Ast\u0103zi despre Nicolae Steinhardt, monah \u0219i scriitor rom\u00e2n – autorul operei unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, \u201eJurnalul fericirii\u201d- confiscat de Securitate \u0219i restituit \u00een 1975 – Doctor \u00een drept constitu\u021bional, decorat la M\u0103r\u0103\u0219ti, dar condamnat de comuni\u0219ti<\/h1>\n\n\n Distribuie: \u00a0
\n |<\/em><\/div>\n![](\"https:\/\/zdvi.cname.ro\/50_50\/articleAuthor\/ziarul-de-vrancea\/articleAuthor\/uMPfPxc.jpg\")
<\/a><\/p>\nZiarul de Vrancea<\/a><\/h5>\n30 mar 2026<\/span>8345 vizualiz\u0103ri<\/span><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n![](\"https:\/\/zdvi.cname.ro\/850_530\/astazi-despre-nicolae-steinhardt-monah-si-scriitor-roman---autorul-operei-unice-in-literatura-romana-jurnalul-fericirii---doctor-in-drept-constitutional-condamnat-de-comunisti\/article\/mediaPool\/uT1Qwop.jpg\")
<\/a><\/div>\nNicolae Aurelian Steinhardt<\/strong> (n. 12 iulie<\/a>1912<\/a>,[2]<\/a><\/sup>Pantelimon<\/a>, Ilfov<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>\u00a0\u2013 d. 29 martie<\/a>1989<\/a>, Baia Mare<\/a>, Maramure\u0219<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>) a fost un scriitor<\/a>, critic literar<\/a>, eseist<\/a>, jurist<\/a> \u0219i publicist<\/a>rom\u00e2n<\/a>. De origine evreiasc\u0103<\/a>, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103 ortodox\u0103<\/a> \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava<\/a>,
\n \u0219i-a luat numele de fratele Nicolae, \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa
\n\u00een libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Jurnalul fericirii<\/a><\/em>. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional<\/a>.<\/p>\nTat\u0103l s\u0103u, inginerul \u0219i arhitectul Oscar Steinhardt<\/a>, era directorul fabricii de mobil\u0103 \u0219i cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul R\u0103zboi Mondial<\/a>, fiind r\u0103nit la M\u0103r\u0103\u0219ti<\/a> \u0219i decorat cu ordinul Virtutea Militar\u0103<\/a>.\n<\/p>\nDe origine evreiasc\u0103, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103
\n ortodox\u0103 \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava, unde a fost de\u021binut politic.<\/p>\n
\u0218i-a luat numele de fratele Nicolae \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa
\nin libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103,
\n\u201cJurnalul fericirii\u201d. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional.<\/p>\n
\u00centre anii 1919<\/a>\u20131929<\/a> a urmat cursurile \u0219colii primare (\u00een particular \u0219i la \u0219coala Clementa<\/em>) \u0219i ale liceului Spiru Haret<\/a>. Printre colegii de aici s-au num\u0103rat Constantin Noica<\/a>, Mircea Eliade<\/a>, Ar\u0219avir Acterian<\/a>, Haig Acterian<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Dinu Pillat<\/a>, Marcel Avramescu<\/a> \u0219.a<\/p>\n\u00a0<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0De\u0219i era singurul elev de confesiune mozaic\u0103, a urmat al\u0103turi de colegii s\u0103i cursurile de religie cre\u0219tin\u0103, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: \u201edec\u00e2t s\u0103 v\u0103d ministru al Cultelor pe un papista\u0219 ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, b\u0103iat de treab\u0103 cum e\u201d<\/em> (Primejdia m\u0103rturisirii<\/a>, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. \u0218i-a luat bacalaureatul \u00een 1929.<\/p>\nDup\u0103 1929 a frecventat cenaclul literar Sbur\u0103torul<\/em> al lui Eugen Lovinescu<\/a>, descoperindu-se \u00een el germenii viitorului literat.<\/span>[judecat\u0103\u00a0de\u00a0valoare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\n\u0218i-a luat licen\u021ba \u00een Drept \u0219i Litere la Universitatea din Bucure\u0219ti<\/a> \u00een 1934<\/a>, iar \u00een 1936<\/a> \u0219i-a sus\u021binut la Bucure\u0219ti<\/a> doctoratul \u00een drept constitu\u021bional, cu lucrarea Principiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit<\/em>, publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an.<\/p>\nDin aceast\u0103 perioad\u0103 dateaz\u0103 \u00eenceputul prieteniei cu Emanuel Neuman<\/a> (Manole), pe care a considerat-o \u201ep\u00e2n\u0103 la botez, evenimentul cel mai de seam\u0103\u201d<\/em> (Jurnalul fericirii, p. 121).<\/p>\n\u00cenceputul activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
Antisthius<\/strong> este pseudonimul, – inspirat de numele unui personaj din Caracterele<\/a> lui Jean de La Bruy\u00e8re<\/a> – sub care Nicolae Steinhardt a publicat primele sale apari\u021bii editoriale:<\/p>\n\n- \u00een 1934 \u2013 “\u00cen genul … tinerilor<\/em>“, volum parodic, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934, reeditare Editura PAN, 1993, ISBN 973-95708-6-0<\/a>, reeditare Bucure\u0219ti, Ed. Humanitas, 1996;<\/li>\n
- \u00een 1935 \u2013 “Essai sur la conception catholique du Judaisme<\/em>“, editura Cultura rom\u00e2neasc\u0103 din Bucure\u0219ti,<\/li>\n
- \u00een 1937 \u2013 “Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives<\/em>“, Librairie Lipschutz din Paris.<\/li>\n<\/ul>\n
Cartea \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, ap\u0103rut \u00een 1934 \u0219i reeditat \u00een 1993 \u0219i 1996. Volumul con\u021bine pasti\u0219e \u0219i parodii dup\u0103 Mircea Eliade<\/a>, Emil Cioran<\/a> \u0219i Constantin Noica<\/a>, dar \u0219i dup\u0103 avangarda interbelic\u0103 ori literatura st\u00e2ngist\u0103 de tip Petre Bellu<\/a> sau Panait Istrati<\/a>[2]<\/a><\/sup>, repudiate mai t\u00e2rziu de autor. [3]<\/a><\/sup><\/p>\n\u00centre 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul “Antisthius”, \u00een “Revista burghez\u0103”, unde a publicat pentru a parodia stilul revistelor Criterion \u0219i Vremea, precum \u0219i pe Eugen Ionescu<\/a>.[4]<\/a><\/sup><\/p>\nUltimele dou\u0103 lucr\u0103ri, publicate \u00een limba francez\u0103<\/a>, \u00een care \u00eencerca s\u0103-\u0219i asume ca experien\u021b\u0103 spiritual\u0103 religia iudaic\u0103 a p\u0103rin\u021bilor s\u0103i, sunt realizate \u00een colaborare \u0219i sub influen\u021ba prietenului s\u0103u, Emanuel Neuman.<\/p>\nCartea “Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives” (Iluzii \u0219i realit\u0103\u021bi evreie\u0219ti) se \u00eencheie cu concluzia c\u0103 \u201eproblema evreiasc\u0103<\/em> (subiect actual \u00een 1937) nu poate exista \u00eentr-un regim economic normal<\/em>\u201d, ci numai \u00eentr-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. [5]<\/a><\/sup><\/p>\n\u00centre anii 1937-1939 c\u0103l\u0103tore\u0219te \u00een Elve\u021bia, \u00een Austria (familia sa avea ceva leg\u0103turi de rudenie cu cea a lui Freud<\/a>), \u00een Fran\u021ba \u0219i \u00een Anglia, \u00eentregindu-\u0219i bagajul de cuno\u0219tin\u021be.<\/p>\n\u00cen 1939<\/a> revine \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00eencepe s\u0103 lucreze ca redactor la Revista Funda\u021biilor Regale<\/a>, la recomandarea lui Camil Petrescu<\/a>, de unde este \u00eenl\u0103turat (\u00eempreun\u0103 cu Vladimir Streinu<\/a>) \u00een anul 1940, \u00een cadrul ac\u021biunii de “purificare etnic\u0103” declan\u0219at\u0103 sub guvernarea Antonescu-Sima<\/a>. Urmeaz\u0103 o perioad\u0103 de priva\u021biuni pe motive etnice (1940-1944).<\/p>\nDin 1944 revine la “Revista Funda\u021biilor Regale” depun\u00e2nd o intens\u0103 activitate publicistic\u0103 \u0219i critic\u0103. Dar este din nou \u00eenl\u0103turat \u00een 1947, se pare \u00een urma unui denun\u021b al lui George C\u0103linescu<\/a>. \u00cen acela\u0219i timp, mai colaboreaz\u0103 la Universul literar<\/em>, Libertatea<\/a> \u0219i Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/a>. Printre scriitorii s\u0103i favori\u021bi se num\u0103rau Marcel Proust<\/a>, Andr\u00e9 Gide<\/a>, Aldous Huxley<\/a>, Simone Weil<\/a>.[necesit\u0103\u00a0citare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\nDup\u0103 1947 este dat afar\u0103 din barou, i se refuz\u0103 publicarea textelor \u0219i execut\u0103 c\u00e2teva slujbe m\u0103runte, adesea necalificate. \u00centre 1948 \u0219i 1959 sufer\u0103 o nou\u0103 perioad\u0103 de priva\u021biuni, al\u0103turi de pleiada intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti interbelice.<\/p>\n
\u00cencarcerarea<\/h3>\nArestarea<\/h4>\n
\u00cen 1958 este arestat Constantin Noica<\/a> \u0219i grupul s\u0103u de prieteni din care f\u0103ceau parte \u0219i Nicu Steinhardt, al\u0103turi de Dinu Pillat<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Vladimir Streinu,<\/a>Sergiu Al-George<\/a>, P\u0103storel Teodoreanu<\/a>, Dinu Ranetti<\/a>, Mihai R\u0103dulescu<\/a>, Theodor Enescu<\/a>, Marieta Sadova<\/a> \u0219.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cer\u00e2ndu-i-se s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, pun\u00e2ndu-i-se \u00een vedere c\u0103 dac\u0103 refuz\u0103 s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, va fi arestat \u0219i implicat \u00een “lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru c\u0103 a refuzat s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie \u00eempotriva lui Constantin Noica, este condamnat \u00een “lotul Pillat-Noica” la 12 ani de munc\u0103 silnic\u0103, 7 ani degradare civic\u0103 \u0219i confiscarea total\u0103 a averii personale, sub acuza\u021bia de “infrac\u021biune de uneltire contra ordinii sociale”.[6]<\/a><\/sup><\/p>\nBotezul<\/h3>\n
Acest eveniment \u00eenl\u0103tur\u0103 “orice dubiu, \u0219ov\u0103ial\u0103, team\u0103, lene, descump\u0103nire” (Primejdia m\u0103rturisirii<\/em>, p. 178) \u0219i gr\u0103be\u0219te luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie<\/a>1960<\/a>, \u00een \u00eenchisoarea Jilava<\/a>, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu<\/a> \u00eel boteaz\u0103 \u00eentru Iisus Hristos<\/a>, na\u0219 de botez fiindu-i Emanuel Vidra\u0219cu<\/a> (coleg de lot, fost \u0219ef de cabinet al mare\u0219alului Antonescu<\/a>), iar ca martori ai tainei particip\u0103 Alexandru Paleologu<\/a>, doi preo\u021bi romano-catolici, doi preo\u021bi uni\u021bi \u0219i unul protestant, “spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul fericirii<\/em>).<\/p>\nJurnalul fericirii<\/h3>\n
Episodul d\u0103 na\u0219tere c\u0103r\u021bii Jurnalul fericirii<\/a>, care reprezint\u0103, dup\u0103 propria-i m\u0103rturie, testamentul lui literar. Redactat la \u00eenceputul anilor ’70, aceast\u0103 prim\u0103 variant\u0103 – circa 570 de pagini dactilografiate – este confiscat\u0103 de Securitate<\/a> \u00een 1972 \u0219i \u00eei va fi restituit\u0103 \u00een 1975, dup\u0103 numeroase interven\u021bii pe l\u00e2ng\u0103 Uniunea Scriitorilor<\/a>. \u00centre timp, autorul finalizeaz\u0103 a doua variant\u0103, mai ampl\u0103, de 760 pagini dactilografiate. “Jurnalul fericirii” este confiscat a doua oar\u0103 \u00een 1984. Redact\u00e2nd \u00een tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din \u021bar\u0103, dou\u0103 dintre ele ajung\u00e2nd \u00een posesia Monic\u0103i Lovinescu<\/a> \u0219i a lui Virgil Ierunca<\/a>, la Paris. Cartea circulase \u00een samizdat<\/a> printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu<\/a> o difuzeaz\u0103 \u00een serial la microfonul postului de radio Europa Liber\u0103<\/em> \u00eentre anii 1988 \u0219i 1989.<\/p>\nTem\u00e2ndu-se de noi interven\u021bii din partea Securit\u0103\u021bii, N. Steinhardt face apel la prietenul s\u0103u mai t\u00e2n\u0103r Virgil Ciomo\u0219<\/a> pentru a-i salva manuscrisele. Acesta public\u0103 Jurnalul<\/em> \u00een 1991, iar \u00een 1992 cartea prime\u0219te premiul pentru cea mai bun\u0103 carte a anului.<\/p>\nNicolae Steinhardt si rasismul<\/h3>\n
C\u00e2teva fragmente din Jurnalul fericirii<\/em> las\u0103 loc pentru interpret\u0103ri \u00een ceea ce prive\u0219te aderen\u021ba autorului la ideile legionare ale intelectualit\u0103\u021bii perioadelor interbelic\u0103 \u0219i a deport\u0103rilor in Transnistria: “Printre \u021bigani. Rasismul este o demen\u021b\u0103, dar – cum s\u0103 spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu \u00eensu\u0219irile ei, este o nerozie.<\/em><\/p>\nSunt mai ales cert\u0103re\u021bi, rostul vie\u021bii lor e g\u00e2lceav\u0103, har\u021b\u0103: g\u0103l\u0103gio\u0219i; f\u0103r\u0103 de larm\u0103 \u0219i t\u0103r\u0103boi se asfixiaz\u0103 \u0219i pier; p\u00e2ng\u0103ritori, au un dar ne\u00eentrecut de a terfeli totul; mincino\u0219i, min\u021bim cu to\u021bii, dar idealiz\u0103m realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. \u0218i g\u0103sesc de cuviin\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eent\u0103reasc\u0103 minciunile cu jur\u0103minte grele: s\u0103-mi sar\u0103 ochii, s\u0103-mi moar\u0103 mama, s\u0103 fiu nebun.<\/em><\/p>\n\u0218i nu le po\u021bi intra \u00een voie. Oric\u00e2t de frumos le vorbe\u0219ti: orice umilin\u021b\u0103, orice f\u0103\u021b\u0103rnicie: deopotriv\u0103 de inutile. Lene\u0219i, ur\u0103sc pe cine le cere un efort, o lene \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103, violent\u0103 ca instinctul de conservare. \u0218i nu pot bea \u00een c\u00e2rciumi, numai afar\u0103 pe strad\u0103, cu sticlele \u00een\u0219irate al\u0103turi \u0219i puradeii roat\u0103; o maidanofilie, un exhibi\u021bionism, o nostalgie a b\u00e2lciului; \u0219i un jind al oc\u0103rii, \u021bipetelor, poalelor date peste cap. Spurc\u0103ciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul \u021bop\u0103itor. C\u0103rora Co\u0219buc le-a g\u0103sit nume at\u00e2t de potrivite \u0219i care-n infern \u00ee\u0219i fac din cur o goarn\u0103.<\/em>“[7]<\/a><\/sup><\/p>\nEliberarea<\/h4>\n
Este supus rigorilor deten\u021biei din \u00eenchisorile comuniste de la Jilava<\/a>, Gherla<\/a>, Aiud<\/a> etc. p\u00e2n\u0103 \u00een august 1964, c\u00e2nd este eliberat, \u00een urma gra\u021bierii generale a de\u021binu\u021bilor politici. \u00cendat\u0103 dup\u0103 eliberarea din deten\u021bie, la schitul bucure\u0219tean D\u0103rvari<\/a>, \u00ee\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219este taina botezului<\/a> prin mirungere<\/a> \u0219i primirea sfintei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anii<\/a>.<\/p>\nReluarea activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
Dup\u0103 1964, la insisten\u021bele prietenilor s\u0103i C. Noica \u0219i Al. Paleologu, reintr\u0103 \u00een via\u021ba literar\u0103 prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate \u00een Secolul 20<\/a>, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/a>, Steaua<\/a>, Familia<\/a>, Vatra<\/a>, Orizont<\/a>, Echinox<\/a>, Opinia studen\u021beasc\u0103<\/a> etc. \u00cen urma acestor colabor\u0103ri, vor rezulta mai multe volume de eseuri \u0219i critic\u0103 literar\u0103: “\u00centre via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103r\u021bi” (1976), “Incertitudini literare” (1980, care prime\u0219te Marele Premiu al Criticii literare).<\/p>\nPerioada de m\u0103n\u0103stire<\/h3>\n
Dup\u0103 moartea tat\u0103lui s\u0103u (1967) \u00eencepe s\u0103-\u0219i caute o m\u0103n\u0103stire<\/a>. \u00cen 1975<\/a> vine la m\u0103n\u0103stirea unde se afla ieromonahul<\/a>Mina Dobzeu<\/a>, \u00eens\u0103 episcopul<\/a> Partenie refuz\u0103 s\u0103-i permit\u0103 \u0219ederea, a\u0219a \u00eenc\u00e2t p\u0103rintele Mina \u00eel trimte la arhiepiscopul<\/a>Teofil Herineanu<\/a> de la Cluj-Napoca \u0219i la episcopul Iustinian Chira<\/a> de la Maramure\u0219. \u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut \u00eens\u0103 ca \u00een 1976 Constantin Noica<\/a> s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lneasc\u0103, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru<\/a> \u0219i al scriitorilor \u00een general. Invitat de acesta, Noica ajunge \u00een scurt timp la M\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> unde z\u0103bove\u0219te 3 zile. Cadrul natural \u0219i biblioteca vast\u0103 \u00eel impresioneaz\u0103 deopotriv\u0103 pe marele filosof care nu ezit\u0103 s\u0103 \u00eei povesteasc\u0103 lui Steinhardt despre cele v\u0103zute la Rohia, mai ales c\u0103 \u00eei \u0219tia g\u00e2ndul de a se retrage \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire.<\/p>\n\u00cen 1978, Steinhardt st\u0103 vara la Rohia pentru ca \u00een anul urm\u0103tor s\u0103 se stabileasc\u0103 definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august<\/a>1980<\/a> este tuns \u00een monahism la m\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> de c\u0103tre episcopul Iustinian Chira<\/a> \u0219i arhiepiscopul Teofil Herineanu<\/a>, care \u00eel iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul<\/a>Serafim Man<\/a>, stare\u021bul<\/a>m\u0103n\u0103stirii Rohia<\/a>, \u00eel integreaz\u0103 \u00een ob\u0219tea m\u0103n\u0103stirii. La m\u0103n\u0103stire pune \u00een ordine cele peste 23.000 de volume ale m\u0103n\u0103stirii, se integreaz\u0103 \u00een via\u021ba m\u0103n\u0103stirii (particip\u0103 la slujbe, pov\u0103\u021buie\u0219te pelerinii, predic\u0103), iar, \u00een paralel, \u00ee\u0219i intensific\u0103 activitatea literar\u0103. Volume publicate \u00een aceast\u0103 perioad\u0103: Geo Bogza<\/a> – un poet al Efectelor, Exalt\u0103rii, Grandiosului, Solemnit\u0103\u021bii, Exuberan\u021bei \u0219i Patetismului<\/em> (1982), Critic\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i<\/em> (1983), Escale \u00een timp \u0219i spa\u021biu<\/em> (1987) \u0219i Prin al\u021bii spre sine<\/em> (1988). Aceste volume \u00eel impun ca un eseist de marc\u0103 al literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\nMoartea<\/h3>\n
\u00cen martie 1989 angina pectoral\u0103 de care suferea se agraveaz\u0103 \u0219i N. Steinhardt se decide s\u0103 plece la Bucure\u0219ti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare<\/a> \u00eempreun\u0103 cu P\u0103rintele Justin Hodea -stare\u021bul m\u0103n\u0103stirii- \u0219i cu p\u0103rintele Paisie Rogojan c\u0103rora le m\u0103rturise\u0219te: “Tare m\u0103 sup\u0103r\u0103 ni\u0219te g\u00e2nduri, c\u0103 nu m-a iertat Dumnezeu de p\u0103catele tinere\u021bii mele”. Iar P\u0103rintele Justin \u00eei r\u0103spunde: “Satana care vede c\u0103 nu mai te poate duce la p\u0103cat, te tulbur\u0103 cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la cre\u0219tinism \u0219i te-ai botezat, \u021bi-a iertat p\u0103catele personale \u0219i p\u0103catul originar. Te-ai spovedit, te-ai m\u0103rturisit, ai intrat \u00een monahism, care este iar\u0103\u0219i un botez prin care \u021bi-a iertat toate p\u0103catele. Fii lini\u0219tit c\u0103 aceasta este o provocare de la cel r\u0103u, care \u00ee\u021bi aduce tulburare ca s\u0103 n-ai lini\u0219te nici acum”.<\/p>\n\u00cen aerogara din Baia Mare, \u00eenainte de \u00eembarcare pentru Bucure\u0219ti, sufer\u0103 un infarct \u0219i este dus la spitalul din Baia Mare<\/a>, unde moare c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, joi, 30 martie<\/a>1989<\/a>.<\/p>\n\u00cen ajunul mor\u021bii sale, Ioan Pintea<\/a> \u0219i Virgil Ciomo\u0219<\/a> au trecut pe la m\u0103n\u0103stire \u0219i au recuperat din chilia c\u0103lug\u0103rului-scriitor o bun\u0103 parte a textelor sale. Acestea \u0219i alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La \u00eenmorm\u00e2ntarea sa, riguros supravegheat\u0103 de Securitate, s-au str\u00e2ns cei mai buni prieteni, al\u0103turi de care a suferit nedrept\u0103\u021bile regimului comunist.<\/p>\nOper\u0103<\/h2>\n
La Editura Polirom i se public\u0103 (\u00een coeditare cu M\u0103n\u0103stirea \u201eSf\u00e2nta Ana\u201d Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde at\u00eet operele de tinere\u021be (\u00eencep\u00e2nd cu articolele publicate \u00een presa interbelic\u0103, cu volumul de debut din 1934, \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d, \u0219i cu teza de doctorat, \u201ePrincipiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit\u201d, publicat\u0103 \u00een 1936), c\u00e2t \u0219i operele publicate dup\u0103 1964, c\u00e2nd N. Steinhardt a fost eliberat din \u00eenchisoare.<\/p>\n
Volume proprii<\/h3>\n\n- Antisthius, \u00cen genul… tinerilor<\/em>, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934.[8]<\/a><\/sup><\/li>\n
- N. Steinhardt, Principiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit<\/em> (tez\u0103 de doctorat la Universitatea Bucure\u0219ti, 1934).<\/li>\n
- N. Steinhardt (\u00een colaborare cu Emanuel Neuman), Essai sur la conception catholique du Judaisme<\/em>, 1935.<\/li>\n
- N. Steinhardt (\u00een colaborare cu Emanuel Neuman), Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives<\/em>, 1937.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Incertitudini literare<\/em>, Editura Dacia, Colec\u021bia Discobolul, Cluj-Napoca, 1980, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exalt\u0103rii, Grandiosului, Solemnit\u0103\u021bii, Exuberan\u021bei \u0219i Patetismului<\/em>, Editura Albatros, Bucure\u0219ti, 1982, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Critic\u0103 la persoana \u00eent\u00eei<\/em>, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Escale \u00een timp \u0219i spa\u021biu, sau Dincolo \u0219i dincolo de texte<\/em>, Editura Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 1987, f\u0103r\u0103 localitate, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Prin al\u021bii spre sine. Eseuri vechi \u0219i noi<\/em>, Editura Eminescu, “Biblioteca Eminescu”, Bucure\u0219ti, 1988.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Jurnalul fericirii<\/em>, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (reeditat de mai multe ori, ISBN edi\u021bia 1994: ISBN 973-35-0364-9<\/a> ).<\/li>\n
- Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae De La Rohia), D\u0103ruind vei dob\u00eendi – Cuvinte de credin\u021b\u0103<\/em>, Editura Episcopiei Ortodoxe Rom\u00e2ne a Maramure\u0219ului \u0219i S\u0103tmarului, Baia Mare, 1992, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt (pe copert\u0103) [edi\u021bie anastatic\u0103: Antisthius, \u00cen genul… tinerilor<\/em>, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934], Editura PAN, 1993, ISBN 973-95708-6-0<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Cartea \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii<\/em>, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995, ISBN 973-96825-3-7<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, C\u0103l\u0103toria unui fiu risipitor<\/em>, Editura Adonai, 1995, f\u0103r\u0103 localitate, ISBN 973-97030-3-8<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt (Antisthius), \u00cen genul lui Cioran, Noica, Eliade…<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 1996, ISBN 973-28-0655-9<\/a> (reeditare a: Antisthius, \u00cen genul…tinerilor<\/em>, 1934).<\/li>\n
- Zaharia S\u00e2ngeorzan, Monahul de la Rohia – Nicolae Steinhardt r\u0103spunde la 365 de \u00eentreb\u0103ri<\/em>, Editura Humanitas (Colec\u021bia “Memorii\/Jurnale\/Convorbiri”), Bucure\u0219ti, 1998, ISBN 973-28-0896-9<\/a> (edi\u021bia I la Editura revistei Literatorul, Bucure\u0219ti, 1992) (reeditat 2003, ISBN 973-50-0662-6<\/a> ).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Ispita lecturii<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2000, ISBN 973-35-1025-4<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt \u00een dialog cu Ioan Pintea, Primejdia m\u0103rturisirii<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Homo religiosus”), Cluj-Napoca, edi\u021bia a III-a, 2000, ISBN 973-35-0994-9<\/a> (edi\u021bia I \u00een 1993).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Drumul c\u0103tre isihie<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), edi\u021bia a doua, Cluj-Napoca, 2001 (\u00een descrierea CIP a Bibliotecii Na\u021bionale 2000), ISBN 973-35-0993-0<\/a> (edi\u021bia I \u00een 1999).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Dumnezeu \u00een care spui c\u0103 nu crezi…<\/em> (Scrisori c\u0103tre Virgil Ierunca: 1967-1983), Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 2000.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Eu \u00eensumi \u0219i al\u021bi c\u00e2\u021biva (eseuri noi \u0219i vechi)<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2001, ISBN 973-35-1182-X<\/a>.<\/li>\n
- Ar\u0219avir Acterian, Amintiri despre Nicolae Steinhardt, crestoma\u021bie<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Alternative”), Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-35-1306-7<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Monologul polifonic<\/em> – edi\u021bia \u00eent\u00e2i: Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, ISBN 973-35-0185-9<\/a>\u00a0; edi\u021bia a doua: Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-35-1338-5<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Eseu roman\u021bat asupra neizb\u00eenzii<\/em>, Editura Timpul, Ia\u0219i, 2003, ISBN 973-612-067-8<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, \u00centre lumi – Convorbiri cu Nicolae B\u0103ciu\u021b<\/em>, Editura Tipomur, T\u00e2rgu-Mure\u0219, 1994, ISBN 973-9168-05-1<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, \u00centre lumi<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Alternative”), Cluj-Napoca, 2001 (reeditare).<\/li>\n<\/ul>\n
Alte contribu\u021bii literare<\/h3>\n\n- Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/em> la cartea Svetlanei Paleologu-Matta, Eminescu \u0219i abisul ontologic<\/em>, Editura Aarhus, Olanda, 1988; Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1994, ISBN 973-44-0125-4<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Autobiografie<\/em>, ap\u0103rut\u0103 \u00een ziarul “Ziua” (nr. 913\/21-22 iunie 1997) \u0219i \u00een “Rom\u00e2nia literar\u0103”, nr. 46\/19-25 noiembrie 1997.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri f\u0103cute de Nicolae Steinhardt<\/h3>\nTraduceri din englez\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103<\/h4>\n\n- James Barlow, Personalul de la 1 la 6<\/em>, (1971).<\/li>\n
- David Storey, Via\u021ba sportiv\u0103<\/em>, (1972).<\/li>\n
- Max Oliver Lacamp, Focurile m\u00e2niei<\/em>, (1972).<\/li>\n
- Rudyard Kipling, Stalky et comp.<\/em>, (1977).<\/li>\n
- Gaston Boissier, Cicero \u0219i prietenii s\u0103i<\/em>, (1977).<\/li>\n
- Robert Graves, Eu, Claudius, Zeul…<\/em>, (1979).<\/li>\n
- Sherwood Anderson, Winesburg \u00een Ohio<\/em>, Editura Romhelion, 1993, f\u0103r\u0103 localitate, ISBN 973-9052-21-5<\/a>.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri din rom\u00e2n\u0103 \u00een francez\u0103<\/h4>\n\n- Vies des moines de Moldavie. Enseignements et apophtegmes des grands spirituels de l’Eglise Orthodoxe de Roumanie aux 19e et 20e si\u00e8cles par le P\u00e8re Ioanichie B\u0103lan<\/a><\/em> – Traduction du texte roumain par le P\u00e8re Nicolas Steinhardt. Monast\u00e8re de Chevetogne<\/a>, 1986.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri \u00een alte limbi a volumului Jurnalul fericirii<\/em><\/h3>\n\n- italian\u0103: Diario della felicit\u00e0<\/em> (traducere de Gabriella Bertini Carageani), EDB, Bologna 1996.<\/li>\n
- francez\u0103: Journal de la f\u00e9licit\u00e9<\/em> (traducere de Marily Le Nir, cu o prefa\u021b\u0103 de Olivier Cl\u00e9ment), 1996, ISBN 92-3-203209-0<\/a> si ISBN 2-86829-070-1<\/a> , Arcant\u00e8re \u00c9ditions \/ \u00c9ditions UNESCO, reeditat \u00een 1999 cu ISBN 2-86829-072-8<\/a>.<\/li>\n
- spaniol\u0103: El di\u00e1rio de la felicidad<\/em> (traducere, note \u0219i studiu critic de Viorica Patea \u0219i Fernando S\u00e1nchez Miret), Ediciones S\u00edgueme, Salamanca, 2007, ISBN 978-84-301-1658-4<\/a>.<\/li>\n
- portughez\u0103 brazilian\u0103: O Di\u00e1rio da Felicidade<\/em> (traducere de El\u00edpio M\u00e1rio Dantas Fonseca), Editura \u00c9 Realiza\u00e7\u00f5es, S\u00e3o Paulo, 2009, 978-85-88062-79-5.<\/li>\n
- maghiar\u0103: Napl\u00f3 a boldogs\u00e1gr\u00f3l<\/em>, Koin\u00f3nia, Cluj, 2007, ISBN 978-973-7605-56-6<\/a>.<\/li>\n
- ebraic\u0103: Yoman ha’osher<\/em> (traducere de Yotam Reuveny), 2007, editura Nymrod, Israel<\/li>\n
- greac\u0103:<\/li>\n<\/ul>\n
Articole \u0219i studii despre N. Steinhardt \u0219i opera sa<\/h2>\n\n- Colectiv de autori, Nicu Steinhardt \u00een dosarele Securit\u0103\u021bii 1959-1989<\/em>, Nemira, 2005.<\/li>\n
- George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt \u0219i paradoxurile libert\u0103\u021bii<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti,2009
\n |<\/em><\/div>\n
<\/a><\/p>\nZiarul de Vrancea<\/a><\/h5>\n30 mar 2026<\/span>8345 vizualiz\u0103ri<\/span><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/a><\/div>\nNicolae Aurelian Steinhardt<\/strong> (n. 12 iulie<\/a>1912<\/a>,[2]<\/a><\/sup>Pantelimon<\/a>, Ilfov<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>\u00a0\u2013 d. 29 martie<\/a>1989<\/a>, Baia Mare<\/a>, Maramure\u0219<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>) a fost un scriitor<\/a>, critic literar<\/a>, eseist<\/a>, jurist<\/a> \u0219i publicist<\/a>rom\u00e2n<\/a>. De origine evreiasc\u0103<\/a>, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103 ortodox\u0103<\/a> \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava<\/a>,
\n \u0219i-a luat numele de fratele Nicolae, \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa
\n\u00een libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Jurnalul fericirii<\/a><\/em>. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional<\/a>.<\/p>\nTat\u0103l s\u0103u, inginerul \u0219i arhitectul Oscar Steinhardt<\/a>, era directorul fabricii de mobil\u0103 \u0219i cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul R\u0103zboi Mondial<\/a>, fiind r\u0103nit la M\u0103r\u0103\u0219ti<\/a> \u0219i decorat cu ordinul Virtutea Militar\u0103<\/a>.\n<\/p>\nDe origine evreiasc\u0103, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103
\n ortodox\u0103 \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava, unde a fost de\u021binut politic.<\/p>\n
\u0218i-a luat numele de fratele Nicolae \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa
\nin libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103,
\n\u201cJurnalul fericirii\u201d. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional.<\/p>\n
\u00centre anii 1919<\/a>\u20131929<\/a> a urmat cursurile \u0219colii primare (\u00een particular \u0219i la \u0219coala Clementa<\/em>) \u0219i ale liceului Spiru Haret<\/a>. Printre colegii de aici s-au num\u0103rat Constantin Noica<\/a>, Mircea Eliade<\/a>, Ar\u0219avir Acterian<\/a>, Haig Acterian<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Dinu Pillat<\/a>, Marcel Avramescu<\/a> \u0219.a<\/p>\n\u00a0<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
\u00a0De\u0219i era singurul elev de confesiune mozaic\u0103, a urmat al\u0103turi de colegii s\u0103i cursurile de religie cre\u0219tin\u0103, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: \u201edec\u00e2t s\u0103 v\u0103d ministru al Cultelor pe un papista\u0219 ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, b\u0103iat de treab\u0103 cum e\u201d<\/em> (Primejdia m\u0103rturisirii<\/a>, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. \u0218i-a luat bacalaureatul \u00een 1929.<\/p>\nDup\u0103 1929 a frecventat cenaclul literar Sbur\u0103torul<\/em> al lui Eugen Lovinescu<\/a>, descoperindu-se \u00een el germenii viitorului literat.<\/span>[judecat\u0103\u00a0de\u00a0valoare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\n\u0218i-a luat licen\u021ba \u00een Drept \u0219i Litere la Universitatea din Bucure\u0219ti<\/a> \u00een 1934<\/a>, iar \u00een 1936<\/a> \u0219i-a sus\u021binut la Bucure\u0219ti<\/a> doctoratul \u00een drept constitu\u021bional, cu lucrarea Principiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit<\/em>, publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an.<\/p>\nDin aceast\u0103 perioad\u0103 dateaz\u0103 \u00eenceputul prieteniei cu Emanuel Neuman<\/a> (Manole), pe care a considerat-o \u201ep\u00e2n\u0103 la botez, evenimentul cel mai de seam\u0103\u201d<\/em> (Jurnalul fericirii, p. 121).<\/p>\n\u00cenceputul activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
Antisthius<\/strong> este pseudonimul, – inspirat de numele unui personaj din Caracterele<\/a> lui Jean de La Bruy\u00e8re<\/a> – sub care Nicolae Steinhardt a publicat primele sale apari\u021bii editoriale:<\/p>\n\n- \u00een 1934 \u2013 “\u00cen genul … tinerilor<\/em>“, volum parodic, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934, reeditare Editura PAN, 1993, ISBN 973-95708-6-0<\/a>, reeditare Bucure\u0219ti, Ed. Humanitas, 1996;<\/li>\n
- \u00een 1935 \u2013 “Essai sur la conception catholique du Judaisme<\/em>“, editura Cultura rom\u00e2neasc\u0103 din Bucure\u0219ti,<\/li>\n
- \u00een 1937 \u2013 “Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives<\/em>“, Librairie Lipschutz din Paris.<\/li>\n<\/ul>\n
Cartea \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, ap\u0103rut \u00een 1934 \u0219i reeditat \u00een 1993 \u0219i 1996. Volumul con\u021bine pasti\u0219e \u0219i parodii dup\u0103 Mircea Eliade<\/a>, Emil Cioran<\/a> \u0219i Constantin Noica<\/a>, dar \u0219i dup\u0103 avangarda interbelic\u0103 ori literatura st\u00e2ngist\u0103 de tip Petre Bellu<\/a> sau Panait Istrati<\/a>[2]<\/a><\/sup>, repudiate mai t\u00e2rziu de autor. [3]<\/a><\/sup><\/p>\n\u00centre 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul “Antisthius”, \u00een “Revista burghez\u0103”, unde a publicat pentru a parodia stilul revistelor Criterion \u0219i Vremea, precum \u0219i pe Eugen Ionescu<\/a>.[4]<\/a><\/sup><\/p>\nUltimele dou\u0103 lucr\u0103ri, publicate \u00een limba francez\u0103<\/a>, \u00een care \u00eencerca s\u0103-\u0219i asume ca experien\u021b\u0103 spiritual\u0103 religia iudaic\u0103 a p\u0103rin\u021bilor s\u0103i, sunt realizate \u00een colaborare \u0219i sub influen\u021ba prietenului s\u0103u, Emanuel Neuman.<\/p>\nCartea “Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives” (Iluzii \u0219i realit\u0103\u021bi evreie\u0219ti) se \u00eencheie cu concluzia c\u0103 \u201eproblema evreiasc\u0103<\/em> (subiect actual \u00een 1937) nu poate exista \u00eentr-un regim economic normal<\/em>\u201d, ci numai \u00eentr-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. [5]<\/a><\/sup><\/p>\n\u00centre anii 1937-1939 c\u0103l\u0103tore\u0219te \u00een Elve\u021bia, \u00een Austria (familia sa avea ceva leg\u0103turi de rudenie cu cea a lui Freud<\/a>), \u00een Fran\u021ba \u0219i \u00een Anglia, \u00eentregindu-\u0219i bagajul de cuno\u0219tin\u021be.<\/p>\n\u00cen 1939<\/a> revine \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00eencepe s\u0103 lucreze ca redactor la Revista Funda\u021biilor Regale<\/a>, la recomandarea lui Camil Petrescu<\/a>, de unde este \u00eenl\u0103turat (\u00eempreun\u0103 cu Vladimir Streinu<\/a>) \u00een anul 1940, \u00een cadrul ac\u021biunii de “purificare etnic\u0103” declan\u0219at\u0103 sub guvernarea Antonescu-Sima<\/a>. Urmeaz\u0103 o perioad\u0103 de priva\u021biuni pe motive etnice (1940-1944).<\/p>\nDin 1944 revine la “Revista Funda\u021biilor Regale” depun\u00e2nd o intens\u0103 activitate publicistic\u0103 \u0219i critic\u0103. Dar este din nou \u00eenl\u0103turat \u00een 1947, se pare \u00een urma unui denun\u021b al lui George C\u0103linescu<\/a>. \u00cen acela\u0219i timp, mai colaboreaz\u0103 la Universul literar<\/em>, Libertatea<\/a> \u0219i Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/a>. Printre scriitorii s\u0103i favori\u021bi se num\u0103rau Marcel Proust<\/a>, Andr\u00e9 Gide<\/a>, Aldous Huxley<\/a>, Simone Weil<\/a>.[necesit\u0103\u00a0citare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\nDup\u0103 1947 este dat afar\u0103 din barou, i se refuz\u0103 publicarea textelor \u0219i execut\u0103 c\u00e2teva slujbe m\u0103runte, adesea necalificate. \u00centre 1948 \u0219i 1959 sufer\u0103 o nou\u0103 perioad\u0103 de priva\u021biuni, al\u0103turi de pleiada intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti interbelice.<\/p>\n
\u00cencarcerarea<\/h3>\nArestarea<\/h4>\n
\u00cen 1958 este arestat Constantin Noica<\/a> \u0219i grupul s\u0103u de prieteni din care f\u0103ceau parte \u0219i Nicu Steinhardt, al\u0103turi de Dinu Pillat<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Vladimir Streinu,<\/a>Sergiu Al-George<\/a>, P\u0103storel Teodoreanu<\/a>, Dinu Ranetti<\/a>, Mihai R\u0103dulescu<\/a>, Theodor Enescu<\/a>, Marieta Sadova<\/a> \u0219.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cer\u00e2ndu-i-se s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, pun\u00e2ndu-i-se \u00een vedere c\u0103 dac\u0103 refuz\u0103 s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, va fi arestat \u0219i implicat \u00een “lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru c\u0103 a refuzat s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie \u00eempotriva lui Constantin Noica, este condamnat \u00een “lotul Pillat-Noica” la 12 ani de munc\u0103 silnic\u0103, 7 ani degradare civic\u0103 \u0219i confiscarea total\u0103 a averii personale, sub acuza\u021bia de “infrac\u021biune de uneltire contra ordinii sociale”.[6]<\/a><\/sup><\/p>\nBotezul<\/h3>\n
Acest eveniment \u00eenl\u0103tur\u0103 “orice dubiu, \u0219ov\u0103ial\u0103, team\u0103, lene, descump\u0103nire” (Primejdia m\u0103rturisirii<\/em>, p. 178) \u0219i gr\u0103be\u0219te luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie<\/a>1960<\/a>, \u00een \u00eenchisoarea Jilava<\/a>, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu<\/a> \u00eel boteaz\u0103 \u00eentru Iisus Hristos<\/a>, na\u0219 de botez fiindu-i Emanuel Vidra\u0219cu<\/a> (coleg de lot, fost \u0219ef de cabinet al mare\u0219alului Antonescu<\/a>), iar ca martori ai tainei particip\u0103 Alexandru Paleologu<\/a>, doi preo\u021bi romano-catolici, doi preo\u021bi uni\u021bi \u0219i unul protestant, “spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul fericirii<\/em>).<\/p>\nJurnalul fericirii<\/h3>\n
Episodul d\u0103 na\u0219tere c\u0103r\u021bii Jurnalul fericirii<\/a>, care reprezint\u0103, dup\u0103 propria-i m\u0103rturie, testamentul lui literar. Redactat la \u00eenceputul anilor ’70, aceast\u0103 prim\u0103 variant\u0103 – circa 570 de pagini dactilografiate – este confiscat\u0103 de Securitate<\/a> \u00een 1972 \u0219i \u00eei va fi restituit\u0103 \u00een 1975, dup\u0103 numeroase interven\u021bii pe l\u00e2ng\u0103 Uniunea Scriitorilor<\/a>. \u00centre timp, autorul finalizeaz\u0103 a doua variant\u0103, mai ampl\u0103, de 760 pagini dactilografiate. “Jurnalul fericirii” este confiscat a doua oar\u0103 \u00een 1984. Redact\u00e2nd \u00een tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din \u021bar\u0103, dou\u0103 dintre ele ajung\u00e2nd \u00een posesia Monic\u0103i Lovinescu<\/a> \u0219i a lui Virgil Ierunca<\/a>, la Paris. Cartea circulase \u00een samizdat<\/a> printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu<\/a> o difuzeaz\u0103 \u00een serial la microfonul postului de radio Europa Liber\u0103<\/em> \u00eentre anii 1988 \u0219i 1989.<\/p>\nTem\u00e2ndu-se de noi interven\u021bii din partea Securit\u0103\u021bii, N. Steinhardt face apel la prietenul s\u0103u mai t\u00e2n\u0103r Virgil Ciomo\u0219<\/a> pentru a-i salva manuscrisele. Acesta public\u0103 Jurnalul<\/em> \u00een 1991, iar \u00een 1992 cartea prime\u0219te premiul pentru cea mai bun\u0103 carte a anului.<\/p>\nNicolae Steinhardt si rasismul<\/h3>\n
C\u00e2teva fragmente din Jurnalul fericirii<\/em> las\u0103 loc pentru interpret\u0103ri \u00een ceea ce prive\u0219te aderen\u021ba autorului la ideile legionare ale intelectualit\u0103\u021bii perioadelor interbelic\u0103 \u0219i a deport\u0103rilor in Transnistria: “Printre \u021bigani. Rasismul este o demen\u021b\u0103, dar – cum s\u0103 spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu \u00eensu\u0219irile ei, este o nerozie.<\/em><\/p>\nSunt mai ales cert\u0103re\u021bi, rostul vie\u021bii lor e g\u00e2lceav\u0103, har\u021b\u0103: g\u0103l\u0103gio\u0219i; f\u0103r\u0103 de larm\u0103 \u0219i t\u0103r\u0103boi se asfixiaz\u0103 \u0219i pier; p\u00e2ng\u0103ritori, au un dar ne\u00eentrecut de a terfeli totul; mincino\u0219i, min\u021bim cu to\u021bii, dar idealiz\u0103m realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. \u0218i g\u0103sesc de cuviin\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eent\u0103reasc\u0103 minciunile cu jur\u0103minte grele: s\u0103-mi sar\u0103 ochii, s\u0103-mi moar\u0103 mama, s\u0103 fiu nebun.<\/em><\/p>\n\u0218i nu le po\u021bi intra \u00een voie. Oric\u00e2t de frumos le vorbe\u0219ti: orice umilin\u021b\u0103, orice f\u0103\u021b\u0103rnicie: deopotriv\u0103 de inutile. Lene\u0219i, ur\u0103sc pe cine le cere un efort, o lene \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103, violent\u0103 ca instinctul de conservare. \u0218i nu pot bea \u00een c\u00e2rciumi, numai afar\u0103 pe strad\u0103, cu sticlele \u00een\u0219irate al\u0103turi \u0219i puradeii roat\u0103; o maidanofilie, un exhibi\u021bionism, o nostalgie a b\u00e2lciului; \u0219i un jind al oc\u0103rii, \u021bipetelor, poalelor date peste cap. Spurc\u0103ciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul \u021bop\u0103itor. C\u0103rora Co\u0219buc le-a g\u0103sit nume at\u00e2t de potrivite \u0219i care-n infern \u00ee\u0219i fac din cur o goarn\u0103.<\/em>“[7]<\/a><\/sup><\/p>\nEliberarea<\/h4>\n
Este supus rigorilor deten\u021biei din \u00eenchisorile comuniste de la Jilava<\/a>, Gherla<\/a>, Aiud<\/a> etc. p\u00e2n\u0103 \u00een august 1964, c\u00e2nd este eliberat, \u00een urma gra\u021bierii generale a de\u021binu\u021bilor politici. \u00cendat\u0103 dup\u0103 eliberarea din deten\u021bie, la schitul bucure\u0219tean D\u0103rvari<\/a>, \u00ee\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219este taina botezului<\/a> prin mirungere<\/a> \u0219i primirea sfintei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anii<\/a>.<\/p>\nReluarea activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
Dup\u0103 1964, la insisten\u021bele prietenilor s\u0103i C. Noica \u0219i Al. Paleologu, reintr\u0103 \u00een via\u021ba literar\u0103 prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate \u00een Secolul 20<\/a>, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/a>, Steaua<\/a>, Familia<\/a>, Vatra<\/a>, Orizont<\/a>, Echinox<\/a>, Opinia studen\u021beasc\u0103<\/a> etc. \u00cen urma acestor colabor\u0103ri, vor rezulta mai multe volume de eseuri \u0219i critic\u0103 literar\u0103: “\u00centre via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103r\u021bi” (1976), “Incertitudini literare” (1980, care prime\u0219te Marele Premiu al Criticii literare).<\/p>\nPerioada de m\u0103n\u0103stire<\/h3>\n
Dup\u0103 moartea tat\u0103lui s\u0103u (1967) \u00eencepe s\u0103-\u0219i caute o m\u0103n\u0103stire<\/a>. \u00cen 1975<\/a> vine la m\u0103n\u0103stirea unde se afla ieromonahul<\/a>Mina Dobzeu<\/a>, \u00eens\u0103 episcopul<\/a> Partenie refuz\u0103 s\u0103-i permit\u0103 \u0219ederea, a\u0219a \u00eenc\u00e2t p\u0103rintele Mina \u00eel trimte la arhiepiscopul<\/a>Teofil Herineanu<\/a> de la Cluj-Napoca \u0219i la episcopul Iustinian Chira<\/a> de la Maramure\u0219. \u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut \u00eens\u0103 ca \u00een 1976 Constantin Noica<\/a> s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lneasc\u0103, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru<\/a> \u0219i al scriitorilor \u00een general. Invitat de acesta, Noica ajunge \u00een scurt timp la M\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> unde z\u0103bove\u0219te 3 zile. Cadrul natural \u0219i biblioteca vast\u0103 \u00eel impresioneaz\u0103 deopotriv\u0103 pe marele filosof care nu ezit\u0103 s\u0103 \u00eei povesteasc\u0103 lui Steinhardt despre cele v\u0103zute la Rohia, mai ales c\u0103 \u00eei \u0219tia g\u00e2ndul de a se retrage \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire.<\/p>\n\u00cen 1978, Steinhardt st\u0103 vara la Rohia pentru ca \u00een anul urm\u0103tor s\u0103 se stabileasc\u0103 definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august<\/a>1980<\/a> este tuns \u00een monahism la m\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> de c\u0103tre episcopul Iustinian Chira<\/a> \u0219i arhiepiscopul Teofil Herineanu<\/a>, care \u00eel iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul<\/a>Serafim Man<\/a>, stare\u021bul<\/a>m\u0103n\u0103stirii Rohia<\/a>, \u00eel integreaz\u0103 \u00een ob\u0219tea m\u0103n\u0103stirii. La m\u0103n\u0103stire pune \u00een ordine cele peste 23.000 de volume ale m\u0103n\u0103stirii, se integreaz\u0103 \u00een via\u021ba m\u0103n\u0103stirii (particip\u0103 la slujbe, pov\u0103\u021buie\u0219te pelerinii, predic\u0103), iar, \u00een paralel, \u00ee\u0219i intensific\u0103 activitatea literar\u0103. Volume publicate \u00een aceast\u0103 perioad\u0103: Geo Bogza<\/a> – un poet al Efectelor, Exalt\u0103rii, Grandiosului, Solemnit\u0103\u021bii, Exuberan\u021bei \u0219i Patetismului<\/em> (1982), Critic\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i<\/em> (1983), Escale \u00een timp \u0219i spa\u021biu<\/em> (1987) \u0219i Prin al\u021bii spre sine<\/em> (1988). Aceste volume \u00eel impun ca un eseist de marc\u0103 al literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\nMoartea<\/h3>\n
\u00cen martie 1989 angina pectoral\u0103 de care suferea se agraveaz\u0103 \u0219i N. Steinhardt se decide s\u0103 plece la Bucure\u0219ti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare<\/a> \u00eempreun\u0103 cu P\u0103rintele Justin Hodea -stare\u021bul m\u0103n\u0103stirii- \u0219i cu p\u0103rintele Paisie Rogojan c\u0103rora le m\u0103rturise\u0219te: “Tare m\u0103 sup\u0103r\u0103 ni\u0219te g\u00e2nduri, c\u0103 nu m-a iertat Dumnezeu de p\u0103catele tinere\u021bii mele”. Iar P\u0103rintele Justin \u00eei r\u0103spunde: “Satana care vede c\u0103 nu mai te poate duce la p\u0103cat, te tulbur\u0103 cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la cre\u0219tinism \u0219i te-ai botezat, \u021bi-a iertat p\u0103catele personale \u0219i p\u0103catul originar. Te-ai spovedit, te-ai m\u0103rturisit, ai intrat \u00een monahism, care este iar\u0103\u0219i un botez prin care \u021bi-a iertat toate p\u0103catele. Fii lini\u0219tit c\u0103 aceasta este o provocare de la cel r\u0103u, care \u00ee\u021bi aduce tulburare ca s\u0103 n-ai lini\u0219te nici acum”.<\/p>\n\u00cen aerogara din Baia Mare, \u00eenainte de \u00eembarcare pentru Bucure\u0219ti, sufer\u0103 un infarct \u0219i este dus la spitalul din Baia Mare<\/a>, unde moare c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, joi, 30 martie<\/a>1989<\/a>.<\/p>\n\u00cen ajunul mor\u021bii sale, Ioan Pintea<\/a> \u0219i Virgil Ciomo\u0219<\/a> au trecut pe la m\u0103n\u0103stire \u0219i au recuperat din chilia c\u0103lug\u0103rului-scriitor o bun\u0103 parte a textelor sale. Acestea \u0219i alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La \u00eenmorm\u00e2ntarea sa, riguros supravegheat\u0103 de Securitate, s-au str\u00e2ns cei mai buni prieteni, al\u0103turi de care a suferit nedrept\u0103\u021bile regimului comunist.<\/p>\nOper\u0103<\/h2>\n
La Editura Polirom i se public\u0103 (\u00een coeditare cu M\u0103n\u0103stirea \u201eSf\u00e2nta Ana\u201d Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde at\u00eet operele de tinere\u021be (\u00eencep\u00e2nd cu articolele publicate \u00een presa interbelic\u0103, cu volumul de debut din 1934, \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d, \u0219i cu teza de doctorat, \u201ePrincipiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit\u201d, publicat\u0103 \u00een 1936), c\u00e2t \u0219i operele publicate dup\u0103 1964, c\u00e2nd N. Steinhardt a fost eliberat din \u00eenchisoare.<\/p>\n
Volume proprii<\/h3>\n\n- Antisthius, \u00cen genul… tinerilor<\/em>, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934.[8]<\/a><\/sup><\/li>\n
- N. Steinhardt, Principiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit<\/em> (tez\u0103 de doctorat la Universitatea Bucure\u0219ti, 1934).<\/li>\n
- N. Steinhardt (\u00een colaborare cu Emanuel Neuman), Essai sur la conception catholique du Judaisme<\/em>, 1935.<\/li>\n
- N. Steinhardt (\u00een colaborare cu Emanuel Neuman), Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives<\/em>, 1937.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Incertitudini literare<\/em>, Editura Dacia, Colec\u021bia Discobolul, Cluj-Napoca, 1980, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exalt\u0103rii, Grandiosului, Solemnit\u0103\u021bii, Exuberan\u021bei \u0219i Patetismului<\/em>, Editura Albatros, Bucure\u0219ti, 1982, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Critic\u0103 la persoana \u00eent\u00eei<\/em>, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Escale \u00een timp \u0219i spa\u021biu, sau Dincolo \u0219i dincolo de texte<\/em>, Editura Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 1987, f\u0103r\u0103 localitate, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Prin al\u021bii spre sine. Eseuri vechi \u0219i noi<\/em>, Editura Eminescu, “Biblioteca Eminescu”, Bucure\u0219ti, 1988.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Jurnalul fericirii<\/em>, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (reeditat de mai multe ori, ISBN edi\u021bia 1994: ISBN 973-35-0364-9<\/a> ).<\/li>\n
- Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae De La Rohia), D\u0103ruind vei dob\u00eendi – Cuvinte de credin\u021b\u0103<\/em>, Editura Episcopiei Ortodoxe Rom\u00e2ne a Maramure\u0219ului \u0219i S\u0103tmarului, Baia Mare, 1992, f\u0103r\u0103 ISBN.<\/li>\n
- N. Steinhardt (pe copert\u0103) [edi\u021bie anastatic\u0103: Antisthius, \u00cen genul… tinerilor<\/em>, Editura Cultura Poporului, Bucure\u0219ti, 1934], Editura PAN, 1993, ISBN 973-95708-6-0<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Cartea \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii<\/em>, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995, ISBN 973-96825-3-7<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, C\u0103l\u0103toria unui fiu risipitor<\/em>, Editura Adonai, 1995, f\u0103r\u0103 localitate, ISBN 973-97030-3-8<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt (Antisthius), \u00cen genul lui Cioran, Noica, Eliade…<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 1996, ISBN 973-28-0655-9<\/a> (reeditare a: Antisthius, \u00cen genul…tinerilor<\/em>, 1934).<\/li>\n
- Zaharia S\u00e2ngeorzan, Monahul de la Rohia – Nicolae Steinhardt r\u0103spunde la 365 de \u00eentreb\u0103ri<\/em>, Editura Humanitas (Colec\u021bia “Memorii\/Jurnale\/Convorbiri”), Bucure\u0219ti, 1998, ISBN 973-28-0896-9<\/a> (edi\u021bia I la Editura revistei Literatorul, Bucure\u0219ti, 1992) (reeditat 2003, ISBN 973-50-0662-6<\/a> ).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Ispita lecturii<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2000, ISBN 973-35-1025-4<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt \u00een dialog cu Ioan Pintea, Primejdia m\u0103rturisirii<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Homo religiosus”), Cluj-Napoca, edi\u021bia a III-a, 2000, ISBN 973-35-0994-9<\/a> (edi\u021bia I \u00een 1993).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Drumul c\u0103tre isihie<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), edi\u021bia a doua, Cluj-Napoca, 2001 (\u00een descrierea CIP a Bibliotecii Na\u021bionale 2000), ISBN 973-35-0993-0<\/a> (edi\u021bia I \u00een 1999).<\/li>\n
- N. Steinhardt, Dumnezeu \u00een care spui c\u0103 nu crezi…<\/em> (Scrisori c\u0103tre Virgil Ierunca: 1967-1983), Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 2000.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Eu \u00eensumi \u0219i al\u021bi c\u00e2\u021biva (eseuri noi \u0219i vechi)<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2001, ISBN 973-35-1182-X<\/a>.<\/li>\n
- Ar\u0219avir Acterian, Amintiri despre Nicolae Steinhardt, crestoma\u021bie<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Alternative”), Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-35-1306-7<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Monologul polifonic<\/em> – edi\u021bia \u00eent\u00e2i: Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, ISBN 973-35-0185-9<\/a>\u00a0; edi\u021bia a doua: Editura Dacia (Colec\u021bia “Discobolul”), Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-35-1338-5<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Eseu roman\u021bat asupra neizb\u00eenzii<\/em>, Editura Timpul, Ia\u0219i, 2003, ISBN 973-612-067-8<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, \u00centre lumi – Convorbiri cu Nicolae B\u0103ciu\u021b<\/em>, Editura Tipomur, T\u00e2rgu-Mure\u0219, 1994, ISBN 973-9168-05-1<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, \u00centre lumi<\/em>, Editura Dacia (Colec\u021bia “Alternative”), Cluj-Napoca, 2001 (reeditare).<\/li>\n<\/ul>\n
Alte contribu\u021bii literare<\/h3>\n\n- Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/em> la cartea Svetlanei Paleologu-Matta, Eminescu \u0219i abisul ontologic<\/em>, Editura Aarhus, Olanda, 1988; Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1994, ISBN 973-44-0125-4<\/a>.<\/li>\n
- N. Steinhardt, Autobiografie<\/em>, ap\u0103rut\u0103 \u00een ziarul “Ziua” (nr. 913\/21-22 iunie 1997) \u0219i \u00een “Rom\u00e2nia literar\u0103”, nr. 46\/19-25 noiembrie 1997.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri f\u0103cute de Nicolae Steinhardt<\/h3>\nTraduceri din englez\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103<\/h4>\n\n- James Barlow, Personalul de la 1 la 6<\/em>, (1971).<\/li>\n
- David Storey, Via\u021ba sportiv\u0103<\/em>, (1972).<\/li>\n
- Max Oliver Lacamp, Focurile m\u00e2niei<\/em>, (1972).<\/li>\n
- Rudyard Kipling, Stalky et comp.<\/em>, (1977).<\/li>\n
- Gaston Boissier, Cicero \u0219i prietenii s\u0103i<\/em>, (1977).<\/li>\n
- Robert Graves, Eu, Claudius, Zeul…<\/em>, (1979).<\/li>\n
- Sherwood Anderson, Winesburg \u00een Ohio<\/em>, Editura Romhelion, 1993, f\u0103r\u0103 localitate, ISBN 973-9052-21-5<\/a>.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri din rom\u00e2n\u0103 \u00een francez\u0103<\/h4>\n\n- Vies des moines de Moldavie. Enseignements et apophtegmes des grands spirituels de l’Eglise Orthodoxe de Roumanie aux 19e et 20e si\u00e8cles par le P\u00e8re Ioanichie B\u0103lan<\/a><\/em> – Traduction du texte roumain par le P\u00e8re Nicolas Steinhardt. Monast\u00e8re de Chevetogne<\/a>, 1986.<\/li>\n<\/ul>\n
Traduceri \u00een alte limbi a volumului Jurnalul fericirii<\/em><\/h3>\n\n- italian\u0103: Diario della felicit\u00e0<\/em> (traducere de Gabriella Bertini Carageani), EDB, Bologna 1996.<\/li>\n
- francez\u0103: Journal de la f\u00e9licit\u00e9<\/em> (traducere de Marily Le Nir, cu o prefa\u021b\u0103 de Olivier Cl\u00e9ment), 1996, ISBN 92-3-203209-0<\/a> si ISBN 2-86829-070-1<\/a> , Arcant\u00e8re \u00c9ditions \/ \u00c9ditions UNESCO, reeditat \u00een 1999 cu ISBN 2-86829-072-8<\/a>.<\/li>\n
- spaniol\u0103: El di\u00e1rio de la felicidad<\/em> (traducere, note \u0219i studiu critic de Viorica Patea \u0219i Fernando S\u00e1nchez Miret), Ediciones S\u00edgueme, Salamanca, 2007, ISBN 978-84-301-1658-4<\/a>.<\/li>\n
- portughez\u0103 brazilian\u0103: O Di\u00e1rio da Felicidade<\/em> (traducere de El\u00edpio M\u00e1rio Dantas Fonseca), Editura \u00c9 Realiza\u00e7\u00f5es, S\u00e3o Paulo, 2009, 978-85-88062-79-5.<\/li>\n
- maghiar\u0103: Napl\u00f3 a boldogs\u00e1gr\u00f3l<\/em>, Koin\u00f3nia, Cluj, 2007, ISBN 978-973-7605-56-6<\/a>.<\/li>\n
- ebraic\u0103: Yoman ha’osher<\/em> (traducere de Yotam Reuveny), 2007, editura Nymrod, Israel<\/li>\n
- greac\u0103:<\/li>\n<\/ul>\n
Articole \u0219i studii despre N. Steinhardt \u0219i opera sa<\/h2>\n\n- Colectiv de autori, Nicu Steinhardt \u00een dosarele Securit\u0103\u021bii 1959-1989<\/em>, Nemira, 2005.<\/li>\n
- George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt \u0219i paradoxurile libert\u0103\u021bii<\/em>, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti,2009
<\/a><\/div>\nNicolae Aurelian Steinhardt<\/strong> (n. 12 iulie<\/a>1912<\/a>,[2]<\/a><\/sup>Pantelimon<\/a>, Ilfov<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>\u00a0\u2013 d. 29 martie<\/a>1989<\/a>, Baia Mare<\/a>, Maramure\u0219<\/a>, Rom\u00e2nia<\/a>) a fost un scriitor<\/a>, critic literar<\/a>, eseist<\/a>, jurist<\/a> \u0219i publicist<\/a>rom\u00e2n<\/a>. De origine evreiasc\u0103<\/a>, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103 ortodox\u0103<\/a> \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava<\/a>, Tat\u0103l s\u0103u, inginerul \u0219i arhitectul Oscar Steinhardt<\/a>, era directorul fabricii de mobil\u0103 \u0219i cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul R\u0103zboi Mondial<\/a>, fiind r\u0103nit la M\u0103r\u0103\u0219ti<\/a> \u0219i decorat cu ordinul Virtutea Militar\u0103<\/a>.\n<\/p>\n De origine evreiasc\u0103, s-a convertit la religia cre\u0219tin\u0103 \u0218i-a luat numele de fratele Nicolae \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa \u00centre anii 1919<\/a>\u20131929<\/a> a urmat cursurile \u0219colii primare (\u00een particular \u0219i la \u0219coala Clementa<\/em>) \u0219i ale liceului Spiru Haret<\/a>. Printre colegii de aici s-au num\u0103rat Constantin Noica<\/a>, Mircea Eliade<\/a>, Ar\u0219avir Acterian<\/a>, Haig Acterian<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Dinu Pillat<\/a>, Marcel Avramescu<\/a> \u0219.a<\/p>\n \u00a0<\/p>\n \u00a0<\/p>\n \u00a0De\u0219i era singurul elev de confesiune mozaic\u0103, a urmat al\u0103turi de colegii s\u0103i cursurile de religie cre\u0219tin\u0103, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: \u201edec\u00e2t s\u0103 v\u0103d ministru al Cultelor pe un papista\u0219 ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, b\u0103iat de treab\u0103 cum e\u201d<\/em> (Primejdia m\u0103rturisirii<\/a>, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. \u0218i-a luat bacalaureatul \u00een 1929.<\/p>\n Dup\u0103 1929 a frecventat cenaclul literar Sbur\u0103torul<\/em> al lui Eugen Lovinescu<\/a>, descoperindu-se \u00een el germenii viitorului literat.<\/span>[judecat\u0103\u00a0de\u00a0valoare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\n \u0218i-a luat licen\u021ba \u00een Drept \u0219i Litere la Universitatea din Bucure\u0219ti<\/a> \u00een 1934<\/a>, iar \u00een 1936<\/a> \u0219i-a sus\u021binut la Bucure\u0219ti<\/a> doctoratul \u00een drept constitu\u021bional, cu lucrarea Principiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit<\/em>, publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an.<\/p>\n Din aceast\u0103 perioad\u0103 dateaz\u0103 \u00eenceputul prieteniei cu Emanuel Neuman<\/a> (Manole), pe care a considerat-o \u201ep\u00e2n\u0103 la botez, evenimentul cel mai de seam\u0103\u201d<\/em> (Jurnalul fericirii, p. 121).<\/p>\n Antisthius<\/strong> este pseudonimul, – inspirat de numele unui personaj din Caracterele<\/a> lui Jean de La Bruy\u00e8re<\/a> – sub care Nicolae Steinhardt a publicat primele sale apari\u021bii editoriale:<\/p>\n Cartea \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, ap\u0103rut \u00een 1934 \u0219i reeditat \u00een 1993 \u0219i 1996. Volumul con\u021bine pasti\u0219e \u0219i parodii dup\u0103 Mircea Eliade<\/a>, Emil Cioran<\/a> \u0219i Constantin Noica<\/a>, dar \u0219i dup\u0103 avangarda interbelic\u0103 ori literatura st\u00e2ngist\u0103 de tip Petre Bellu<\/a> sau Panait Istrati<\/a>[2]<\/a><\/sup>, repudiate mai t\u00e2rziu de autor. [3]<\/a><\/sup><\/p>\n \u00centre 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul “Antisthius”, \u00een “Revista burghez\u0103”, unde a publicat pentru a parodia stilul revistelor Criterion \u0219i Vremea, precum \u0219i pe Eugen Ionescu<\/a>.[4]<\/a><\/sup><\/p>\n Ultimele dou\u0103 lucr\u0103ri, publicate \u00een limba francez\u0103<\/a>, \u00een care \u00eencerca s\u0103-\u0219i asume ca experien\u021b\u0103 spiritual\u0103 religia iudaic\u0103 a p\u0103rin\u021bilor s\u0103i, sunt realizate \u00een colaborare \u0219i sub influen\u021ba prietenului s\u0103u, Emanuel Neuman.<\/p>\n Cartea “Illusion et r\u00e9alit\u00e9s juives” (Iluzii \u0219i realit\u0103\u021bi evreie\u0219ti) se \u00eencheie cu concluzia c\u0103 \u201eproblema evreiasc\u0103<\/em> (subiect actual \u00een 1937) nu poate exista \u00eentr-un regim economic normal<\/em>\u201d, ci numai \u00eentr-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. [5]<\/a><\/sup><\/p>\n \u00centre anii 1937-1939 c\u0103l\u0103tore\u0219te \u00een Elve\u021bia, \u00een Austria (familia sa avea ceva leg\u0103turi de rudenie cu cea a lui Freud<\/a>), \u00een Fran\u021ba \u0219i \u00een Anglia, \u00eentregindu-\u0219i bagajul de cuno\u0219tin\u021be.<\/p>\n \u00cen 1939<\/a> revine \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00eencepe s\u0103 lucreze ca redactor la Revista Funda\u021biilor Regale<\/a>, la recomandarea lui Camil Petrescu<\/a>, de unde este \u00eenl\u0103turat (\u00eempreun\u0103 cu Vladimir Streinu<\/a>) \u00een anul 1940, \u00een cadrul ac\u021biunii de “purificare etnic\u0103” declan\u0219at\u0103 sub guvernarea Antonescu-Sima<\/a>. Urmeaz\u0103 o perioad\u0103 de priva\u021biuni pe motive etnice (1940-1944).<\/p>\n Din 1944 revine la “Revista Funda\u021biilor Regale” depun\u00e2nd o intens\u0103 activitate publicistic\u0103 \u0219i critic\u0103. Dar este din nou \u00eenl\u0103turat \u00een 1947, se pare \u00een urma unui denun\u021b al lui George C\u0103linescu<\/a>. \u00cen acela\u0219i timp, mai colaboreaz\u0103 la Universul literar<\/em>, Libertatea<\/a> \u0219i Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/a>. Printre scriitorii s\u0103i favori\u021bi se num\u0103rau Marcel Proust<\/a>, Andr\u00e9 Gide<\/a>, Aldous Huxley<\/a>, Simone Weil<\/a>.[necesit\u0103\u00a0citare<\/em><\/a>]<\/span><\/sup><\/p>\n Dup\u0103 1947 este dat afar\u0103 din barou, i se refuz\u0103 publicarea textelor \u0219i execut\u0103 c\u00e2teva slujbe m\u0103runte, adesea necalificate. \u00centre 1948 \u0219i 1959 sufer\u0103 o nou\u0103 perioad\u0103 de priva\u021biuni, al\u0103turi de pleiada intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti interbelice.<\/p>\n \u00cen 1958 este arestat Constantin Noica<\/a> \u0219i grupul s\u0103u de prieteni din care f\u0103ceau parte \u0219i Nicu Steinhardt, al\u0103turi de Dinu Pillat<\/a>, Alexandru Paleologu<\/a>, Vladimir Streinu,<\/a>Sergiu Al-George<\/a>, P\u0103storel Teodoreanu<\/a>, Dinu Ranetti<\/a>, Mihai R\u0103dulescu<\/a>, Theodor Enescu<\/a>, Marieta Sadova<\/a> \u0219.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cer\u00e2ndu-i-se s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, pun\u00e2ndu-i-se \u00een vedere c\u0103 dac\u0103 refuz\u0103 s\u0103 fie martor al acuz\u0103rii, va fi arestat \u0219i implicat \u00een “lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru c\u0103 a refuzat s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie \u00eempotriva lui Constantin Noica, este condamnat \u00een “lotul Pillat-Noica” la 12 ani de munc\u0103 silnic\u0103, 7 ani degradare civic\u0103 \u0219i confiscarea total\u0103 a averii personale, sub acuza\u021bia de “infrac\u021biune de uneltire contra ordinii sociale”.[6]<\/a><\/sup><\/p>\n Acest eveniment \u00eenl\u0103tur\u0103 “orice dubiu, \u0219ov\u0103ial\u0103, team\u0103, lene, descump\u0103nire” (Primejdia m\u0103rturisirii<\/em>, p. 178) \u0219i gr\u0103be\u0219te luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie<\/a>1960<\/a>, \u00een \u00eenchisoarea Jilava<\/a>, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu<\/a> \u00eel boteaz\u0103 \u00eentru Iisus Hristos<\/a>, na\u0219 de botez fiindu-i Emanuel Vidra\u0219cu<\/a> (coleg de lot, fost \u0219ef de cabinet al mare\u0219alului Antonescu<\/a>), iar ca martori ai tainei particip\u0103 Alexandru Paleologu<\/a>, doi preo\u021bi romano-catolici, doi preo\u021bi uni\u021bi \u0219i unul protestant, “spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul fericirii<\/em>).<\/p>\n Episodul d\u0103 na\u0219tere c\u0103r\u021bii Jurnalul fericirii<\/a>, care reprezint\u0103, dup\u0103 propria-i m\u0103rturie, testamentul lui literar. Redactat la \u00eenceputul anilor ’70, aceast\u0103 prim\u0103 variant\u0103 – circa 570 de pagini dactilografiate – este confiscat\u0103 de Securitate<\/a> \u00een 1972 \u0219i \u00eei va fi restituit\u0103 \u00een 1975, dup\u0103 numeroase interven\u021bii pe l\u00e2ng\u0103 Uniunea Scriitorilor<\/a>. \u00centre timp, autorul finalizeaz\u0103 a doua variant\u0103, mai ampl\u0103, de 760 pagini dactilografiate. “Jurnalul fericirii” este confiscat a doua oar\u0103 \u00een 1984. Redact\u00e2nd \u00een tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din \u021bar\u0103, dou\u0103 dintre ele ajung\u00e2nd \u00een posesia Monic\u0103i Lovinescu<\/a> \u0219i a lui Virgil Ierunca<\/a>, la Paris. Cartea circulase \u00een samizdat<\/a> printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu<\/a> o difuzeaz\u0103 \u00een serial la microfonul postului de radio Europa Liber\u0103<\/em> \u00eentre anii 1988 \u0219i 1989.<\/p>\n Tem\u00e2ndu-se de noi interven\u021bii din partea Securit\u0103\u021bii, N. Steinhardt face apel la prietenul s\u0103u mai t\u00e2n\u0103r Virgil Ciomo\u0219<\/a> pentru a-i salva manuscrisele. Acesta public\u0103 Jurnalul<\/em> \u00een 1991, iar \u00een 1992 cartea prime\u0219te premiul pentru cea mai bun\u0103 carte a anului.<\/p>\n C\u00e2teva fragmente din Jurnalul fericirii<\/em> las\u0103 loc pentru interpret\u0103ri \u00een ceea ce prive\u0219te aderen\u021ba autorului la ideile legionare ale intelectualit\u0103\u021bii perioadelor interbelic\u0103 \u0219i a deport\u0103rilor in Transnistria: “Printre \u021bigani. Rasismul este o demen\u021b\u0103, dar – cum s\u0103 spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu \u00eensu\u0219irile ei, este o nerozie.<\/em><\/p>\n Sunt mai ales cert\u0103re\u021bi, rostul vie\u021bii lor e g\u00e2lceav\u0103, har\u021b\u0103: g\u0103l\u0103gio\u0219i; f\u0103r\u0103 de larm\u0103 \u0219i t\u0103r\u0103boi se asfixiaz\u0103 \u0219i pier; p\u00e2ng\u0103ritori, au un dar ne\u00eentrecut de a terfeli totul; mincino\u0219i, min\u021bim cu to\u021bii, dar idealiz\u0103m realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. \u0218i g\u0103sesc de cuviin\u021b\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eent\u0103reasc\u0103 minciunile cu jur\u0103minte grele: s\u0103-mi sar\u0103 ochii, s\u0103-mi moar\u0103 mama, s\u0103 fiu nebun.<\/em><\/p>\n \u0218i nu le po\u021bi intra \u00een voie. Oric\u00e2t de frumos le vorbe\u0219ti: orice umilin\u021b\u0103, orice f\u0103\u021b\u0103rnicie: deopotriv\u0103 de inutile. Lene\u0219i, ur\u0103sc pe cine le cere un efort, o lene \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103, violent\u0103 ca instinctul de conservare. \u0218i nu pot bea \u00een c\u00e2rciumi, numai afar\u0103 pe strad\u0103, cu sticlele \u00een\u0219irate al\u0103turi \u0219i puradeii roat\u0103; o maidanofilie, un exhibi\u021bionism, o nostalgie a b\u00e2lciului; \u0219i un jind al oc\u0103rii, \u021bipetelor, poalelor date peste cap. Spurc\u0103ciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul \u021bop\u0103itor. C\u0103rora Co\u0219buc le-a g\u0103sit nume at\u00e2t de potrivite \u0219i care-n infern \u00ee\u0219i fac din cur o goarn\u0103.<\/em>“[7]<\/a><\/sup><\/p>\n Este supus rigorilor deten\u021biei din \u00eenchisorile comuniste de la Jilava<\/a>, Gherla<\/a>, Aiud<\/a> etc. p\u00e2n\u0103 \u00een august 1964, c\u00e2nd este eliberat, \u00een urma gra\u021bierii generale a de\u021binu\u021bilor politici. \u00cendat\u0103 dup\u0103 eliberarea din deten\u021bie, la schitul bucure\u0219tean D\u0103rvari<\/a>, \u00ee\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219este taina botezului<\/a> prin mirungere<\/a> \u0219i primirea sfintei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anii<\/a>.<\/p>\n Dup\u0103 1964, la insisten\u021bele prietenilor s\u0103i C. Noica \u0219i Al. Paleologu, reintr\u0103 \u00een via\u021ba literar\u0103 prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate \u00een Secolul 20<\/a>, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/a>, Steaua<\/a>, Familia<\/a>, Vatra<\/a>, Orizont<\/a>, Echinox<\/a>, Opinia studen\u021beasc\u0103<\/a> etc. \u00cen urma acestor colabor\u0103ri, vor rezulta mai multe volume de eseuri \u0219i critic\u0103 literar\u0103: “\u00centre via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103r\u021bi” (1976), “Incertitudini literare” (1980, care prime\u0219te Marele Premiu al Criticii literare).<\/p>\n Dup\u0103 moartea tat\u0103lui s\u0103u (1967) \u00eencepe s\u0103-\u0219i caute o m\u0103n\u0103stire<\/a>. \u00cen 1975<\/a> vine la m\u0103n\u0103stirea unde se afla ieromonahul<\/a>Mina Dobzeu<\/a>, \u00eens\u0103 episcopul<\/a> Partenie refuz\u0103 s\u0103-i permit\u0103 \u0219ederea, a\u0219a \u00eenc\u00e2t p\u0103rintele Mina \u00eel trimte la arhiepiscopul<\/a>Teofil Herineanu<\/a> de la Cluj-Napoca \u0219i la episcopul Iustinian Chira<\/a> de la Maramure\u0219. \u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut \u00eens\u0103 ca \u00een 1976 Constantin Noica<\/a> s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lneasc\u0103, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru<\/a> \u0219i al scriitorilor \u00een general. Invitat de acesta, Noica ajunge \u00een scurt timp la M\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> unde z\u0103bove\u0219te 3 zile. Cadrul natural \u0219i biblioteca vast\u0103 \u00eel impresioneaz\u0103 deopotriv\u0103 pe marele filosof care nu ezit\u0103 s\u0103 \u00eei povesteasc\u0103 lui Steinhardt despre cele v\u0103zute la Rohia, mai ales c\u0103 \u00eei \u0219tia g\u00e2ndul de a se retrage \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire.<\/p>\n \u00cen 1978, Steinhardt st\u0103 vara la Rohia pentru ca \u00een anul urm\u0103tor s\u0103 se stabileasc\u0103 definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august<\/a>1980<\/a> este tuns \u00een monahism la m\u0103n\u0103stirea Rohia<\/a> de c\u0103tre episcopul Iustinian Chira<\/a> \u0219i arhiepiscopul Teofil Herineanu<\/a>, care \u00eel iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul<\/a>Serafim Man<\/a>, stare\u021bul<\/a>m\u0103n\u0103stirii Rohia<\/a>, \u00eel integreaz\u0103 \u00een ob\u0219tea m\u0103n\u0103stirii. La m\u0103n\u0103stire pune \u00een ordine cele peste 23.000 de volume ale m\u0103n\u0103stirii, se integreaz\u0103 \u00een via\u021ba m\u0103n\u0103stirii (particip\u0103 la slujbe, pov\u0103\u021buie\u0219te pelerinii, predic\u0103), iar, \u00een paralel, \u00ee\u0219i intensific\u0103 activitatea literar\u0103. Volume publicate \u00een aceast\u0103 perioad\u0103: Geo Bogza<\/a> – un poet al Efectelor, Exalt\u0103rii, Grandiosului, Solemnit\u0103\u021bii, Exuberan\u021bei \u0219i Patetismului<\/em> (1982), Critic\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i<\/em> (1983), Escale \u00een timp \u0219i spa\u021biu<\/em> (1987) \u0219i Prin al\u021bii spre sine<\/em> (1988). Aceste volume \u00eel impun ca un eseist de marc\u0103 al literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\n \u00cen martie 1989 angina pectoral\u0103 de care suferea se agraveaz\u0103 \u0219i N. Steinhardt se decide s\u0103 plece la Bucure\u0219ti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare<\/a> \u00eempreun\u0103 cu P\u0103rintele Justin Hodea -stare\u021bul m\u0103n\u0103stirii- \u0219i cu p\u0103rintele Paisie Rogojan c\u0103rora le m\u0103rturise\u0219te: “Tare m\u0103 sup\u0103r\u0103 ni\u0219te g\u00e2nduri, c\u0103 nu m-a iertat Dumnezeu de p\u0103catele tinere\u021bii mele”. Iar P\u0103rintele Justin \u00eei r\u0103spunde: “Satana care vede c\u0103 nu mai te poate duce la p\u0103cat, te tulbur\u0103 cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la cre\u0219tinism \u0219i te-ai botezat, \u021bi-a iertat p\u0103catele personale \u0219i p\u0103catul originar. Te-ai spovedit, te-ai m\u0103rturisit, ai intrat \u00een monahism, care este iar\u0103\u0219i un botez prin care \u021bi-a iertat toate p\u0103catele. Fii lini\u0219tit c\u0103 aceasta este o provocare de la cel r\u0103u, care \u00ee\u021bi aduce tulburare ca s\u0103 n-ai lini\u0219te nici acum”.<\/p>\n \u00cen aerogara din Baia Mare, \u00eenainte de \u00eembarcare pentru Bucure\u0219ti, sufer\u0103 un infarct \u0219i este dus la spitalul din Baia Mare<\/a>, unde moare c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, joi, 30 martie<\/a>1989<\/a>.<\/p>\n \u00cen ajunul mor\u021bii sale, Ioan Pintea<\/a> \u0219i Virgil Ciomo\u0219<\/a> au trecut pe la m\u0103n\u0103stire \u0219i au recuperat din chilia c\u0103lug\u0103rului-scriitor o bun\u0103 parte a textelor sale. Acestea \u0219i alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La \u00eenmorm\u00e2ntarea sa, riguros supravegheat\u0103 de Securitate, s-au str\u00e2ns cei mai buni prieteni, al\u0103turi de care a suferit nedrept\u0103\u021bile regimului comunist.<\/p>\n La Editura Polirom i se public\u0103 (\u00een coeditare cu M\u0103n\u0103stirea \u201eSf\u00e2nta Ana\u201d Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde at\u00eet operele de tinere\u021be (\u00eencep\u00e2nd cu articolele publicate \u00een presa interbelic\u0103, cu volumul de debut din 1934, \u201e\u00cen genul\u2026 tinerilor\u201d, \u0219i cu teza de doctorat, \u201ePrincipiile clasice \u0219i noile tendin\u021be ale dreptului constitu\u021bional. Critica operei lui L\u00e9on Duguit\u201d, publicat\u0103 \u00een 1936), c\u00e2t \u0219i operele publicate dup\u0103 1964, c\u00e2nd N. Steinhardt a fost eliberat din \u00eenchisoare.<\/p>\n
\n \u0219i-a luat numele de fratele Nicolae, \u0219i s-a c\u0103lug\u0103rit dup\u0103 punerea sa
\n\u00een libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Jurnalul fericirii<\/a><\/em>. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional<\/a>.<\/p>\n
\n ortodox\u0103 \u00een \u00eenchisoarea de la Jilava, unde a fost de\u021binut politic.<\/p>\n
\nin libertate. Este autorul unei opere unice \u00een literatura rom\u00e2n\u0103,
\n\u201cJurnalul fericirii\u201d. A fost doctor \u00een drept constitu\u021bional.<\/p>\n\u00cenceputul activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
\n
\u00cencarcerarea<\/h3>\n
Arestarea<\/h4>\n
Botezul<\/h3>\n
Jurnalul fericirii<\/h3>\n
Nicolae Steinhardt si rasismul<\/h3>\n
Eliberarea<\/h4>\n
Reluarea activit\u0103\u021bii literare<\/h3>\n
Perioada de m\u0103n\u0103stire<\/h3>\n
Moartea<\/h3>\n
Oper\u0103<\/h2>\n
Volume proprii<\/h3>\n
\n
Alte contribu\u021bii literare<\/h3>\n
\n
Traduceri f\u0103cute de Nicolae Steinhardt<\/h3>\n
Traduceri din englez\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103<\/h4>\n
\n
Traduceri din rom\u00e2n\u0103 \u00een francez\u0103<\/h4>\n
\n
Traduceri \u00een alte limbi a volumului Jurnalul fericirii<\/em><\/h3>\n
\n
Articole \u0219i studii despre N. Steinhardt \u0219i opera sa<\/h2>\n
\n