Extraordinarul lungmetraj al regizoarei germane Mascha Schilinski<\/span><\/span>, Sound of Falling<\/span><\/span> \/ Singure sub soare<\/strong>, ajunge pe marile ecrane din Rom\u00e2nia \u00eencep\u00e2nd cu 13 martie<\/strong>. Filmul \u00ee\u0219i a\u0219teapt\u0103 spectatorii \u00een cinematografele din Bucure\u0219ti<\/span><\/span>, Cluj-Napoca<\/span><\/span>, Ia\u0219i<\/span><\/span>, Arad<\/span><\/span>, Boto\u0219ani<\/span><\/span>, Pite\u0219ti<\/span><\/span>, Sibiu<\/span><\/span>, Timi\u0219oara<\/span><\/span>, Bac\u0103u<\/span><\/span> \u0219i \u00een multe alte ora\u0219e, preg\u0103tit s\u0103 ofere publicului o experien\u021b\u0103 cinematografic\u0103 intens\u0103 \u0219i profund\u0103.<\/p>\n Premiat la Festivalul de Film de la Cannes<\/span><\/span> cu Premiul Juriului<\/strong>, filmul ofer\u0103 un portret impresionist al patru tinere femei<\/strong> care locuiesc, pe r\u00e2nd, \u00een aceea\u0219i cas\u0103 de-a lungul a aproximativ 110 ani<\/strong>. Alma, Erika, Angelika \u0219i Lenka \u00ee\u0219i petrec fiecare tinere\u021bea \u00een aceea\u0219i ferm\u0103 din nordul Germaniei. Pe m\u0103sur\u0103 ce casa se schimb\u0103 de-a lungul unui secol, ecourile trecutului r\u0103m\u00e2n \u00eentip\u0103rite \u00een pere\u021bii ei. De\u0219i sunt separate de timp, vie\u021bile lor \u00eencep treptat s\u0103 se oglindeasc\u0103 una \u00een cealalt\u0103.<\/p>\n \u201eMi-a fost clar \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput c\u0103 Sound of Falling \/ Singure sub soare<\/em> este, printre altele, un film despre actul de a-\u021bi aminti \u00een sine, despre felul \u00een care func\u021bioneaz\u0103 percep\u021bia \u0219i memoria. Am descoperit c\u0103 pot s\u0103-mi amintesc prin intermediul corpului, c\u0103 m\u0103 pot privi din exterior dup\u0103 ce o experien\u021b\u0103 s-a \u00eencheiat, de\u0219i, desigur, \u00een momentul tr\u0103irii acelei situa\u021bii nu m\u0103 priveam astfel. Mi-a devenit repede clar c\u0103 vreau s\u0103 spun povestea filmului din aceste puncte de vedere extrem de subiective, cu rupturi noi de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd personajele se privesc din nou pe ele \u00eensele din perspectiva unui alt moment \u00een timp\u201d, spunea regizoarea Mascha Schilinski<\/span><\/span> \u00eentr-un interviu.<\/p>\n Filmul nu prezint\u0103 evenimentele cronologic<\/strong>. Sound of Falling \/ Singure sub soare<\/em> amestec\u0103 genera\u021biile, conect\u00e2ndu-le prin locul \u00een care tr\u0103iesc \u0219i prin motivele sale vizuale \u2014 g\u0103uri de cheie, tocuri de u\u0219i sau o gaur\u0103 \u00een u\u0219a hambarului \u2014 prin care via\u021ba secret\u0103 se strecoar\u0103 pentru a fi dezv\u0103luit\u0103 \u00een toat\u0103 brutalitatea ei. Regizoarea a ales s\u0103 reprezinte cronologia fragmentat: trecutul se suprapune peste prezent, iar prezentul se sprijin\u0103 pe un trecut uitat.<\/p>\n Locul \u0219tie ce s-a \u00eent\u00e2mplat acolo. Ferma \u00ee\u0219i aminte\u0219te. De aceea, filmul func\u021bioneaz\u0103 ca o poveste cu fantome \u2014 \u00eens\u0103 fantomele nu sunt supranaturale. Fantoma este istoria.<\/strong><\/p>\n Treptat, conexiunile dintre personaje se dezv\u0103luie privitorului, iar filmul sugereaz\u0103 \u0219i existen\u021ba altor personaje \u0219i a unor evenimente mai stranii care urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Ceea ce le une\u0219te pe cele patru femei nu este doar ferma \u00een care tr\u0103iesc, ci \u0219i r\u00e2ul \u00een care \u00eenoat\u0103 \u00een momente-cheie ale vie\u021bii lor \u2014 un r\u00e2u care face parte din grani\u021ba cu vestul, un hotar care pare s\u0103 delimiteze via\u021ba de moarte.<\/p>\n Asemenea unor filme recente remarcabile precum Aftersun<\/span><\/span><\/strong> \u0219i Nickel Boys<\/span><\/span><\/strong>, Sound of Falling \/ Singure sub soare<\/em> func\u021bioneaz\u0103 ca un act de memorie reconstituit\u0103. \u00cens\u0103, \u00een timp ce toate cele trei filme se construiesc spectaculos pe actul imperfect al amintirii, filmul Maschei Schilinski nu \u00ee\u0219i propune s\u0103 salveze trecutul dureros, noteaz\u0103 Los Angeles Times<\/strong>.<\/p>\n \u00cent\u00e2mpl\u0103rile din via\u021ba Almei \u0219i a Erik\u0103i de la \u00eenceputul secolului sunt oferite spectatorului ca ni\u0219te piese de muzeu, filtrate puternic de trecerea timpului. Chiar \u0219i evenimentele petrecute \u00een anii 1980 sau \u00een secolul XXI apar ca ni\u0219te instantanee \u00eence\u021bo\u0219ate. Povestirea, rostit\u0103 prin voice-overul melancolic al personajelor, este la timpul trecut, iar episoadele \u2014 chiar \u0219i cele din prezent \u2014 par rememorate mult timp dup\u0103 ce s-au petrecut.<\/p>\n Atunci c\u00e2nd personajele privesc uneori direct \u00een camer\u0103, efectul este tulbur\u0103tor: pentru o clip\u0103, distan\u021ba dintre atunci \u0219i acum, dintre ei \u0219i noi, se reduce drastic. Privirea micu\u021bei Alma pare s\u0103 str\u0103pung\u0103 timpul \u0219i s\u0103 traverseze cei 100 de ani p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, comunic\u00e2nd istoria unei familii dintr-o singur\u0103 privire.<\/p>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n