Incorect Politic<\/strong> Via ActiveNews<\/a>:<\/em><\/p>\n Culegerea de m\u0103rturii de mai jos a fost realizat\u0103 de un grup de 18 tineri ortodoc\u0219i care bucur\u0103 inimile drept credincio\u0219ilor de mai mul\u021bi ani cu munca lor neobosit\u0103 despre Sfin\u021bii \u00cenchisorilor, sintetizat\u0103 pe portalul\u00a0Ferici\u021biCeiPrigoni\u021bi<\/a>. Portalul\u00a0M\u0103rturisitorii<\/a>\u00a0\u0219i\u00a0Ziarul Lumina al Patriarhiei Rom\u00e2ne<\/a>\u00a0au eviden\u021biat activitatea lor \u00een mai multe r\u00e2nduri.\u00a0ActiveNews\u00a0\u00eei felicit\u0103 \u0219i le mul\u021bume\u0219te.<\/p>\n \u00cen 1954, noi am s\u0103rb\u0103torit \u00eenvierea lui Hristos la 800 metri sub p\u0103m\u00e2nt \u00eentr-o min\u0103 de plumb. Personal am fost unul din cei care f\u0103ceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau \u00een min\u0103 s\u0103 care minereu; a\u0219a c\u0103 slujba mea era \u00een principal s\u0103 merg mult. Mul\u021bi dintre noi munceam \u00eempreun\u0103.<\/p>\n Cum puteam s\u0103 s\u0103rb\u0103torim Pa\u0219tele?<\/strong>\u00a0Din freze am f\u0103cut clopote. Am luat toate buc\u0103\u021bile metalice de la frezele pentru roc\u0103 \u0219i le-am pus pe o sfoar\u0103. Lovite toate cu o tij\u0103 metalic\u0103 de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt al sforii f\u0103ceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul c\u00e2nd anun\u021bam \u00eenceperea slujbei.<\/p>\n Atunci am intrat \u00een ascensor \u0219i am cobor\u00e2t \u00een locul unde se aranjase un altar \u0219i cruci din b\u00e2rne. A fost momentul vie\u021bii noastre c\u00e2nd am sim\u021bit o ad\u00e2nc\u0103, religioas\u0103 t\u0103iere a respira\u021biei. Noi, preo\u021bii am c\u00e2ntat tot ceea ce \u0219tiam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva \u00een afara noastr\u0103, nimeni nu se temea de pericol \u2013 era atunci sau niciodat\u0103; cu to\u021bii eram \u00eentr-un g\u00e2nd.<\/p>\n C\u00e2nd am intrat \u00een ascensor, am intrat c\u00e2nt\u00e2nd \u201eHristos a \u00eenviat!<\/strong><\/em>\u201c. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafa\u021b\u0103 \u00een min\u0103 \u00een locul nostru, am putut auzi c\u00e2ntecul lor \u00een ad\u00e2ncime, \u00een min\u0103. C\u00e2ntecul a \u00eenceput jos sub p\u0103m\u00e2nt, a continuat \u00een ascensor \u0219i la suprafa\u021b\u0103. Am intrat la du\u0219uri c\u00e2nt\u00e2nd. Dup\u0103 sp\u0103lare ni se d\u0103dea ceai, dar atunci autorit\u0103\u021bile ne-au \u00eencuiat \u00een dormitoare dou\u0103 zile. Dup\u0103 cele 2 zile, ne-au adunat pe to\u021bi \u00een fa\u021ba comandantului lag\u0103rului.<\/p>\n \u201e\u0218ti\u021bi de ce a\u021bi fost \u00eencuia\u021bi, nu-i a\u0219a? C\u00e2nd v\u0103 va intra \u00een minte c\u0103 sunte\u021bi aici pentru reeducare? C\u00e2nd o s\u0103 v\u0103 vin\u0103 mintea la cap? Privi\u021bi aici, b\u0103ie\u021bi! (\u0219i au \u00eendreptat amenin\u021b\u0103tor pu\u0219tile lor spre noi). Toate vie\u021bile voastre sunt \u00een m\u00e2inile noastre: suntem cei care decidem ce se va \u00eent\u00e2mpla cu voi. \u0218i am decis c\u0103 voi nu sunte\u021bi buni de nimic. V\u0103 vom \u00eempu\u0219ca pe to\u021bi. Acum, to\u021bi preo\u021bii \u00een dreapta mea!\u201d<\/em><\/p>\n Acolo am fost 20 de preo\u021bi at\u00e2t ortodoc\u0219i c\u00e2t \u0219i greco-catolici. Eu personal n-am ie\u0219it, am stat \u00eempreun\u0103 cu laicii. Apoi, comandantul a \u00eenceput din nou:\u00a0\u201eAcum, uita\u021bi-v\u0103 bine la ei! Vede\u021bi! Ace\u0219tia sunt cei care v\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 ideile lor politice. Ace\u0219tia sunt criminalii care v\u0103 bag\u0103 \u00een cap ideea de Dumnezeu. Eu nu \u0219tiu de unde au luat preo\u021bii ideea de Dumnezeu. Hei, voi! \u00eendr\u0103zni\u021bi s\u0103 spune\u021bi c\u0103 voi crede\u021bi \u00een Dumnezeu?! Oricine spune c\u0103 mai crede \u00een Dumnezeu s\u0103 fac\u0103 un pas \u00een fa\u021ba mea, chiar acum!\u201d<\/em><\/p>\n Ce puteam s\u0103 fac? Nu am f\u0103cut pasul prima dat\u0103, dar acum trebuia s\u0103-l fac. Nu am avut curajul \u00een primul moment, dar de data asta mi-am spus mie c\u0103\u00a0trebuia s\u0103 recunosc ceea ce a\u0219a \u0219i era:\u00a0credeam \u00een Dumnezeu.<\/strong><\/p>\n Am p\u0103\u0219it \u00een fa\u021b\u0103. Comandantul m\u0103 cuno\u0219tea foarte bine.\u00a0\u201eHai, spune, de unde e\u0219ti?\u201d<\/em><\/p>\n I-am spus de unde sunt \u0219i m-a \u00eentrebat:<\/p>\n \u2013 \u201eCrezi cu adev\u0103rat c\u0103 exist\u0103 Dumnezeu, nu-i a\u0219a?\u201d<\/em><\/p>\n \u2013 \u201eDa!\u201d<\/p>\n \u2013 \u201eNu sunt mai mul\u021bi dec\u00e2t tine? Hai s\u0103-i chemam pe to\u021bi aici\u201d.<\/em><\/p>\n \u0218i au adunat to\u021bi preo\u021bii. Curtea lag\u0103rului era plin\u0103 de gropi ad\u00e2nci \u0219i pline cu ap\u0103. Superiorii ne-au alergat prin acele gropi timp de 2 ore. Dup\u0103 aceea nici una din acele gropi nu mai era plin\u0103 de ap\u0103, curtea a devenit ca o mla\u0219tin\u0103 murdar\u0103.<\/p>\n (Pr. Justin P\u00e2rvu \u2013\u00a0\u201cP\u0103rintele Justin P\u00e2rvu \u0219i bog\u0103\u021bia unei vie\u021bi d\u0103ruit\u0103 lui Hristos \u2013 vol I\u201d)<\/strong><\/em><\/p>\n Se apropiau Sfintele Pasti, \u00cenvierea Domnului nostru IisusHristos. Cugetam la acest mare si sf\u00e2nt praznic. \u00cen iconomia m\u00e2ntuirii, Domnul a r\u00e2nduit s\u0103-i premearg\u0103 Patima, chinurile, jertfa cea izb\u0103vitoare \u00cenvierii. Trebuia si noi s\u0103 trecem prin focul suferintei ca s\u0103 ne cur\u0103tim si apoi s\u0103 astept\u0103m \u00cenvierea.<\/p>\n Detinutii nostri l\u0103g\u0103risti erau v\u0103zuti tot mai des \u00een atitudini de meditatie si rug\u0103ciune. Cu fumul l\u0103mpilor de carbid, \u00een abataje sau pe st\u00e2ncile de pe galerie, f\u0103ceau pe pereti cruci, unele mai mari p\u00e2n\u0103 la o jum\u0103tate de metru, altele mai mici.<\/p>\n \u2013 E semnul izb\u0103virii, p\u0103rinte, si noi vrem s\u0103-l vedem peste tot,<\/em>\u00a0spuneau.\u00a0Noi suntem crestini si credem c\u0103 si de la Crucea Domnului putem primi un ajutor.<\/em><\/p>\n \u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2na Patimilor, unii detinuti au zis:<\/p>\n \u2013 Ce-ar fi, p\u0103rinte, ca la Sfintele Pasti s\u0103 facem o slujb\u0103 \u00een min\u0103? S\u0103 serb\u0103m si noi \u00cenvierea!<\/em><\/p>\n \u2013 Nu e permis, dar, dac\u0103 doriti, s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 o facem.\u00a0P\u0103strati discre\u021bia, ca s\u0103 nu aud\u0103 agen\u021bii turn\u0103tori.<\/p>\n De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau s\u0103 participe la slujb\u0103, c\u0103ci de unii ne temeam s\u0103-i anunt\u0103m. Cu o bucurie ascuns\u0103 se astepta Ziua \u00cenvierii.<\/p>\n Veni Vinerea \u2013 ziua marii si Sfintei Patimi \u2013 si administratia ne-a dat dup\u0103 ciorb\u0103 cea mai bun\u0103 m\u00e2ncare. Dar detinutii au preferat s\u0103 posteasc\u0103. Unii n-au vrut s\u0103 primeasc\u0103 friptura. Eu am primit-o si am p\u0103strat-o pentru ziua \u00cenvierii.\u00a0Niciodat\u0103 nu s-a mai dat friptur\u0103. Dar de acum se va da si \u00een viitor \u00een Vinerea Patimilor la detinuti s\u0103 se \u201espurce\u201d cu m\u00e2nc\u0103ri de dulce.<\/p>\n La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri ad\u00e2ncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Ne-am \u00eenteles \u00eempreun\u0103 cu bucurie si entuziasm. Am intrat seara \u00een min\u0103, \u00een noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai \u00eenainte de ora 12:00 noaptea s-au tras \u201eclopotele\u201d. Cum?<\/p>\n Niste sfredele legate unul de altul \u00een pozitie vertical\u0103 erau cioc\u0103nite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul \u00eenc\u00e2t aveai impresia c\u0103 sunt chiar niste clopote adev\u0103rate. Tragerea \u201eclopotelor\u201d era anuntul ca oamenii s\u0103 coboare pe galerie la locul stabilit pentru sf\u00e2nta slujire. Din toate p\u0103rtile coborau oamenii cu l\u0103mpile de carbid aprinse si luau loc.<\/p>\n Noi preotii nu aveam nici sfintele od\u0103jdii, nici sfintele vase, ci eram \u00een salopete si opinci. Asa am \u00eenceput slujirea.<\/p>\n Am cerut tuturor s\u0103 se sting\u0103 l\u0103mpile. Apoi s-a aprins lampa p\u0103rintelui Antal care a strigat:<\/p>\n \u201eVeniti de luati lumin\u0103!\u201d\u00a0<\/em>toti si-au aprins l\u0103mpile. Slujba a continuat cu un av\u00e2nt sublim.<\/p>\n Din toate piepturile r\u0103suna c\u00e2ntecul de slav\u0103:\u00a0\u201eHristos a \u00eenviat!\u201d\u00a0<\/em>Slujba era ascultat\u0103 \u00een genunchi. Memoria exceptional\u0103 a diaconului Bej ne-a \u00eenlesnit s\u0103 c\u00e2nt\u0103m mai toate c\u00e2nt\u0103rile at\u00e2t de frumoase ale utreniei \u00cenvierii.<\/p>\n Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful informatorilor,c\u0103pitanul de jandarmi Petrescu, detinut ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camer\u0103 c\u0103 f\u0103cea marea \u201ecrim\u0103\u201d c\u0103 se roag\u0103 cu p\u0103tura tras\u0103 peste cap. A fost putin\u0103 tres\u0103rire c\u00e2nd a fost v\u0103zut c\u0103 vine. Colegii de slujire m-au \u00eentrebat:<\/p>\n \u2013 Ce facem?<\/em><\/p>\n \u2013 Continu\u0103m, am r\u0103spuns.<\/p>\n \u0218i Petrescu v\u0103z\u00e2nd linistea noastr\u0103 nu a \u00eendr\u0103znit s\u0103 zic\u0103 nimic si s-a asezat \u00een liniste printre ceilalti ascult\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t sf\u00e2nta slujb\u0103. Apoi toti s-au retras la locurile lor de munc\u0103.<\/p>\n A fost ceva fantastic. Atmosfera de tain\u0103 a minei la 560 metri sub p\u0103m\u00e2nt cu l\u0103mpile de carbid \u00een m\u00e2n\u0103 a dat sfintei slujbe o not\u0103 at\u00e2t de intim\u0103, at\u00e2t de profund\u0103 si de m\u0103reat\u0103 \u00eenc\u00e2t toti am fost foarte miscati. Misterul credintei le-a trezit tuturor o \u00eenfiorare sf\u00e2nt\u0103 si o multumire negr\u0103it\u0103 care le-au zguduit sufletele p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103funduri. Au tr\u0103it c\u00e2teva clipe uit\u00e2nd de conditia lor de detinuti. Efectul slujbei a fost cuceritor.\u00a0Condor, maistru ungur care era cu noi \u00een min\u0103, fost sef comunist peste \u00eentreg Ardealul \u00een timpul c\u00e2nd comunistii erau \u00een prigoan\u0103 si luptau subversiv, am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 s-a retras la mic\u0103 distant\u0103 s\u0103 nu fie v\u0103zut si a ascultat slujba \u00een genunchi.<\/p>\n La iesirea din min\u0103, \u00een lift toti c\u00e2ntau \u201eHristos a \u00cenviat\u201d, desi ofiterii lag\u0103rului si paznicii ne asteptau afar\u0103 si erau v\u0103zuti.<\/p>\n Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu au avut nepl\u0103ceri dup\u0103 aceea pentru slujba aceasta.<\/p>\n Un om de mare calitate si de mare omenie, Cojocaru, fost inspector al Sigurantei din Bucovina, care datorit\u0103 greut\u0103tii temnitei a devenit schizofrenic cu manifest\u0103ri c\u00e2nd de bucurie c\u00e2nd de tristete si t\u0103cere, mi-a imputat cu durere c\u0103 nu l-am anuntat de aceast\u0103 slujb\u0103. Mi-a p\u0103rut foarte r\u0103u. Aveam mult\u0103 stim\u0103 pentru d\u00e2nsul dar m-am temut s\u0103-l anunt. Ascultarea slujbei \u00eei aducea mult\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere si poate chiar \u00eens\u0103n\u0103tosirea.<\/p>\n P\u0103c\u0103tuim uneori fat\u0103 de fratii nostri din lips\u0103 de \u00eendr\u0103zneal\u0103 si asta din prea putin\u0103 credint\u0103, uit\u00e2nd c\u0103 mai poate veni si Dumnezeu cu ajutorul s\u0103u.<\/p>\n (Pr. Nicolae Grebenea \u2013 Amintiri din \u00eentuneric)<\/strong><\/em><\/p>\n In zilele acelea, printre numerosii prizonieri de constiinta din lagarul de exterminare de la Baia Sprie, se numara si preotul aradean Teodor Bej care, posedand o memorie de exceptie, cunostea pe de rost tot tipicul religios pascal.<\/p>\n Acelasi preacucernic parinte a cerut altor trei preoti de acolo sa i se asocieze in actiunea de oficiere a slujbei Sfintei Invieri. Mai precis, cei trei alesi erau chemati sa bata in teava cu aer comprimat, la ora 12 noaptea, semnalizand pe aceasta cale, incetarea lucrului. Zis si facut. Auzind semnalul acustic al clipei, robii pun capat lucrului si se indreapta spre locurile dinainte stabilite. Incepe apoi un impresionat serviciu divin la orizontul XII, unde puteam dispune de un spatiu mai mare, cat o catedrala de mare, excavat in abataj. Toni Vasilescu, politistul, muzicianul, dar si \u201dturnatorul\u201d, a facut din niste sfredele de otel suedez de diferite lungimi o orga de clopote, pe care o atingea cu un alt sfredel, scotand niste sunete de clopot de tonalitati diferite. Era ceva din cer. Singurul neinformat era Gica Petrescu,\u00a0odinioara capitan de jandarmi, iar aici, sef al turnatorilor din mina, care alerga dintr\u2019un loc intr\u2019altul si, realizand ce se intampla, incerca in zadar sa ne opreasca din actiunea inceputa.<\/p>\n La aceasta \u201cSfanta Inviere\u201d din primavara anului 1951, au participat plenar oameni din toate confesiunile si nationalitatile prezente, cu exceptia maistrilor si supraveghetorilor \u2013 diparuti fara urma si absenti pe toata durata slujbei. Gica Petrescu anunta la suprafata organele de paza ale securitatii. Noi insa ne continuam actiunea.<\/p>\n Emotionant a fost momentul cand preotul a rostit chemarea cea mare: \u201cVeniti de luati lumina!\u201d, iar noi, ocnasii, ne-am aprins lampile de acetilena, una cate una, de la acelasi pastor de suflete ca, apoi, auzind sacerdotalul \u201cHRISTOS A INVIAT!\u201d, sa raspundem in cor prin \u201cADEVARAT A INVIAT\u201d. Serviciul religios s\u2019a incheiat prin intonarea plenara a aceluiasi\u00a0\u201cHristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte, viata daruindu-le.\u201d<\/em><\/p>\n Nu s\u2019a mai lucrat nimic in noaptea aceea. Ne-am strans cu totii la put (circuland pe ruta a doua orizonturi), de unde am iesit mai tarziu la suprafata, intr\u2019o disciplina fara cusur. In fiecare corfa, cei opt care intrau, cantau Hristos a inviat, pana la ultimul sunet al imnului sacru. Nimeni nu iesea din corfa inainte de a fi terminat cantecul. La suprafata, ca si la mormantul Mantuitorului pazit de ostasii lui Pilat, o multime de securisti culcati pe burta, din loc in loc, cu mitralierele indreptate spre noi, cei ce \u201cinviaseram\u201d din adancurile pamantului, iar acum eram iluminati si plini de bucuria si suflul triumfal al Invierii lui Hristos! Orice ni s\u2019ar fi putut intampla in clipele acelea.<\/p>\n Chiar si moartea. Nimeni insa nu-si punea nici o problema, clipa prezenta fiind mult prea inaltatoare pentru ca sa poata fi intinata de teama. Frica era in inimile celor ce ne pazeau inarmati pana in dinti, in timp ce noi mergeam cu lampile aprinse spre poarta lagarului de exterminare, sburand pe aripi de ingeri. De necrezut! Pana si turnatorii ni s\u2019au alaturat in clipele acelea. In fond, Hristos a inviat si pentru ei.<\/p>\n Duminca, in ziua intai de Pasti, la ora 11, a sunat talanga de desteptare si am fost stransi in curte, unde ofiterul politic Alexandru ne-a tinut un logos destul de retinut, reamintindu-ne ca este interzisa rugaciunea in comun.<\/p>\n V\u2019am pastrat, zicea vorbitorul, cruciulitele ce le-ati avut in bagaje. Nu vi le-am confiscat, dar revin cu precizarea ca, daca va rugati, e bine sa va limitati la rugaciunea individuala.<\/p>\n Asa s\u2019a petrecut cea mai inaltatoare \u201cInviere\u201d a vietii noastre \u2013 poate prima din lume care a avut loc la 400-450 de metri sub pamant. Piatra de mormant ce apasa sufletele si trupurile noastre a fost data la o parte, iar noi ne-am inaltat cu amaritele noastre suflete, spre cel ce ne-a zis:\u00a0\u201cIndrazniti! Eu am biruit lumea.\u201d<\/em><\/p>\n Daca aceasta ne-a fost bucuria de Pasti din anul 1951, la Invierea din anul 1952 am avut parte de o si mai mare bucurie, prin aceea ca, pentru prima data dupa patru ani de temnita grea, ne-am putut impartasi cu Preasfantul Trup si Sange al Mantuitorului. Initiativa a aparut parintilor Rotaru, Dumitras, Mioc si Butnaru. Pentru inceput, am cerut maistrului civil de la atelier, pe nume Bauer \u2013 care era si el catolic \u2013 sa-mi aduca o sticluta cu vin. Zis si facut, in ciuda marelui risc pe care-l implica un asemenea demers. Parintii franciscani au oficiat Sfanta Liturghie in mina si, pe ascuns, toti greco-catolicii ne-am cuminecat. Nimeni din jurul nostru nu a stiut nimic, ceea ce dovedeste ca, intre noi, nu era nici un turnator.<\/p>\n Pe parintii franciscani nu i-am mai intalnit nici odata, iar informatiile pe care le detin acum, in ultimul deceniu al secolului si al mileniului, nici unul din ei nu mai traieste. Se stie insa ca, dupa eliberarea din 1964, au pastorit pe la unele parohii din\u00a0Moldova, pe urma, rand pe rand, s\u2019au stins trupeste, umpland cerul cu roadele sfinteniei lor si sporind numarul celor ce si-au dat viata pentru lauda si preamarirea lui Dumnezeu.<\/p>\n (Pr. Aurel Sandru \u2013\u00a0Jurnalul Detentiei Politice in Jud. Arad, 1945-1989,\u00a0de Corneliu Cornea, Ed.Mirador, Arad 2000, p. 146-148)<\/strong><\/em><\/p>\n Nota P\u0103rintelui Calciu:<\/strong>\u00a0Nu l-am intalnit nici odata pe parintele Aurel Sandru, dar, din auzite, stiu ca a fost un om de mare prestigiu si un preot de mare credinta. In schimb, l-am cunoscut pe parintele Bej, chiar foarte bine, deoarece am stat cu el in aceeasi celula la Zarca Aiudului, cateva luni de zile. Venise de la Baia Sprie, inainte de inchiderea minei, deoarece se imbolnavise de o boala curioasa si tot atat de periculoasa, din cauza, probabil, a plumbului din mina: intestinele lui prezentau niste pete galbene, care-i impestritau mucoasele. Fusese dus la spital, i se taiase o portiune din intestinul subtire care fusese dus la analiza si, dupa aceea, a fost expediat la Aiud si pus in Zarca, o sectie pentru cei periculosi si insubordonati. Cu venirea parintelui Bej, viata noastra de celula s\u2019a schimbat: el a introdus o regula a rugaciunii sistematice, invatarea unor texte din Noul Testament \u2013 parintele stia pe de rost toate cele patru Evanghelii, unele epistole si cativa psalmi. Sambata seara facea Vecernia si Duminica Sf. Liturghie, impartasindu-ne, daca ne spovedeam, cu firimituri de impartasanie pe care le avea cusute in tivul unei camasi.<\/p>\n Aceasta viata spirituala ritmica ne-a intarit pe cei care eram in aceeasi celula cu el, mai ales ca parintele nu dadea nici cea mai mica atentie bolii sale. Uneori, cand parintele Bej mergea la doctor, cei ramasi in celula (eram, in total, patru detinuti) ne exprimam ingrijorarea pentru boala sa \u2013 noi credeam ca era cancer \u2013 si ne temeam ca, daca vreun gardian ne-ar prinde ca ne rugam, o izolare la neagra i-ar fi putut fi fatala. Am fi dorit sa-l prevenim de pericol, dar cand parintele revenea in celula, toate temerile dispareau si ne reincepeam viata pe care el o impusese prin forta sa duhovnicecasca. Din fericire, nici odata nu s\u2019a intamplat nimic rau.<\/p>\n Interesant este faptul ca parintele nu ne-a spus niciodata ca el a organizat slujba Invierii din 1951. Ne-a povestit istoria foarte pe scurt, fara a face vreo aluzie la rolul sau, ci prezentand evenimentul ca pe un act colectiv al preotilor. Abia acum, cand am citit articolul parintelui Sandru, am aflat rolul determinant al parintelui Bej.<\/p>\n Avand atatea detalii, necunoscute pana acum, am inceput sa fac o diferenta intre Invierea savarsita de ortodocsi si cea savarsita de parinti catolici franciscani, impingand mai departe, pana la diferentele structurale bisericesti, dintre Ortodoxie si Catolicism.<\/p>\n De ce preotii ortodocsi au facut o slujba de Inviere, in 1951, la care au chemat toti detinutii, ortodocsi si neortodocsi, buni si rai, fara deosebire si teama si de ce calugarii franciscani nu au chemat pe nimeni din afara si ultima apreciere a parintelui Sandru este constatarea fudula ca nimic nu s\u2019a aflat despre \u201cInvierea\u201d lor, dovada ca \u201cintre noi nu era nici un turnator\u201d?<\/p>\n Parintele Bej nu s\u2019a temut de turnatori, nici nu s\u2019a gandit la ei ca la un pericol, ci i-a poftit pe toti la Praznicul cel Mare si nici unul dintre ei nu a tradat. In fond, nu aveau ce trada, caci slujba era pentru toata lumea, devenise un bun al tuturor si, sunt sigur, daca securistii ar fi venit, parintele i-ar fi primit cu bucurie, pentru ca, asa cum spune parintele Sandru, cand gandeste ortodox: \u201cIn fond, Hristos a inviat si pentru ei\u201d. Numai cand gandeste catolic spune: \u201cintre noi nu era nici un turnator.\u201d<\/p>\n Cred ca, dincolo de distinctia facuta de Nae Ionescu si altii, intre catolici si ortodocsi \u2013 primii find socotiti Marta, care se ingrijeste de cele ale organizarii si cei de al doilea fiind Maria care statea la picioarele lui Iisus sorbindu-i cuvintele, sau, cu o alta metafora, primii fiind tipul pelerinului (activ) si cei de al doilea, tipul Mirelui (contemplativ), sta o imensa auto apreciere catolica si o umilinta spirituala ortodoxa. De aici, si grija catolicismului pentru \u201co buna aratare\u201d, fata de ordocsi care se ingrijesc de \u201co mai buna cautare\u201d . Toate celelalte se pierd in cenusiul detaliilor.<\/p>\n (P\u0103rintele Gheorghe Calciu, 14 iunie 2002 \u2013\u00a0Sursa electronic\u0103: Blogul p\u0103rintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa<\/a>)<\/strong><\/em><\/p>\n Profit\u00e2nd de atitudinea indecis\u0103 a directorului, am ob\u021binut permisiunea s\u0103 s\u0103rb\u0103torim Sfintele Pa\u0219ti cu slujba religioas\u0103 \u00een curtea \u00eenchisorii, la Troi\u021ba Nicadorilor, la care s\u0103 ia parte to\u021bi de\u021binu\u021bii, \u0219i cei de drept comun. Doar criminalilor de r\u0103zboi nu li s-a permis s\u0103 ias\u0103 \u00een curte.<\/p>\n Totu\u0219i, cu ajutorul gardienilor prieteni, cei de pe latura opus\u0103 T-ului care nu puteau vedea slujba Sfintei \u00cenvieri au fost b\u0103ga\u021bi \u00een celule cu vedere spre Troi\u021b\u0103. To\u021bi preo\u021bii no\u0219tri \u00eempreun\u0103 cu cei oficiali, ortodox \u0219i greco-catolic, care \u00eenc\u0103 func\u021bionau, au preg\u0103tit slujba \u00cenvierii.<\/p>\n La strigarea:\u00a0Veni\u021bi de lua\u021bi Lumina!<\/em>, adresat\u0103 celor \u201ePatru R\u0103s\u0103rituri ale lumii<\/em>\u201d de p\u0103rintele Ion Marinescu cu un timbru de adev\u0103rat Vestitor ceresc, s-au aprins f\u0103cliile tuturor, chiar \u0219i ale celor din Celular. Imnul\u00a0Hristos a \u00cenviat<\/em>\u00a0a spart lumina dimine\u021bii, izbucnind ca un strig\u0103t din mor\u021bi din piepturile celor os\u00e2ndi\u021bi pentru credin\u021ba \u00een \u00cenvierea neamului rom\u00e2nesc. P\u0103rintele, \u00een afara tipicului, a ridicat Sf\u00e2nta Cruce spre Celular:<\/p>\n \u2013 Hristos a \u00cenviat \u0219i pentru voi, ca \u0219i pentru noi!<\/em><\/p>\n \u2013 Adev\u0103rat a \u00cenviat!<\/em>, au izbucnit \u00eentr-un singur glas sufletele acestor fra\u021bi de suferin\u021b\u0103; acum cuno\u0219teau Puterea Dumnezeului celui Adev\u0103rat, care avea s\u0103 le fie sprijin, n\u0103dejde, m\u00e2ng\u00e2iere, alinare \u0219i binecuv\u00e2ntare atunci c\u00e2nd \u00een con\u0219tiin\u021ba lor suferin\u021ba li se f\u0103cea isp\u0103\u0219itoare \u0219i m\u00e2ntuitoare.<\/p>\n (Virgil Maxim \u2013 Imn pentru crucea purtat\u0103)<\/strong><\/em><\/p>\n \u0218i iat\u0103 noaptea de \u00cenviere. Odat\u0103 cu b\u0103taia clopotelor care r\u0103zbea p\u00e2n\u0103 la noi, au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 lum\u00e2n\u0103ri aprinse \u00een strad\u0103, dincolo de casele lipite de zidul \u00eenchisorii. Acest decor, care pentru noi luase propor\u021bii cosmice, avea \u00eens\u0103 \u0219i semnifica\u021bia mesajului spiritual al acelor care nu ne uitaser\u0103 \u0219i care acum doreau s\u0103 \u0219tim c\u0103 sunt \u00eempreun\u0103 cu noi suflete\u0219te.<\/p>\n Nu le-am putut r\u0103spunde dec\u00e2t cu un\u00a0Hristos a \u00eenviat!\u00a0<\/em>care a \u00eenceput discret, apoi s-a dezl\u0103n\u021buit din cele aproximativ 800 de glasuri. Dac\u0103 cineva ar fi putut asista la acel moment, l-ar fi asemuit cu o imens\u0103 catedral\u0103 \u00een care sutele de lum\u00e2n\u0103ri din strad\u0103 \u00eempreun\u0103 cu glasurile noastre marcau \u00cenvierea Domnului, cu\u00a0moartea pre moarte c\u0103lc\u00e2nd<\/em>. Totul vibra: aerul, ferestrele, u\u0219ile, dar mai ales inimile noastre, f\u0103r\u0103 a ne imagina ce cataclism va veni peste ele nu dup\u0103 mult timp. C\u00e2nd s-a a\u0219ternut lini\u0219tea, osta\u0219ul din post a spus:\u00a0Adev\u0103rat a \u00eenviat!<\/em><\/p>\n (Traian Popescu \u2013 Experimentul Pite\u0219ti, Editura Criterion, Bucure\u0219ti, 2005, pp. 65-66)<\/strong><\/em><\/p>\n Se apropiau Sfintele Pasti, pe la sf\u00e2rsitul lui aprilie. Iar noi ne preg\u0103team s\u0103 s\u0103rb\u0103torim primul Paste \u00een \u00eenchisoare. Camarazii arestati de pe timpul lui Antonescu memoraser\u0103 un repertoriu bogat din poeziile lui Radu Gyr. Ne-am pus s\u0103 le \u00eenv\u0103t\u0103m pe de rost.<\/p>\n Atunci s-a petrecut un fapt cu totul iesit din comun, \u00een care s-a demonstrat \u00eenc\u0103 o dat\u0103, dragostea si unitatea de nezdruncinat a acestor tineri, hot\u0103r\u00e2ti s\u0103 nu fac\u0103 nici un compromis \u00een lupta lor \u00eempotriva comunismului.<\/p>\n Cu o zi sau dou\u0103 \u00eenainte de Pasti, un camarad din Bucuresti al c\u0103rui nume, din discretie, prefer s\u0103 nu-l dau, a primit, pe c\u0103i l\u0103turalnice, un pachet cu alimente. De remarcat c\u0103 nu aveam voie s\u0103 primim nici un pachet de Pasti. Nu mai retin ce greutate avea pachetul, dar nu trecea de zece kilograme. \u00cen acest pachet erau puse,cu grij\u0103, si prescuri pentru anafor\u0103, de luat cu ocazia Pastilor. Din acest pachet s-au \u00eenfruptat toti studentii, legionari si nelegionari, f\u0103r\u0103 deosebire, de la munc\u0103 silnic\u0103 si temnit\u0103 grea. N-a r\u0103mas nici unul din \u00eenchisoare care s\u0103 nu primeasc\u0103 ceva. Cantitatea a fost simbolic\u0103,dar efectul moral al acestui gest ne-a impresionat \u00een asa m\u0103sur\u0103 pe toti, \u00eenc\u00e2t ne-a sustinut \u00een drama care a urmat. Pentru ca cititorul s\u0103 aib\u0103 o imagine clar\u0103 despre modul cum s-a \u00eemp\u0103rtit acest pachet, voi spune c\u0103 un ou rosu s-a \u00eemp\u0103rtit \u00een 24 de p\u0103rti, si \u00een plus cu o buc\u0103tic\u0103 de coaj\u0103 rosie, ca simbol al marii s\u0103rb\u0103tori.<\/p>\n Tr\u0103irea acestui gest de neuitat marca pentru moment dragostea, unirea si fr\u0103tia celor \u00eenchisi atunci la Pitesti.<\/p>\n Cele petrecute cu prilejul Pastelui din 1949, la \u00eenchisoarea Pitesti, m-au \u00eendemnat s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc serios si s\u0103 \u00eenteleg ce \u00eensemnas\u0103 ai \u201einima bun\u0103\u201d, asa cum ne \u00eendemnase odinioar\u0103 b\u0103dia Ghit\u0103 B\u0103rbieru, \u00een celula 121 la Suceava.<\/p>\n Luni de zile m-a muncit acest lucru. Noaptea nu aveam somn, c\u0103ut\u00e2nd \u00een ad\u00e2ncul sufletului s\u0103 \u00eenteleg ce \u00eenseamn\u0103 pentru om a avea inim\u0103 bun\u0103, mai ales \u00een conditiile acelea. T\u00e2rziu am \u00eenteles c\u0103 a avea inim\u0103 bun\u0103 \u00eensemna prezenta lui Dumnezeu \u00een om. Pentru ca omul s\u0103-L simt\u0103 pe Dumnezeu, trebuie s\u0103 si-o curete conform \u00eendemnului dat de Iisus:<\/p>\n \u00abFericiti cei curati cu inima, c\u0103 aceia vor vedea pe Dumnezeu\u00bb.<\/em><\/p>\n Deci, aceast\u0103 inim\u0103 bun\u0103 se poate dob\u00e2ndi oriunde s-ar afla omul pe p\u0103m\u00e2nt \u2013 depinde numai de el. \u00cen conditiile de detentie, unde tentatiile sunt mai mici dar suferintele aproape de nesuportat, inima poate fi usor \u201em\u0103turat\u0103\u201d de tot ceea ce ar \u00eempiedica si ofensa prezenta lui Dumnezeu \u00een l\u0103untrul ei.<\/p>\n \u00cen concluzie, am \u00eenteles prin inim\u0103 bun\u0103 prezenta lui Dumnezeu \u00eentr-o inim\u0103 curat\u0103, si primul pas pentru a o dob\u00e2ndi l-am f\u0103cut \u00een celula 18 de la Pitesti, unde am aflat \u201echeia\u201d cu care s\u0103 \u00eencui usa lumii din care veneam, si s-o deschid pe aceea a lumii \u00een care intrasem. Asa c\u0103, \u00eent\u00e2i am cur\u0103tit inima de lumea din care veneam:\u00a0dac\u0103-mi aminteam de lucrurile frumoase pe care le tr\u0103isem, m\u0103 durea inima, c\u0103ci nu le mai puteam avea; dac\u0103-mi aminteam de lucruri ur\u00e2te, \u00eemi reprosam c\u0103 le-am f\u0103cut. Deci, si \u00eentr-un caz si \u00een altul \u2013suferint\u0103. (Poporul are o vorb\u0103: \u201eA murit de inim\u0103 rea!\u201d, adic\u0103 dincauza dezn\u0103dejdii.)<\/p>\n N-as vrea s\u0103 fiu \u00eenteles gresit: de fapt nu p\u0103r\u0103sisem lumea din care veneam, ci-i \u201e\u00eencuiasem\u201d doar usa, ca s\u0103 nu-mi mai amintesc de cele ce se petrecuser\u0103. C\u0103ci, dac\u0103 as fi r\u0103mas \u00een relatie cu aceast\u0103 lume, suferinta pentru pierderea ei m-ar fi ucis sau \u00eenr\u0103it. Tot cu aceast\u0103 \u201echeie\u201d, a inimii bune, am descuiat usa care m\u0103 introducea \u00een lumea omului privat de tot ceea ce l\u0103sase \u00een urm\u0103. Problema principal\u0103 era \u00eentelegerea acestei lumi, si acceptarea ei \u00een conditiile date.<\/p>\n Atmosfera din celula 18 era pl\u0103cut\u0103, pe c\u00e2t se putea; cei doi tineri bucuresteni erau foarte impresionati de cele petrecute de Pasti.<\/p>\n (Dumitru Bordeianu \u2013 M\u0103rturisiri din mla\u0219tina disper\u0103rii)<\/strong><\/em><\/p>\n Daca nu as marturisi \u00een acest capitol ceea ce am trait atunci, m-ar pedepsi Dumnezeu. Pentru ca minunea a facut-o El, iar eu trebuie sa spun aceasta. De aceea, acest capitol este singurul care se adreseaza numai celor ce cred nelimitat \u00een Dumnezeu, \u00een Evanghelia si Biserica Lui.<\/p>\n Crestinismul este religia minunilor. \u00centruparea Fiului lui Dumnezeu din Preasf\u00e2nta Fecioara Maria, \u00eent\u00e2mplare care nu se supune legilor firii, este \u00eenceputul minunilor. Dumnezeu se face om ca si noi, ca sa-L vedem, sa-L pipaim, sa-L ascultam vorbind, sa vedem minunile pe care le-a facut cu noi oamenii; iar noi ajungem sa-L negam ca Fiu al lui Dumnezeu, sa-L prigonim si sa-L rastignim pe cruce.<\/p>\n Minunea minunilor, pe care ratiunea omeneasca nu o poate \u00eentelege si admite, este \u00cenvierea din morti a Fiului lui Dumnezeu. C\u00e2t a fost cu noi pe pam\u00e2nt ne-a spus: \u00abEu sunt \u00cenvierea si Viata, Eu sunt Viata lumii, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata\u00bb.<\/p>\n Fiul lui Dumnezeu a murit si a \u00eenviat nu ca Dumnezeu, pentru ca El nu poate muri, ci ca om. Cei ce nu cred \u00een \u00cenvierea Fiului lui Dumnezeu si \u00een minunile facute de El si de Sfinti cu puterea Lui nu vor avea parte de \u00eenvierea si fericirea vesnica, ci vor \u00eenvia ca sa-si primeasca rasplata necredintei si a faptelor rele pe care le-au facut ca slugi ale satanei. Daca au slujit satanei pe pam\u00e2nt, de satana vor avea parte si \u00een vesnicie.<\/p>\n Crestinismul este primit numai prin credinta, nu prin puterea de patrundere a ratiunii umane. Credinta este un \u201edat\u201d, daruit de Dumnezeu omului prin creatie. Si el opereaza mai ales acolo unde ratiunea umana nu poate patrunde. \u00abCrede si te vei m\u00e2ntui\u00bb. \u00abCercetati Scripturile\u00bb, spune Fiul lui Dumnezeu.<\/p>\n Toata fiinta mea se cutremura ca acela care am trait timp de patru ani o far\u00e2ma de iad. Dar ce vor spune cei necredinciosi la \u00cenvierea de apoi, c\u00e2nd Dumnezeu va face cea mai mare minune, \u00eenviindu-l pe om si lumea pentru vesnicie? Si aceasta pentru ca omul sa fie viu si vesnic fericit.<\/p>\n Nu \u00eent\u00e2mplator l-am \u00eent\u00e2lnit pe Jimboiu \u00een camera 1 de pe Sectie. L-am cunoscut pentru a \u00eentelege posibilitatile omului de a-si m\u00e2ntui sufletul cu ajutorul harului Dumnezeiesc. Si nu \u00eent\u00e2mplator ne aflam deasupra capelei unde \u00eel cunoscusem pe Flueras, ateul \u00eentors la dreapta credinta la apusul vietii.<\/p>\n Se apropiau Pastile si puterile mele fizice si sufletesti se epuizasera. \u00cen toata fiinta mea se instalase, fara sa-mi dau seama, o neliniste sau poate o presimtire, ca se va \u00eent\u00e2mpla ceva cu mine. Traiam emotia celui aflat \u00een fata mortii. Dar mie nu-mi era frica de moarte, pe care mi-o dorisem de at\u00e2tea ori, ci ma temeam ca din clipa \u00een clipa \u00eemi voi pierde mintile pentru totdeauna.<\/p>\n Era \u00een S\u00e2mbata Pastelui. Cu o zi \u00eenainte ma rugasem, at\u00e2t de ad\u00e2nc, cum poate nu am facut-o niciodata \u00een viata mea; \u00een acelasi timp, traiam \u00eensa si disperarea ca rugaciunea nu-mi e ascultata.<\/p>\n S\u00e2mbata seara deci, pe la orele zece, c\u00e2nd a sunat stingerea, m-am \u00eentins pe prici. De c\u00e2teva nopti nu-mi mai gaseam somnul. Spre miezul noptii, ceva m-a \u00eendemnat sa ma dau jos si sa ma misc prin camera. M-am apropiat de geam si \u00een clipa aceea am auzit clopotele bisericii din Gherla sun\u00e2nd orele douasprezece, anunt\u00e2nd slujba \u00cenvierii. Sunetul clopotelor mi se parea venind din alta lume, at\u00e2t era de armonios.<\/p>\n Am cazut \u00een genunchi \u00een fata ferestrei si, cu m\u00e2inile \u00eencrucisate pentru rugaciune, am strigat din ad\u00e2ncul sufletului meu: \u201eDoamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, marturisesc ca Te-am ofensat, dar Tu Doamne, stii ca am ajuns la marginea suferintei si rabdarii. Nu mai pot! Fa cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine, Doamne, dar ma rog Tie din toata fiinta mea, de este cu putinta, iarta-ma si \u00eenvie sufletul meu pentru ca eu cred nelimitat \u00een \u00cenvierea Ta\u201d.<\/p>\n \u00cen clipa aceea, cum stateam \u00een genunchi cu m\u00e2inile \u00eencrucisate si ochii atintiti printre gratii, toata fiinta mea s-a cutremurat si din ochi au \u00eenceput sa-mi curga siroaie de lacrimi.<\/p>\n Printre lacrimi, at\u00e2t doar am mai putut rosti: \u201eDoamne, fie-Ti mila de mine!\u201d N-am apucat sa termin aceste cuvinte, ca tot trupul mi-a fost cuprins de un tremur si o zv\u00e2rcolire ca a posedatilor si am simtit cum din sufletul si trupul meu a iesit si m-a parasit o putere straina. Era duhul satanei care ma muncise si ma stap\u00e2nise, timp de patru ani de zile.<\/p>\n Aseman vindecarea mea, pentru ca vindecare a fost, cu ispasirea unui om care duce o mare povara \u00een spate, p\u00e2na cade sub greutatea ei si nu se mai poate ridica; atunci cineva \u00eei ia greul si el se simte dupa aceea, dintr-o data, at\u00e2t de usor de parca ar zbura. Asa m-am simtit si eu \u00eendata ce forta aceea satanica m-a parasit.<\/p>\n Am cazut cu capul pe ciment, lesinat, cu camasa uda de transpiratie si lacrimile nu mai \u00eencetau sa-mi curga siroaie. Mi-am simtit fruntea udata de lacrimile cazute pe cimentul rece pe care l-am sarutat. Erau lacrimile caintei pe care Dumnezeu binevoise sa le primeasca, iert\u00e2ndu-mi ofensa pe care i-o adusesem. \u00cen patru ani de chin, nu varsasem o lacrima, dar acum sufletul \u00eemi era scaldat \u00een baia caintei si a minunii lui Dumnezeu.<\/p>\n T\u00e2rziu, m-am ridicat, nemaistiind unde ma aflam; ma simteam un alt om si eram at\u00e2t de usor, de parca pluteam \u00een alte sfere. De \u00cenviere, Dumnezeu ma vindecase si ma \u00eenviase si pe mine.<\/p>\n Am \u00eengenuncheat din nou si, \u00eentins cu fata la pam\u00e2nt, am strigat din toata suflarea mea: \u201eDoamne, esti at\u00e2t de bun si de milostiv cu cei pacatosi, \u00eenc\u00e2t nu stiu cum as putea sa-Ti multumesc!\u201d Si atunci mi-au venit \u00een minte cuvintele lui Iisus vindec\u00e2ndu-l pe cel \u00eendracit: \u201eIata, te-ai facut sanatos, mergi si de-acum sa nu mai pacatuiesti!\u201d. Si inima mea a simtit o bucurie care nu se poate \u00eentelege dec\u00e2t de cel ce a trait-o. Daca p\u00e2na atunci fusesem \u00een iad, \u00een acel moment simteam ca fericirea raiului nu era departe de sufletul meu.<\/p>\n M-am ridicat de pe ciment; ca o aparitie din lumea visurilor, \u00een fata mea statea Jimboiu. L-am \u00eembratisat, spun\u00e2nd din toata inima: \u201eHristos a \u00eenviat!\u201d. \u201eAdevarat a \u00eenviat!\u201d, mi-a raspuns, plin de duiosie. Am pl\u00e2ns o vreme, am\u00e2ndoi. \u00cen viata mea n-am simtit pe nimeni asa de aproape ca, \u00een acea clipa, pe Jimboiu. Traiam am\u00e2ndoi bucuria \u00eenvierii mele. Am vrut sa-i multumesc pentru \u00eendrumare dar el s-a multumit sa zica: \u201eLacrimile tale au fost primite de Dumnezeu si mila Lui te-a vindecat. De c\u00e2nd te-ai dat jos de pe prici am vazut tot; nici eu nu dormeam. Ma bucur din toata inima pentru tine\u201d.<\/p>\n Se facuse ziua si cei din camera s-au sculat. Pe mine, lumina \u00cenvierii ma scalda \u00een razele ei. Eram un alt om, pentru ca: \u201epierdut am fost si m-am aflat, mort am fost si-am \u00eenviat\u201d.<\/p>\n Am revenit pe prici, m-am \u00eentins si m-a cuprins un somn profund, \u00eenc\u00e2t abia la masa de seara au reusit camarazii sa ma trezeasca. Nu mai dormisem asa de patru ani de zile.<\/p>\n Pastele lui 1954 au fost pentru mine adevarata nastere si \u00eenviere; un eveniment crucial pentru credinta si g\u00e2ndirea mea.<\/p>\n Se instalase \u00een sufletul meu, \u00een locul groazei si fricii pe care o traisem timp de patru ani, o putere care facea sa nu ma mai tem de nimic, dec\u00e2t de Dumnezeu.<\/p>\n De-acum, pentru mine, \u00eenchisoarea nu mai era \u00eencatusare, ci libertate deplina. Cu toate ca trupul \u00eemi ramasese \u00een lanturi, sufletul era liber de orice m-ar fi atras \u00een viata aceasta pam\u00e2nteasca. Era libertatea data de Fiul lui Dumnezeu, c\u00e2nd a spus: \u00abEu va dau adevarata libertate\u00bb. Zidurile \u00eenchisorii, lacatele si lanturile care ne str\u00e2ngeau si ne zavorau, pentru mine aveau mai putina importanta; eu traiam pe alte coordonate ale existentei. Nu numai sufletul, g\u00e2ndirea, \u00eentelegerea si trairea mea erau altele, dar si neputinciosul meu trup, slabit aproape p\u00e2na la distrofie, se \u00eentarise.<\/p>\n Aceia ce vor citi cu bunavointa si rabdare acest capitol, vor cunoaste \u2013 cred \u2013 de ce g\u00e2ndesc si traiesc asa cum am aratat \u00een marturisirile mele.<\/p>\n Am mai stat \u00een acea camera \u00eenca vreo luna, timp \u00een care am avut cele mai rodnice discutii cu iubitul meu prieten si camarad Gheorghe Jimboiu. Dupa aceea, el a fost luat si dus la ancheta unde, am aflat mai t\u00e2rziu, la Aiud, boala i s-a agravat si fiind supus la un regim sever si fara medicamente, a murit ca un martir. Am aceasta credinta intima ca Dumnezeu l-a primit \u00een ceruri \u00een r\u00e2ndurile sfintilor.<\/p>\n Dupa plecarea lui Jimboiu, parca se rupsese ceva \u00een mine si l-am rugat pe Virgil Lungeanu, colegul meu, sa-mi faca iesirea din aceasta camera si sa ma trimita pe celular. La insistentele mele, am fost transferat la camera nr. 1 parter, \u00een cladirea mare a \u00eenchisorii.<\/p>\n (Dumitru Bordeianu \u2013 M\u0103rturisiri din mla\u0219tina disper\u0103rii)<\/strong><\/em><\/p>\n Tensiunea nervoas\u0103 cre\u0219tea \u00een camer\u0103, ca \u00een toat\u0103 \u00eenchisoarea. Zilnic, \u00een special noaptea, perchezi\u021bii inopinante, b\u0103t\u0103i cu pumnii sub f\u0103lci, schingiuiri sau c\u0103lc\u0103ri \u00een picioare, pentru o talp\u0103 de bocanc scris\u0103 sau c\u0103 nu ai stat drep\u021bi \u00een fa\u021ba mili\u021bianului. Programul de timorare era bine g\u00e2ndit pentru pr\u0103bu\u0219irea moral\u0103 \u0219i lichidarea fizic\u0103 a c\u00e2t mai mul\u021bi dintre noi. Prin morse aflasem c\u0103 \u0219i cei du\u0219i la tribunale pentru a fi judeca\u021bi, pentru recursuri, cercet\u0103ri, anchete, erau maltrata\u021bi \u0219i chiar c\u0103 unii de\u021binu\u021bi au murit sub lovituri. Iar Maromet \u0219i Iv\u0103nic\u0103, \u00een b\u0103taie de joc, ziceau:\u00a0\u201cD\u0103-l la sc\u0103z\u0103m\u00e2nt!\u201d<\/em>.<\/p>\n Aflasem c\u0103 la camera zero se afla un grup de condamna\u021bi la moarte; daca execut\u0103rii sentin\u021bei nefiind fixat\u0103, erau \u021binu\u021bi \u00een condi\u021bii jalnice, \u00een inten\u021bia de a-i l\u0103sa s\u0103 moar\u0103. Apoi c\u0103 \u00een sec\u021bia femeilor o t\u00e2n\u0103r\u0103 scoas\u0103 la anchet\u0103 fusese violat\u0103 de ofi\u021berul anchetator \u2013 care o amenin\u021base c\u0103 o va ucide dac\u0103-l va divulga.<\/p>\n \u00cen camer\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, venea c\u00e2te un de\u021binut sau mai pleca c\u00e2te unul. Cei ce veneau aduceau ve\u0219ti despre Canal, despre teroarea de acolo \u0219i num\u0103rul mare de mor\u021bi, despre \u00eenceputul colectiviz\u0103rii for\u021bate sau despre situa\u021bii din alte \u00eenchisori sau lag\u0103re de munc\u0103 for\u021bat\u0103 din \u021bar\u0103. Orizontul \u021b\u0103rii se \u00eennegrea sub norii grei ai concep\u021biei de fericire universal\u0103.<\/p>\n \u00cencercam \u00een atmosfera de teroare s\u0103 aducem o raz\u0103 de lumin\u0103 spiritual\u0103, ajut\u00e2nd pe fiecare cu vorba sau fapta \u0219i cu puterea rug\u0103ciunii, at\u00e2t c\u00e2t era posibil, d\u00e2nd exemplu de lini\u0219te \u0219i \u00eencredere. Primeam cu resemnare cre\u0219tin\u0103 greut\u0103\u021bile \u0219i mizeriile impuse de vr\u0103jma\u0219ii v\u0103zu\u021bi \u0219i nev\u0103zu\u021bi. \u00cen S\u0103pt\u0103m\u00e2na Mare ne-am impus un program de t\u0103cere, medita\u021bie \u0219i rug\u0103ciune, dup\u0103 ce \u00een Duminica Floriilor am \u00eencercat s\u0103 prezent\u0103m pe \u00een\u021belesul tuturor, semnifica\u021bia Intr\u0103rii Domnului Iisus \u00een Ierusalim \u0219i datoria fiec\u0103ruia de a se preg\u0103ti pentru a-L primi \u00een Ierusalimul sufletului s\u0103u. Noaptea \u0219i ziua \u0219tafeta rug\u0103ciunii continua f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere, candela vie ardea permanent. T\u0103cerea, \u00eenso\u021bit\u0103 de rug\u0103ciunea permanent\u0103 care nu mai era un secret pentru ceilal\u021bi, a creat pentru cei din camer\u0103 o stare de adev\u0103rat\u0103 lini\u0219te (\u2026)<\/p>\n \u00cen Vinerea Mare am c\u00e2ntat versetele pe care ni le-am amintit din fiecare stare a\u00a0Prohodului<\/em>\u00a0\u0219i imnurile\u00a0Sfinte Dumnezeule<\/em>\u00a0\u0219i\u00a0Mergi la cer<\/em>. Apoi lini\u0219tea s-a a\u0219ternut p\u00e2n\u0103 \u00een noaptea \u00cenvierii.<\/p>\n La miezul nop\u021bii ne-am sculat. Eram preg\u0103ti\u021bi s\u0103 primim \u00een sufletele noastre pe M\u00e2ntuitorul lisus Hristos, \u00eenviat. Cel ce prin \u00centrupare devenise om, iar prin \u00cenviere \u00eendumnezeise pe om. O parte din copii, c\u0103rora le dest\u0103inuisem c\u0103 am Sf\u00e2nta \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anie, au primit c\u00e2te o firimitur\u0103, cuminec\u00e2ndu-se. Cei mai mul\u021bi, nu s-au socotit vrednici de primirea ei.<\/p>\n O, dac\u0103 am fi totdeauna a\u0219a de riguro\u0219i cu noi \u00een\u0219ine!<\/p>\n \u00cen lini\u0219te ne preg\u0103team \u021binuta pentru a \u00eencepe, cu evlavie \u0219i team\u0103, dar \u0219i cu \u00eendr\u0103zneal\u0103, c\u00e2ntarea imnului\u00a0Hristos a \u00eenviat<\/em>! De pe coridor, dinspre intrare, se auzeau zgomote \u00eenfundate, lovituri, icneli \u0219i vaiete, care cre\u0219teau \u00een intensitate, apropiindu-se \u00eenso\u021bite de z\u0103ng\u0103nitul z\u0103voarelor.\u00a0Era obiceiul \u00een acei ani ca marile s\u0103rb\u0103tori cre\u0219tine\u0219ti sau comuniste s\u0103 fie marcate cu evenimente deosebite, care s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba celor \u00eentemni\u021ba\u021bi. B\u0103t\u0103ile, schingiurile, lan\u021burile, neagra \u0219i chiar uciderile, erau g\u00e2ndite astfel ca s\u0103 dea str\u0103lucire diavoleasc\u0103 acestor momente omagiale.<\/p>\n Am \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nt\u0103m\u00a0Hristos a \u00eenviat<\/em>! din ce \u00een ce mai tare, sim\u021bind nevoia s\u0103 ap\u0103r\u0103m vie\u021bile noastre cu strig\u0103tul \u00eenvierii. C\u00e2tva timp am crezut c\u0103 mi s-a p\u0103rut c\u0103 am auzit b\u0103t\u0103i \u0219i strig\u0103te de durere. Apoi m-am convins c\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce noi c\u00e2ntam, ele sc\u0103deau \u00een intensitate \u0219i se dep\u0103rtau ca \u0219i cum un v\u00e2nt potrivnic f\u0103cea ca fl\u0103c\u0103rile mistuitoare ale unui incendiu, s\u0103 se abat\u0103 de la un obiectiv periclitat. Mai t\u00e2rziu am \u00een\u021beles c\u0103 Dumnezeu, printr-o hot\u0103r\u00e2re trimis\u0103 de sus, oprise martiriul care trebuia s\u0103 aib\u0103 loc \u00een noaptea \u00eenvierii Lui. Am r\u0103mas lini\u0219ti\u021bi la locurile noastre p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba. To\u021bi ceilal\u021bi din camer\u0103 se uitau la noi cu ochi \u00eentreb\u0103tori.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Apostol Pavel \u0219i Sila c\u00e2ntau psalmi \u0219i se rugau \u00een \u00eenchisoare, iar to\u021bi cei \u00eenchi\u0219i \u00eei ascultau. Dumnezeu actualizeaz\u0103 minunile Lui, pentru fiecare genera\u021bie de credincio\u0219i care sufer\u0103 pentru Adev\u0103r.<\/p>\n Diminea\u021ba am f\u0103cut cu to\u021bii rug\u0103ciunea de mul\u021bumire lui Dumnezeu, pentru c\u0103 ne-a sc\u0103pat de furia vr\u0103jma\u0219ilor v\u0103zu\u021bi \u0219i nev\u0103zu\u021bi \u0219i am c\u00e2ntat\u00a0Hristos a \u00eenviat<\/em>! Prin geamul ferestrei cu v\u0103ruiala decojit\u0103 \u00eentr-un col\u021b, se vedeau peste oblon, pe malul \u0219an\u021bului de ap\u0103rare, c\u00e2\u021biva corcodu\u0219i, m\u0103ce\u0219i \u0219i porumbari, care \u00eenmuguriser\u0103 \u0219i \u00eenfloriser\u0103 mai devreme. C\u00e2teva floricele ca ni\u0219te sc\u00e2ntei de lumin\u0103 r\u00e2deau \u00een soare. Ad\u0103postul \u0219i \u00a0c\u0103ldura din \u0219an\u021b le favorizaser\u0103 intrarea \u00een vegeta\u021bie. Sufletul meu, v\u0103z\u00e2nd \u00een aceasta m\u00e2na lui Dumnezeu, Care pe toate le \u00eenvie din moarte o dat\u0103 cu Sine, s-a umplut de lumin\u0103 \u0219i mi-am citit \u00eentr-\u00eensul acest poem. L-am socotit d\u0103ruit de Duhul Proniei Cere\u0219ti pentru cinstea \u00cenvierii \u0219i l-am \u0219i recitat cu emo\u021bie.<\/p>\n (Virgil Maxim \u2013 Imn pentru crucea purtat\u0103, Editura Antim, Bucure\u0219ti, 2002, pag. 242-244)<\/strong><\/em><\/p>\n \u00cen noaptea \u00cenvierii, la miez de noapte, c\u00e2nd clopotele din \u201cValea Neagr\u0103\u201d sun\u0103 pentru \u00cenvierea M\u00e2ntuitorului, ni se face o am\u0103nun\u021bit\u0103 perchezi\u021bie de c\u0103tre osta\u0219i. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Bl\u0103naru, pontatorul brig\u0103zii, ne \u021bine de fa\u021b\u0103 cu ace\u0219tia, predica zilei:<\/p>\n \u2013 A venit momentul c\u00e2nd \u0219tiin\u021ba1<\/sup>\u00a0alung\u0103 tot mai departe \u00eentunecatul misticism, care a \u021binut omenirea \u00een \u00eentuneric de mii de ani. Este timpul ca s\u0103 p\u0103r\u0103si\u021bi idioatele \u0219i bolnavele \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi \u00eenapoiate, cu sectan\u021bi, \u00eenchin\u0103torii lui Iehova.<\/em><\/p>\n Care a\u021bi \u00eemb\u00e2csit capetele oamenilor p\u00e2n\u0103 acum \u0219i dac\u0103 vre\u021bi s\u0103 v\u0103 \u00eentoarce\u021bi \u00een societatea de ast\u0103zi, s\u0103 v\u0103 lep\u0103da\u021bi de tot trecutul cu tot Hristosul vostru, intr\u00e2nd \u00een r\u00e2ndurile poporului muncitor. Acesta este ultimul tren, care v\u0103 invit\u0103 s\u0103 urca\u021bi.<\/em><\/p>\n Iar comandantul \u00eencheie predica lui Vasile, adres\u00e2ndu-se brigadierului \u0219i subalternilor lui:<\/p>\n \u2013 S\u0103-i omor\u00e2\u021bi! V\u0103 dau ordin s\u0103-i omor\u00e2\u021bi! Pe r\u0103spunderea mea! Pa\u0219tele mamii lor de dobitoci!<\/em><\/p>\n Ne-am uitat unul la altul. \u00cen acest moment, ca o lumin\u0103 a trecut peste inima mea2<\/sup>\u0219i strig tare:<\/p>\n \u2013 Hristos a \u00eenviat, fra\u021bilor!<\/em><\/p>\n Care e\u0219ti acela m\u0103? \u00eentreab\u0103 comandantul, \u00eentors de pe coridor.<\/p>\n \u2013 Eu sunt.<\/em><\/p>\n Du-l la carcer\u0103, a\u0219a dezbr\u0103cat! Dumnezeul m\u0103-tii de bandit!\u2026<\/p>\n C\u00e2nd r\u0103s\u0103rea soarele, peste ple\u0219uvele dealuri dobrogene, se auzeau, \u00een zbor \u00eenalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constan\u021ba. C\u0103tre cerul albastru, ridicau sc\u0103ri nev\u0103zute, c\u00e2nt\u0103re\u021bele ogoarelor, cioc\u00e2rliile. \u00censemn fruntea, pieptul \u0219i umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plute\u0219te pe l\u00e2ng\u0103 sufletul meu. M\u00e2na Lui \u00eemi atinge fruntea cu cald\u0103 binecuv\u00e2ntare.<\/p>\n I-at\u00e2ta pace-n carcer\u0103!<\/p>\n Dulce e\u0219ti Doamne, \u00een suferin\u021bele pe care ni le \u00eeng\u0103dui!<\/p>\n F\u0103-m\u0103 Doamne, bun! Bun, ca un Om!<\/em><\/p>\n (Pr. Dimitrie Bejan \u2013 Viforni\u021ba cea mare, Editura Tehnic\u0103, Bucure\u0219ti, 1996, pag. , pp. 110-111)<\/strong><\/em><\/p>\n 1. Este vorba de \u201d\u0219tiin\u021ba\u201d atee, altfel spus darwinismul \u2013 teoria materialist\u0103 cu care comuni\u0219tii \u0219i-au justificat lupta de clas\u0103 \u0219i ororile care au decurs din aceasta. \u00cen realitate \u0219tiin\u021ba nu este potrivnic\u0103 lui Dumnezeu ci m\u0103rturise\u0219te despre lucr\u0103rile Sale \u00een lumea v\u0103zut\u0103. Doar \u201d\u0219tiin\u021ba\u201d care neag\u0103 drepturile de autor ale lui Dumnezeu asupra lumii \u0219i modul \u00een care a f\u0103cut-o, este una deformat\u0103 deci potrivnic\u0103 adev\u0103rului revelat. C\u0103utarea sincer\u0103 prin actul \u0219tiin\u021bific duce la dob\u00e2ndirea certitudinii existen\u021bei lui Dumnezeu, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u0219te \u0219i marele om de \u0219tiin\u021b\u0103 Nicolae Paulescu:\u00a0\u201dA demonstra existen\u021ba unei cauze prime a vie\u021bii, imateriale, unice \u0219i infinit \u00een\u021belepte \u2013 iat\u0103 limita sublim\u0103 la care ajunge fiziologia. Aceast\u0103 cauz\u0103 prim\u0103 este Dumnezeu. Omul de \u0219tiin\u021b\u0103 nu se poate deci mul\u021bumi s\u0103 zic\u0103: Credo in Deum (Cred \u00een Dumnezeu). El trebuie s\u0103 afirme: Scio Deum esse (\u0218tiu c\u0103 Dumnezeu exist\u0103).\u201d<\/em><\/p>\n La r\u00e2ndul s\u0103u, P\u0103rintele Arsenie Boca \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103\u00a0\u201dun b\u0103rbat de \u0219tiin\u021b\u0103, care m\u0103rturise\u0219te \u00een mediul s\u0103u pe Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conduc\u0103tor de neamuri, dac\u0103 se declar\u0103 at\u00e2rn\u0103tor de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca \u0219i cum at\u00e2rnarea de Dumnezeu ar fi o mare sl\u0103biciune \u0219i vinov\u0103\u021bie. \u0218i a\u0219a p\u0103\u021besc pe r\u00e2nd to\u021bi d\u0103rui\u021bii lui Dumnezeu c\u00e2nd nu se \u00eenvoiesc la sfatul lumii, s\u0103 t\u00e2lh\u0103reasc\u0103 pe Dumnezeu de darul ce li\u2011l dase spre tot lucrul bun, ce au s\u0103-l \u00eemplineasc\u0103 \u00een lume\u201d<\/em><\/p>\n 2. Acesta este harul Duhului Sf\u00e2nt care s-a f\u0103cut sim\u021bit \u00een inima p\u0103rintelui pentru a-l \u00eensufla s\u0103-l m\u0103rturiseasc\u0103 pe Hristos, chiar atunci, \u00een fa\u021ba amenin\u021b\u0103rii cu moartea, a\u0219a cum au f\u0103cut to\u021bi mucenicii, dup\u0103 cuv\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului:\u00a0\u201dIat\u0103, Eu v\u0103 trimit ca pe ni\u0219te oi \u00een mijlocul lupilor; fi\u021bi dar \u00een\u021belep\u021bi ca \u0219erpii \u0219i bl\u00e2nzi ca porumbeii. (\u2026) Din pricina Mea ve\u021bi fi du\u0219i \u00eenaintea conduc\u0103torilor \u0219i a regilor, ca s\u0103 le fi\u021bi m\u0103rturie lor \u0219i p\u0103g\u00e2nilor. Iar c\u00e2nd v\u0103 vor da \u00een m\u00e2na lor, nu v\u0103 \u00eengrijora\u021bi de cum sau ce ve\u021bi vorbi, c\u0103 \u00een ceasul acela vi se va da vou\u0103 ce s\u0103 vorbi\u021bi; fiindc\u0103 nu voi sunte\u021bi cei ce vorbi\u021bi, ci Duhul Tat\u0103lui vostru este Cel ce gr\u0103ie\u0219te \u00eentru voi.\u201d<\/em>\u00a0(Ev. Matei, 10:16,18-20)<\/p>\n \u00cen singur\u0103tatea de la celula 7, \u00eencepe o nou\u0103 epoc\u0103 de efervescen\u021b\u0103 sufleteasc\u0103. Acum totul \u00eencepe s\u0103 fie foarte clar. Parc\u0103 mi s-a ridicat un v\u0103l de pe creier. Percep frumuse\u021bea Cre\u0219tinismului cu toat\u0103 intensitatea. Simt un impuls masiv de a m\u0103 d\u0103rui slujirii lui Hristos.<\/p>\n Nu exist\u0103 un sens al existen\u021bei \u00een afara lui Hristos. Sunt at\u00e2t de entuziasmat pentru acest moment de rena\u0219tere sufleteasc\u0103, \u00eenc\u00e2t notez \u00een \u201cJurnal\u201d bucuria reg\u0103sirii mele, prin aceste cuvinte:<\/p>\n \u201cPe frontispiciul acestei celule trebuie s\u0103 se scrie cu litere de foc: \u00een acest cavou s-a n\u0103scut un om!\u201d<\/em><\/p>\n Este data de 19 aprilie 1952. Din 29 decembrie 1948 nu am mai avut un asemenea moment de cre\u0219tere interioar\u0103. M\u0103 simt \u00een profunzime altul. A disp\u0103rut din sufletul meu orice team\u0103 \u0219i orice \u00eendoial\u0103. De-acum toate aspira\u021biile \u0219i energiile mele se vor concentra spre idealul apostolic.<\/p>\n Aceast\u0103 \u00eenviere sufleteasc\u0103 a mea se petrece \u00een chiar aceste zile ale S\u0103rb\u0103torii \u00cenvierii Domnului. \u00cen aceste zile nu am fost scos la anchet\u0103 \u0219i nu am fost \u00eentrerupt \u00een elanurile mele suflete\u0219ti.<\/p>\n Doar dou\u0103 momente au tulburat aceast\u0103 lini\u0219te. Primul, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Zita. Acum c\u00e2teva zile a fost scoas\u0103 la anchet\u0103. Cel care a condus-o la Weiss era plutonierul Seres. Acest individ sadic, nu s-a putut st\u0103p\u00e2ni s\u0103 n-o loveasc\u0103 cu cizmele peste picioare, \u00een timp ce o ducea la anchet\u0103. C\u00e2nd a revenit \u00een celul\u0103, Zita pl\u00e2ngea. De-abia a reu\u0219it Aurora s\u0103 o lini\u0219teasc\u0103.<\/p>\n A doua \u00eent\u00e2mplare a fost ieri, \u00een prima zi de Pa\u0219ti. \u00cen tot cursul zilei, am avut impresia c\u0103 nu prea s-au f\u0103cut anchete. A fost lini\u0219te pe coridoare. Pe la amiaz\u0103, a ap\u0103rut la vizet\u0103 sublocotenentul Codileanu. Era, probabil, ofi\u021ber de serviciu. C\u00e2nd a deschis u\u0219a, a p\u0103truns \u00een celul\u0103 un puternic miros de parfum. Aha, mi-am zis, s\u0103rb\u0103tore\u0219te \u0219i el Pa\u0219tele!<\/p>\n \u2013 E\u0219ti singur? m-a \u00eentrebat el cu un ton binevoitor.<\/p>\n \u2013 Da! am r\u0103spuns.<\/p>\n M-a privit st\u0103ruitor \u0219i \u00een ochii lui nu era nimic din lucirea metalic\u0103 care eman\u0103, de obicei din ochii securi\u0219tilor. A \u00eenchis vizeta \u0219i s-a dep\u0103rtat. De\u0219i p\u0103rea o vizit\u0103 de rutin\u0103, undeva, \u00een ad\u00e2ncul intui\u021biei, a st\u0103ruit impresia c\u0103 vizita nu era \u00eent\u00e2mpl\u0103toare.<\/p>\n (Pr. Liviu Br\u00e2nza\u0219 \u2013 Raza din catacomb\u0103)<\/strong><\/em><\/p>\n S\u0103pt\u0103m\u00e2na Patimilor are \u00een \u00eenchisoare un alt ecou dec\u00e2t \u00een libertate. Acolo unde nu este suferin\u021b\u0103, lumea este cople\u0219it\u0103 de preg\u0103tirile materiale pentru praznic. Aici, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia durerii, totul se concentreaz\u0103 pe tr\u0103irea semnifica\u021biei religioase.<\/p>\n Drumul pe galerie, spre ad\u00e2ncuri, se parcurge c\u00e2nt\u00e2ndu-se imnuri religioase. R\u0103sun\u0103 bol\u021bile subterane de c\u00e2nt\u0103rile: \u201cCu noi este Dumnezeu\u201d, \u201cSfinte Dumnezeule\u201d \u0219i altele.<\/p>\n Ocna\u0219ii care merg \u00een \u0219ir, purt\u00e2nd l\u0103mpile ce sc\u00e2nteiaz\u0103 \u00een joc de lumini \u0219i umbre de-alungul galeriilor \u00eenv\u0103luite \u00een bezn\u0103, par ni\u0219te pelerini ce merg spre un t\u0103r\u00e2m plin de taine. A\u0219a treceau, odinioar\u0103, cre\u0219tinii primelor prigoane, prin labirintul tainic al catacombelor. Ocna\u0219ii de ast\u0103zi sunt cei mai buni fra\u021bi cu prigoni\u021bii \u0219i martirii de atunci, c\u0103ci \u0219i sufletele lor se \u00eenal\u021b\u0103 spre cer din ad\u00e2ncul catacombelor.<\/p>\n \u00cen Vinerea Mare se \u021bine post negru. Nu se m\u0103n\u00e2nc\u0103 nimic \u0219i nu se bea ap\u0103, de\u0219i \u00een ad\u00e2ncul ocnei, se lucreaz\u0103 din greu \u0219i , \u00een multe locuri, \u00een c\u0103ldur\u0103 tropical\u0103. Nu-i nimic! \u00cen ziua \u00een care St\u0103p\u00e2nul ceresc a r\u0103bdat pentru noi, trebuie s\u0103 r\u0103bd\u0103m \u0219i noi!<\/p>\n (Pr. Liviu Br\u00e2nza\u0219 \u2013 Raza din catacomb\u0103)<\/strong><\/em><\/p>\n Noaptea \u00cenvierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de munc\u0103, dar aproape nimeni nu lucreaz\u0103. Venirea lui Eisenhower la putere \u00een America ne d\u0103 curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timora\u021bi \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i realizeze norma.<\/p>\n Spre sf\u00e2r\u0219itul timpului de munc\u0103, to\u021bi ocna\u0219ii ne apropiem de corf\u0103. Acolo, \u00een spa\u021biul din fa\u021ba corfei, vast c\u00e2t o catedral\u0103, este o mare de oameni. \u00cen aceast\u0103 noapte, \u00een ocn\u0103, impresia de catacomb\u0103 este mai real\u0103 ca oric\u00e2nd. Pe margini sunt oameni care \u021bin at\u00e2rnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preo\u021bi, cei care s-au \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie \u00een min\u0103 \u00een aceast\u0103 noapte, se preg\u0103tesc de s\u0103v\u00e2r\u0219irea marii Slujbe a \u00cenvierii. Ca la o comand\u0103, l\u0103mpile se sting, una c\u00e2te una. La sf\u00e2r\u0219it \u00ee\u0219i sting l\u0103mpile \u0219i gardianul \u0219i civilul de la corf\u0103, care stinge \u0219i becul electric. \u00centuneric absolut. Lini\u0219te suprafireasc\u0103. Brusc se aprinde o lamp\u0103. Lumina \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te parc\u0103 din infinitul beznei. Se aude vocea preotului:<\/p>\n \u2013 Veni\u021bi de lua\u021bi Lumin\u0103!<\/em><\/p>\n \u0218i lumina trece din lamp\u0103 \u00een lamp\u0103, din suflet \u00een suflet. Apoi vocea cucernic\u0103 intoneaz\u0103:<\/p>\n \u2013 M\u0103rire Sfintei \u0219i Celei de o fiin\u021b\u0103 \u0219i de via\u021b\u0103 f\u0103c\u0103toarei \u0219i nedesp\u0103r\u021bitei Treimi, totdeauna acum \u0219i pururea \u0219i \u00een vecii vecilor, amin!<\/em><\/p>\n Din zeci de piepturi r\u0103sun\u0103 c\u00e2ntarea pascal\u0103:\u00a0\u201cHristos a \u00eenviat din mor\u021bi cu moartea pe moarte c\u0103lc\u00e2nd \u0219i celor din morminte via\u021b\u0103 d\u0103ruindu-le\u201d.<\/em><\/p>\n \u0218i vocea preotului continu\u0103 tun\u0103toare:<\/p>\n \u2013 S\u0103 se scoale Dumnezeu \u0219i s\u0103 se risipeasc\u0103 to\u021bi vr\u0103jma\u0219ii Lui \u0219i s\u0103 piar\u0103 de la fa\u021ba Lui to\u021bi cei ce-L ur\u0103sc pe D\u00e2nsul!<\/em><\/p>\n S\u0103 se risipeasc\u0103 \u0219i s\u0103 piar\u0103 vr\u0103jma\u0219ii lui Dumnezeu! Cuvintele sun\u0103 \u0219i r\u0103sun\u0103 ca ni\u0219te ciocane pe nicovala veacului ateu.<\/p>\n La fiecare c\u00e2ntare, de pe margini, r\u0103sun\u0103 glasul metalic al sfredelelor lovite de ciocane. Sunt clopotele ocnei! Niciodat\u0103 nu am auzit dang\u0103te mai vibrante \u0219i mai tulbur\u0103toare. Totul este ame\u021bitor. Nimic nu lipse\u0219te din majestatea Nop\u021bii Sfinte: lumini, c\u00e2nt\u0103ri, clopote\u2026<\/p>\n Cine a tr\u0103it o asemenea noapte trebuie s\u0103 devin\u0103 un alt om! Aici, \u00een ad\u00e2ncul acestei catacombe, cu \u00eentunericul ei cople\u0219itor, r\u0103sare o raz\u0103 de lumin\u0103 de care nu te po\u021bi \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i nicic\u00e2nd \u0219i nic\u0103ieri \u00een alt\u0103 parte.\u00a0Raza din catacomb\u0103!<\/strong>\u00a0Ce fericire! A meritat s\u0103 supor\u021bi toate chinurile de p\u00e2n\u0103 acum, numai s\u0103 te \u00eenvrednice\u0219ti de un asemenea har!<\/p>\n (Pr. Liviu Br\u00e2nza\u0219 \u2013 Raza din catacomb\u0103)<\/strong><\/em><\/p>\n La proces, la ultimul cuv\u00e2nt, am acuzat regimul c\u0103 nu respect\u0103 drepturile omului. Mi s\u2019a dat pe loc pedeap\u00adsa maxim\u0103: zece ani.<\/p>\n Avocatul angajat de familie a f\u0103cut recurs \u0219i s\u2019au mai redus patru ani.<\/p>\n La penitenciar am fost repartizat \u00een celula mare din\u00adspre ora\u0219.<\/p>\n A venit s\u0103pt\u0103m\u00e2na mare, cu post \u0219i rug\u0103ciune. \u00cen noaptea \u00eenvierii, am adormit. Am avut atunci un vis mi\u00adnunat. Se f\u0103cea c\u0103 m\u0103 aflu \u00een mijlocul unei f\u00e2\u0219ii de frontier\u0103, o f\u00e2\u0219ie lat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt arat, greblat \u0219i ud. M\u0103 sim\u021beam \u00een mare primejdie \u0219i nu \u0219tiam \u00eencotro s\u0103 mai merg. Deodat\u0103 a cobor\u00eet un \u00eenger, care m\u2019a apucat de m\u00e2n\u0103 \u0219i m\u2019a scos afar\u0103 din f\u00e2\u0219ia ud\u0103.<\/p>\n \u00cen acel moment, m\u2019a trezit cineva. Era vecinul meu de pat, un t\u00e2n\u0103r, R\u0103u, din comuna Vaideeni, jud. V\u00e2l\u00adcea, care mi-a spus:<\/p>\n \u2013 Trezi\u021bi-v\u0103, s\u0103 auzi\u021bi ce m\u00e2ndru bat clopotele \u00eenvierii!<\/em><\/p>\n Nu crezusem niciodat\u0103 \u00een vise, dar visul acesta mi-a format convingerea ferm\u0103 c\u0103 nu voi muri \u00een \u00eenchisoa\u00adre, de\u0219i prietenii mi-au f\u0103cut \u0219i epitaful.<\/p>\n \u00cen ziua de Pa\u0219ti, zeci de oameni din celula mea au c\u00e2ntat \u201eCristos a \u00eenviat!\u201d Ofi\u021berul de serviciu \u0219i gardi\u00adenii au n\u0103v\u0103lit \u00een celul\u0103, url\u00e2nd la noi.<\/p>\n L-am \u00eentrebat pe ofi\u021berul de serviciu de ce \u00een Polo\u00adnia se respect\u0103 Cr\u0103ciunul \u0219i Pastile.<\/p>\n Am fost dus la izolare, iar de aici m\u2019au dus \u00een ca\u00admera condamna\u021bilor la moarte, dup\u0103 ce mi-au b\u0103tut lan\u021buri la picioare.<\/p>\n (Remus Radina \u2013 Testamentul din morg\u0103)<\/strong><\/em><\/p>\n \u201dOpresorii f\u0103ceau totul ca s\u0103rb\u0103torile s\u0103 ne aduc\u0103 un plus de suferin\u021b\u0103 moral\u0103 \u0219i fizic\u0103. Cu mai multe zile \u00eenainte se dublau g\u0103rzile, supravegherea prin vizet\u0103 devenea foarte atent\u0103 \u0219i, de regul\u0103, \u00een Vinerea Mare masa con\u021binea (surprinz\u0103tor) carne, \u00een timp ce \u00een prima \u0219i a doua zi de Pa\u0219ti se servea o hran\u0103 oribil\u0103. \u00cen timp ce clopotele vesteau slujba \u00cenvierii, \u00een celule era lini\u0219te, to\u021bi meditam \u0219i dep\u0103nam amintiri de familie. Dang\u0103tul clopotelor avea un efect extraordinar asupra noastr\u0103: ren\u0103\u0219teau \u00een sufletele noastre speran\u021bele, credin\u021ba \u00een \u00cenvierea neamului rom\u00e2nesc \u0219i \u00eent\u0103rirea credin\u021bei cre\u0219tine, ideea c\u0103 jertfele celor mai buni fii ai neamului nu vor fi f\u0103cute \u00een zadar.<\/p>\n Nu aveam calendare pentru a afla c\u00e2nd este ziua de Pa\u0219ti, dar dup\u0103 o formul\u0103 Gauss calculam cu exactitate data. Cuno\u0219team, de asemenea, regula \u201dM\u00e2inii Sf\u00e2ntului Damaschin\u201d, o regul\u0103 u\u0219or de re\u021binut care constituia un calendar perfect printr-o anumit\u0103 num\u0103rare a \u00eencheieturilor degetelor. Una din metodele cu care ne \u0219icanau \u0219i care era, pentru noi, dovad\u0103 c\u0103 premediteaz\u0103 compromiterea acestor s\u0103rb\u0103tori, o constituia perchezi\u021bia pe care o f\u0103ceau \u00een noaptea de \u00cenviere. P\u0103trundeau \u00een celule sau \u00een bar\u0103cile de la Canal un num\u0103r mare de temniceri, cu scopul de a ne surprinde, rug\u00e2ndu-ne sau cu speran\u021ba c\u0103 vor g\u0103si vore carte de rug\u0103ciuni.<\/p>\n \u021aipau ca ni\u0219te dispera\u021bi: \u201dToat\u0103 lumea la cap\u0103tul patului\u201d, dup\u0103 perchezi\u021bia corporal\u0103 eram du\u0219i afar\u0103, \u00een timp ce ei c\u0103utat cu \u00eenver\u0219unare \u00een toate ungherele, chiar desf\u0103c\u00e2nd saltele. Uneori g\u0103seau o rug\u0103ciune, o poezie, un cap\u0103t de creion, un cui. Toate aceste corpuri delicte ne aduceau tuturor pedepse grele: izolare, \u00eenjur\u0103turi, b\u0103t\u0103i \u0219i amenin\u021b\u0103ri, pe care, de altfel, nu le luam \u00een seam\u0103. La \u00eentoarcerea \u00een celul\u0103 sau barac\u0103 g\u0103seam totul r\u0103v\u0103\u0219it, \u00eempr\u0103\u0219tiat pe jos. Toate aceste ac\u021biuni aveau un singur scop: batjocorirea credin\u021bei noastre str\u0103mo\u0219e\u0219ti. Dac\u0103 la Canal nu ne duceau pe \u0219antier \u00een ziua praznicului, g\u0103seau altceva de f\u0103cut numai pentru a \u00eempiedica sf\u00e2nta s\u0103rb\u0103toare.<\/p>\n La primirea coletelor, la Canal, controlul era foarte sever, fiind interzise ou\u0103le, cozonacul, pentru a nu mai spune de pr\u0103jituri, bomboane, ciocolat\u0103, cacao, l\u0103m\u00e2i, etc. Doar pu\u021bine alimente erau permise \u00een ideea de a nu ne aminti de s\u0103rb\u0103tori. Cu toate acestea, nu am renun\u021bat la Dumnezeu \u2013 singura noastr\u0103 speran\u021b\u0103. Numai credin\u021ba ne-a \u00eent\u0103rit \u00een suferin\u021b\u0103: \u00een multe ocazii am sim\u021bit \u00eentr-adev\u0103r ajutorul Lui. Du\u0219manului nostru nu i-au reu\u0219it niciodat\u0103 planurile de distrugere a credin\u021bei str\u0103mo\u0219e\u0219ti: nici carcera, nici arestul nu ne-au \u00eengeunchiat; ie\u0219eam fermi din camerele de tortur\u0103, lucru care \u00eei dezarma pe tor\u021bionari. Al\u0103turi de noi erau \u0219i fe\u021be biserice\u0219ti, preo\u021bi \u0219i c\u0103lug\u0103ri care nu au \u00eencetat o clip\u0103 activitatea misionar\u0103. Cred c\u0103 nu gre\u0219esc c\u00e2nd afirm c\u0103 erau adev\u0103ra\u021bi misionari \u00een aceste condi\u021bii de prigoan\u0103 s\u0103lbatic\u0103, av\u00e2nd curajul s\u0103 oficieze sf\u00e2nta liturghie, cu mijloace adecvate locului. Oamenii erau spovedi\u021bi \u0219i se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau \u00een locuri diferite.\u201d<\/p>\n (Alexandru Salc\u0103, Canalul, pp. 25-26)<\/strong><\/p>\n \u201dMarea grij\u0103 a z\u0103vozilor comuni\u0219ti a fost s\u0103 ne scoat\u0103 din Timp, crez\u00e2nd c\u0103 astfel ne vom pierde, cu vremea, min\u021bile. S-au \u00een\u0219elat. Am \u0219tiut c\u00e2nd este Duminica, c\u00e2nd sunt Sfintele Pa\u0219ti, pe care-l descopeream cu \u201dM\u00e2na Sf\u00e2ntului Damaschin\u201d, \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 mai de to\u021bi, c\u00e2nd sunt toate celelalte s\u0103rb\u0103tori, pe care le cinsteam, dup\u0103 cuviin\u021b\u0103, prin post \u0219i rug\u0103ciune.\u201d<\/p>\n (Paul P\u0103lt\u0103nea)<\/strong><\/p>\n \u201dZilele de s\u0103rb\u0103toare, dar mai ales Sfintele Pa\u0219ti, provocau \u00eengrijor\u0103ri multiple celor ce ne p\u0103zeau. Veneau cu duiumul prin celule s\u0103 ne spioneze, s\u0103 ne surprind\u0103 f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciuni sau c\u00e2nt\u00e2nd \u201dHristos a \u00eenviat\u201d. De pild\u0103, celularul de la Aiud, celebrul T, \u00een noaptea \u00cenvierii era \u00een\u021besat cu gardieni pentru a ne \u00eempiedica s\u0103 c\u00e2nt\u0103m \u00een cor \u201dHristos a \u00eenviat\u201d. Nu au reu\u0219it niciodat\u0103. Glasurile noastre, m\u00e2ng\u00e2iate de lacrimile pentru cei de acas\u0103, umpleau cerurile cu Rug\u0103ciunile \u00cenvierii, reamintind or\u0103\u0219enilor de dincolo de zidurile \u00eenchisorii, de lumea durerii ce vie\u021buia aproape de ei. Pl\u0103team amarnic aceast\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103 m\u0103rturisire pe care o rosteam din convingerea c\u0103 trebuie s\u0103 \u00een\u0103l\u021b\u0103m Ruga \u00cenvierii, pentru c\u0103 era \u0219i \u201d\u00cenvierea\u201d noastr\u0103 din greul \u00een care tr\u0103iam.\u201d<\/p>\n (Paul P\u0103lt\u0103nea, \u201dSfintele Pa\u0219ti dup\u0103 gratii comuniste\u201d \u00een Revista Dun\u0103rea de Jos, An 1 (2002) nr. 3, mai 2002, p. 10,<\/strong>\u00a0\u00a0<\/strong> \u201dSfintele Pa\u0219ti nu ne prindeau nepreg\u0103ti\u021bi. Posteam miercurea \u0219i vinerea, m\u00e2nc\u00e2nd doar seara. Duminica, \u00een momente lipsite de spionarea gardienilor, rosteam liturghia, c\u0103ci mul\u021bi dintre noi, preo\u021bi \u0219i mireni, o \u0219tiam pe de rost. Via\u021ba aceasta cre\u0219tin\u0103 ne ajuta s\u0103 trecem cu bine greul cotidian, de multe ori imposibil de suportat. \u00cenfr\u00e2ngrea acestui \u201dimposibil\u201d, prin puterea ce ne-o tr\u0103geam din ad\u00e2ncurile temeiuri ale rug\u0103ciunii, ne-o \u00een\u0103l\u021bam spre marea senin\u0103tate, pe care mul\u021bi dintre noi nu o cuno\u0219team pe deplin la ceasul intr\u0103rii \u00een temni\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n (Paul P\u0103lt\u0103nea \u00een Revista Dun\u0103rea de Jos)<\/strong><\/p>\n \u201d<\/span>Imagina\u021bi-v\u0103 cum f\u0103ceam noi Pa\u0219tele! C\u00e2nd c\u00e2nta toat\u0103 pu\u0219c\u0103ria \u201eHristos a \u00eenviat!\u201d, mili\u021bienii ne suduiau, st\u0103teau cu parii pe noi, dar noi tot c\u00e2ntam! Acolo am tr\u0103it cel mai intens bucuria \u00cenvierii! Acolo \u0219i la Oranki!\u2026 Era directorul care-i \u00eendemna: ,Bate\u021bi-i, m\u0103i! Nu vede\u021bi c\u0103 sunt cre\u0219tini?\u201d<\/span>\u201d<\/span><\/p>\n Pr. Dimitrie Bejan,\u00a0Bucuriile suferin\u021bei, H\u00e2rl\u0103u \u2013 Ia\u0219i, 2002, p. 88\u00a0<\/strong><\/span><\/p>\n \u2026M\u0103 \u00eentorc acum la \u00eent\u00e2mplarea mea de Pa\u0219ti.\u00a0M\u0103 preg\u0103team pentru s\u0103rb\u0103toare. \u00cemi purificam sufletul pe c\u00e2t puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat \u00eempotriva foamei, \u00eenc\u0103lzit de o rug\u0103ciune interioar\u0103. In noaptea \u00een care \u0219tiam c\u0103 este noaptea de Pa\u0219ti, la ora 12 noaptea, am auzit clopotele din Aiud b\u0103t\u00e2nd.<\/p>\n Vuietul lor p\u0103trundea foarte\u2026 spiritual. Adic\u0103 nu era un vuiet ca \u0219i c\u00e2nd ai fi l\u00e2ng\u0103 el, cip\u0103trundea prin ziduri. Era ca un mesaj pe care lumea de afar\u0103 \u00eel trimitea, lumea aceea care s\u0103rb\u0103torea \u00cenvierea Domnului.<\/p>\n \u0218i am c\u00e2ntat \u201eHristos a \u00eenviat!\u201d. La \u00eenceput \u00een g\u00e2nd, pe urma am sim\u021bit nevoia s\u0103-l c\u00e2nt nu cu voce tare, dar s\u0103 m\u0103 aud eu \u00eensumi. Era o lini\u0219te morm\u00e2ntal\u0103 \u0219i orice mi\u0219care din celule era reflectat\u0103 \u00een afar\u0103, pe culoar \u0219i, sigur, gardianul m-a auzit c\u00e2nt\u00e2nd \u0219i a venit la mine \u0219i m-a insultat. \u0218i am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eencetez s\u0103 mai c\u00e2nt ca s\u0103 nu tulbur noaptea aceea Sf\u00e2nt\u0103 a \u00cenvierii.\u00a0Mi-am adus aminte de tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een copil\u0103ria mea\u2026 Cele mai dragi amintiri in perioada aceasta de izolare au fost relatia mea cu elevii de la Seminarul Teologic si amintirile copilariei. Era vorba de\u00a0inocenta \u2013 inocenta copilariei si inocenta acelor tineri care ma sustinusera in timpul predicilor mele.<\/p>\n A doua zi dimineata garda se schimba la ora 7. Pe sec\u021bie la noi \u2013 era o sec\u021bie special\u0103 de sanc\u021biuni, de pedepse -, erau \u0219ase gardieni (era o sec\u021bie mult mai mare). Ei veneau \u00een\u0219irui\u021bi unul dup\u0103 altul. Gardianul care era de serviciu intra \u00een r\u00e2ndul celorlal\u021bi \u0219i cel care r\u0103m\u00e2nea pe sec\u021bie deschidea u\u0219a. Noi trebuia s\u0103 st\u0103m cu fa\u021ba la perete. El intra \u0219i se uita s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 totul este \u00een ordine. \u0218i n-aveam voie s\u0103 ne \u00eentoarcem cu fa\u021ba din nou la u\u0219\u0103 dec\u00e2t \u00een momentul \u00een care auzeam u\u0219a \u00eencuindu-se.<\/p>\n \u00cen diminea\u021ba aceea de Pa\u0219ti, nu m-am \u00eentors, n-am stat cu fa\u021ba la perete. Era un gardian\u2026 Dac\u0103 dumneavoastr\u0103 a\u021bi v\u0103zut un drac frumos, omul acesta era \u00eentr-adev\u0103r un drac frumos. Sigur c\u0103 era un t\u00e2n\u0103r de \u021bar\u0103, un b\u0103iat sub\u021birel, \u00eenalt, cu ochi alba\u0219tri, absolut angelici, cu o figur\u0103 foarte frumoas\u0103, totdeauna \u00eembr\u0103cat elegant, cu costumul pe el. Ceilal\u021bi veneau mai murdari. Era totdeauna foarte curat, foarte elegant. \u00cens\u0103 avea o cruzime de neexplicat.\u00a0Este greu de \u00een\u021beles cum poate cineva care are o frumuse\u021be a\u0219a de angelic\u0103 s\u0103 fie a\u0219a de crud? Daca omul acesta nu b\u0103tea 5-6 de\u021binu\u021bi \u00een serviciul lui, probabil nu se sim\u021bea bine. \u0218i\u00a0\u00een general, \u00een \u00eenchisoare, sub teroare, sub spaime, este mai u\u0219or s\u0103 supor\u021bi propria ta tortur\u0103 decat sa auzi pe altul torturat. C\u00e2nd auzeai strig\u0103tele\u2026<\/p>\n Majoritatea celor b\u0103tu\u021bi erau de\u021binu\u021bi de drept comun, pentru c\u0103 erau pu\u021bini de\u021binu\u021bi politici. Oamenii ace\u0219tia strigau c\u00e2nd \u00eei b\u0103teau. Noi t\u0103ceam, niciodat\u0103 nu strigam.\u00a0Dar ei strigau \u0219i imagina\u021bia ta \u00eencepea s\u0103 lucreze. \u0218i-\u021bi \u00eenchipuiai lucruri oribile. Era o str\u00e2ngere sufleteasc\u0103 a\u0219a de mare, \u00eenc\u00e2t ai fi preferat s\u0103 vin\u0103 s\u0103 te bat\u0103 pe tine, numai s\u0103 nu mai auzi strigatele celuilalt. \u0218i acesta era unul din oamenii care g\u0103sea o pl\u0103cere din a-i tortura pe ceilal\u021bi. \u00cen diminea\u021ba aceea c\u00e2nd a deschis el u\u0219a, eu m\u0103 rugasem toat\u0103 noaptea la Dumnezeu. Poate am spus de sute, de mii de ori \u201eHristos a \u00eenviat din mor\u021bi cu moartea pe moarte c\u0103lc\u00e2nd \u0219i celor din morm\u00e2nturi via\u021b\u0103 d\u0103ruindu-le\u201d. De mii de ori poate.\u00a0Ca s\u0103 intre \u00een mintea \u0219i \u00een inima mea ad\u00e2nc adev\u0103rul \u00cenvierii. Am stat cu fa\u021ba spre u\u0219\u0103 c\u00e2nd a intrat el, i-am spus \u201eHristos a \u00eenviat!\u201d. Gardianul s-a uitat la mine, a \u00eentors capul \u0219i s-a uitat la cei care erau \u00een spatele lui. S-a \u00eentors din nou la mine \u0219i-a spus \u201eAdev\u0103rat a \u00eenviat!\u201d.<\/p>\n A fost pentru mine ca o lovitur\u0103 \u00een cre\u0219tetul capului. \u0218i\u00a0am \u00een\u021beles atunci c\u0103\u00a0nu el mi-a spus \u201eAdev\u0103rat a \u00eenviat!\u201d, ci c\u0103 a fost \u00eengerul Domnului. Acela, care st\u00e2nd la morm\u00e2nt, a spus femeilor mironosi\u021be: \u201ePentru ce c\u0103uta\u021bi pe cel viu \u00eentre cei mor\u021bi? Iat\u0103 a \u00eenviat. Veni\u021bi s\u0103 vede\u021bi locul unde-l puseser\u0103\u201d. Prin gura lui \u00eengerul mi-a confirmat \u00cenvierea, pentru c\u0103 aveam nevoie de aceast\u0103 confirmare si pentru ca Dumnezeu a vrut s\u0103-mi confirme prin gura vr\u0103jma\u0219ului meu adev\u0103rul acestei \u00cenvieri. Celula mea s-a umplut de lumin\u0103. \u0218i bucuria mea a fost a\u0219a de mare, \u00eenc\u00e2t cele 5-6 ore p\u00e2n\u0103 la pr\u00e2nz, c\u00e2nd venea m\u00e2ncarea, au fost \u00een lumin\u0103 \u0219i bucurie spiritual\u0103.<\/p>\n Eram incredintat unui colonel politic al inchisorii care dadea ordine speciale pentru mine, in sensul rau al cuvantului, nu in sensul bun. Colonelul nu era un om rau atunci cand era beat. Atunci cand era treaz era foarte rau. Spre norocul nostru, al meu mai mult, era mai mult beat decat treaz. Asa ca l-am auzit venind la ora 12 pe culoar.<\/p>\n Culoarele aveau o rezonanta extraordinara. Auzeam pasii de pe culoar si stiam, ii recunosteam pasul, pentru ca urechea se ascute si spiritul urmareste fiecare miscare, asa incat stiai cine vine si stiai cu ce intentii vine.<\/p>\n Si m-am gandit ca intr-o piesa de teatru. Am sa stau cu spatele la perete. Am sa intorc fata spre el, am sa-l privesc in ochi si am sa-i spun \u201cHristos a inviat!\u201d.\u00a0Nu mai era ce fusese prima data. Nu mai era un impuls interior. Era ca intr-o piesa de teatru. Adica eu stiam ce-o sa-mi spuna el, el stia ce o sa-i spun eu, ne cunosteam reciproc. El stia incapatanarea mea, eu stiam capacitatea lui, putina lui imaginatie in care trebuia sa reactionezi exact asa cum il stiam. E destul. Si i-am spus \u201cHristos a inviat!\u201d. El s-a uitat la mine si a spus: \u201cL-ai vazut tu?\u201d. Zic: \u201cDomnule colonel, eu nu L-am vazut cand a inviat, dar cred in adevarul Invierii pentru autoritatea celor care l-au vazut, pentru apostoli, pentru ucenici, pentru martiri, pentru milioane de crestini care au murit slavind pe Hristos fie prin chinuri, fie prin moarte naturala, dar care constituie garantia ca Hristos a inviat. Dumneavoastra, stiti, ati vazut Polul Nord? Dar credeti in el pentru autoritatea atator oameni de stiinta. Nici pe Stalin sau pe Marx nu i-ati vazut decat in poza, dar credeti in ei pentru autoritatea comunistilor care vorbesc de ei\u201d.<\/p>\n Cu cat vorbeam, cu cat argumentam logic, cu atat inima mea se intrista. Cu atat lumina din celula disparea. Pentru ca\u00a0incercam sa argumentez logic, cu logica umana, un adevar care nu trebuie argumentat. Simpla pronuntare a lui \u201cHristos a inviat!\u201d era suficient ca sa-l convinga pe el sau sa-l piarda. Si am inteles ca am facut un pacat si Dumnezeu m-a parasit. Ingerul care spusese \u201cAdevarat a inviat\u201d, care adusese lumina in celula plecase\u2026<\/p>\n Va mai spun cateva lucruri. In perioada instalarii comunismului in Rusia incepuse activitatea brigazilor stiintifice. Au ajuns intr-un sat, au adunat satenii si le-au vorbit despre imposibilitatea invierii lui Hristos. Si la sfarsit au intrebat: \u201cAre cineva de spus ceva?\u201d Si s-a ridicat un preot de acolo, un rus. Era ca un taran. Si a spus: \u201cDomnilor, eu as avea ceva de spus\u201d. \u201cPoftim la masa aceasta rosie\u201d. \u201cEu sunt un om prost, ca si un taran. Nu stiu prea multe lucruri Dumneavoastra sunteti oameni destepti (la masa era chiar si un filozof). Dar un lucru tot am sa spun oamenilor acestia care sunt in sala.\u00a0S-a sprijinit in masa rosie si a strigat \u201cHristos a inviat!\u201d si toata sala a raspuns \u201cAdevarat a inviat!\u201d. Aceasta este cea mai mare demonstratie privind invierea lui Hristos. Si eu lovisem in adevarul credintei.<\/p>\n (Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa \u2013 Suferin\u021ba ca binecuv\u00e2ntare)<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/p>\n Azi noapte Iisus mi-a intrat \u00een celul\u0103. M\u00eeinile Lui p\u0103reau crini pe morminte, Uimit am s\u0103rit de sub p\u0103tura sur\u0103: S-a a\u0219ezat l\u00eeng\u0103 mine pe rogojin\u0103: Oft\u00eend \u0219i-a \u00eentins truditele oase P\u0103rea celula munte, p\u0103rea C\u0103p\u0103\u021b\u00een\u0103 C\u00eend m-am de\u0219teptat din afunda genun\u0103, Am \u00eentins bra\u021bele, nimeni, t\u0103cere. \u2013 Unde e\u0219ti, Doamne ? Am urlat la z\u0103brele. Incorect Politic<\/strong> Via ActiveNews<\/a>:<\/em><\/p>\n Culegerea de m\u0103rturii de mai jos a fost realizat\u0103 de un grup de 18 tineri ortodoc\u0219i care bucur\u0103 inimile drept credincio\u0219ilor de mai mul\u021bi ani cu munca lor neobosit\u0103 despre Sfin\u021bii \u00cenchisorilor, sintetizat\u0103 pe portalul\u00a0Ferici\u021biCeiPrigoni\u021bi<\/a>. Portalul\u00a0M\u0103rturisitorii<\/a>\u00a0\u0219i\u00a0Ziarul Lumina al Patriarhiei Rom\u00e2ne<\/a>\u00a0au eviden\u021biat activitatea lor \u00een mai multe r\u00e2nduri.\u00a0ActiveNews\u00a0\u00eei felicit\u0103 \u0219i le mul\u021bume\u0219te.<\/p>\n \u00cen 1954, noi am s\u0103rb\u0103torit \u00eenvierea lui Hristos la 800 metri sub p\u0103m\u00e2nt \u00eentr-o min\u0103 de plumb. Personal am fost unul din cei care f\u0103ceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau \u00een min\u0103 s\u0103 care minereu; a\u0219a c\u0103 slujba mea era \u00een principal s\u0103 merg mult. Mul\u021bi dintre noi munceam \u00eempreun\u0103.<\/p>\n Cum puteam s\u0103 s\u0103rb\u0103torim Pa\u0219tele?<\/strong>\u00a0Din freze am f\u0103cut clopote. Am luat toate buc\u0103\u021bile metalice de la frezele pentru roc\u0103 \u0219i le-am pus pe o sfoar\u0103. Lovite toate cu o tij\u0103 metalic\u0103 de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt al sforii f\u0103ceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul c\u00e2nd anun\u021bam \u00eenceperea slujbei.<\/p>\n Atunci am intrat \u00een ascensor \u0219i am cobor\u00e2t \u00een locul unde se aranjase un altar \u0219i cruci din b\u00e2rne. A fost momentul vie\u021bii noastre c\u00e2nd am sim\u021bit o ad\u00e2nc\u0103, religioas\u0103 t\u0103iere a respira\u021biei. Noi, preo\u021bii am c\u00e2ntat tot ceea ce \u0219tiam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva \u00een afara noastr\u0103, nimeni nu se temea de pericol \u2013 era atunci sau niciodat\u0103; cu to\u021bii eram \u00eentr-un g\u00e2nd.<\/p>\n C\u00e2nd am intrat \u00een ascensor, am intrat c\u00e2nt\u00e2nd \u201eHristos a \u00eenviat!<\/strong><\/em>\u201c. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafa\u021b\u0103 \u00een min\u0103 \u00een locul nostru, am putut auzi c\u00e2ntecul lor \u00een ad\u00e2ncime, \u00een min\u0103. C\u00e2ntecul a \u00eenceput jos sub p\u0103m\u00e2nt, a continuat \u00een ascensor \u0219i la suprafa\u021b\u0103. Am intrat la du\u0219uri c\u00e2nt\u00e2nd. Dup\u0103 sp\u0103lare ni se d\u0103dea ceai, dar atunci autorit\u0103\u021bile ne-au \u00eencuiat \u00een dormitoare dou\u0103 zile. Dup\u0103 cele 2 zile, ne-au adunat pe to\u021bi \u00een fa\u021ba comandantului lag\u0103rului.<\/p>\n \u201e\u0218ti\u021bi de ce a\u021bi fost \u00eencuia\u021bi, nu-i a\u0219a? C\u00e2nd v\u0103 va intra \u00een minte c\u0103 sunte\u021bi aici pentru reeducare? C\u00e2nd o s\u0103 v\u0103 vin\u0103 mintea la cap? Privi\u021bi aici, b\u0103ie\u021bi! (\u0219i au \u00eendreptat amenin\u021b\u0103tor pu\u0219tile lor spre noi). Toate vie\u021bile voastre sunt \u00een m\u00e2inile noastre: suntem cei care decidem ce se va \u00eent\u00e2mpla cu voi. \u0218i am decis c\u0103 voi nu sunte\u021bi buni de nimic. V\u0103 vom \u00eempu\u0219ca pe to\u021bi. Acum, to\u021bi preo\u021bii \u00een dreapta mea!\u201d<\/em><\/p>\n Acolo am fost 20 de preo\u021bi at\u00e2t ortodoc\u0219i c\u00e2t \u0219i greco-catolici. Eu personal n-am ie\u0219it, am stat \u00eempreun\u0103 cu laicii. Apoi, comandantul a \u00eenceput din nou:\u00a0\u201eAcum, uita\u021bi-v\u0103 bine la ei! Vede\u021bi! Ace\u0219tia sunt cei care v\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 ideile lor politice. Ace\u0219tia sunt criminalii care v\u0103 bag\u0103 \u00een cap ideea de Dumnezeu. Eu nu \u0219tiu de unde au luat preo\u021bii ideea de Dumnezeu. Hei, voi! \u00eendr\u0103zni\u021bi s\u0103 spune\u021bi c\u0103 voi crede\u021bi \u00een Dumnezeu?! Oricine spune c\u0103 mai crede \u00een Dumnezeu s\u0103 fac\u0103 un pas \u00een fa\u021ba mea, chiar acum!\u201d<\/em><\/p>\n Ce puteam s\u0103 fac? Nu am f\u0103cut pasul prima dat\u0103, dar acum trebuia s\u0103-l fac. Nu am avut curajul \u00een primul moment, dar de data asta mi-am spus mie c\u0103\u00a0trebuia s\u0103 recunosc ceea ce a\u0219a \u0219i era:\u00a0credeam \u00een Dumnezeu.<\/strong><\/p>\n Am p\u0103\u0219it \u00een fa\u021b\u0103. Comandantul m\u0103 cuno\u0219tea foarte bine.\u00a0\u201eHai, spune, de unde e\u0219ti?\u201d<\/em><\/p>\n I-am spus de unde sunt \u0219i m-a \u00eentrebat:<\/p>\n \u2013 \u201eCrezi cu adev\u0103rat c\u0103 exist\u0103 Dumnezeu, nu-i a\u0219a?\u201d<\/em><\/p>\n \u2013 \u201eDa!\u201d<\/p>\n \u2013 \u201eNu sunt mai mul\u021bi dec\u00e2t tine? Hai s\u0103-i chemam pe to\u021bi aici\u201d.<\/em><\/p>\n \u0218i au adunat to\u021bi preo\u021bii. Curtea lag\u0103rului era plin\u0103 de gropi ad\u00e2nci \u0219i pline cu ap\u0103. Superiorii ne-au alergat prin acele gropi timp de 2 ore. Dup\u0103 aceea nici una din acele gropi nu mai era plin\u0103 de ap\u0103, curtea a devenit ca o mla\u0219tin\u0103 murdar\u0103.<\/p>\n (Pr. Justin P\u00e2rvu \u2013\u00a0\u201cP\u0103rintele Justin P\u00e2rvu \u0219i bog\u0103\u021bia unei vie\u021bi d\u0103ruit\u0103 lui Hristos \u2013 vol I\u201d)<\/strong><\/em><\/p>\n Se apropiau Sfintele Pasti, \u00cenvierea Domnului nostru IisusHristos. Cugetam la acest mare si sf\u00e2nt praznic. \u00cen iconomia m\u00e2ntuirii, Domnul a r\u00e2nduit s\u0103-i premearg\u0103 Patima, chinurile, jertfa cea izb\u0103vitoare \u00cenvierii. Trebuia si noi s\u0103 trecem prin focul suferintei ca s\u0103 ne cur\u0103tim si apoi s\u0103 astept\u0103m \u00cenvierea.<\/p>\n Detinutii nostri l\u0103g\u0103risti erau v\u0103zuti tot mai des \u00een atitudini de meditatie si rug\u0103ciune. Cu fumul l\u0103mpilor de carbid, \u00een abataje sau pe st\u00e2ncile de pe galerie, f\u0103ceau pe pereti cruci, unele mai mari p\u00e2n\u0103 la o jum\u0103tate de metru, altele mai mici.<\/p>\n \u2013 E semnul izb\u0103virii, p\u0103rinte, si noi vrem s\u0103-l vedem peste tot,<\/em>\u00a0spuneau.\u00a0Noi suntem crestini si credem c\u0103 si de la Crucea Domnului putem primi un ajutor.<\/em><\/p>\n \u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2na Patimilor, unii detinuti au zis:<\/p>\n \u2013 Ce-ar fi, p\u0103rinte, ca la Sfintele Pasti s\u0103 facem o slujb\u0103 \u00een min\u0103? S\u0103 serb\u0103m si noi \u00cenvierea!<\/em><\/p>\n \u2013 Nu e permis, dar, dac\u0103 doriti, s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 o facem.\u00a0P\u0103strati discre\u021bia, ca s\u0103 nu aud\u0103 agen\u021bii turn\u0103tori.<\/p>\n De la om la om au fost anuntati cei ce trebuiau s\u0103 participe la slujb\u0103, c\u0103ci de unii ne temeam s\u0103-i anunt\u0103m. Cu o bucurie ascuns\u0103 se astepta Ziua \u00cenvierii.<\/p>\n Veni Vinerea \u2013 ziua marii si Sfintei Patimi \u2013 si administratia ne-a dat dup\u0103 ciorb\u0103 cea mai bun\u0103 m\u00e2ncare. Dar detinutii au preferat s\u0103 posteasc\u0103. Unii n-au vrut s\u0103 primeasc\u0103 friptura. Eu am primit-o si am p\u0103strat-o pentru ziua \u00cenvierii.\u00a0Niciodat\u0103 nu s-a mai dat friptur\u0103. Dar de acum se va da si \u00een viitor \u00een Vinerea Patimilor la detinuti s\u0103 se \u201espurce\u201d cu m\u00e2nc\u0103ri de dulce.<\/p>\n La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri ad\u00e2ncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Ne-am \u00eenteles \u00eempreun\u0103 cu bucurie si entuziasm. Am intrat seara \u00een min\u0103, \u00een noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai \u00eenainte de ora 12:00 noaptea s-au tras \u201eclopotele\u201d. Cum?<\/p>\n Niste sfredele legate unul de altul \u00een pozitie vertical\u0103 erau cioc\u0103nite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul \u00eenc\u00e2t aveai impresia c\u0103 sunt chiar niste clopote adev\u0103rate. Tragerea \u201eclopotelor\u201d era anuntul ca oamenii s\u0103 coboare pe galerie la locul stabilit pentru sf\u00e2nta slujire. Din toate p\u0103rtile coborau oamenii cu l\u0103mpile de carbid aprinse si luau loc.<\/p>\n Noi preotii nu aveam nici sfintele od\u0103jdii, nici sfintele vase, ci eram \u00een salopete si opinci. Asa am \u00eenceput slujirea.<\/p>\n Am cerut tuturor s\u0103 se sting\u0103 l\u0103mpile. Apoi s-a aprins lampa p\u0103rintelui Antal care a strigat:<\/p>\n \u201eVeniti de luati lumin\u0103!\u201d\u00a0<\/em>toti si-au aprins l\u0103mpile. Slujba a continuat cu un av\u00e2nt sublim.<\/p>\n Din toate piepturile r\u0103suna c\u00e2ntecul de slav\u0103:\u00a0\u201eHristos a \u00eenviat!\u201d\u00a0<\/em>Slujba era ascultat\u0103 \u00een genunchi. Memoria exceptional\u0103 a diaconului Bej ne-a \u00eenlesnit s\u0103 c\u00e2nt\u0103m mai toate c\u00e2nt\u0103rile at\u00e2t de frumoase ale utreniei \u00cenvierii.<\/p>\n Pe la mijlocul slujbei, veni spre noi seful informatorilor,c\u0103pitanul de jandarmi Petrescu, detinut ca si noi. El fusese prins de camarazii lui de camer\u0103 c\u0103 f\u0103cea marea \u201ecrim\u0103\u201d c\u0103 se roag\u0103 cu p\u0103tura tras\u0103 peste cap. A fost putin\u0103 tres\u0103rire c\u00e2nd a fost v\u0103zut c\u0103 vine. Colegii de slujire m-au \u00eentrebat:<\/p>\n \u2013 Ce facem?<\/em><\/p>\n \u2013 Continu\u0103m, am r\u0103spuns.<\/p>\n \u0218i Petrescu v\u0103z\u00e2nd linistea noastr\u0103 nu a \u00eendr\u0103znit s\u0103 zic\u0103 nimic si s-a asezat \u00een liniste printre ceilalti ascult\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t sf\u00e2nta slujb\u0103. Apoi toti s-au retras la locurile lor de munc\u0103.<\/p>\n A fost ceva fantastic. Atmosfera de tain\u0103 a minei la 560 metri sub p\u0103m\u00e2nt cu l\u0103mpile de carbid \u00een m\u00e2n\u0103 a dat sfintei slujbe o not\u0103 at\u00e2t de intim\u0103, at\u00e2t de profund\u0103 si de m\u0103reat\u0103 \u00eenc\u00e2t toti am fost foarte miscati. Misterul credintei le-a trezit tuturor o \u00eenfiorare sf\u00e2nt\u0103 si o multumire negr\u0103it\u0103 care le-au zguduit sufletele p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103funduri. Au tr\u0103it c\u00e2teva clipe uit\u00e2nd de conditia lor de detinuti. Efectul slujbei a fost cuceritor.\u00a0Condor, maistru ungur care era cu noi \u00een min\u0103, fost sef comunist peste \u00eentreg Ardealul \u00een timpul c\u00e2nd comunistii erau \u00een prigoan\u0103 si luptau subversiv, am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 s-a retras la mic\u0103 distant\u0103 s\u0103 nu fie v\u0103zut si a ascultat slujba \u00een genunchi.<\/p>\n La iesirea din min\u0103, \u00een lift toti c\u00e2ntau \u201eHristos a \u00cenviat\u201d, desi ofiterii lag\u0103rului si paznicii ne asteptau afar\u0103 si erau v\u0103zuti.<\/p>\n Bucuria era pe fetele lor si nimic nu i-a putut opri. Nu au avut nepl\u0103ceri dup\u0103 aceea pentru slujba aceasta.<\/p>\n Un om de mare calitate si de mare omenie, Cojocaru, fost inspector al Sigurantei din Bucovina, care datorit\u0103 greut\u0103tii temnitei a devenit schizofrenic cu manifest\u0103ri c\u00e2nd de bucurie c\u00e2nd de tristete si t\u0103cere, mi-a imputat cu durere c\u0103 nu l-am anuntat de aceast\u0103 slujb\u0103. Mi-a p\u0103rut foarte r\u0103u. Aveam mult\u0103 stim\u0103 pentru d\u00e2nsul dar m-am temut s\u0103-l anunt. Ascultarea slujbei \u00eei aducea mult\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere si poate chiar \u00eens\u0103n\u0103tosirea.<\/p>\n P\u0103c\u0103tuim uneori fat\u0103 de fratii nostri din lips\u0103 de \u00eendr\u0103zneal\u0103 si asta din prea putin\u0103 credint\u0103, uit\u00e2nd c\u0103 mai poate veni si Dumnezeu cu ajutorul s\u0103u.<\/p>\n (Pr. Nicolae Grebenea \u2013 Amintiri din \u00eentuneric)<\/strong><\/em><\/p>\n In zilele acelea, printre numerosii prizonieri de constiinta din lagarul de exterminare de la Baia Sprie, se numara si preotul aradean Teodor Bej care, posedand o memorie de exceptie, cunostea pe de rost tot tipicul religios pascal.<\/p>\n Acelasi preacucernic parinte a cerut altor trei preoti de acolo sa i se asocieze in actiunea de oficiere a slujbei Sfintei Invieri. Mai precis, cei trei alesi erau chemati sa bata in teava cu aer comprimat, la ora 12 noaptea, semnalizand pe aceasta cale, incetarea lucrului. Zis si facut. Auzind semnalul acustic al clipei, robii pun capat lucrului si se indreapta spre locurile dinainte stabilite. Incepe apoi un impresionat serviciu divin la orizontul XII, unde puteam dispune de un spatiu mai mare, cat o catedrala de mare, excavat in abataj. Toni Vasilescu, politistul, muzicianul, dar si \u201dturnatorul\u201d, a facut din niste sfredele de otel suedez de diferite lungimi o orga de clopote, pe care o atingea cu un alt sfredel, scotand niste sunete de clopot de tonalitati diferite. Era ceva din cer. Singurul neinformat era Gica Petrescu,\u00a0odinioara capitan de jandarmi, iar aici, sef al turnatorilor din mina, care alerga dintr\u2019un loc intr\u2019altul si, realizand ce se intampla, incerca in zadar sa ne opreasca din actiunea inceputa.<\/p>\n La aceasta \u201cSfanta Inviere\u201d din primavara anului 1951, au participat plenar oameni din toate confesiunile si nationalitatile prezente, cu exceptia maistrilor si supraveghetorilor \u2013 diparuti fara urma si absenti pe toata durata slujbei. Gica Petrescu anunta la suprafata organele de paza ale securitatii. Noi insa ne continuam actiunea.<\/p>\n Emotionant a fost momentul cand preotul a rostit chemarea cea mare: \u201cVeniti de luati lumina!\u201d, iar noi, ocnasii, ne-am aprins lampile de acetilena, una cate una, de la acelasi pastor de suflete ca, apoi, auzind sacerdotalul \u201cHRISTOS A INVIAT!\u201d, sa raspundem in cor prin \u201cADEVARAT A INVIAT\u201d. Serviciul religios s\u2019a incheiat prin intonarea plenara a aceluiasi\u00a0\u201cHristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte, viata daruindu-le.\u201d<\/em><\/p>\n Nu s\u2019a mai lucrat nimic in noaptea aceea. Ne-am strans cu totii la put (circuland pe ruta a doua orizonturi), de unde am iesit mai tarziu la suprafata, intr\u2019o disciplina fara cusur. In fiecare corfa, cei opt care intrau, cantau Hristos a inviat, pana la ultimul sunet al imnului sacru. Nimeni nu iesea din corfa inainte de a fi terminat cantecul. La suprafata, ca si la mormantul Mantuitorului pazit de ostasii lui Pilat, o multime de securisti culcati pe burta, din loc in loc, cu mitralierele indreptate spre noi, cei ce \u201cinviaseram\u201d din adancurile pamantului, iar acum eram iluminati si plini de bucuria si suflul triumfal al Invierii lui Hristos! Orice ni s\u2019ar fi putut intampla in clipele acelea.<\/p>\n Chiar si moartea. Nimeni insa nu-si punea nici o problema, clipa prezenta fiind mult prea inaltatoare pentru ca sa poata fi intinata de teama. Frica era in inimile celor ce ne pazeau inarmati pana in dinti, in timp ce noi mergeam cu lampile aprinse spre poarta lagarului de exterminare, sburand pe aripi de ingeri. De necrezut! Pana si turnatorii ni s\u2019au alaturat in clipele acelea. In fond, Hristos a inviat si pentru ei.<\/p>\n Duminca, in ziua intai de Pasti, la ora 11, a sunat talanga de desteptare si am fost stransi in curte, unde ofiterul politic Alexandru ne-a tinut un logos destul de retinut, reamintindu-ne ca este interzisa rugaciunea in comun.<\/p>\n V\u2019am pastrat, zicea vorbitorul, cruciulitele ce le-ati avut in bagaje. Nu vi le-am confiscat, dar revin cu precizarea ca, daca va rugati, e bine sa va limitati la rugaciunea individuala.<\/p>\n Asa s\u2019a petrecut cea mai inaltatoare \u201cInviere\u201d a vietii noastre \u2013 poate prima din lume care a avut loc la 400-450 de metri sub pamant. Piatra de mormant ce apasa sufletele si trupurile noastre a fost data la o parte, iar noi ne-am inaltat cu amaritele noastre suflete, spre cel ce ne-a zis:\u00a0\u201cIndrazniti! Eu am biruit lumea.\u201d<\/em><\/p>\n Daca aceasta ne-a fost bucuria de Pasti din anul 1951, la Invierea din anul 1952 am avut parte de o si mai mare bucurie, prin aceea ca, pentru prima data dupa patru ani de temnita grea, ne-am putut impartasi cu Preasfantul Trup si Sange al Mantuitorului. Initiativa a aparut parintilor Rotaru, Dumitras, Mioc si Butnaru. Pentru inceput, am cerut maistrului civil de la atelier, pe nume Bauer \u2013 care era si el catolic \u2013 sa-mi aduca o sticluta cu vin. Zis si facut, in ciuda marelui risc pe care-l implica un asemenea demers. Parintii franciscani au oficiat Sfanta Liturghie in mina si, pe ascuns, toti greco-catolicii ne-am cuminecat. Nimeni din jurul nostru nu a stiut nimic, ceea ce dovedeste ca, intre noi, nu era nici un turnator.<\/p>\n Pe parintii franciscani nu i-am mai intalnit nici odata, iar informatiile pe care le detin acum, in ultimul deceniu al secolului si al mileniului, nici unul din ei nu mai traieste. Se stie insa ca, dupa eliberarea din 1964, au pastorit pe la unele parohii din\u00a0Moldova, pe urma, rand pe rand, s\u2019au stins trupeste, umpland cerul cu roadele sfinteniei lor si sporind numarul celor ce si-au dat viata pentru lauda si preamarirea lui Dumnezeu.<\/p>\n (Pr. Aurel Sandru \u2013\u00a0Jurnalul Detentiei Politice in Jud. Arad, 1945-1989,\u00a0de Corneliu Cornea, Ed.Mirador, Arad 2000, p. 146-148)<\/strong><\/em><\/p>\n Nota P\u0103rintelui Calciu:<\/strong>\u00a0Nu l-am intalnit nici odata pe parintele Aurel Sandru, dar, din auzite, stiu ca a fost un om de mare prestigiu si un preot de mare credinta. In schimb, l-am cunoscut pe parintele Bej, chiar foarte bine, deoarece am stat cu el in aceeasi celula la Zarca Aiudului, cateva luni de zile. Venise de la Baia Sprie, inainte de inchiderea minei, deoarece se imbolnavise de o boala curioasa si tot atat de periculoasa, din cauza, probabil, a plumbului din mina: intestinele lui prezentau niste pete galbene, care-i impestritau mucoasele. Fusese dus la spital, i se taiase o portiune din intestinul subtire care fusese dus la analiza si, dupa aceea, a fost expediat la Aiud si pus in Zarca, o sectie pentru cei periculosi si insubordonati. Cu venirea parintelui Bej, viata noastra de celula s\u2019a schimbat: el a introdus o regula a rugaciunii sistematice, invatarea unor texte din Noul Testament \u2013 parintele stia pe de rost toate cele patru Evanghelii, unele epistole si cativa psalmi. Sambata seara facea Vecernia si Duminica Sf. Liturghie, impartasindu-ne, daca ne spovedeam, cu firimituri de impartasanie pe care le avea cusute in tivul unei camasi.<\/p>\n Aceasta viata spirituala ritmica ne-a intarit pe cei care eram in aceeasi celula cu el, mai ales ca parintele nu dadea nici cea mai mica atentie bolii sale. Uneori, cand parintele Bej mergea la doctor, cei ramasi in celula (eram, in total, patru detinuti) ne exprimam ingrijorarea pentru boala sa \u2013 noi credeam ca era cancer \u2013 si ne temeam ca, daca vreun gardian ne-ar prinde ca ne rugam, o izolare la neagra i-ar fi putut fi fatala. Am fi dorit sa-l prevenim de pericol, dar cand parintele revenea in celula, toate temerile dispareau si ne reincepeam viata pe care el o impusese prin forta sa duhovnicecasca. Din fericire, nici odata nu s\u2019a intamplat nimic rau.<\/p>\n Interesant este faptul ca parintele nu ne-a spus niciodata ca el a organizat slujba Invierii din 1951. Ne-a povestit istoria foarte pe scurt, fara a face vreo aluzie la rolul sau, ci prezentand evenimentul ca pe un act colectiv al preotilor. Abia acum, cand am citit articolul parintelui Sandru, am aflat rolul determinant al parintelui Bej.<\/p>\n Avand atatea detalii, necunoscute pana acum, am inceput sa fac o diferenta intre Invierea savarsita de ortodocsi si cea savarsita de parinti catolici franciscani, impingand mai departe, pana la diferentele structurale bisericesti, dintre Ortodoxie si Catolicism.<\/p>\n De ce preotii ortodocsi au facut o slujba de Inviere, in 1951, la care au chemat toti detinutii, ortodocsi si neortodocsi, buni si rai, fara deosebire si teama si de ce calugarii franciscani nu au chemat pe nimeni din afara si ultima apreciere a parintelui Sandru este constatarea fudula ca nimic nu s\u2019a aflat despre \u201cInvierea\u201d lor, dovada ca \u201cintre noi nu era nici un turnator\u201d?<\/p>\n Parintele Bej nu s\u2019a temut de turnatori, nici nu s\u2019a gandit la ei ca la un pericol, ci i-a poftit pe toti la Praznicul cel Mare si nici unul dintre ei nu a tradat. In fond, nu aveau ce trada, caci slujba era pentru toata lumea, devenise un bun al tuturor si, sunt sigur, daca securistii ar fi venit, parintele i-ar fi primit cu bucurie, pentru ca, asa cum spune parintele Sandru, cand gandeste ortodox: \u201cIn fond, Hristos a inviat si pentru ei\u201d. Numai cand gandeste catolic spune: \u201cintre noi nu era nici un turnator.\u201d<\/p>\n Cred ca, dincolo de distinctia facuta de Nae Ionescu si altii, intre catolici si ortodocsi \u2013 primii find socotiti Marta, care se ingrijeste de cele ale organizarii si cei de al doilea fiind Maria care statea la picioarele lui Iisus sorbindu-i cuvintele, sau, cu o alta metafora, primii fiind tipul pelerinului (activ) si cei de al doilea, tipul Mirelui (contemplativ), sta o imensa auto apreciere catolica si o umilinta spirituala ortodoxa. De aici, si grija catolicismului pentru \u201co buna aratare\u201d, fata de ordocsi care se ingrijesc de \u201co mai buna cautare\u201d . Toate celelalte se pierd in cenusiul detaliilor.<\/p>\n
\nMai 3, 2021<\/p>\n![\"Moartea](\"https:\/\/www.incorectpolitic.com\/wp-content\/uploads\/2021\/05\/166626.jpg-960x640-1.jpeg\")
<\/a><\/p>\nPartizanii Libert\u0103\u021bii \u0219i \u00cenvierea \u00een Temni\u021bele Bol\u0219evice<\/strong><\/h2>\n
Sfintele Pa\u0219ti \u00een catacombele minei Baia Sprie, anul 1954 \u2013 m\u0103rturisirea p\u0103rintelui Justin P\u00e2rvu<\/h4>\n
Sfintele Pa\u0219ti \u00een inima p\u0103m\u00e2ntului \u2013 mina Baia Sprie, anul 1954<\/h4>\n
Pa\u0219tile la Baia Sprie din memoriile P\u0103rintelui Aurel Sandru, anul 1951<\/h4>\n
\nSfintele Pa\u0219ti cu Virgil Maxim \u2013 Aiud, anul 1945<\/h4>\n
Noaptea \u00cenvierii din \u00eenchisoarea Pite\u0219ti, anul 1949<\/h4>\n
S\u0103rb\u0103torirea Pa\u0219tilor \u00een celula 18 din \u00eenchisoarea Pite\u0219ti, anul 1949<\/h4>\n
\u00cenvierea la Gherla<\/h4>\n
Noaptea \u00cenvierii la Jilava, anul 1950<\/h4>\n
Noaptea \u00cenvierii la Colonia Peninsula cu P\u0103rintele Dimitrie Bejan, anul 1952<\/h4>\n
\n\u0218i era bine! \u0218i pace-n suflet!<\/p>\n
\n\u00cenvierea Domnului cu p\u0103rintele Liviu Br\u00e2nza\u0219, 19 aprilie 1952<\/h4>\n
S\u0103pt\u0103m\u00e2na Patimilor la minele Cavnic \u00eempreun\u0103 cu Liviu Br\u00e2nza\u0219, anul 1953<\/h4>\n
Noaptea \u00cenvierii \u00een catacombele minei Cavnic, anul 1953<\/h4>\n
\u00cenvierea s\u0103rb\u0103torit\u0103 \u00een lan\u021buri, anul 1956<\/h4>\n
Ortodoxia Tinerilor<\/a>:\u00a0Cum s\u0103rb\u0103toreau \u00cenvierea Domnului m\u0103rturisitorii din temni\u021bele comuniste<\/h4>\n
<\/sup><\/p>\n\u00cenvierea Domnului cu p\u0103rintele Gheorghe Calciu \u2013 \u00cenchisoarea Aiud, anul 1980 (sau \u201982)<\/h4>\n
Radu Gyr \u2013 Iisus \u00een celul\u0103<\/h4>\n<\/header>\n
\nO, ce trist \u0219i ce-nalt p\u0103rea Crist !
\nLuna venea dup\u0103 El, \u00een celul\u0103
\n\u0218i-L f\u0103cea mai \u00eenalt \u0219i mai trist.<\/p>\n
\nOchii ad\u00eenci ca ni\u0219te p\u0103duri.
\nLuna-L b\u0103tea cu argint pe ve\u0219tminte
\nArgint\u00eendu-I pe m\u00eeini vechi sp\u0103rturi.<\/p>\n
\n\u2013 De unde vii, Doamne, din ce veac ?
\nIisus a dus lin un deget la gur\u0103
\n\u0218i mi-a f\u0103cut semn ca s\u0103 tac.<\/p>\n
\n\u2013 Pune-mi pe r\u0103ni m\u00eena ta!
\nPe glezne-avea urme de cuie \u0219i rugin\u0103
\nParc\u0103 purtase lan\u021buri c\u00eendva.<\/p>\n
\nPe rogojina mea cu lib\u0103rci.
\nLuna lumina, dar z\u0103brelele groase
\nLungeau pe z\u0103pada Lui, v\u0103rgi.<\/p>\n
\n\u0218i mi\u0219unau p\u0103duchi \u0219i guzgani.
\nAm sim\u021bit cum \u00eemi cade capul pe m\u00een\u0103
\n\u0218i-am adormit o mie de ani\u2026<\/p>\n
\nMiroseau paiele a trandafiri.
\nEram \u00een celul\u0103 \u0219i era lun\u0103,
\nNumai Iisus nu era nic\u0103iri\u2026<\/p>\n
\nAm \u00eentrebat zidul: nici un r\u0103spuns!
\nDoar razele reci, ascu\u021bite-n unghere,
\nCu suli\u021ba lor m-au str\u0103puns\u2026<\/p>\n
\nDin lun\u0103 venea fum de c\u0103\u021bui\u2026
\nM-am pip\u0103it\u2026 \u0219i pe m\u00eeinile mele,
\nAm g\u0103sit urmele cuielor Lui.<\/p>\n<\/div>\n
\nMai 3, 2021<\/p>\n<\/a><\/p>\nPartizanii Libert\u0103\u021bii \u0219i \u00cenvierea \u00een Temni\u021bele Bol\u0219evice<\/strong><\/h2>\n
Sfintele Pa\u0219ti \u00een catacombele minei Baia Sprie, anul 1954 \u2013 m\u0103rturisirea p\u0103rintelui Justin P\u00e2rvu<\/h4>\n
Sfintele Pa\u0219ti \u00een inima p\u0103m\u00e2ntului \u2013 mina Baia Sprie, anul 1954<\/h4>\n
Pa\u0219tile la Baia Sprie din memoriile P\u0103rintelui Aurel Sandru, anul 1951<\/h4>\n
\n