[analyse_image type=”featured” src=””]<\/p>\n
C\u00e2nd am trecut ultima dat\u0103 pe la Arbore, casa-muzeu Toader Hrib era r\u0103mas\u0103 tot ca o ran\u0103 \u00een centrul comunei. St\u0103ruie o \u00eentrebare: organele locale, dar \u0219i cele jude\u021bene, n-ar fi trebuit s\u0103 se implice cumva \u00een salvarea colec\u021biei, important\u0103 muzeistic tocmai prin bric-a-brac-ul spectaculos, unic \u0219i inimitabil? Cu mai bine de jum\u0103tate de veac \u00een urm\u0103, u\u0219a casei de la Arbore mi-a deschis-o Magdalina. Nu \u0219tiam c\u0103-i complet surd\u0103; suferise de tifos \u00een 1942 \u0219i, de atunci, n-auzea deloc. R\u0103m\u0103sesem \u00een cerdac, \u00eempreun\u0103 cu poeta Floren\u021ba Albu (a plecat \u0219i ea de mult din aceast\u0103 lume), care-mi propusese vizita la \u201eun \u021b\u0103ran bucovinean care o s\u0103 te<\/em>uimeasc\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n Magdalina \u00eentreba din ochi ce poftesc cei doi or\u0103\u0219eni \u0219i, c\u00e2nd ne-a citit pe buze numele Toader<\/em>, s-a dat la o parte, poftindu-ne \u00een casa-muzeu. A ap\u0103rut \u0219i Toader Hrib \u2013 desigur, \u00een costum na\u021bional bucovinean. Parc\u0103 v\u0103d \u0219i acum ochii lui mari, alba\u0219tri, ochi de cine-vedet\u0103, u\u0219or osteni\u021bi, totu\u0219i, lumino\u0219i \u0219i p\u0103trunz\u0103tori. Meritul descoperirii \u021b\u0103ranului autodidact \u00een postura de scriitor (\u021binea un jurnal-cronic\u0103 de-a dreptul formidabil prin sinceritate, originalitate \u0219i total\u0103 lips\u0103 de contrafacere) \u00eei revine Floren\u021bei Albu. Ea a atras aten\u021bia Editurii Junimea<\/em> (eram atunci director) \u0219i iat\u0103-ne ajun\u0219i \u00een ciudata cas\u0103-muzeu.<\/p>\n Cam a\u0219a ar\u0103ta, inventariat succint de Floren\u021ba, interiorul de la Arbore: \u201ecioburi de lut ars \u0219i pa\u0219nice unelte de lemn, al\u0103turi de armele tuturor r\u0103zboaielor \u2013 iatagane, zale ruginite, c\u0103r\u021bi \u0219i ghiulele, l\u0103zi pentru grenade l\u00e2ng\u0103 l\u0103zile de zestre, opinci ag\u0103\u021bate de roata unui tun; un meteorit l\u00e2ng\u0103 c\u0103rbunii stin\u0219i \u00eentr-o strachin\u0103, desc\u00e2nta\u021bi c\u00e2ndva, leac pentru spaime; monedele tuturor t\u00e2rgurilor \u00eencheiate pe acest p\u0103m\u00e2nt, cu valoarea \u0219tears\u0103 \u0219i efigiile uitate de timp; plugul de lemn \u0219i balan\u021ba, l\u00e2ng\u0103 \u201eocaua lui Cuza\u201d \u0219i \u201eIstoria frumosului Arghir\u201d tip\u0103rit\u0103 \u00een chirilic\u0103; scara \u0219eii haiducului Darie, l\u00e2ng\u0103 fluiere \u0219i-un cimpoi\u201d\u2026. etc., etc., etc. Un fantastic bric-a-brac, chemat s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie pentru un \u201ea fost odat\u0103\u201d, sub cronic\u0103rescul \u00eendemn \u201es\u0103 s\u0103 \u0219tie<\/em>\u201d.<\/p>\n Am tip\u0103rit Cronica de la Arbore<\/em> \u00een mai multe edi\u021bii. La una dintre lans\u0103ri, am trimis ma\u0219ina editurii s\u0103-l aduc\u0103 la Ia\u0219i pe mo\u0219 Toader din \u021aara de Sus. C\u00e2nd a ap\u0103rut, falnic, \u00een u\u0219a libr\u0103riei \u201eJunimea\u201d, \u00eembr\u0103cat \u00een bundi\u021b\u0103 tivit\u0103 cu jder, un murmur de surprindere s-a strecurat dintr-un cap\u0103t \u00een cel\u0103lalt al s\u0103lii: era cel dint\u00e2i \u021b\u0103ran autentic invitat s\u0103-\u0219i lanseze o carte la Ia\u0219i. Circulase informa\u021bia c\u0103 are niscaiva \u201escame\u201d la dosar: \u00eentr-adev\u0103r, f\u0103cuse ani buni de pu\u0219c\u0103rie politic\u0103. Prin 1949, un binevoitor l-a turnat c\u0103 ascult\u0103 posturi str\u0103ine du\u0219m\u0103noase. I s-a confiscat \u201ecorpul delict\u201d (aparatul de radio marca \u201ePionier\u201d). La proces, Toader a ar\u0103tat \u201eonoratei\u201d instan\u021be c\u0103, av\u00e2nd doar unde lungi, aparatul \u201ePionier\u201d n-avea cum prinde posturile emise pe Europa Liber\u0103<\/em> doar pe unde scurte \u0219i ultra-scurte. Degeaba: a contat turn\u0103toria, nu eviden\u021ba! De fapt, povestea lui cu Securitatea avea alte temeiuri: \u00een perioada interbelic\u0103 Toader Hrib, frunta\u0219 al satului, fusese c\u00e2\u021biva ani primar la Arbore. Erau c\u0103uta\u021bi cu os\u00e2rdie \u201eodio\u0219ii fo\u0219ti\u201d de alt\u0103dat\u0103 \u0219i, dac\u0103 nu se putea afla urm\u0103 de motive care s\u0103 justifice c\u00e2t de c\u00e2t o condamnare, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de ru\u0219ine se inventau\u2026<\/p>\n \u00cen v\u00e2rtejul tuturor \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor rostogolite peste Rom\u00e2nia post-revolu\u021bionar\u0103, Cronica de la Arbore<\/em> a cobor\u00e2t \u00een nedreapt\u0103 uitare. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a fost, totu\u0219i, reeditat\u0103 \u2013 nu \u0219tiu dac\u0103 av\u00e2nd \u0219i necesarele autoriz\u0103ri de copyright \u2013 dar, la urma urmei, bine c\u0103 este \u0219i poate fi comandat\u0103 cu pre\u021buri de nimic pe net. Cine o recite\u0219te, va fi bucurat de redescoperirea unui univers rural profund original, cu adev\u0103rat rom\u00e2nesc, emo\u021bionant prin simplitate, directe\u021be \u0219i entuziasmant\u0103 sinceritate totodat\u0103\u2026<\/p>\n Dup\u0103 ani \u0219i ani, l-am vizitat din nou pe mo\u0219 Toader. A\u0219a surd\u0103 cum era, Magdalina auzise de mult chemarea cerurilor, plec\u00e2nd pe lumea cealalt\u0103. Toader Hrib nu mai avea nici glas, nici putere \u2013 dar nu se d\u0103dea b\u0103tut: \u0219i-a \u00eenregistrat prezentarea muzeului pe casetofonul ce-l purta ag\u0103\u021bat la g\u00e2t. C\u00e2nd se ivea vreun vizitator, d\u0103dea drumul la band\u0103 \u0219i-\u0219i \u00eenso\u021bea vocea de alt\u0103dat\u0103 cu gestic\u0103 de dirijor, ar\u0103t\u00e2nd cu c\u00e2rja, de pe scaun, obiectul despre care se f\u0103cea vorbire \u00een difuzor. Apoi, s-a mutat \u0219i Toader Hrib \u00een ceruri.<\/p>\n Pe site-ul Prim\u0103riei Arbore, Muzeul, cu fotografie cu tot, continu\u0103 s\u0103 existe, numai c\u0103, la un moment dat, informa\u021biile se contenesc brusc, f\u0103r\u0103 nici o deslu\u0219ire privind dispari\u021bia de facto<\/em> a obiectivului, soarta inventarului, starea lui actual\u0103, perspectivele. Nimeni nu pare a se \u00eendura s\u0103 decreteze moartea muzeului care, recunoscut oficial \u00een 1966, avea \u00een anul 1979 nu mai pu\u021bin de 70.000 de vizitatori (totu\u0219i, cifra \u00een circula\u021bie pe net mi se pare mult exagerat\u0103 \u2013 ar \u00eensemna vreo 200 zilnic!) \u0219i \u00eenc\u0103 figureaz\u0103 ca viabil \u00een lista general\u0103 a muzeelor din Rom\u00e2nia. De fapt, nu \u0219i de drept, Muz\u0103ul<\/em> a murit \u00een 1991, odat\u0103 cu plecarea lui Mo\u0219 Toader la cele sfinte \u0219i trecerea averii lui (adic\u0103, Muzeul) \u00een proprietatea mo\u0219tenitorilor. (Parc\u0103 prev\u0103z\u00e2nd ce se va petrece, Toader mi-a spus odat\u0103 c\u0103 una dintre cimotii l-a \u00eentrebat de ce se ostene\u0219te at\u00e2ta cu muzeul, \u201ec\u0103 doar<\/em>nu face pere, nu d\u0103 lapte\u201d.)<\/em> N-ai cum repro\u0219a rubedeniilor ce s-au repezit s\u0103 v\u00e2nd\u0103 tot ce prezenta oarecare interes, mai \u00eent\u00e2i icoanele vechi, c\u0103 n-au bruma de cultur\u0103 \u00een stare s\u0103 priceap\u0103 tr\u0103irea istoriei na\u021biei mai departe de \u00eentreb\u0103ri precum \u201eface pere, d\u0103 lapte?\u201d Dar\u0103mite s\u0103 mai \u0219i \u00een\u021beleag\u0103 un inedit muzeu s\u0103tesc ca valoros e\u0219alon reprezentativ al patrimoniului na\u021bional. Probabil c\u0103, pentru ei, Ocaua lui Cuza<\/em> din muzeu nu era altceva dec\u00e2t o can\u0103 de tabl\u0103 \u0219i-at\u00e2t!<\/p>\n M\u0103-\u00eentreb dac\u0103 autorit\u0103\u021bile nu puteau s\u0103 fac\u0103 mai mult \u0219i am senza\u021bia c\u0103 muzeografii jude\u021beni priveau cu legitim\u0103 condescenden\u021b\u0103 \u00eentreg bric-a-brac-ul \u0219tirb \u0219tiin\u021bific dup\u0103 legile muzeologiei, numai c\u0103 tocmai prin asta ineditul muzeu \u00ee\u0219i \u00eenzecea valoarea, fiind de interes pentru investi\u021bia curat\u0103 \u0219i necoafat\u0103 de grai \u0219i suflet rom\u00e2nesc! Dac\u0103 nu cumva deranjau \u0219i cifrele audien\u021bei (cum am spus, cred exagerate), dac\u0103 erau comparate cu cele ale institu\u021biilor av\u00e2nd statut oficial. Prim\u0103ria, ce putea s\u0103 fac\u0103? Cel mult, s\u0103 pretind\u0103, la vreme, consemnarea traseului lucr\u0103rilor v\u00e2ndute, pentru o ipotetic\u0103 recuperare pies\u0103 cu pies\u0103 \u00een perspectiva de\u2013a dreptul utopic\u0103 a unei refaceri. Acum e mult prea t\u00e2rziu.<\/p>\n Cur\u00e2nd, se vor \u00eemplini 130 de ani de la na\u0219terea unui mare bucovinean \u2013 Toader Hrib. A r\u0103mas s\u0103-i aminteasc\u0103 luminoasa trud\u0103 Cronica.<\/em> C\u0103reia i s-ar potrivi cele scrise de un \u021b\u0103ran din Arbore despre un f\u00e2nt\u00e2nar din sat: De c\u00e2te ori bem ap\u0103 din asemenea f\u00e2nt\u00e2ni, ne-au \u00eenv\u0103\u021bat tata s\u0103 zicem bogdaproste de sufletul cui au f\u0103cut-o!<\/em><\/p>\n<\/div>\n C\u00e2nd am trecut ultima dat\u0103 pe la Arbore, casa-muzeu Toader Hrib era r\u0103mas\u0103 tot ca o ran\u0103 \u00een centrul comunei. St\u0103ruie o \u00eentrebare: organele locale, dar \u0219i cele jude\u021bene, n-ar fi trebuit s\u0103 se implice cumva \u00een salvarea colec\u021biei, important\u0103 muzeistic tocmai prin bric-a-brac-ul spectaculos, unic \u0219i inimitabil? Cu mai bine de jum\u0103tate de veac \u00een urm\u0103, u\u0219a casei de la Arbore mi-a deschis-o Magdalina. Nu \u0219tiam c\u0103-i complet surd\u0103; suferise de tifos \u00een 1942 \u0219i, de atunci, n-auzea deloc. R\u0103m\u0103sesem \u00een cerdac, \u00eempreun\u0103 cu poeta Floren\u021ba Albu (a plecat \u0219i ea de mult din aceast\u0103 lume), care-mi propusese vizita la \u201eun \u021b\u0103ran bucovinean care o s\u0103 te<\/em>uimeasc\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n Magdalina \u00eentreba din ochi ce poftesc cei doi or\u0103\u0219eni \u0219i, c\u00e2nd ne-a citit pe buze numele Toader<\/em>, s-a dat la o parte, poftindu-ne \u00een casa-muzeu. A ap\u0103rut \u0219i Toader Hrib \u2013 desigur, \u00een costum na\u021bional bucovinean. Parc\u0103 v\u0103d \u0219i acum ochii lui mari, alba\u0219tri, ochi de cine-vedet\u0103, u\u0219or osteni\u021bi, totu\u0219i, lumino\u0219i \u0219i p\u0103trunz\u0103tori. Meritul descoperirii \u021b\u0103ranului autodidact \u00een postura de scriitor (\u021binea un jurnal-cronic\u0103 de-a dreptul formidabil prin sinceritate, originalitate \u0219i total\u0103 lips\u0103 de contrafacere) \u00eei revine Floren\u021bei Albu. Ea a atras aten\u021bia Editurii Junimea<\/em> (eram atunci director) \u0219i iat\u0103-ne ajun\u0219i \u00een ciudata cas\u0103-muzeu.<\/p>\n Cam a\u0219a ar\u0103ta, inventariat succint de Floren\u021ba, interiorul de la Arbore: \u201ecioburi de lut ars \u0219i pa\u0219nice unelte de lemn, al\u0103turi de armele tuturor r\u0103zboaielor \u2013 iatagane, zale ruginite, c\u0103r\u021bi \u0219i ghiulele, l\u0103zi pentru grenade l\u00e2ng\u0103 l\u0103zile de zestre, opinci ag\u0103\u021bate de roata unui tun; un meteorit l\u00e2ng\u0103 c\u0103rbunii stin\u0219i \u00eentr-o strachin\u0103, desc\u00e2nta\u021bi c\u00e2ndva, leac pentru spaime; monedele tuturor t\u00e2rgurilor \u00eencheiate pe acest p\u0103m\u00e2nt, cu valoarea \u0219tears\u0103 \u0219i efigiile uitate de timp; plugul de lemn \u0219i balan\u021ba, l\u00e2ng\u0103 \u201eocaua lui Cuza\u201d \u0219i \u201eIstoria frumosului Arghir\u201d tip\u0103rit\u0103 \u00een chirilic\u0103; scara \u0219eii haiducului Darie, l\u00e2ng\u0103 fluiere \u0219i-un cimpoi\u201d\u2026. etc., etc., etc. Un fantastic bric-a-brac, chemat s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie pentru un \u201ea fost odat\u0103\u201d, sub cronic\u0103rescul \u00eendemn \u201es\u0103 s\u0103 \u0219tie<\/em>\u201d.<\/p>\n Am tip\u0103rit Cronica de la Arbore<\/em> \u00een mai multe edi\u021bii. La una dintre lans\u0103ri, am trimis ma\u0219ina editurii s\u0103-l aduc\u0103 la Ia\u0219i pe mo\u0219 Toader din \u021aara de Sus. C\u00e2nd a ap\u0103rut, falnic, \u00een u\u0219a libr\u0103riei \u201eJunimea\u201d, \u00eembr\u0103cat \u00een bundi\u021b\u0103 tivit\u0103 cu jder, un murmur de surprindere s-a strecurat dintr-un cap\u0103t \u00een cel\u0103lalt al s\u0103lii: era cel dint\u00e2i \u021b\u0103ran autentic invitat s\u0103-\u0219i lanseze o carte la Ia\u0219i. Circulase informa\u021bia c\u0103 are niscaiva \u201escame\u201d la dosar: \u00eentr-adev\u0103r, f\u0103cuse ani buni de pu\u0219c\u0103rie politic\u0103. Prin 1949, un binevoitor l-a turnat c\u0103 ascult\u0103 posturi str\u0103ine du\u0219m\u0103noase. I s-a confiscat \u201ecorpul delict\u201d (aparatul de radio marca \u201ePionier\u201d). La proces, Toader a ar\u0103tat \u201eonoratei\u201d instan\u021be c\u0103, av\u00e2nd doar unde lungi, aparatul \u201ePionier\u201d n-avea cum prinde posturile emise pe Europa Liber\u0103<\/em> doar pe unde scurte \u0219i ultra-scurte. Degeaba: a contat turn\u0103toria, nu eviden\u021ba! De fapt, povestea lui cu Securitatea avea alte temeiuri: \u00een perioada interbelic\u0103 Toader Hrib, frunta\u0219 al satului, fusese c\u00e2\u021biva ani primar la Arbore. Erau c\u0103uta\u021bi cu os\u00e2rdie \u201eodio\u0219ii fo\u0219ti\u201d de alt\u0103dat\u0103 \u0219i, dac\u0103 nu se putea afla urm\u0103 de motive care s\u0103 justifice c\u00e2t de c\u00e2t o condamnare, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de ru\u0219ine se inventau\u2026<\/p>\n \u00cen v\u00e2rtejul tuturor \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor rostogolite peste Rom\u00e2nia post-revolu\u021bionar\u0103, Cronica de la Arbore<\/em> a cobor\u00e2t \u00een nedreapt\u0103 uitare. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a fost, totu\u0219i, reeditat\u0103 \u2013 nu \u0219tiu dac\u0103 av\u00e2nd \u0219i necesarele autoriz\u0103ri de copyright \u2013 dar, la urma urmei, bine c\u0103 este \u0219i poate fi comandat\u0103 cu pre\u021buri de nimic pe net. Cine o recite\u0219te, va fi bucurat de redescoperirea unui univers rural profund original, cu adev\u0103rat rom\u00e2nesc, emo\u021bionant prin simplitate, directe\u021be \u0219i entuziasmant\u0103 sinceritate totodat\u0103\u2026<\/p>\n Dup\u0103 ani \u0219i ani, l-am vizitat din nou pe mo\u0219 Toader. A\u0219a surd\u0103 cum era, Magdalina auzise de mult chemarea cerurilor, plec\u00e2nd pe lumea cealalt\u0103. Toader Hrib nu mai avea nici glas, nici putere \u2013 dar nu se d\u0103dea b\u0103tut: \u0219i-a \u00eenregistrat prezentarea muzeului pe casetofonul ce-l purta ag\u0103\u021bat la g\u00e2t. C\u00e2nd se ivea vreun vizitator, d\u0103dea drumul la band\u0103 \u0219i-\u0219i \u00eenso\u021bea vocea de alt\u0103dat\u0103 cu gestic\u0103 de dirijor, ar\u0103t\u00e2nd cu c\u00e2rja, de pe scaun, obiectul despre care se f\u0103cea vorbire \u00een difuzor. Apoi, s-a mutat \u0219i Toader Hrib \u00een ceruri.<\/p>\n Pe site-ul Prim\u0103riei Arbore, Muzeul, cu fotografie cu tot, continu\u0103 s\u0103 existe, numai c\u0103, la un moment dat, informa\u021biile se contenesc brusc, f\u0103r\u0103 nici o deslu\u0219ire privind dispari\u021bia de facto<\/em> a obiectivului, soarta inventarului, starea lui actual\u0103, perspectivele. Nimeni nu pare a se \u00eendura s\u0103 decreteze moartea muzeului care, recunoscut oficial \u00een 1966, avea \u00een anul 1979 nu mai pu\u021bin de 70.000 de vizitatori (totu\u0219i, cifra \u00een circula\u021bie pe net mi se pare mult exagerat\u0103 \u2013 ar \u00eensemna vreo 200 zilnic!) \u0219i \u00eenc\u0103 figureaz\u0103 ca viabil \u00een lista general\u0103 a muzeelor din Rom\u00e2nia. De fapt, nu \u0219i de drept, Muz\u0103ul<\/em> a murit \u00een 1991, odat\u0103 cu plecarea lui Mo\u0219 Toader la cele sfinte \u0219i trecerea averii lui (adic\u0103, Muzeul) \u00een proprietatea mo\u0219tenitorilor. (Parc\u0103 prev\u0103z\u00e2nd ce se va petrece, Toader mi-a spus odat\u0103 c\u0103 una dintre cimotii l-a \u00eentrebat de ce se ostene\u0219te at\u00e2ta cu muzeul, \u201ec\u0103 doar<\/em>nu face pere, nu d\u0103 lapte\u201d.)<\/em> N-ai cum repro\u0219a rubedeniilor ce s-au repezit s\u0103 v\u00e2nd\u0103 tot ce prezenta oarecare interes, mai \u00eent\u00e2i icoanele vechi, c\u0103 n-au bruma de cultur\u0103 \u00een stare s\u0103 priceap\u0103 tr\u0103irea istoriei na\u021biei mai departe de \u00eentreb\u0103ri precum \u201eface pere, d\u0103 lapte?\u201d Dar\u0103mite s\u0103 mai \u0219i \u00een\u021beleag\u0103 un inedit muzeu s\u0103tesc ca valoros e\u0219alon reprezentativ al patrimoniului na\u021bional. Probabil c\u0103, pentru ei, Ocaua lui Cuza<\/em> din muzeu nu era altceva dec\u00e2t o can\u0103 de tabl\u0103 \u0219i-at\u00e2t!<\/p>\n M\u0103-\u00eentreb dac\u0103 autorit\u0103\u021bile nu puteau s\u0103 fac\u0103 mai mult \u0219i am senza\u021bia c\u0103 muzeografii jude\u021beni priveau cu legitim\u0103 condescenden\u021b\u0103 \u00eentreg bric-a-brac-ul \u0219tirb \u0219tiin\u021bific dup\u0103 legile muzeologiei, numai c\u0103 tocmai prin asta ineditul muzeu \u00ee\u0219i \u00eenzecea valoarea, fiind de interes pentru investi\u021bia curat\u0103 \u0219i necoafat\u0103 de grai \u0219i suflet rom\u00e2nesc! Dac\u0103 nu cumva deranjau \u0219i cifrele audien\u021bei (cum am spus, cred exagerate), dac\u0103 erau comparate cu cele ale institu\u021biilor av\u00e2nd statut oficial. Prim\u0103ria, ce putea s\u0103 fac\u0103? Cel mult, s\u0103 pretind\u0103, la vreme, consemnarea traseului lucr\u0103rilor v\u00e2ndute, pentru o ipotetic\u0103 recuperare pies\u0103 cu pies\u0103 \u00een perspectiva de\u2013a dreptul utopic\u0103 a unei refaceri. Acum e mult prea t\u00e2rziu.<\/p>\n Cur\u00e2nd, se vor \u00eemplini 130 de ani de la na\u0219terea unui mare bucovinean \u2013 Toader Hrib. A r\u0103mas s\u0103-i aminteasc\u0103 luminoasa trud\u0103 Cronica.<\/em> C\u0103reia i s-ar potrivi cele scrise de un \u021b\u0103ran din Arbore despre un f\u00e2nt\u00e2nar din sat: De c\u00e2te ori bem ap\u0103 din asemenea f\u00e2nt\u00e2ni, ne-au \u00eenv\u0103\u021bat tata s\u0103 zicem bogdaproste de sufletul cui au f\u0103cut-o!<\/em><\/p>\n<\/div>\n [analyse_source url=”https:\/\/www.monitorulsv.ro\/tarzie-cronica-a-unei-cronici\/”]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" [analyse_image type=”featured” src=””] C\u00e2nd am trecut ultima dat\u0103 pe la Arbore, casa-muzeu Toader Hrib era r\u0103mas\u0103 tot ca o ran\u0103 \u00een centrul comunei. St\u0103ruie o \u00eentrebare: organele locale, dar \u0219i cele jude\u021bene, n-ar fi trebuit s\u0103 se implice cumva \u00een salvarea colec\u021biei, important\u0103 muzeistic tocmai prin bric-a-brac-ul spectaculos, unic \u0219i inimitabil? Cu mai bine de […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[226,166],"class_list":["post-1926024","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romania","tag-crawlmanager","tag-monitorulsv-ro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1926024","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1926024"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1926024\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1926024"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1926024"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1926024"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/div>\n
<\/div>\n<\/div>\n