Gara din Buz\u0103u a fost timp de un an zona \u00een care a vie\u0163uit \u015fi a muncit cel mai mare dramaturg al Rom\u00e2niei, Ion Luca Caragiale. Episodul \u201eBuz\u0103u\u201d din via\u0163a acestuia a fost deslu\u015fit dup\u0103 o munc\u0103 \u00eendelungat\u0103 de documentare, realizat\u0103 \u00een epoci diferite, mai \u00eent\u00e2i de preotul Gabriel Cocora, apoi de bibliotecarul Emil Niculescu \u015fi publicistul Nicolae Pene\u015f. \u00a0<\/strong><\/p>\n \u00cen cartea sa, \u201eCaragiale, comersant la Buz\u0103u\u201d, Nicolae Pene\u015f pune cap la cap extrase din lucr\u0103ri ale unor scriitori sau din articole de pres\u0103, pentru a creiona c\u00e2t mai fidel perioada de \u015federe la Buz\u0103u a lui Caragiale. Astfel, afl\u0103m c\u0103 marele dramaturg a concesionat restaurantul din fa\u0163a G\u0103rii, \u00een 1894, \u00eempreun\u0103 cu cumnatul s\u0103u, Teodor Du\u0163escu-Du\u0163\u0103. \u00a0<\/p>\n Se \u015ftie cu certitudine c\u0103, \u00een noiembrie 1894, Caragiale era la Buz\u0103u. Evenimentul era astfel comentat \u00een presa local\u0103: \u201eAmintim cu deosebit\u0103 pl\u0103cere c\u0103 domnul I.L. Caragiale, distinsul nostru autor dramatic, a luat \u00een \u00eentreprindere restaurantul din gara Buz\u0103u cu \u00eencepere de la 15 noiembrie anul acesta. Ne place s\u0103 credem c\u0103 to\u0163i cei care vor vizita acest restaurant vor r\u0103m\u00e2ne mul\u0163umi\u0163i, nu numai de exceentele m\u00e2nc\u0103ri pe care oric\u00e2nd le pot g\u0103si acolo, dar \u015fi de fericita ocaziune de a fi \u00een contact cu ne\u00eentrecutul autor al pieselor\u00a0,\u00a0,\u00a0,\u00a0\u201d. \u00a0 \u00cen toamna lui 1894, c\u00e2nd s-a instalat la Buz\u0103u, Caragiale avea trei copii \u00een via\u0163\u0103, Matei, Luca Ion (Luky) \u015fi Ecaterina (Tu\u015fchi). Avea 34 de ani \u015fi d\u0103ruise deja literaturii rom\u00e2ne comediile \u201eO scrisoare pierdut\u0103\u201d, \u201eO noapte furtunoas\u0103\u201d \u015fi \u201eD-ale carnavalului\u201d. \u00a0<\/p>\n \u00cen periplul s\u0103u buzoian, Caragiale a mai fost \u00eenso\u0163it de mama so\u0163iei \u015fi de o nepoat\u0103 a acesteia, care \u0163inea casieria restaurantului. Casa din spatele g\u0103rii, unde dramaturgul s-a instalat cu familia, a fost \u015fi a r\u0103mas o cl\u0103dire anost\u0103, cu parter \u015fi un singur nivel, fiind, de-a lungul anilor, poate \u015fi \u00een amintirea \u201ecomersantului\u201d, folosit\u0103 drept bodeg\u0103, un fel de cr\u00e2\u015fm\u0103 restaurant \u201ela botul calului\u201d. Aici avea nenea Iancu trei od\u0103i \u015fi o buc\u0103t\u0103rie. \u00a0 Celelalte camere erau ocupate de proprietar, al c\u0103rui fiu, Paul Heinrich, un adolescent de cincisprezece ani, \u00ee\u015fi amintea de autorul \u201eScrisorii Pierdute\u201d c\u0103 \u201dla restaurantul din gar\u0103 se ducea mai rar, mai mult pentru a se \u00eent\u00e2lni cu prieteni sau cunoscu\u0163i. Era bun la suflet, vesel \u015fi foarte apropiat de copiii din cartierul g\u0103rii, fiind v\u0103zut deseori \u00eenconjurat de ei, povestindu-le sau f\u0103c\u00e2ndu-le juc\u0103rii\u201d. \u00a0<\/p>\n \u015eederea lui Caragiale \u00een Buz\u0103u a durat un an, \u201ecomersantul\u201d retr\u0103g\u00e2ndu-se din afacerea p\u0103guboas\u0103 \u00een noiembrie 1895. Fostul concesionar al localului a fost nevoit s\u0103 \u00ee\u015fi achite din datorii \u201epl\u0103tind cu un pian, o bibliotec\u0103 \u015fi un \u015fifonier scoase la licita\u0163ie \u00een gr\u0103dina public\u0103, pe creditorul I. Goldfeld\u201d (\u201eTot despre Caragiale\u201d, de Emil Niculescu). \u00a0 Cella Delavrancea, \u00een \u201eDintr-un secol de via\u0163\u0103\u201d, scria c\u0103 \u201dse bea mult la ber\u0103ria lui Caragiale, dar se pl\u0103tea pu\u0163in, \u015fi numero\u015fi erau cei care spuneau la revedere, nene Iancule, f\u0103r\u0103 s\u0103 achite consuma\u0163ia\u201d.<\/p>\n