Autor: Octavian Hoandra<\/p>\n
\u201d\u00cen via\u021b\u0103 \u021bi se poate \u00eent\u00e2mpla orice, mai ales nimic!\u201d\u00a0Michel Houellebecq<\/a><\/p>\n Are dreptate\u00a0Dan Andronic<\/a>. \u00cen timp ce istoria se scrie cu rachete \u00een Orient, ecranele televizoarelor de la Bucure\u0219ti ofer\u0103 un spectacol penibil de neputin\u021b\u0103 jurnalistic\u0103. Pe bun\u0103 dreptate, acesta a taxat dur presta\u021bia diletant\u0103 a unor invita\u021bi care dezb\u0103teau criza mondial\u0103 cu o lejeritate pur emo\u021bional\u0103. \u201eComentau situa\u021bia din\u00a0Teheran<\/a>\u00a0ca \u0219i c\u00e2nd era vorba de o ceart\u0103 \u00eentre\u00a0Grindeanu \u0219i Bolojan<\/a>\u201d, a subliniat jurnalistul, sanc\u021bion\u00e2nd lipsa de anvergur\u0103 a celor care promit publicului c\u0103 \u201evor verifica informa\u021biile\u201d.<\/p>\n Exist\u0103, \u00een fiecare sear\u0103, pe ecranele televizoarelor, o mic\u0103 parad\u0103 a (in) competen\u021bei. \u00cen studiouri apar, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, \u201eexper\u021bi\u201d \u00een rela\u021bii interna\u021bionale, securitate, geostrategie, conflict militar, analiz\u0103 de intelligence, diploma\u021bie comparat\u0103 \u0219i alte discipline cu nume sonore, pe care le rostesc cu o siguran\u021b\u0103 aproape solemn\u0103. \u00cei vezi gesticul\u00e2nd calm, explic\u00e2nd mi\u0219c\u0103rile marilor puteri, desen\u00e2nd h\u0103r\u021bi mentale ale lumii, anticip\u00e2nd scenarii, avertiz\u00e2nd asupra riscurilor, evalu\u00e2nd pozi\u021bii strategice. Dac\u0103 ai privi doar aceast\u0103 scenografie a competen\u021bei, ai putea crede c\u0103 Rom\u00e2nia dispune de una dintre cele mai sofisticate elite de politic\u0103 extern\u0103 din Europa.<\/p>\n \u00cen marile momente ale istoriei recente, Rom\u00e2nia apare mai degrab\u0103 ca un obiect dec\u00e2t ca un actor. Nu este \u00een centrul negocierilor, nu este consultat\u0103 \u00een momentele decisive, nu pare s\u0103 conteze \u00een calculele reale ale marilor puteri. De\u0219i avem o abunden\u021b\u0103 de comentatori, nu avem aproape deloc arhitec\u021bi ai unei politici externe. Diferen\u021ba dintre cele dou\u0103 roluri este exact diferen\u021ba dintre a comenta o partid\u0103 de \u0219ah \u0219i a juca efectiv pe tabl\u0103.<\/p>\n Problema nu este orientarea lor politic\u0103. Problema este mediocritatea intelectual\u0103 discret\u0103 care se ascunde adesea sub limbajul tehnic. Pu\u021bini dintre ei \u2013 de\u0219i se dau mari profesori -, nu au o oper\u0103 real\u0103, o g\u00e2ndire original\u0103 sau o contribu\u021bie intelectual\u0103 care s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 comentariul conjunctural. Sunt, \u00een fond, anali\u0219ti ai evenimentelor produse de al\u021bii, nu g\u00e2nditori ai unei politici proprii.<\/p>\n Atunci c\u00e2nd cet\u0103\u021beni rom\u00e2ni r\u0103m\u00e2n bloca\u021bi \u00een zone de risc, \u00een regiuni unde izbucnesc conflicte sau crize, capacitatea diplomatic\u0103 a statului pare brusc foarte limitat\u0103. Ministerul de Externe, cu aceast\u0103 sinistr\u0103 doamn\u0103 \u021aoiu \u00een frunte se dovede\u0219te incapabil s\u0103 gestioneze rapid situa\u021bii elementare, cum ar fi repatrierea propriilor cet\u0103\u021beni.<\/p>\n \u00cen timp ce pe ecrane se discut\u0103 despre echilibre geopolitice globale \u0219i despre arhitectura securit\u0103\u021bii euro-atlantice \u0219i mondiale, statul rom\u00e2n are dificult\u0103\u021bi \u00een a rezolva lucruri mult mai simple.<\/p>\n Adev\u0103rata problem\u0103 nu este lipsa exper\u021bilor, ci excesul lor. O societate care produce prea mul\u021bi comentatori \u0219i prea pu\u021bini oameni de stat ajunge inevitabil s\u0103 confunde analiza cu ac\u021biunea \u0219i retorica cu politica. Iar atunci c\u00e2nd lumea real\u0103 \u00eencepe s\u0103 se mi\u0219te cu adev\u0103rat \u2014 cu r\u0103zboaie, crize, evacu\u0103ri \u0219i decizii rapide \u2014 decorul televizat al competen\u021bei se dovede\u0219te, dintr-odat\u0103, foarte sub\u021bire.<\/p>\n Deun\u0103zi am v\u0103zut un fost mare profesor de la UBB travers\u00e2nd pia\u021ba \u0219i, pentru o clip\u0103, n-am \u0219tiut dac\u0103 privesc un om sau o figur\u0103 \u00eent\u00e2rziat\u0103 a literaturii, ie\u0219it\u0103 din carte \u0219i r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00eentr-un decor care nu-i mai apar\u021bine. Mergea \u0219chiop\u0103t\u00e2nd, cu acea precau\u021bie umil\u0103 a celor care au \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 durerea nu mai impresioneaz\u0103 pe nimeni \u0219i c\u0103 singura datorie r\u0103mas\u0103 este s\u0103 nu cazi.<\/p>\n Nu ca referin\u021b\u0103 intelectual\u0103, ci ca recunoa\u0219tere fizic\u0103. Exact a\u0219a mergea, \u00een carte, profesorul Caldwell. Exact a\u0219a trebuie s\u0103 fi mers: partea de sus \u00eenc\u0103 dreapt\u0103, educat\u0103, reflexiv\u0103; partea de jos compromis\u0103, r\u0103nit\u0103, pedepsit\u0103 pentru o vin\u0103 care nu-i apar\u021bine. Un corp rupt \u00een dou\u0103 de propria voca\u021bie.<\/p>\n \u00cen roman, Caldwell e un profesor mic, obosit, dar purt\u0103tor al unei exigen\u021be imposibil de transmis. Aici, \u00een pia\u021ba Unirii, era la fel. Doar c\u0103 mitologia a disp\u0103rut complet. Nici centaur, nici Chiron, nici tragedie recunoscut\u0103. Doar un profesor rom\u00e2n, s\u0103rac, h\u0103r\u021buit, r\u0103nit de elevi care nu mai au limbaj \u0219i de p\u0103rin\u021bi care au prea mult\u0103 voce \u0219i prea pu\u021bin\u0103 ru\u0219ine.<\/p>\n Mersul lui nu era al b\u0103tr\u00e2ne\u021bii, ci al unei lovituri morale cobor\u00e2te \u00een carne. Ca \u0219i cum educa\u021bia \u00eens\u0103\u0219i l-a lovit \u00een picioare, spun\u00e2ndu-i: p\u00e2n\u0103 aici.<\/p>\n Deasupra, capul \u00eenc\u0103 func\u021bioneaz\u0103. Probabil \u00eenc\u0103 \u0219tie s\u0103 explice. \u00cenc\u0103 poate face distinc\u021bii. \u00cenc\u0103 vede diferen\u021ba dintre adev\u0103r \u0219i zgomot. Dar dedesubt, lumea l-a pedepsit. I-a luat mobilitatea, siguran\u021ba, puterea de a merge drept.<\/p>\n Nu de un monstru, ci de un copil incapabil s\u0103 suporte limita. Exact asta am v\u0103zut \u0219i aici, concentrat \u00eentr-un mers \u0219chiop\u0103tat: o societate care nu mai suport\u0103 s\u0103 i se cear\u0103 nimic. Care reac\u021bioneaz\u0103 violent la orice form\u0103 de exigen\u021b\u0103. Care confund\u0103 educa\u021bia cu agresiunea \u0219i corectarea cu umilirea.<\/p>\n Profesorul cel adev\u0103rat de azi este Caldwell f\u0103r\u0103 mit. F\u0103r\u0103 protec\u021bie simbolic\u0103. F\u0103r\u0103 nicio form\u0103 de sacralitate. Este un corp expus, u\u0219or de lovit, u\u0219or de reclamat, u\u0219or de dispre\u021buit. I se cere empatie infinit\u0103, dar nu i se ofer\u0103 niciun respect. I se cere s\u0103 fie adultul absolut, \u00eentr-o lume de copii cretiniza\u021bi \u0219i p\u0103rin\u021bi isteriza\u021bi.<\/p>\n Privindu-l, mi-am dat seama c\u0103 tragedia lui nu este c\u0103 a fost r\u0103nit, ci c\u0103 nimeni nu mai vede rana ca pe o tragedie. Ea a devenit un detaliu administrativ. O \u0219tire mic\u0103. O statistic\u0103. Un \u201eincident\u201d.<\/p>\n Caldwell, \u00een roman, moare mitologic. Profesorul rom\u00e2n nu moare. El continu\u0103 s\u0103 traverseze pie\u021be, s\u0103 intre \u00een clase, s\u0103 completeze formulare, s\u0103 suporte priviri ostile. Tr\u0103ie\u0219te suficient de mult c\u00e2t s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 nu mai exist\u0103 niciun loc pentru ceea ce este el,\u00a0 \u2014 \u0219i suficient de pu\u021bin c\u00e2t s\u0103 nu mai poat\u0103 deveni altceva.<\/p>\n C\u00e2nd a ajuns pe cel\u0103lalt trotuar, nu s-a uitat \u00eenapoi. Nici nu avea de ce. Lumea nu l-a urm\u0103rit cu privirea. Mi-am dat seama atunci c\u0103 adev\u0103rata violen\u021b\u0103 nu este lovitura, ci indiferen\u021ba perfect func\u021bional\u0103 care urmeaz\u0103 dup\u0103 ea.<\/p>\n Am notat asta nu din compasiune, ci dintr-un soi de recunoa\u0219tere amar\u0103: dac\u0103 profesorul a ajuns s\u0103 semene cu un personaj tragic doar atunci c\u00e2nd este r\u0103nit, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 educa\u021bia, ca valoare, a murit deja.<\/p>\n La polul opus se afl\u0103 tinerii profesori, \u2013 tinerii un pic fana\u021bi, \u201dintelectuali\u201d -,\u00a0 s\u0103n\u0103to\u0219i, f\u0103r\u0103 vreo ran\u0103.<\/p>\n \u201eCine sunt intelectualii?\u201d, \u00eentreba Paul Johnson \u00een cartea lui. Ce reprezint\u0103 ei dincolo de imaginea onorabil\u0103, de vitrin\u0103, pe care o ofer\u0103 lumii? Sunt oare acei oameni care se cred meni\u021bi s\u0103 conduc\u0103 destinele omenirii, d\u00e2nd sfaturi din v\u00e2rful unei moralit\u0103\u021bi impecabile, contempl\u00e2nd dezastrul istoriei dintr-un birou?<\/p>\n \u00cei v\u0103d seara, pe ecranul televizorului, pe post de anali\u0219ti a orice. A\u0219a-numi\u021bi \u201etineri intelectuali \u2013 profesori\u201d, \u00een mare parte gr\u0103su\u021bi, aproape imberbi, \u00eencrunta\u021bi, u\u0219or ironici, vorbind doct despre Iran, sau (chiar \u0219i) despre explozia unui bloc din Bucure\u0219ti \u2014 ca \u0219i cum \u0219i moartea ar avea nevoie de o teorie, iar suferin\u021ba s-ar l\u0103sa mai u\u0219or suportat\u0103 dac\u0103 e disecat\u0103 cu aerul rece al ra\u021biunii universitare. Se mai strecoar\u0103 printre ei \u0219i c\u00e2te unul,\u00a0 (tot gr\u0103su\u021b, tot imberb) -, stabilit la Londra, care \u00ee\u0219i filmeaz\u0103 opiniile cu Big Ben \u00een fundal, \u2013 simbol al \u201eautorita\u021bii\u201d pe care \u0219i-o \u00eemprumut\u0103 din decor. A\u0219a e azi: nu mai conteaz\u0103 ce spui, ci de unde transmi\u021bi.<\/p>\n Se autoproclam\u0103 \u201ede partea binelui\u201d, cum alt\u0103dat\u0103 clericii erau \u201ede partea m\u00e2ntuirii\u201d. Doar c\u0103 predica lor e digital\u0103, transmis\u0103 prin microfonul unei camere de selfie, cu un accent cosmopolit, \u00een care rom\u00e2na devine o marf\u0103 intelectual\u0103 exotic\u0103. \u0218i totu\u0219i, \u00een privirile lor lipse\u0219te ceva \u2014 poate tocmai acel respect pentru adev\u0103r despre care vorbea Johnson.<\/p>\n Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii expert,\u00a0 profesor, \u201eintelectual\u201d,\u00a0 azi, \u00eentr-o lume \u00een care totul e comentabil, dar nimic nu mai e tr\u0103it? Ce valoare are luciditatea unui\u00a0 t\u00een\u0103r profesor universitar care explic\u0103 dramele altora f\u0103r\u0103 s\u0103 fi tr\u0103it niciuna? Ce moralitate poate avea cineva care nu mai cunoa\u0219te dec\u00e2t confortul teoriei \u0219i caldura studioului TV?<\/p>\n Johnson i a analizat c\u00e2ndva pe Rousseau, Marx, Ibsen, Tolstoi, Sartre \u2014 oameni care, cu toate p\u0103catele lor, \u00ee\u0219i ardeau via\u021ba \u00een idei. Azi, noii univesitari, \u201eintelectuali\u201d nu ard nimic. Se reflect\u0103 doar \u00een ecran. Nu mai sunt fl\u0103c\u0103ri, ci reflexii.<\/p>\n Adev\u0103rata \u00eentrebare nu mai e cine sunt intelectualii, ci ce rost mai au. Dac\u0103 mai pot g\u00e2ndi dincolo de conven\u021bie. Dac\u0103 mai au curajul s\u0103 spun\u0103 ceea ce nu place Puterii, indiferent cine o \u00eentruchipeaz\u0103. Dac\u0103 mai \u0219tiu s\u0103 tac\u0103 atunci c\u00e2nd suferin\u021ba cere t\u0103cere, nu analiz\u0103.<\/p>\n Lumea e plin\u0103 de \u201dexper\u021bi\u201d \u00een ceva, oameni care \u201e\u0219tiu mai bine\u201d. Doar c\u0103 cei care \u0219tiu prea bine nu mai simt nimic. Asta e tragedia intelectualului modern: a \u00eenlocuit b\u0103t\u0103lia cu observa\u021bia, riscul cu opinia, ru\u0219inea cu prezen\u021ba mediatic\u0103.<\/p>\n \u00cen fiecare sear\u0103, ecranele ni se umplu de figurile lor, baby-face cu b\u0103rbi\u021be rare, c\u00e2teva floace r\u0103zle\u021be care s\u0103 dea iluzia unei eventuale maturit\u0103\u021bi, \u00eembr\u0103ca\u021bi sobru, vorbind grav despre geopolitic\u0103, securitate, migra\u021bie \u0219i r\u0103zboaie, de parc\u0103 le-ar fi tr\u0103it cu trupul \u0219i nu cu mintea. Nici urm\u0103 de oper\u0103, nici o semn\u0103tur\u0103 \u00een reviste de prestigiu \u2014 doar siguran\u021b\u0103 \u00een ton \u0219i conformism \u00een idee. Cine sunt ace\u0219ti oameni? \u0218i, mai ales, pe cine au \u00eenlocuit?<\/p>\n Ei sunt cei care l-au scos la pensie for\u021bat pe r\u0103nitul Caldwell, al lui Updike\u2026<\/p>\n Locul i-a fost luat de o genera\u021bie nou\u0103 de profesori universitari, \u201eanali\u0219ti\u201d mediatici, care nu au fost nici pe front, nici \u00een bibliotec\u0103, dar care \u0219tiu s\u0103 reproduc\u0103 cu fidelitate marotele momentului: \u201dIranul e periculos\u201d\u201ePutin e pe muchie de cu\u021bit\u201d, Trump s-a sup\u0103rat pe Putin\u201d \u201eNATO vegheaz\u0103\u201d, \u201evalorile euro-atlantice sunt ferme\u201d. \u201dExplozia gazului \u00een apartament a produs o tregedie\u201d<\/p>\n Ace\u0219ti \u201dprofesori\u201d nu au oper\u0103, dar au prezen\u021b\u0103. Nu au idei proprii, dar au apartenen\u021b\u0103: slug\u0103rind abject un politician, la o re\u021bea de formare, la un discurs aprobat, la o estetic\u0103 a obedien\u021bei. Sunt prefera\u021bi tocmai pentru asta, pentru c\u0103 nu pun \u00eentreb\u0103ri \u0219i nu complic\u0103 lucrurile. Pentru c\u0103 sunt \u00eenlocuibili.<\/p>\n Vedem, mai ales la anumite posturi tv , sorosiste,\u00a0 a\u0219a-zi\u0219i profesori universitari: de la cei intra\u021bi pe c\u0103i ne\u0219tiute la universit\u0103\u021bi londoneze, p\u00e2n\u0103 la tinerii imberbi aciua\u021bi pe la cele rom\u00e2ne\u0219ti, mai to\u021bi ie\u0219i\u021bi de sub pulpana mizerabilului B\u0103sescu. De la agresori de studente, p\u00e2n\u0103 la la \u201dprestigio\u0219i\u201d dasc\u0103li, pe care e greu s\u0103-i vezi \u00een situa\u021bia de a face amfiteatre pline\u2026<\/p>\n Din fericire, am prins \u0219i timpuri \u00een care la tv erau invita\u021bi adev\u0103ra\u021bi profesori, de talia lui\u00a0 George Banu, Eugen Simion, Ioan Aurel Pop, Al Zub, Andrei Marga, Adrian Marino, Vasile Pu\u0219ca\u0219, Aurel Codoban, Nicolae Boc\u0219an, Victor Voicu, Mircea Co\u0219ea, Mircea Zaciu, Adrian Marino\u2026 \u00ce\u0219i mai aduce aminte cineva despre emisiunile la TVR ale fantasticului\u00a0Iosif Sava<\/a>? Timpuri apuse\u2026<\/p>\n Acest nou tip de \u201eexpert\u201d nu e doar o alegere de marketing media. Este piesa central\u0103 a unei noi strategii politico-culturale: fabricarea consim\u021b\u0103m\u00e2ntului prin zgomot, prin supradozaj de certitudine, prin simularea pluralismului. C\u00e2nd toate vocile par diferite, dar g\u00e2ndesc la fel, cenzura devine inutil\u0103. Nu trebuie s\u0103 interzici nimic. Este suficient s\u0103 creezi iluzia c\u0103 totul a fost deja g\u00e2ndit \u2014 \u0219i acceptat.<\/p>\n Noam Chomsky \u2013 un tip care chiar nu-mi place -, a numit acest proces \u201dmanufacturing consent\u201d. \u00cen realitatea noastr\u0103, el ia forma dezbaterii sterile, unde g\u00e2nditorul autentic este invitat doar ca decor, \u0219i apoi exclus pentru c\u0103 \u201enu comunic\u0103 bine\u201d. \u00cen locul s\u0103u, un nou preot al consensului: t\u00e2n\u0103r, senin, gr\u0103su\u021b, carismatic, antrenat s\u0103 rosteasc\u0103 ideile corecte \u00een ordinea corect\u0103, f\u0103r\u0103 ezitare.<\/p>\n Televiziunea, presa digital\u0103, influencerii tematici, ziari\u0219ti, generali de armat\u0103 la pensie, actori rata\u021bi sau \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u021bi \u00een rele \u2013 ace\u0219ti \u201dexper\u021bi de platou\u201d sunt doar instrumentele unei \u201dinginerii a lini\u0219tii\u201d: lini\u0219tea pe care o cau\u021bi c\u00e2nd e\u0219ti bombardat de crize, de ve\u0219ti, de amenin\u021b\u0103ri. Lini\u0219tea pe care o accept\u0103m \u00een schimbul libert\u0103\u021bii de a g\u00e2ndi singuri. Iar aceast\u0103 lini\u0219te este oferit\u0103 cu z\u00e2mbetul acestor \u201dintelectuali\u201d mereu \u00eencrez\u0103tori, mereu preg\u0103ti\u021bi s\u0103 ne spun\u0103 cum st\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 ca ei s\u0103 o fi atins vreodat\u0103 cu fiin\u021ba proprie.<\/p>\n Dac\u0103 oferi suficient zgomot de fundal, dac\u0103 umpli spa\u021biul public cu pseudo-dezbateri, dac\u0103 \u00eenlocuie\u0219ti g\u00e2ndirea cu emo\u021bia dirijat\u0103, nu mai trebuie s\u0103 cenzurezi nimic. Publicul va cere singur cenzura, din dorin\u021ba de \u201esiguran\u021b\u0103\u201d, de \u201eunitate\u201d, de \u201eprotec\u021bie\u201d.<\/p>\n \u00cen acest context, adev\u0103ratul g\u00e2nditor devine incomod. El nu ofer\u0103 lini\u0219te, ci nelini\u0219te. Nu ofer\u0103 certitudini, ci dubii fertile. Nu are sloganuri, ci idei greu de digerat. De aceea e eliminat din peisajul mediatic. \u00cen locul lui, o fa\u021b\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, echilibrat\u0103, atent profilat\u0103, care \u0219tie exact ce se poate spune \u0219i ce nu. Ace\u0219tia nu sunt doar anali\u0219ti. Sunt gardieni ai discursului acceptabil. Prea tineri pentru a avea \u00eendoieli, prea disciplina\u021bi pentru a produce fisuri.<\/p>\n Ace\u0219ti oameni nu sunt lipsi\u021bi de inteligen\u021b\u0103, dar ceva esen\u021bial le lipse\u0219te: opera. Nu au scris o carte de valoare, nu \u0219i-au pus \u00eentreb\u0103rile grele \u00een vreun jurnal academic, nu s-au expus vreodat\u0103 riscului real al sus\u021binerii vreunei idei. Nu au \u00eendoieli, doar certitudini livrate \u00eentr-un ton sigur, aproape dictatorial, dar mereu politicos. Nici o urm\u0103 de originalitate. Nici o ezitare. Nici o nuan\u021b\u0103. Doar recitare: a lec\u021biei \u00eenv\u0103\u021bate de la vreun ONG neomarxist, de la un partener extern, de la o tab\u0103r\u0103 de formare ideologic\u0103 ambalat\u0103 drept \u201eleadership\u201d.<\/p>\n \u00centr-o epoc\u0103 \u00een care televiziunea nu mai vrea g\u00e2ndire, ci spectacol, expertul adev\u0103rat \u2013 cel care cunoa\u0219te arhive, istorie, limbajul subtil al nuan\u021bei \u2013 a devenit indezirabil. Poate deranja. Poate cere timp. Poate spune ceva ce nu se \u00eencadreaz\u0103 \u00een tiparul a\u0219teptat. Iar timpul, ast\u0103zi, nu e pentru c\u0103utare, ci pentru efect.<\/p>\n S\u0103 nu ne mir\u0103m, deci, c\u0103 profesorii, academicienii, istoricii, autorii de studii \u0219i tratate, (ace\u0219ti Caldwell r\u0103ni\u021bi), au fost \u00eendep\u0103rta\u021bi t\u0103cut. Sunt prea complica\u021bi, prea \u00eenc\u0103rca\u021bi de memorie. \u00cen locul lor, noua gard\u0103 \u00ee\u0219i face loc, cu ochi deschi\u0219i \u0219i CV-uri sub\u021biri, dar aliniate. Nu conteaz\u0103 c\u0103 nu au publicat niciodat\u0103 \u00een \u201dForeign Policy\u201d, \u00een \u201dLe Monde Diplomatique,\u201d sau \u00een \u201dJournal of Strategic Studies\u201d. Despre vreo carte la vreo editur\u0103 prestigioas\u0103 parizian\u0103 sau londonez\u0103, este un g\u00e2nd care nici prin creanga min\u021bii nu trebuie s\u0103 ne treac\u0103.Important e c\u0103 \u0219tiu s\u0103 rosteasc\u0103 limpede ce trebuie, nu ce g\u00e2ndesc.<\/p>\n Fabricarea consim\u021b\u0103m\u00e2ntului func\u021bioneaz\u0103 astfel: nu prin persuasiune direct\u0103, ci prin supradozaj de conformism. \u021ai se ofer\u0103 opinii care arat\u0103 diferit, dar g\u00e2ndesc la fel. \u021ai se dau alegeri f\u0103r\u0103 alternativ\u0103. \u021ai se pun \u00een fa\u021b\u0103 speciali\u0219ti f\u0103r\u0103 cunoa\u0219tere, dar cu autoritate mediatic\u0103, tocmai pentru a \u00eenlocui autoritatea cunoa\u0219terii. Este o dictatur\u0103 discret\u0103, \u00een care nimeni nu url\u0103, dar to\u021bi \u0219optesc acela\u0219i lucru.<\/p>\n Nu se interzice g\u00e2ndirea, dar este izolat\u0103 prin cenzur\u0103, p\u00e2n\u0103 la ridicol. Nu combate \u2013 aparent \u2013 libertatea, ci o ignor\u0103, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 nu mai e nevoie de ea.<\/p>\n \u0218i totu\u0219i, \u00een acest peisaj controlat, intelectualul autentic n-a disp\u0103rut. Nu url\u0103, nu se agit\u0103, nu cere s\u0103 fie ascultat. El s-a retras cu elegan\u021b\u0103, con\u0219tient c\u0103 g\u00e2ndirea nu poate fi livrat\u0103 \u00een pastile de\u00a0 un minut, nici m\u0103surat\u0103 \u00een like-uri sau rating.<\/p>\n \u00centr-o lume \u00een care vizibilitatea a devenit moneda suprem\u0103, intelectualul autentic tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o retragere semnificativ\u0103. Nu pentru c\u0103 nu ar avea ceva de spus, ci pentru c\u0103 a \u00een\u021beles c\u0103 rostirea, pentru a nu fi contaminat\u0103, trebuie s\u0103-\u0219i aleag\u0103 cu grij\u0103 spa\u021biul. \u00cen epoca vocilor standardizate, a figurilor produse la comand\u0103, intelectualul adev\u0103rat seam\u0103n\u0103 tot mai mult cu o umbr\u0103 retras\u0103 \u00eentr-o bibliotec\u0103, \u00eentr-un birou slab luminat, \u00eentr-un manuscris neterminat.<\/p>\n Aceast\u0103 t\u0103cere nu e la\u0219itate. E form\u0103 de refuz. Refuzul de a participa la mascarada analizei televizate, la concursul de certitudini, la publicitatea f\u0103r\u0103 idei. Este t\u0103cerea celui care \u0219tie c\u0103 g\u00e2ndirea cere timp, gre\u0219eal\u0103, singur\u0103tate. C\u0103 adev\u0103rul nu vine \u00een breaking news, ci \u00een r\u0103bdarea \u00eentreb\u0103rii. C\u0103 o idee vie e mai important\u0103 dec\u00e2t o apari\u021bie reu\u0219it\u0103.<\/p>\n Uneori, e chemat la televiziune, dar se retrage repede \u2013 pentru c\u0103 simte c\u0103 e un str\u0103in acolo, c\u0103 e folosit ca decor moral \u00eentr-un platou populat de \u201especiali\u0219ti\u201d care vorbesc \u00een cli\u0219ee \u00eencremenite. Alteori, e invitat la conferin\u021be, dar nu r\u0103m\u00e2ne mult, pentru c\u0103 vede cum p\u00e2n\u0103 \u0219i ideile au fost subcontractate retoricii de marketing. Alege, \u00een schimb, r\u0103bdarea modest\u0103 a operei personale. Scrie pentru mai t\u00e2rziu. Nu pentru reac\u021bie, ci pentru \u00een\u021belegere.<\/p>\n El nu a disp\u0103rut. E acolo, \u00een marginea c\u00e2mpului vizual.\u00a0 Rezisten\u021ba lui e t\u0103cut\u0103, dar vie. Scrie. Traduce. Pred\u0103. R\u0103spunde doar celor care \u00eentreab\u0103 cu adev\u0103rat. Este profesorul care nu s-a plictisit s\u0103 predea Platon unor studen\u021bi indiferen\u021bi. Este cercet\u0103torul care refuz\u0103 s\u0103 \u00eendulceasc\u0103 datele doar pentru a c\u00e2\u0219tiga un grant. Este omul care nu a uitat c\u0103 g\u00e2ndirea e munc\u0103 solitar\u0103 \u0219i nelini\u0219titoare.<\/p>\n E profesorul care \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i preg\u0103te\u0219te cursurile cu respect pentru studen\u021bi, e traduc\u0103torul care nu renun\u021b\u0103 la nuan\u021b\u0103, e scriitorul care prefer\u0103 anonimatul \u00een fa\u021ba compromisului. E martorul discret al unei epoci care a \u00eenlocuit ideea cu imaginea \u0219i reflec\u021bia cu reac\u021bia.<\/p>\n Ace\u0219ti oameni nu vor ap\u0103rea cur\u00e2nd la televizor. Dar f\u0103r\u0103 ei, g\u00e2ndirea ar \u00eenceta s\u0103 respire. \u00cen spatele cortinei de \u201eexper\u021bi unsuro\u0219i f\u0103r\u0103 oper\u0103\u201d, \u00een fundalul vacarmului media, ei continu\u0103 s\u0103 existe ca singura promisiune c\u0103 adev\u0103rul nu moare, doar tace.<\/p>\n![\"Rus\u0326inea](\"https:\/\/src.trvdp.com\/images\/589868ce5ad80628980fe26c57b280fc5bea08cd_2.jpg\")
<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n\u0218i totu\u0219i, realitatea este straniu de modest\u0103.<\/a><\/h3>\n
Aceast\u0103 distan\u021b\u0103 dintre discurs \u0219i realitate devine evident\u0103 \u00een momentele concrete, c\u00e2nd statul trebuie s\u0103 ac\u021bioneze.<\/a><\/h3>\n
Atunci mi-a venit limpede \u00een minte \u201dCentaurul\u201d, extraordinara carte a lui John Updike.<\/a><\/h3>\n
\u00cen\u00a0 \u201dCentaurul\u201d, profesorul Caldwell e r\u0103nit de un elev.<\/a><\/h3>\n
Restul \u2014 pia\u021ba, zgomotul, tinerii, telefoanele \u2014 merge mai departe implacabil. Doar profesorul Caldwell \u0219chiop\u0103teaz\u0103\u2026<\/a><\/h3>\n
Sunt chiar simpatici, chiar dac\u0103 sunt quasi-necunoscu\u021bi \u00een lumea academic\u0103.<\/a><\/h3>\n
Iar atunci c\u00e2nd Big Benul bate ora exact\u0103 \u00een spatele lor, nu aud nimic. Doar propria voce.<\/a><\/h3>\n
\u00cen era \u00een care televiziunea a abandonat g\u00e2ndirea \u00een favoarea spectacolului, expertul autentic \u2013 cel cu oper\u0103, cu istorie, cu memorie \u2013 a fost evacuat discret.<\/a><\/h3>\n
Ce tr\u0103im azi este un proces gre\u021bos: \u201dfabricarea consim\u021b\u0103m\u00e2ntului\u201d \u0219i ac\u021bionarea mecanismului care asigur\u0103 \u201dingineria lini\u0219tii\u201d.<\/a><\/h3>\n
Noam Chomsky a vorbit, \u00eenc\u0103 din anii \u201980, despre acest fenomen \u00een cartea sa \u201eManufacturing Consent\u201d \u2013 despre cum opinia public\u0103 poate fi ghidat\u0103 nu prin interdic\u021bie, ci prin modelare subtil\u0103.<\/a><\/h3>\n
Televiziunile \u00eei cultiv\u0103 ca pe ni\u0219te bonsai: tineri, u\u0219or de \u00eentre\u021binut, decorativi, u\u0219or de t\u0103iat \u0219i modelat.<\/a><\/h3>\n
Aceasta este dictatura neomarxist\u0103: nu una care reprim\u0103, ci care sufoc\u0103 prin fals\u0103 libertate, prin vociferare generalizat\u0103, prin pseudo-dezbatere.<\/a><\/h3>\n
Rezisten\u021ba acestui intelectual nu e strident\u0103. Nu face proteste. Nu cere tribune. Nu se victimizeaz\u0103. El rezist\u0103 prin continuitatea muncii lui, prin discre\u021bia cu care scrie, cite\u0219te, traduce, noteaz\u0103. Prin fidelitatea fa\u021b\u0103 de ceea ce \u0219tie c\u0103 nu poate fi negociat: demnitatea g\u00e2ndului.<\/a><\/h3>\n
El \u0219tie c\u0103 adev\u0103rul nu are publicitate. C\u0103 uneori e nevoie de decenii pentru ca o idee s\u0103 devin\u0103 vizibil\u0103. \u0218i, mai ales, c\u0103 \u00een spatele zgomotului mediatic, \u00een spatele exper\u021bilor f\u0103r\u0103 oper\u0103, timpul lucreaz\u0103 \u00een favoarea t\u0103cerii fertile.<\/a><\/h3>\n