\u00cen aparen\u021b\u0103, tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 privilegiat\u0103: aproape oricine \u0219tie s\u0103 citeasc\u0103. Alfabetizarea nu mai este un lux, iar accesul la texte este mai larg dec\u00eet \u00een orice alt moment al istoriei. \u0218i totu\u0219i, aceast\u0103 eviden\u021b\u0103 ascunde o fragilitate tot mai vizibil\u0103. A \u0219ti s\u0103 cite\u0219ti nu mai \u00eenseamn\u0103, neap\u0103rat, s\u0103 \u00een\u021belegi. Un paradox \u00eencepe s\u0103 se contureze: pe m\u0103sur\u0103 ce lectura devine mai accesibil\u0103, competen\u021ba real\u0103 de a lucra cu textele pare s\u0103 se erodeze.<\/p>\n
Doi cercet\u0103tori ai lecturii de la Universitatea din Berna, Oliver Lubrich \u0219i Thomas Nehrlich, atrag aten\u021bia asupra unei realit\u0103\u021bi incomode: studen\u021bii ajung la universitate f\u0103r\u0103 tehnici de lectur\u0103 solide \u0219i e\u0219ueaz\u0103 adesea nu din lips\u0103 de inteligen\u021b\u0103, ci din incapacitatea de a gestiona volumul \u0219i complexitatea textelor. Aceast\u0103 constatare, sus\u021bin cei doi, nu este doar un diagnostic academic, ci spune ceva esen\u021bial despre felul \u00een care ne raport\u0103m, ca societate, la cunoa\u0219tere. Pentru c\u0103 lectura nu este doar un instrument de studiu, ci o form\u0103 de autonomie intelectual\u0103. Unul dintre primele lucruri care se schimb\u0103 nu este cantitatea, ci calitatea lecturii, sus\u021bin cei doi cercet\u0103tori germani, \u00eentr-un interviu pentru publica\u021bia german\u0103\u00a0WELT.<\/em>\u00a0Textele nu mai s\u00eent parcurse \u00een mod linear, ci \u201escanate\u201d. PDF-urile s\u00eent derulate rapid, fragmentele s\u00eent extrase, ideile s\u00eent \u201eculese\u201d \u00een grab\u0103.<\/p>\n Thomas Nehrlich observ\u0103 c\u0103 lectura digital\u0103, bazat\u0103 pe\u00a0scroll<\/em>, afecteaz\u0103 profund modul \u00een care asimil\u0103m informa\u021bia: \u201eAsimil\u0103m mai pu\u021bin precis \u0219i mai pu\u021bin durabil dec\u00eet atunci c\u00eend citim pe h\u00eertie\u201d. Aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 nu \u021bine doar de suport, ci de aten\u021bie. Cartea tip\u0103rit\u0103 impune o anumit\u0103 disciplin\u0103 a privirii, \u00een timp ce ecranul \u00eencurajeaz\u0103 fragmentarea. Astfel, lectura devine mai degrab\u0103 un act de consum dec\u00eet unul de construc\u021bie. Nu mai \u201eintr\u0103m\u201d \u00een text, ci \u00eel travers\u0103m. Nu mai dialog\u0103m cu el, ci \u00eel folosim. Aceast\u0103 transformare este subtil\u0103, dar are consecin\u021be profunde. Pentru c\u0103, \u00een lipsa unei rela\u021bii active cu textul, \u00een\u021belegerea devine superficial\u0103, iar memoria \u2013 fragil\u0103.<\/p>\n Lectura, un me\u0219te\u0219ug uitat<\/em><\/p>\n Exist\u0103 o idee pe care sistemul educa\u021bional pare s\u0103 o fi abandonat: lectura nu este doar o abilitate de baz\u0103, ci un me\u0219te\u0219ug care se \u00eenva\u021b\u0103. \u00cen mod tradi\u021bional, lectura presupunea un set de practici concrete: sublinierea, adnotarea, extragerea ideilor, organizarea lor. Era un proces activ, aproape fizic, \u00een care cititorul intervenea asupra textului. \u201eA citi un text \u0219tiin\u021bific \u00eenseamn\u0103 de fapt a-l analiza critic\u201d, explic\u0103 Nehrlich, insist\u00eend asupra dimensiunii practice a acestui proces.<\/p>\n Ast\u0103zi, aceste tehnici s\u00eent tot mai rar predate. \u00cen \u0219coli, accentul cade adesea pe interpret\u0103ri generale sau pe judec\u0103\u021bi morale despre personaje, ca \u0219i cum literatura ar fi o galerie de cazuri etice, nu un sistem complex de semnifica\u021bii. Rezultatul este o genera\u021bie care cite\u0219te, dar nu \u0219tie s\u0103 lucreze cu ceea ce cite\u0219te. Iar universit\u0103\u021bile s\u00eent nevoite s\u0103 compenseze aceste lacune prin cursuri introductive, menite s\u0103 refac\u0103 ceea ce ar fi trebuit construit anterior. Lectura devine astfel o competen\u021b\u0103 pierdut\u0103 \u0219i recuperat\u0103 t\u00eerziu \u2013 uneori prea t\u00eerziu.<\/p>\n \u00cen epoca Inteligen\u021bei Artificiale, lectura risc\u0103 s\u0103 fie externalizat\u0103. Textele s\u00eent rezumate automat, ideile s\u00eent filtrate, informa\u021bia este livrat\u0103 \u201egata procesat\u0103\u201d. \u00cen acest context, Lubrich \u0219i Nehrlich introduc un concept esen\u021bial: autonomia \u00een lectur\u0103. Nu este vorba despre a refuza tehnologia, ci despre a nu renun\u021ba la capacitatea de a \u00een\u021belege singuri un text. Diferen\u021ba este fundamental\u0103. A folosi un rezumat generat de AI poate fi util, dar nu echivaleaz\u0103 cu procesul de lectur\u0103. Pentru c\u0103 lectura nu \u00eenseamn\u0103 doar extragerea informa\u021biei, ci \u0219i formarea g\u00eendirii. Autonomia \u00een lectur\u0103 este, \u00een acest sens, o form\u0103 de libertate. Ea ne protejeaz\u0103 de dependen\u021b\u0103 intelectual\u0103 \u0219i ne permite s\u0103 ne construim propriile interpret\u0103ri. F\u0103r\u0103 ea, devenim vulnerabili la simplific\u0103ri, la manipulare, la idei preluate f\u0103r\u0103 filtrare. Iar \u00eentr-o lume \u00een care informa\u021bia este abundent\u0103, dar aten\u021bia limitat\u0103, aceast\u0103 autonomie devine mai important\u0103 ca oric\u00eend.<\/p>\n Cum citesc cititorii performan\u021bi<\/em><\/p>\n Dac\u0103 lectura este un me\u0219te\u0219ug, atunci exist\u0103 \u0219i \u201emeseria\u0219i\u201d. Cititorii performan\u021bi nu s\u00eent neap\u0103rat cei care citesc mai mult, ci cei care citesc mai bine. Lubrich indic\u0103 trei direc\u021bii esen\u021biale care definesc lectura avansat\u0103: retorica, naratologia \u0219i structuralismul. Acestea nu s\u00eent doar concepte teoretice, ci instrumente care schimb\u0103 modul \u00een care vedem un text. Retorica ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegem cum s\u00eent construite argumentele \u0219i, mai ales, cum \u00eencearc\u0103 ele s\u0103 ne influen\u021beze. \u00cen absen\u021ba acestei competen\u021be, s\u00eentem, spune Lubrich, \u201eaproape lipsi\u021bi de ap\u0103rare\u201d \u00een fa\u021ba manipul\u0103rii. Naratologia ne \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 privim povestea ca pe o construc\u021bie: cine spune, din ce perspectiv\u0103, \u00een ce ordine. Aceast\u0103 sensibilitate devine crucial\u0103 \u00eentr-o lume \u00een care realitatea este adesea mediat\u0103 prin nara\u021biuni concurente. Structuralismul, la r\u00eendul s\u0103u, ne oblig\u0103 s\u0103 fim aten\u021bi la detalii: imagini, simboluri, rela\u021bii subtile \u00eentre elemente. Este o form\u0103 de lectur\u0103 care nu se mul\u021bume\u0219te cu suprafa\u021ba.<\/p>\n Aceste metode nu s\u00eent doar pentru speciali\u0219ti. Ele s\u00eent, de fapt, moduri de a g\u00eendi. Iar dob\u00eendirea lor extinde lectura dincolo de literatur\u0103, \u00een via\u021ba de zi cu zi.<\/p>\n A citi \u00eenseamn\u0103 a interpreta<\/em><\/p>\n Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le subliniaz\u0103 cei doi cercet\u0103tori este diversitatea metodelor de lectur\u0103. Nu exist\u0103 o singur\u0103 modalitate corect\u0103 de a citi un text. \u201eCartea noastr\u0103\u00a0(Lesen lernen. Eine literaturwissenschaftliche Einf\u00fchrung)<\/em>\u00a0ar putea la fel de bine s\u0103 se numeasc\u0103 \u00abDou\u0103sprezece moduri de a citi o carte\u00bb\u201d, spune Nehrlich. Aceast\u0103 pluralitate nu este un defect, ci o resurs\u0103. Ea ne permite s\u0103 abord\u0103m acela\u0219i text din perspective diferite, s\u0103-l \u00een\u021belegem mai profund. Lectura devine astfel un act de interpretare, nu de decodare. Nu mai este vorba despre \u201ece spune textul\u201d, ci despre \u201ecum poate fi \u00een\u021beles\u201d. Aceast\u0103 schimbare de perspectiv\u0103 este esen\u021bial\u0103 pentru formarea unei g\u00eendiri critice. Pentru c\u0103 ne oblig\u0103 s\u0103 accept\u0103m ambiguitatea, s\u0103 compar\u0103m interpret\u0103ri, s\u0103 ne asum\u0103m propriile concluzii.<\/p>\n Una dintre cele mai sensibile dimensiuni ale lecturii este capacitatea de a identifica ideologia dintr-un text. Nu doar ceea ce se spune conteaz\u0103, ci \u0219i ceea ce se ascunde \u00een spatele cuvintelor. Critica ideologic\u0103 nu este o disciplin\u0103 izolat\u0103, ci o component\u0103 transversal\u0103 a lecturii avansate. Ea presupune identificarea intereselor \u2013 economice, sociale, politice \u2013 care modeleaz\u0103 discursul. Lubrich explic\u0103 faptul c\u0103 aceste abord\u0103ri s\u00eent integrate \u00een lectura istoric\u0103 \u0219i includ perspective marxiste sau din \u0219tiin\u021bele sociale. Scopul nu este de a \u201edemasca\u201d textul, ci de a-l \u00een\u021belege \u00een contextul s\u0103u. Aceast\u0103 competen\u021b\u0103 devine crucial\u0103 \u00eentr-o epoc\u0103 dominat\u0103 de discursuri persuasive. F\u0103r\u0103 ea, cititorul risc\u0103 s\u0103 confunde opinia cu realitatea \u0219i nara\u021biunea cu adev\u0103rul.<\/p>\n Criza textului \u201epur\u201d<\/em><\/p>\n Un alt fenomen semnalat este declinul textelor f\u0103r\u0103 suport vizual. Lectura pare s\u0103 aib\u0103 nevoie tot mai mult de imagini, de sunet, de dinamism. Textele se scurteaz\u0103, iar aten\u021bia se mut\u0103 c\u0103tre formate hibride: video,\u00a0storytelling<\/em>\u00a0vizual, con\u021binut fragmentat. \u00cen acest context, lectura tradi\u021bional\u0103 pare c\u0103 pierde terenul. \u0218i totu\u0219i, aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 nu este unidirec\u021bional\u0103. Exist\u0103 \u0219i o mi\u0219care de sens contrar: o revenire la lectur\u0103 ca experien\u021b\u0103 lent\u0103, atent\u0103, aproape meditativ\u0103. Lubrich compar\u0103 acest fenomen cu revenirea vinilului: un obiect considerat dep\u0103\u0219it devine, paradoxal,\u00a0\u201ecool\u201d.<\/em>\u00a0Cartea tip\u0103rit\u0103 \u00eencepe s\u0103 capete o valoare similar\u0103, nu doar prin con\u021binut, ci \u0219i prin form\u0103.<\/p>\n \u00centr-o lume accelerat\u0103, lectura lent\u0103 devine un act de rezisten\u021b\u0103. Nu \u00een sens militant, ci existen\u021bial. A citi \u00eenseamn\u0103 a-\u021bi acorda timp. A r\u0103m\u00eene \u00eentr-un text. A accepta complexitatea. \u00centr-o cultur\u0103 a vitezei, aceste gesturi cap\u0103t\u0103 o semnifica\u021bie nou\u0103. Semnele acestei reveniri s\u00eent vizibile: oameni care citesc din nou \u00een tren, edi\u021bii de colec\u021bie, comunit\u0103\u021bi de cititori, chiar \u0219i tendin\u021be sociale \u00een care lectura devine un element de identitate. Poate c\u0103 nu asist\u0103m la dispari\u021bia lecturii, ci la o transformare a ei. Una \u00een care cantitatea scade, dar intensitatea cre\u0219te.<\/p>\n Diagnosticul oferit de cercet\u0103torii din Berna este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00eengrijor\u0103tor. Dar nu este lipsit de nuan\u021be. Pe de o parte, exist\u0103 o pierdere real\u0103 a tehnicilor de lectur\u0103 \u0219i o superficializare a rela\u021biei cu textul. Pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 \u0219i semne de revitalizare, de redescoperire a lecturii ca experien\u021b\u0103. Aceast\u0103 tensiune define\u0219te prezentul. Nu tr\u0103im sf\u00eer\u0219itul lecturii, ci o perioad\u0103 de tranzi\u021bie. Iar \u00een centrul acestei tranzi\u021bii se afl\u0103 o \u00eentrebare esen\u021bial\u0103: mai vrem s\u0103 fim cititori autonomi? Poate c\u0103 cea mai important\u0103 lec\u021bie a acestui moment este c\u0103 lectura nu este un dat, ci o practic\u0103. Ea trebuie \u00eenv\u0103\u021bat\u0103, cultivat\u0103, exersat\u0103.<\/p>\n A \u0219ti s\u0103 cite\u0219ti nu mai este suficient. Trebuie s\u0103 \u0219tii cum s\u0103 cite\u0219ti. \u00cen lipsa acestei competen\u021be, risc\u0103m s\u0103 devenim doar ni\u0219te consumatori de texte, nu interpre\u021bi ai lor. S\u0103 fim informa\u021bi, dar nu profunzi. S\u0103 avem acces la cunoa\u0219tere, dar nu \u0219i capacitatea de a o integra. Iar lectura, \u00een forma ei profund\u0103, r\u0103m\u00eene una dintre pu\u021binele practici care ne oblig\u0103 s\u0103 g\u00eendim cu adev\u0103rat.<\/p>\n![](\"https:\/\/www.dilema.ro\/images\/5-2026\/stim-sa-citim-dar-mai-stim-cum-sa-citim2.jpg\")
<\/p>\n