{"id":1952191,"date":"2026-05-24T00:00:00","date_gmt":"2026-05-23T21:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1952191"},"modified":"2026-05-24T00:00:00","modified_gmt":"2026-05-23T21:00:00","slug":"astazi-despre-ion-caraion-scriitorul-buzoian-condamnat-la-moarte-despre-care-in-timpul-regimului-comunist-se-auzea-doar-la-europa-libera-comunismul-cu-fata-fascista-i-a-marcat-vi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1952191","title":{"rendered":"Ast\u0103zi despre Ion Caraion – scriitorul buzoian condamnat la moarte, despre care \u00een timpul regimului comunist se auzea doar la Europa Liber\u0103. \u201eComunismul cu fa\u021b\u0103 fascist\u0103\u201d i-a marcat via\u021ba. \u201eInsectele tovar\u0103\u0219ului Hitler\u201d – conduc\u0103torii unui regim detestat"},"content":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/zdvi.cname.ro\/_\/astazi-despre-ion-caraion—scriitorul-buzoian-despre-care-in-timpul-regimului-comunist-se-auzea-doar-la-europa-libera.-comunismul-cu-fata-fascista-i-a-marcat-viata\/mediaPool\/uWMEGzQ.png”]<\/p>\n

Educa\u021bie<\/a><\/p>\n

Ast\u0103zi despre Ion Caraion – scriitorul buzoian condamnat la moarte, despre care \u00een timpul regimului comunist se auzea doar la Europa Liber\u0103. \u201eComunismul cu fa\u021b\u0103 fascist\u0103\u201d i-a marcat via\u021ba. \u201eInsectele tovar\u0103\u0219ului Hitler\u201d – conduc\u0103torii unui regim detestat<\/h1>\n
\n
\n Distribuie: \u00a0
\n |<\/em><\/div>\n
<\/a><\/p>\n
Ziarul de Vrancea<\/a><\/h5>\n
24 mai 2026<\/span>9270 vizualiz\u0103ri<\/span><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
<\/a><\/div>\n

Ion Caraion<\/strong> (pseudonimul<\/a> literar al lui Stelian Diaconescu<\/strong>; n. 24 mai<\/a>1923<\/a>, P\u0103lici<\/a>, Buz\u0103u<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a> \u2013 d. 21 iulie<\/a>1986<\/a>, Lausanne<\/a>, Elve\u021bia<\/a>) a fost un scriitor<\/a>rom\u00e2n<\/a>.<\/p>\n

Public\u0103 dou\u0103 articole virulente: Criza culturii<\/em> \u0219i Criza omului<\/em> \u00een ziarul Jurnalul de diminea\u021b\u0103<\/em>. \u00centre 1950 \u0219i 1955 face \u00eenchisoare la Canalul Dun\u0103re-Marea Neagr\u0103<\/a> \u0219i minele de plumb de la Cavnic<\/a> \u0219i Baia Sprie<\/a>, \u00een urma unei condamn\u0103ri politice.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 \u00een martie 1958 este redactor al publica\u021biei Limb\u0103 \u0219i literatur\u0103<\/em>. Arestat din nou \u00een 1958, este condamnat la moarte pentru \u201etr\u0103dare\u201d, apoi, prin comutare, la munc\u0103 silnic\u0103 pe via\u021b\u0103. Este eliberat \u00een 1964, \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi de\u021binu\u021bi politici<\/a>. \u00ce\u0219i re\u00eencepe activitatea literar\u0103 \u00een 1966 cu volumul de versuri Eseu<\/em>. Scrie \u0219i public\u0103 \u00eentr-un tempo uluitor pentru a \u201erecupera anii ce i s-au furat\u201d prin pu\u0219c\u0103rii<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

S-a n\u0103scut \u00een comuna Ru\u0219av\u0103\u021b (azi Vipere\u0219ti<\/a>), satul P\u0103lici<\/a>, jude\u021bul Buz\u0103u, \u00eentr-o familie de \u021b\u0103rani. \u00centre 1935-1942 urmeaz\u0103 cursurile Liceului \u201eB. P. Hasdeu\u201d<\/a> din Buz\u0103u<\/a>, unde, din 1941, \u00eempreun\u0103 cu Alexandru Lungu<\/a>, redacteaz\u0103 revista de poezie Zarathustra<\/em>. \u00centre cei care au publicat \u00een acest\u01ce revist\u01ce \u00eel g\u01cesim \u0219i pe poetul Ion C. Pena<\/a>. Urmeaz\u0103 cursurile Facult\u0103\u021bii de Litere \u0219i Filozofie din Bucure\u0219ti<\/a> \u0219i lucreaz\u0103 la ziarele Timpul<\/em> (1942-1943) \u0219i Ecoul<\/em> (1943-1944).<\/p>\n

Debuteaz\u0103 \u00een 1939 \u00een Universul literar<\/em> \u0219i \u00een 1940 \u00een Curentul literar<\/em> cu versuri \u0219i recenzii. Volumul de versuri Panopticum<\/em> (Editura Prometeu<\/em>) este confiscat de cenzur\u0103. Din 1945 este secretar general de redac\u021bie la revista Lumea<\/em> (director G. C\u0103linescu<\/a>), \u00een 1947<\/a> este numit \u0219ef de pres\u0103 la Editura Funda\u021biilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti<\/a>). Editeaz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Virgil Ierunca<\/a>, revista de poezie \u00een cinci limbi Agora<\/em>, \u00een care public\u0103 poe\u021bi \u0219i esei\u0219ti prestigio\u0219i din \u021bar\u0103 \u0219i str\u0103in\u0103tate (revista a fost interzis\u0103 dup\u0103 primul num\u0103r).Finan\u021barea a fost ob\u021binut\u0103 de Octavian Neam\u021bu din bugetul prestigioasei Edituri a Funda\u021biilor Regale.<\/p>\n

Public\u0103 dou\u0103 articole virulente: Criza culturii<\/em> \u0219i Criza omului<\/em> \u00een ziarul Jurnalul de diminea\u021b\u0103<\/em>. \u00centre 1950 \u0219i 1955 face \u00eenchisoare la Canalul Dun\u0103re-Marea Neagr\u0103<\/a> \u0219i minele de plumb de la Cavnic<\/a> \u0219i Baia Sprie<\/a>, \u00een urma unei condamn\u0103ri politice.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 \u00een martie 1958 este redactor al publica\u021biei Limb\u0103 \u0219i literatur\u0103<\/em>. Arestat din nou \u00een 1958, este condamnat la moarte pentru \u201etr\u0103dare\u201d, apoi, prin comutare, la munc\u0103 silnic\u0103 pe via\u021b\u0103. Este eliberat \u00een 1964, \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi de\u021binu\u021bi politici<\/a>. \u00ce\u0219i re\u00eencepe activitatea literar\u0103 \u00een 1966 cu volumul de versuri Eseu<\/em>. Scrie \u0219i public\u0103 \u00eentr-un tempo uluitor pentru a \u201erecupera anii ce i s-au furat\u201d prin pu\u0219c\u0103rii.<\/p>\n

\u00cen 1981, familia Caraion prime\u0219te azil politic<\/a> \u00een Elve\u021bia \u0219i se stabile\u0219te la Lausanne, unde scriitorul editeaz\u0103 revistele interna\u021bionale Don Quijote<\/em> \u0219i Correspondances<\/em>. Atac\u0103 vehement \u201ecomunismul cu fa\u021b\u0103 fascist\u0103\u201d, demasc\u0103 un regim detestat, pe conduc\u0103torii \u0219i tor\u021bionarii s\u0103i \u00eentr-un volum \u00eentitulat Insectele tovar\u0103\u0219ului Hitler<\/em>. \u00cen ace\u0219ti ultimi ani ai activit\u0103\u021bii sale, Caraion a fost ajutat de prieteni credincio\u0219i, printre care mai ales Ion Solacolu<\/a>, care i-a deschis coloanele revistei Dialog<\/em>, din Germania federal\u0103<\/a>, \u0219i ale suplimentului ei literar. \u00cen iunie 1986, Solacolu \u00eencepe publicarea primului din cele \u0219ase Caiete Caraion<\/em>, \u00een care acesta figureaz\u0103 cu Apa de apoi<\/em>, poeme inedite, \u0219i Prima carte a exilului<\/em>.<\/p>\n

Rupt de \u021bar\u0103 \u0219i de r\u0103d\u0103cinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii \u00eentr-un eseu elocvent, Cuvintele \u00een exil<\/em>. El g\u0103se\u0219te totu\u0219i mijlocul de comunicare nemijlocit cu \u021bara, gra\u021bie redac\u021biei rom\u00e2ne a postului de radio BBC<\/a>, care-i difuzeaz\u0103 multe eseuri \u0219i profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui Ion Caraion, vizibil organizat\u0103 de organele de dezinformare din publica\u021biile comuniste din \u021bar\u0103, orchestrate \u00een primul r\u00e2nd de Eugen Barbu<\/a>, ca \u0219i de cele de extrem\u0103 dreapt\u0103 sau pretins na\u021bionaliste din exil.<\/p>\n

Ion Caraion s-a stins din via\u021b\u0103 la Lausanne, la 21 iulie 1986.<\/p>\n

Opera<\/strong><\/p>\n

Ion Caraion apar\u021bine, \u00eempreun\u0103 cu Geo Dumitrescu<\/a>, Constant Tonegaru<\/a>, Radu Stanca<\/a>, Ben Corlaciu<\/a>, \u0218tefan Augustin Doina\u0219<\/a> \u0219i al\u021bii momentului spiritual al anilor 1945-1946, la configurarea c\u0103ruia iau parte scriitori veni\u021bi din mai multe direc\u021bii estetice. O prelungire, mai \u00eent\u00e2i a suprarealismului<\/a> (Gherasim Luca<\/a>, Virgil Teodorescu<\/a>, Gellu Naum<\/a>), \u00een \u00eencercarea de a uni, dup\u0103 modelul lui Louis Aragon<\/a> \u0219i Paul Eluard<\/a>, dicteul automatic cu dialectica marxist\u0103<\/a> \u00een poeme sistematic dificile, apoi, tendin\u021ba de a moderniza miturile \u00eentr-o liric\u0103 programatic clar\u0103 \u0219i muzical\u0103, vizibil\u0103 \u00een crea\u021biile poe\u021bilor grupa\u021bi \u00een Cercul Literar de la Sibiu<\/a> \u0219i inaugurat\u0103 \u00een jurul revistei Albatros<\/em> \u0219i alte publica\u021bii de tinerii poe\u021bi contestatari din Bucure\u0219ti<\/a>. Nota comun\u0103 a acestor tineri, sensibiliza\u021bi de r\u0103zboi \u0219i dezam\u0103gi\u021bi de vechile tehnici poetice, era spiritul de contesta\u021bie manifestat \u00een toate domeniile, printr-o nega\u021bie energic\u0103, juvenil\u0103, a valorilor admise de \u0219coal\u0103. Poemul devine o confesiune liric\u0103 legat\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile imediate \u0219i animat\u0103 de limbajul str\u0103zii. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu aceast\u0103 genera\u021bie de scriitori, se \u0219tie. Unii au disp\u0103rut de pe scena vie\u021bii literare sub t\u0103v\u0103lugul realismului socialist<\/a>, al\u021bii au reap\u0103rut dup\u0103 dou\u0103 decenii de t\u0103cere, \u0219i reafirmarea lor a contribuit la resurec\u021bia poetic\u0103 din ultimul deceniu al secolului al XX-lea.<\/p>\n

Ion Caraion a tr\u0103it mai mult dec\u00e2t oricare destinul genera\u021biei lui. Primul volum, Panopticum<\/em> (1943), afirma cu mare gravitate teme ca nega\u021bia poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vie\u021bii comune, concretizate \u00een violen\u021ba limbajului. Luna, lacul, floarea etc. \u00eent\u00e2mpin\u0103 ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuz\u0103, prebiblic\u0103. E ceea ce sugereaz\u0103 poezia lui Ion Caraion din Panopticum<\/em> \u0219i din volumele ulterioare, Omul profilat pe cer<\/em> (1945), C\u00e2ntece negre<\/em> (1947), sufocat\u0103 de lucruri, acoperit\u0103 de un cer din care au disp\u0103rut toate constela\u021biile luminoase. Poezia Omul profilat pe cer<\/em>, din volumul cu acela\u0219i titlu, este un protest al \u201etinerilor furio\u0219i\u201d \u00eempotriva unei lumi ie\u0219ite din matc\u0103, debusolate, care \u00ee\u0219i consum\u0103 energiile haotic, \u00eentr-o enorm\u0103 dezl\u0103n\u021buire de for\u021be. imaginea \u201eomului profilat pe cer\u201d, reprezent\u00e2nd infernul existen\u021bei umane, este a unei fiin\u021be telurice uria\u0219e, emana\u021bie a ad\u00e2ncurilor con\u0219tiin\u021bei, hr\u0103nit\u0103 din toate atrocit\u0103\u021bile veacului. Ca \u0219i \u00een alte poeme, apocalipsul pe care \u00eel anun\u021b\u0103 poetul nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, el constituie reac\u021bia lui intim\u0103 \u00een fa\u021ba unui univers compact, de o grea materialitate. Exist\u0103 \u0219i reac\u021bia contrar\u0103, mai ales \u00een poeziile din tinere\u021be: sfidarea, provocarea universului, \u00een stilul insolent, teribilist al genera\u021biei sale.<\/p>\n

Tendin\u021ba volumelor ulterioare (Eseu<\/em>, 1966; Diminea\u021ba nim\u0103nui<\/em>, 1967) e de a \u00eenchide confesiunea \u00een broderia savant\u0103 a imaginilor. Poetul d\u0103 sentimentul c\u0103 scrie nu pentru a dezv\u0103lui o experien\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103, ci parc\u0103 pentru a o uita. Cititorul are impresia c\u0103 versurile \u00eenchid o parabol\u0103 care se cere decodificat\u0103, c\u0103 poetul repune, f\u0103r\u0103 \u00eencetare, totul \u00een discu\u021bie. Nu se poate vorbi atunci de o evolu\u021bie \u00een poezia lui, de o \u00eenl\u0103n\u021buire de teme, de epuizarea unui subiect, ci de abordarea altuia \u00een culegerea ce-i urmeaz\u0103. Poetul redebuteaz\u0103 de fiecare dat\u0103, reia \u00een noul poem tema pe care tocmai a p\u0103r\u0103sit-o.<\/p>\n

De remarcat este activitatea prestigioas\u0103 de traduc\u0103tor a lui Ion Caraion din, printre al\u021bii, Guillaume Apollinaire<\/a>, Charles Baudelaire<\/a>, Albert Camus<\/a>, Andr\u00e9 Gide<\/a>, Andr\u00e9 Malraux<\/a>, Saint-John Perse<\/a>, Ezra Pound<\/a>, Rainer Maria Rilke<\/a>, Anna Ahmatova<\/a> etc.<\/p>\n

Versuri<\/strong><\/p>\n