[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/solidnews.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Marius-Niculescu-1133×1536-1.webp”]<\/p>\n
Declara\u021bia de Independen\u021b\u0103 a Statelor Unite<\/a>, adoptat\u0103 la 4 iulie 1776, este primul act normativ cu valoare constitu\u021bional\u0103 al unui stat democratic \u00een care este stipulat dreptul inalienabil al omului de a-\u0219i c\u0103uta fericirea. Al doilea paragraf al s\u0103u este considerat una dintre cele mai importante fraze scrise vreodat\u0103 \u00een limba englez\u0103 \u0219i \u00een istoria american\u0103. El cuprinde urm\u0103toarea prevedere: \u201eConsider\u0103m aceste adev\u0103ruri ca fiind evidente prin ele \u00eensele, c\u0103 to\u021bi oamenii sunt crea\u021bi egali, c\u0103 ei sunt \u00eenzestra\u021bi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, c\u0103 printre acestea se afl\u0103 Via\u021ba, Libertatea \u0219i c\u0103utarea Fericirii\u201d.<\/p>\n Dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani, \u00een nordul Europei, se n\u0103\u0219tea un g\u00e2nditor genial, una dintre cele mai str\u0103lucite min\u021bi ale umanit\u0103\u021bii, care avea s\u0103 \u00eencerce s\u0103 demonstreze c\u0103 aceast\u0103 \u201ec\u0103utare a Fericirii\u201d nu face dec\u00e2t s\u0103 provoace oamenilor o suferin\u021b\u0103 continu\u0103, c\u0103 fericirea nu este dec\u00e2t o suspendare temporar\u0103 a durerii \u0219i \u00eentreaga existen\u021b\u0103 uman\u0103 \u201eoscileaz\u0103 ca un pendul \u00eentre durere \u0219i plictiseal\u0103\u201d.<\/p>\n Este adev\u0103rat c\u0103 recunoa\u0219terea lui a venit t\u00e2rziu, spre sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, c\u0103 a fost respins de mediul academic \u0219i de marii filosofi ideali\u0219ti ai vremii, \u00een frunte cu\u00a0Hegel<\/a>. Dar, \u00een cele din urm\u0103, influen\u021ba sa asupra culturii \u0219i civiliza\u021biei occidentale a dep\u0103\u0219it cu mult grani\u021bele filosofiei academice, model\u00e2nd literatura, psihologia, muzica, artele \u0219i g\u00e2ndirea modern\u0103.<\/p>\n Arthur Schopenhauer s-a n\u0103scut la 22 februarie 1788, la Danzig, ora\u0219 german \u0219i port strategic la Marea Baltic\u0103. Tat\u0103l s\u0103u, Heinrich, un prosper om de afaceri, puternic, respectat, disciplinat \u0219i ra\u021bional, dar distant afectiv, \u00ee\u0219i dorea cu ardoare ca fiul s\u0103u s\u0103 preia \u0219i s\u0103 extind\u0103 compania comercial\u0103 a familiei. P\u00e2n\u0103 \u0219i numele negerman pe care i l-a dat a fost ales cu grij\u0103: Arthur trebuia s\u0103 se scrie la fel \u00een toate limbile europene importante, s\u0103 traverseze elegant grani\u021bele na\u021bionale. Dar mai presus de toate, era un nume englezesc, iar Heinrich, \u00een contextul fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor politice \u0219i financiare care cuprinseser\u0103 Europa, vedea viitorul familiei \u0219i al companiei sale multiseculare \u00een Anglia; \u00een viziunea lui, Anglia era stabilitate, Anglia era o st\u00e2nc\u0103, Anglia era viitorul.<\/p>\n Citi\u021bi articolul integral pe EVZ.ro<\/strong><\/a>!<\/p>\n surs\u0103: EVZ.ro<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Declara\u021bia de Independen\u021b\u0103 a Statelor Unite<\/a>, adoptat\u0103 la 4 iulie 1776, este primul act normativ cu valoare constitu\u021bional\u0103 al unui stat democratic \u00een care este stipulat dreptul inalienabil al omului de a-\u0219i c\u0103uta fericirea. Al doilea paragraf al s\u0103u este considerat una dintre cele mai importante fraze scrise vreodat\u0103 \u00een limba englez\u0103 \u0219i \u00een istoria american\u0103. El cuprinde urm\u0103toarea prevedere: \u201eConsider\u0103m aceste adev\u0103ruri ca fiind evidente prin ele \u00eensele, c\u0103 to\u021bi oamenii sunt crea\u021bi egali, c\u0103 ei sunt \u00eenzestra\u021bi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, c\u0103 printre acestea se afl\u0103 Via\u021ba, Libertatea \u0219i c\u0103utarea Fericirii\u201d.<\/p>\n Dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani, \u00een nordul Europei, se n\u0103\u0219tea un g\u00e2nditor genial, una dintre cele mai str\u0103lucite min\u021bi ale umanit\u0103\u021bii, care avea s\u0103 \u00eencerce s\u0103 demonstreze c\u0103 aceast\u0103 \u201ec\u0103utare a Fericirii\u201d nu face dec\u00e2t s\u0103 provoace oamenilor o suferin\u021b\u0103 continu\u0103, c\u0103 fericirea nu este dec\u00e2t o suspendare temporar\u0103 a durerii \u0219i \u00eentreaga existen\u021b\u0103 uman\u0103 \u201eoscileaz\u0103 ca un pendul \u00eentre durere \u0219i plictiseal\u0103\u201d.<\/p>\n Este adev\u0103rat c\u0103 recunoa\u0219terea lui a venit t\u00e2rziu, spre sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, c\u0103 a fost respins de mediul academic \u0219i de marii filosofi ideali\u0219ti ai vremii, \u00een frunte cu\u00a0Hegel<\/a>. Dar, \u00een cele din urm\u0103, influen\u021ba sa asupra culturii \u0219i civiliza\u021biei occidentale a dep\u0103\u0219it cu mult grani\u021bele filosofiei academice, model\u00e2nd literatura, psihologia, muzica, artele \u0219i g\u00e2ndirea modern\u0103.<\/p>\n Arthur Schopenhauer s-a n\u0103scut la 22 februarie 1788, la Danzig, ora\u0219 german \u0219i port strategic la Marea Baltic\u0103. Tat\u0103l s\u0103u, Heinrich, un prosper om de afaceri, puternic, respectat, disciplinat \u0219i ra\u021bional, dar distant afectiv, \u00ee\u0219i dorea cu ardoare ca fiul s\u0103u s\u0103 preia \u0219i s\u0103 extind\u0103 compania comercial\u0103 a familiei. P\u00e2n\u0103 \u0219i numele negerman pe care i l-a dat a fost ales cu grij\u0103: Arthur trebuia s\u0103 se scrie la fel \u00een toate limbile europene importante, s\u0103 traverseze elegant grani\u021bele na\u021bionale. Dar mai presus de toate, era un nume englezesc, iar Heinrich, \u00een contextul fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor politice \u0219i financiare care cuprinseser\u0103 Europa, vedea viitorul familiei \u0219i al companiei sale multiseculare \u00een Anglia; \u00een viziunea lui, Anglia era stabilitate, Anglia era o st\u00e2nc\u0103, Anglia era viitorul.<\/p>\n Citi\u021bi articolul integral pe EVZ.ro<\/strong><\/a>!<\/p>\nApostolul pesimismului filosofic<\/a><\/h2>\n
Apostolul pesimismului filosofic<\/a><\/h2>\n