismul supravie\u021buirii: ce sens mai are?<\/p>\n
Travers\u0103m o perioad\u0103 \u00een care via\u021ba merge \u00eenainte mai ales din iner\u021bie, nemaifiind ghidat\u0103 de idealuri, entuziasm, speran\u021b\u0103. Oamenii merg, dar nu mai \u0219tiu \u00eencotro \u0219i, mai grav, nu mai \u0219tiu de ce merg. Sociologul \u00c9mile Durkheim descria aceast\u0103 stare prin conceptul de anomie, acel moment de confuzie \u00een care regulile, valorile \u0219i sensurile care \u021bineau o societate \u00eempreun\u0103 \u00eencep s\u0103 se fisureze. Ceea ce era odinioar\u0103 excep\u021bional, dezorientarea, devine o atmosfer\u0103 permanent\u0103. Paradoxul este c\u0103 anomia contemporan\u0103 nu s-a instalat din cauza lipsurilor materiale. Dac\u0103 societ\u0103\u021bile trecutului traversau perioade de dezorientare provocate de foamete, boli sau r\u0103zboaie, noi s\u00eentem printre primele genera\u021bii care trebuie s\u0103 \u00eenve\u021be s\u0103 gestioneze abunden\u021ba. Avem mai multe posibilit\u0103\u021bi dec\u00eet oric\u00eend \u00een istorie, dar mai pu\u021bin chef de a tr\u0103i. Mai multe informa\u021bii, dar mai pu\u021bin\u0103 \u00een\u021belepciune. Mai multe op\u021biuni, dar mai pu\u021bine repere. Excesul de informa\u021bie, de divertisment, de alegeri \u0219i chiar de confort a produs un tip de dezorientare pentru care nu avem \u00eenc\u0103 instrumente culturale solide. Dac\u0103 lipsa oblig\u0103 la ac\u021biune \u0219i clarific\u0103 priorit\u0103\u021bile, abunden\u021ba produce adesea efectul opus: ne \u00eempr\u0103\u0219tie aten\u021bia \u0219i ne dilueaz\u0103 sensul. Pare c\u0103 societatea a urcat at\u00eet de mult treptele piramidei lui Maslow, \u00eenc\u00eet a obosit \u00eenainte de ultimul pas. Ne-am asigurat hrana, confortul \u0219i securitatea, dar autorealizarea, ultimul nivel al piramidei, a r\u0103mas un prag de care pare c\u0103 ne e fric\u0103.<\/p>\n
Desigur, putem invoca suprapunerea crizelor care marcheaz\u0103 prezentul. Pandemia de COVID abia se estompa c\u00eend a \u00eenceput r\u0103zboiul din Ucraina. Acesta nu s-a \u00eencheiat, iar alte r\u0103zboaie au izbucnit. Potrivit raportului anual \u201eConflict Trends\u201d, realizat de Institutul de Cercetare a P\u0103cii din Oslo, anul 2025 a fost al treilea cel mai s\u00eengeros de la sf\u00eer\u0219itul R\u0103zboiului Rece \u0219i anul cu cel mai mare num\u0103r de conflicte armate de dup\u0103 1946. \u0218i totu\u0219i, explica\u021bia l\u00eencezelii noastre nu poate fi at\u00eet de simpl\u0103. Dac\u0103 r\u0103zboaiele ar fi principala cauz\u0103 a pierderii sensului, atunci genera\u021biile care au traversat cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale ar fi trebuit s\u0103 fie cele mai dezorientate din istorie. Oamenii de atunci tr\u0103iau sub amenin\u021b\u0103ri incomparabil mai mari dec\u00eet cele ale prezentului. Cuno\u0219teau foamea, nesiguran\u021ba \u0219i moartea mult mai \u00eendeaproape dec\u00eet noi. \u0218i totu\u0219i, supravie\u021buirea era un coridor la cap\u0103tul c\u0103ruia lic\u0103rea speran\u021ba. Poate pentru c\u0103 vechile surse de sens, comunitatea, tradi\u021bia, religia, apartenen\u021ba, ofereau \u00eenc\u0103 un cadru \u00een care omul \u00ee\u0219i putea \u00een\u021belege locul \u00een lume.<\/p>\n
Ast\u0103zi, multe dintre aceste repere \u0219i-au pierdut autoritatea. Dumnezeu pare pentru unii o idee desuet\u0103. Spiritualitatea este adesea \u00eenlocuit\u0103 de formule rapide de dezvoltare personal\u0103, care promit revela\u021bii instantanee. Comunitatea a fost \u00eenlocuit\u0103 de re\u021belele sociale, care ofer\u0103 iluzia apartenen\u021bei. Identitatea, construit\u0103 c\u00eendva prin experien\u021be, cunoa\u0219tere, efort \u0219i \u00eencerc\u0103ri, este tot mai des \u00eenlocuit\u0103 de consum. Cump\u0103r\u0103m obiecte, experien\u021be \u0219i simboluri care \u00eencearc\u0103 s\u0103 umple goluri suflete\u0219ti. \u00cens\u0103 golul r\u0103m\u00eene. Este ca \u0219i cum ne-am hr\u0103ni sufletul cu fast-food: gustos, accesibil \u0219i satisf\u0103c\u0103tor pe moment, dar incapabil s\u0103 ofere hran\u0103 adev\u0103rat\u0103. Dup\u0103 fiecare por\u021bie, foamea revine. Poate c\u0103 tocmai aceast\u0103 foame ne\u00eentrerupt\u0103 ne epuizeaz\u0103. Nu lipsa sensului \u00een sine, ci alerg\u0103tura permanent\u0103 dup\u0103 sensuri prefabricate. Nu golul, ci \u00eencercarea disperat\u0103 de a-l umple cu orice.<\/p>\n
C\u00eend transform\u0103m mijloacele \u00een scopuri \u0219i confortul \u00een ideal suprem, c\u00eend credem c\u0103 tehnologiile, ideologiile sau obiectele ne pot oferi singure fericirea, uit\u0103m de fapt esen\u021bialul. Uit\u0103m c\u0103 sensul vie\u021bii nu poate fi desc\u0103rcat dintr-o aplica\u021bie \u0219i nici cump\u0103rat dintr-un magazin. Poate pentru c\u0103 se afl\u0103 \u00een lucrurile simple pe care, prin aburii confortului tehnologic, am ajuns s\u0103 le privim cu superioritate. \u00cen lumina unei dup\u0103-amiezi. \u00cen gustul unui ceai. \u00cen r\u00eesul unui prieten. \u00cen grija pentru cineva drag. \u00cen emo\u021bia unei c\u0103r\u021bi care ne schimb\u0103 felul de a privi lumea. S\u00eentem at\u00eet de ocupa\u021bi s\u0103 c\u0103ut\u0103m r\u0103spunsuri spectaculoase, \u00eenc\u00eet uit\u0103m s\u0103 observ\u0103m ceea ce d\u0103 consisten\u021b\u0103 fiec\u0103rei zile. Pentru c\u0103 sensul nu e ceva ce g\u0103sim, ci ceva ce construim. Se na\u0219te din responsabilit\u0103\u021bi, din oamenii pe care \u00eei iubim \u0219i din lucrurile pe care alegem s\u0103 le facem chiar \u0219i atunci c\u00eend nu exist\u0103 garan\u021bia succesului.<\/p>\n
Dar poate c\u0103 \u00eentrebarea \u201eCe sens mai are?\u201d nu este du\u0219manul nostru. Poate e semnul c\u0103 sufletul refuz\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pe pilot automat.<\/p>\n