{"id":1780024,"date":"2026-02-19T07:51:44","date_gmt":"2026-02-19T04:51:44","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1780024"},"modified":"2026-02-19T07:51:44","modified_gmt":"2026-02-19T04:51:44","slug":"zambetul-de-joi-jurnal-de-tara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1780024","title":{"rendered":"Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Jurnal de \u021bar\u0103"},"content":{"rendered":"

[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/viata-la-tara-e1771487488612.jpghttps:\/\/r3media.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/viata-la-tara-e1771487488612.jpg”]<\/p>\n

\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
OPINII<\/a><\/span>Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Jurnal de \u021bar\u0103<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a>STIRILE ZILEI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Jurnal de \u021bar\u0103<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Rucsandra B\u0103l\u0103\u0219oiu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Exist\u0103 o tendin\u021b\u0103 printre tinerii creatori de con\u021binut, muta\u021bi la \u021bar\u0103, de a prezenta via\u021ba lor acolo. \u00cen propor\u021bie cov\u00e2r\u0219itoare, videoclipurile din Rom\u00e2nia seam\u0103n\u0103 cu cele ale fermierilor de peste Ocean.<\/strong><\/p>\n

\u00cen general, ni se prezint\u0103 activit\u0103\u021bi de gr\u0103din\u0103rit, cre\u0219tere de animale \u0219i apoi g\u0103tit cu ingrediente ob\u021binute \u00een gospod\u0103ria proprie. Nimic gre\u0219it \u00een asta (ba e chiar inspira\u021bional, motivant), \u00eens\u0103 ceva r\u0103m\u00e2ne incomplet. Fie c\u0103 vorbim de Rom\u00e2nia sau de alte \u021b\u0103ri (\u00een general, vestice) aceste familii tr\u0103iesc \u0219i, de fapt, nu tr\u0103iesc la \u021bar\u0103, la sat. Sunt simultan \u00een mijlocul unei comunit\u0103\u021bi, dar \u0219i \u00een afara ei, deoarece nu au mare leg\u0103tur\u0103 cu ea. \u0218i, nu de pu\u021bine ori, nici nu doresc s\u0103 aib\u0103. C\u00e2nd nu te \u00een\u021belegi cu vecinii, \u00een satul tradi\u021bional asta e o chestiune v\u0103zut\u0103 ca un dezavantaj cert.<\/p>\n

\u00cens\u0103 pentru omul modern, alienat, a stabili rela\u021bii de bun\u0103 vecin\u0103tate a devenit mai cur\u00e2nd superfluu, neimportant. Nici nu mai c\u0103ut\u0103m o real\u0103 apropiere de ceilal\u021bi s\u0103teni sau m\u0103car de vecinii imedia\u021bi. Cumva, a avea vecini buni \u00eenseamn\u0103 pentru omul modern a stabili un pact de neagresiune cu ei: nu te deranjez, nu m\u0103 deranja.<\/p>\n

Cre\u0219terea confortului \u0219i a \u00eenlesnirilor moderne a redus \u0219i nevoile reciproce de ajutor. Nu mai batem la poarta celuilalt pentru o can\u0103 de fain\u0103 sau de zah\u0103r. Nu mai avem nevoie s\u0103 \u00eemprumut\u0103m unelte. \u0218i a\u0219a mai departe. Nevoia ne apropie, cresc\u00e2nd prilejurile de interac\u021biune, ajutor, recuno\u0219tin\u021b\u0103. C\u00e2nd traiul \u00eendestulat \u00ee\u021bi reduce nevoile, nu mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t interac\u021biunea la urgen\u021b\u0103. \u0218i atunci, surpriz\u0103, nu ai \u00eentotdeauna pe cine te baza, deoarece poteca de la vecin la vecin s-a astupat, a fost \u00eenghi\u021bit\u0103 de buruieni.<\/p>\n

\u00cemi amintesc c\u0103 la bunicii din partea mamei, spre ambii vecini nici m\u0103car nu exista porti\u021b\u0103 de trecere, ci doar un p\u00e2rleaz \u2013 adic\u0103 un fel de sp\u0103rtur\u0103 \u00een gard, cu trecere mai \u00eenalt\u0103, pe o mic\u0103 treapt\u0103 de lemn. P\u00e2rleazul era foarte u\u0219or de trecut de oameni, dar r\u0103m\u00e2nea obstacol pentru p\u0103s\u0103rile de curte sau pentru vite. Practic, p\u00e2rleazul este un simbol al \u00eencrederii \u0219i \u00een\u021belegerii \u00eentre vecini \u2013 o trecere permanent deschis\u0103, f\u0103r\u0103 z\u0103vor, lac\u0103t sau cheie. Este \u0219i o invita\u021bie permanent\u0103 la vizit\u0103, \u00een ambele direc\u021bii.<\/p>\n

Scriu aceste r\u00e2nduri afl\u00e2ndu-m\u0103 la socrii mei, \u00eentr-un sat din nordul jude\u021bului V\u00e2lcea. Din fericire, aici sensul comunit\u0103\u021bii s-a p\u0103strat. Oamenii se \u0219tiu, se salut\u0103, se ajut\u0103, se \u00eentreab\u0103 de s\u0103n\u0103tate, se ceart\u0103, se \u00eent\u00e2lnesc, \u00ee\u0219i cunosc pove\u0219tile mari de via\u021b\u0103, se \u00eenso\u021besc la evenimente importante: nun\u021bi, botezuri, \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri. C\u00e2nd Bucure\u0219tiul era potopit de z\u0103pezi, la Sl\u0103tioarele de V\u00e2lcea b\u0103tea un v\u00e2nt de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n

Am ie\u0219it cu copiii \u00een soare, pe drum, spre v\u00e2lceaua de salc\u00e2mi \u0219i fagi. Nu am g\u0103sit ciuperci (\u00een toamn\u0103, t\u00e2rziu, cioatele aveau pleurotus din bel\u0219ug). Dar am cules ni\u0219te flori mici (p\u0103r\u0103lu\u021be) \u0219i pur (usturoi s\u0103lbatic \u2013 allium vineale). Cu acest usturoi sotat \u00een unt aveam s\u0103 fac apoi acas\u0103 o omlet\u0103. \u00cen acest soare de februarie am v\u0103zut \u0219i o vecin\u0103 care sp\u0103rgea lemne \u2013 buturugile erau mari, din lemn de cire\u0219, dar cedau repede. Ne-am apropiat de ea \u0219i am \u00eenceput s\u0103 vorbim despre c\u00e2inii de pripas pe care \u00eei hr\u0103ne\u0219te ea cu p\u00e2ine veche (\u00een jur de 7-8 c\u0103\u021bei ai nim\u0103nui care stau pe drum, \u00een dreptul por\u021bii sale).<\/p>\n

Vecina continua s\u0103 sparg\u0103 lemne, spun\u00e2nd c\u0103 vorbise cu un b\u0103rbat din sat s\u0103 vin\u0103 cu ziua la ea, pentru treaba asta. Va veni, probabil, s\u0103 termine el restul, dar acum ie\u0219ise ea, la soare, s\u0103 nu stea degeaba \u00een cas\u0103. Nu departe, pe v\u00e2lcea, era c\u0103zut un pom masiv, cu crengi deja putrede de ploi. Am \u00eentrebat-o de ce \u0219i-a t\u0103iat cire\u0219ul \u0219i nu a luat lemnul acela c\u0103zut de al\u0103turi.<\/p>\n

Mi-a r\u0103spuns c\u0103 nu este al ei, nu este pe p\u0103m\u00e2ntul s\u0103u, ci al unui vecin care se afl\u0103 \u00een Italia. \u201eDar dac\u0103 este \u00een Italia\u2026\u201d,am continuat eu, pragmatic, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eei sugerez c\u0103 nu va avea nevoie de el. \u201eNu, nici mie nu mi-ar pl\u0103cea s\u0103 \u00eemi ia cineva a\u0219a lemnele\u201d. Oamenii tr\u0103iesc, a\u0219adar, respect\u00e2nd un cod nescris de \u00eempreun\u0103 vie\u021buire. Nu conteaz\u0103 c\u0103, judec\u00e2nd la modul practic, nu \u0219i-ar provoca nepl\u0103ceri sau nedrept\u0103\u021bi. Este mai important ca \u00een aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, proprie, dar \u0219i colectiv\u0103, faptele lor s\u0103 nu se r\u0103sfr\u00e2ng\u0103 cu un sentiment ap\u0103s\u0103tor de vinov\u0103\u021bie.<\/p>\n

Alunii au \u00eenflorit \u00een m\u00e2\u021bi\u0219ori galbeni care se clatin\u0103 \u00een v\u00e2nt. Feti\u021ba culege cochilii goale, albite, de melc. \u201eDe ce nu au tane (=carne)?\u201d, \u00eentreab\u0103 ea. \u201eAu m\u00e2ncat-o co\u021bofenele. \u2013 Da\u2019 de ce? \u2013 C\u0103 le era \u0219i lor foame. \u0218i au dus \u0219i la puii lor.\u201d Ne lu\u0103m la revedere de la vecin\u0103 \u0219i plec\u0103m, duc\u00e2nd acas\u0103 prada noastr\u0103 de plante \u0219i lemni\u0219oare decorative. M\u00e2ine este o alt\u0103 zi, un alt prilej de plimbare \u00een sat \u0219i de alte \u00eent\u00e2lniri \u0219i pove\u0219ti.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

\n
\n