[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/solidnews.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/autoumilirea-europei.webp”]<\/p>\n
Peretele pe\u0219terii de azi e televizorul. Vedem acele imagini \u0219i credem c\u0103 ele, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de acolo, sunt realitatea. \u00cencet-\u00eencet uit\u0103m c\u0103 mai exist\u0103 \u0219i o alt\u0103 lume. Chiar dac\u0103 mai \u00eencerc\u0103m s\u0103 ie\u0219im, ne comport\u0103m tot ca \u00een lumea aceea. \u0218i asta fac \u0219i politicienii.<\/p>\n
Iat\u0103 c\u0103 Platon ne ajut\u0103 s\u0103 ne explic\u0103m lumea de ast\u0103zi, iar o nou\u0103 traducere a\u00a0Dialogurilor<\/em>\u00a0e mereu folositoare. La Editura Humanitas, a ap\u0103rut primul volum al unei noi traduceri, semnate de Andrei Cornea, filosof, publicist \u0219i scriitor, unul dintre discipolii lui Constantin Noica, prilej pentru a afla de la Andrei Cornea, \u00een interviul pentru\u00a0Spotmedia.ro<\/strong>, dac\u0103 filosofii la putere ar schimba felul \u00een care se face politic\u0103.<\/p>\n Era o vorb\u0103, c\u0103 niciun om nu e Napoleon pentru valetul lui. \u0218i era \u0219i un r\u0103spuns: pentru c\u0103 valetul e valet, iar Napoleon e Napoleon. Ce vrea s\u0103 spun\u0103 vorba asta este c\u0103 atunci c\u00e2nd e\u0219ti \u00een apropierea cuiva remarcabil, deosebit sub un aspect sau altul, exist\u0103 tendin\u021ba normal\u0103 de a-l socoti cel mult bizar, dac\u0103 nu de a-l reduce la obi\u0219nuit. Iar cineva care, \u00eentr-adev\u0103r, iese din normalitate, este privit uneori cu invidie.<\/p>\n Aici sunt mai multe situa\u021bii. Schopenhauer f\u0103cea o distinc\u021bie \u00eentre oamenii talenta\u021bi \u0219i cei geniali. Zicea c\u0103 talent are omul care poate s\u0103 ating\u0103 ceea ce ceilal\u021bi doar v\u0103d, iar geniul este cel care vede acolo unde ceilal\u021bi nu pot s\u0103 vad\u0103. Diferen\u021ba este c\u0103 fa\u021b\u0103 de talent ne sim\u021bim mai apropia\u021bi, \u00eel putem \u00een\u021belege mai u\u0219or, \u00een timp ce geniul iese at\u00e2t de mult din normalitate \u00eenc\u00e2t nu poate fi \u00een\u021beles. Aceasta este concep\u021bia romantic\u0103 a geniului pe care o dezvolt\u0103 Schopenhauer, sau Eminescu la noi, dar nu a fost \u00eentotdeauna a\u0219a \u0219i nu e obligatoriu s\u0103 fie a\u0219a.<\/p>\n E at\u00e2t de departe de ceilal\u021bi \u00eenc\u00e2t ace\u0219tia nici nu \u00ee\u0219i dau seama c\u00e2t de departe este. \u00cen timp ce \u00een cazul talentului te mai po\u021bi compara. Sigur, lucrurile sunt relative aici, au fost epoci fericite, perioade culturale \u00een care \u00eentre geniu \u0219i oamenii obi\u0219nui\u021bi nu era at\u00e2t de mare distan\u021ba \u00eenc\u00e2t ace\u0219tia s\u0103 nu \u00een\u021beleag\u0103 ce face geniul. \u00cen epoca lui Pericle, epoca mare a Atenei, Sofocle, Euripide sau al\u021bi mari autori de teatru f\u0103ceau tragedii pe care oamenii obi\u0219nui\u021bi le \u00een\u021belegeau. Shakespeare la fel, scria pentru cei care mergeau la teatru, fiecare \u00een\u021belegea c\u00e2te ceva acolo, chiar dac\u0103 nu to\u021bi p\u0103trundeau \u00een ad\u00e2ncimile operei. La fel a fost \u0219i \u00een alte domenii.<\/p>\n \u00cen secolul al XIX-lea, de unde vine \u0219i vorba lui Schopenhauer, se produce o ruptur\u0103 tot mai mare \u00eentre arti\u0219ti, creatori \u0219i publicul mediu. De fapt publicul mediu este cel care se l\u0103rge\u0219te mult, deodat\u0103, aristocra\u021biile decad, locul lor este luat\u00a0 de burghezie care se acultureaz\u0103, imit\u0103 aristocra\u021bia, dar este lipsit\u0103 de gustul acesteia. Apare o tot mai mare ruptur\u0103 \u00eentre ce \u00een\u021beleg oamenii care sunt dispu\u0219i s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru o carte, un tablou, un bilet de teatru \u0219i marele creator.<\/p>\n \u0218i totu\u0219i o anumit\u0103 unitate continu\u0103, \u00een anumite locuri. \u00cen Viena sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX, dac\u0103 citi\u021bi amintirile lui Stefan Zweig, vede\u021bi cum toat\u0103 Viena tr\u0103ia pentru oper\u0103 \u0219i pentru teatru. Ce se \u00eent\u00e2mpla la teatru, ce piese se reprezentau, ce actori noi ap\u0103reau, toate acestea erau chestiuni mai importante dec\u00e2t cele politice. Chestiunile politice erau secundare \u00een Viena secolului al XIX fa\u021b\u0103 de problemele teatrului. A\u0219a ceva se \u00eent\u00e2mpl\u0103 rar \u00een istorie, iar c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 se las\u0103 o urm\u0103, plin\u0103 de str\u0103lucire, ca o comet\u0103, care, dup\u0103 ce trece, las\u0103 o coad\u0103 lung\u0103 \u0219i str\u0103lucitoare.<\/p>\n Ast\u0103zi cultura este foarte divizat\u0103, avem culturi mai mari \u0219i culturi mai mici, ale unei genera\u021bii sau ale alteia, nu mai sunt toate genera\u021biile care se adunau \u00eentr-un loc, la teatru sau la oper\u0103, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul Vienei, sau \u00een Atena antic\u0103, sau \u00een teatrul elisabetan, sau \u00een epoca lui Cervantes. Acolo \u0219i \u021b\u0103ranul \u0219i negustorul \u0219i aristocratul au un limbaj comun. Chiar dac\u0103 nu \u00een\u021beleg to\u021bi acelea\u0219i lucruri, chiar dac\u0103 nu au aceea\u0219i percep\u021bie, tr\u0103iesc \u00eempreun\u0103 fenomenul artistic.<\/p>\n Eu am vrut s\u0103 ar\u0103t c\u0103 no\u021biunea de excep\u021bie, cu corelativul ei \u2013 regula, e mai complicat\u0103, mai ambigu\u0103 dec\u00e2t credem. Noi, de regul\u0103, ata\u0219\u0103m de excep\u021bie c\u00e2teva cazuri, o minoritate, iar de regul\u0103 ata\u0219\u0103m marea majoritate. Nu \u00eentotdeauna se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u0219a. Exemplul simplu este c\u00e2nd se spune c\u0103 temperatura normal\u0103 a unei luni este de 15 grade Celsius, adic\u0103 aceasta este norma. Dar, dac\u0103 ne uit\u0103m pe zile, constat\u0103m c\u0103 aproape nicio zi nu are exact 15 grade, au fie mai mult, fie mai pu\u021bin. \u00cen acest caz excep\u021bia este majoritatea, norma este minoritar\u0103.<\/p>\n Se mai pot da \u0219i alte exemple \u2013 calea cea dreapt\u0103, care ar trebui s\u0103 constituie norma, regula dintr-o etic\u0103 oarecare. Ne-o imagin\u0103m ca pe o linie dreapt\u0103, dar marea majoritate a cazurilor, c\u00e2nd vorbim de etic\u0103, se abat de la aceast\u0103 linie. Aristotel spune c\u0103 viciul este abaterea \u00eentr-o parte sau \u00een alta, iar virtutea este calea de mijloc. \u00cen practic\u0103 reg\u0103sim rar calea de mijloc, de obicei reg\u0103sim excep\u021biile.<\/p>\n C\u0103 tot vorbeam de capodoper\u0103, d\u0103deam exemplul operei lui Caravaggio, mare pictor baroc din secolul XVI care a avut un num\u0103r foarte mare de imitatori. A avut mare succes, a fost sus\u021binut de Biseric\u0103, de contra-reform\u0103 \u0219i a avut \u0219i mul\u021bi imitatori, mai mult sau mai pu\u021bin buni, la r\u00e2ndul lor. Regula, norma, este capodopera lui Caravaggio, to\u021bi ceilal\u021bi emuli sau imitatori sunt excep\u021bia. Dintr-un astfel de punct de vedere, norma este minoritar\u0103, rar\u0103, greu de ob\u021binut, \u00een timp ce excep\u021biile sunt numeroase.<\/p>\n Pe aceast\u0103 dualitate a no\u021biunii am construit cartea.<\/p>\n De fapt aceast\u0103 carte s-a dorit a fi o continuare a unei c\u0103r\u021bi mai vechi,\u00a0Miracolul,<\/em>\u00a0\u00een care m\u0103 ocupam strict de chestiunea libert\u0103\u021bii. Mi s-a p\u0103rut la un moment dat c\u0103 e o anumit\u0103 incompletitudine, c\u0103 mai trebuia ad\u0103ugat ceva important \u0219i din aceast\u0103 idee s-a n\u0103scut a doua carte. Ceea ce observam \u0219i \u00een\u00a0Miracolul\u00a0<\/em>\u0219i reiau \u0219i aici este c\u0103 libertatea este o fiin\u021b\u0103 rar\u0103 \u00een istoria umanit\u0103\u021bii, astfel cum omul, f\u0103ptura capabil\u0103 de libertate este o existen\u021b\u0103 rar\u0103 \u00een lumea vie sau cum lumea vie este rar\u0103 \u00een universul inert. Un \u0219ir de rarit\u0103\u021bi, de improbabilit\u0103\u021bi care ne fac s\u0103 spunem c\u0103 libertatea este marea excep\u021bie.<\/p>\n Privind din alt punct de vedere istoria, vedem \u00een ea eforturile pe care le fac oamenii pentru a ob\u021bine libertatea, sau pentru a o p\u0103stra, sau gre\u0219elile pe care le fac c\u00e2nd o au, denatur\u0103rile care i se adaug\u0103. C\u00e2nd \u00eencerc\u0103m s\u0103 \u00een\u021belegem de ce se comport\u0103 oamenii, individual sau ca popoare, a\u0219a cum se comport\u0103, constat\u0103m c\u0103 nu putem extrage ideea de libertate \u0219i c\u0103 ea constituie un orizont spre care oamenii tind ca spre o regul\u0103, o idee fundamental\u0103, fa\u021b\u0103 de care ei se plaseaz\u0103 de foarte multe ori \u00een excep\u021bie.<\/p>\n Important aici nu e c\u0103 ratezi acest tip de regul\u0103, poate c\u0103 e inevitabil, grav e s\u0103 nu fii con\u0219tient c\u0103 o ratezi, asta este teza mea. E\u0219ti la o anumit\u0103 distan\u021b\u0103 de capodoper\u0103, nu po\u021bi fi Caravaggio, nu po\u021bi s\u0103 pictezi ca un geniu, dar trebuie s\u0103 fii con\u0219tient c\u0103 \u00eentre tine \u0219i geniul la care aspiri, regula sublim\u0103 a artei, exist\u0103 o distan\u021b\u0103, adic\u0103 e\u0219ti \u00een excep\u021bie \u0219i \u00eencerci s\u0103 o dep\u0103\u0219e\u0219ti. Dac\u0103 e\u0219ti convins c\u0103 tu e\u0219ti geniul, s-a terminat.<\/p>\n Eu cred c\u0103 oamenii, \u00een general, pot s\u0103-\u0219i dea seama, pot s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 dup\u0103 un timp c\u0103 nu se afl\u0103 \u00een regul\u0103. Regimul totalitar proclam\u0103 o realitate, spune care sunt regulile, ce e bine \u0219i ce e normal, dar oamenii tr\u0103iesc \u00een acest regim, iar experien\u021ba istoric\u0103 spune c\u0103-\u0219i vor da seama c\u0103 nu tr\u0103iesc cum trebuie, c\u0103 e ceva care lipse\u0219te, ceva fundamental. Aceste regimuri sf\u00e2r\u0219esc prin a se pr\u0103bu\u0219i, prin a se f\u0103r\u00e2mi\u021ba sau prin a se schimba.<\/p>\n Nu po\u021bi s\u0103 fii tot timpul \u00een acest tip de normalitate care este una statistic\u0103, adic\u0103 \u00een marea majoritate a cazurilor lucrurile a\u0219a se \u00eent\u00e2mpl\u0103, dar totu\u0219i ajungi s\u0103 \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 nu e normal.<\/p>\n Acum tr\u0103im \u00een pandemie \u0219i toat\u0103 lumea spune: s\u0103 revenim la normalitate.<\/p>\n Totu\u0219i, \u00een anul ce a trecut \u0219i c\u00e2t vom mai sta a\u0219a, unii au zis deja c\u0103 este o \u201enou\u0103 normalitate\u201d. Adic\u0103, statistic, a\u0219a va trebui s\u0103 ne comport\u0103m, s\u0103 ne distan\u021b\u0103m, s\u0103 purt\u0103m masc\u0103. Dar avem sentimentul c\u0103 nu este \u00een regul\u0103, oric\u00e2t ne-am obi\u0219nui.<\/p>\n A\u0219a este \u0219i situa\u021bia totalitar\u0103, autoritar\u0103 sau de exil: oamenii tr\u0103iesc toat\u0103 via\u021ba lor, uneori genera\u021bii \u00eentregi ajung s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een regimuri totalitare, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 mul\u021bi dintre ei, \u00eentr-un fel mai distinct sau mai evident, \u00ee\u0219i dau seama c\u0103 nu e \u00een regul\u0103. Apropo de asta, am citit un sondaj, f\u0103cut \u00een Rusia, care arat\u0103 c\u0103 ru\u0219ii se tem mai pu\u021bin de moarte dec\u00e2t de Putin, de regim. Spaimele pe care le produce acel regim sunt mai presus dec\u00e2t frica de moarte.<\/p>\n A\u0219a este, \u00ee\u021bi vine s\u0103 spui c\u0103 a\u0219a func\u021bioneaz\u0103 istoria, \u00een valuri, cre\u0219teri \u0219i sc\u0103deri. Progresele pe care le-a f\u0103cut democra\u021bia \u00een anii 90 sunt acum contrabalansate, urmeaz\u0103 un alt val. Sau, dac\u0103 vre\u021bi, metafora chinezeasc\u0103 potrivit\u0103: \u201dBa-i mai puternic v\u00e2ntul dinspre Est, ba-i mai puternic v\u00e2ntul dinspre Vest\u201d.<\/p>\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 nu ai cum s\u0103 explici exact istoria omenirii, nici m\u0103car comportamentul individual, sau chiar limbajul, felul \u00een care noi putem s\u0103 imagin\u0103m lumi inexistente. Realitatea pe care o putem construi cu ajutorul limbajului, metaforelor, figurilor de stil \u0219i care formeaz\u0103 lumi virtuale care ne ofer\u0103 libertate, ne fac s\u0103 tr\u0103im liberi dezlega\u021bi de contingen\u021bele obligatorii ale lumii noastre.<\/p>\n El nu a fost pe deplin fericit, dar a avut momente de fericire, morala e c\u0103 prin literatur\u0103 \u0219i poezie, un regim totalitar, precum cel sovietic, poate fi b\u0103tut. \u00cen\u00a0Maestrul \u0219i Margareta<\/em>\u00a0intervine Satana, numai c\u0103 el de fapt reprezint\u0103 for\u021ba imagina\u021biei, capacitatea de a construi.<\/p>\n F\u0103r\u0103 Satana, vorba lui Goethe, lumea ar fi foarte plat\u0103, foarte nesemnificativ\u0103. Diavolul d\u0103 lucrurilor contur \u0219i valoare, unii filosofi din Antichitate, chiar \u0219i unii P\u0103rin\u021bi ai Bisericii acceptau ideea c\u0103 r\u0103ul exist\u0103 ca s\u0103 avem libertatea s\u0103 alegem. Cu alte cuvinte, s\u0103 ne afirm\u0103m voin\u021ba spre bine, dar dac\u0103 nu am avea r\u0103ul, nu am avea cum s\u0103 alegem, am fi de la \u00eenceput buni. Nu \u0219tiu de ce Dumnezeu a f\u0103cut calculul \u0103sta, pariul \u0103sta, poate mai bine era s\u0103 fac\u0103 altfel, nu \u0219tiu, dar e clar c\u0103 \u0219i r\u0103ul are valoarea lui \u0219i nu-l putem exclude.<\/p>\n Aici ne \u00eent\u00e2lnim cu teoriile gnostice \u0219i cu cele maniheiste, fie \u00een formele clasice, tradi\u021bionale, fie \u00een cele moderne, din ideologiile moderne: \u00eencercarea de a elimina r\u0103ul, construc\u021biile din care r\u0103ul este expulzat. Minunata lume nou\u0103 a lui Aldous Huxley, utopia plasat\u0103 \u00een viitor \u00een care oamenii sunt crea\u021bi \u00een eprubet\u0103 \u0219i apoi iau continuu un drog care \u00eei face ferici\u021bi; o lume a fericirii totale, \u00een care se vrea cu tot dinadinsul s\u0103 se elimine r\u0103ul. Iar acesta este prezent \u00een c\u0103r\u021bile vechi, care sunt aruncate, \u00een religii, ba chiar \u0219i \u00een anumite cercet\u0103ri \u0219tiin\u021bifice, care sunt \u0219i ele excluse.<\/p>\n Exist\u0103 tendin\u021ba, \u00een cazul acestor ideologii, de a da afar\u0103 r\u0103ul.<\/p>\n Nu numai dac\u0103 oamenii nu ar muri, dar g\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 c\u0103 dac\u0103 v\u00e2rsta oamenilor ar dep\u0103\u0219i cu mult cea pe care o are specia acum, genera\u021biile noi nu ar mai avea loc, nu ar mai exista nici schimb de genera\u021bii, nu ar mai exista idei noi, conflictul dintre genera\u021bii care aduce lucruri noi. Lumea nu ar func\u021biona, pur \u0219i simplu.<\/p>\n Teoriile a\u0219a-zise trans-umaniste, care viseaz\u0103 chestii de genul \u0103sta sunt ale unora care se comporta limitat, ca ni\u0219te ingineri care lucreaz\u0103 la o ma\u0219in\u0103, s\u0103 o fac\u0103 mai economic\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 dac\u0103 nu cumva acea ma\u0219in\u0103 perfect\u0103 va distruge totul \u00een calea ei.<\/p>\n Democra\u021bia atenian\u0103 era una direct\u0103, prin care to\u021bi b\u0103rba\u021bii cet\u0103\u021beni erau un fel de parlamentari, adic\u0103 se adunau de un num\u0103r de ori \u00een adunarea poporului, pe o colin\u0103 unde votau legile \u0219i aprobau hot\u0103r\u00e2ri. Sigur, existau \u0219i comitete mai mici, magistraturi, comisii acare alc\u0103tuiau legile care se puneau la vot, dar ideea era cea a unei coinciden\u021be a corpului cet\u0103\u021benilor cu corpul legislator. Defectul unui astfel de sistem, care devenise limpede pentru scriitori precum Platon, Aristotel, Tucidide, era faptul c\u0103 crea o mare instabilitate, un demagog, un populist putea s\u0103 conving\u0103 poporul s\u0103 fac\u0103 azi un lucru, iar peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 exact contrariul. Nu era o deliberare suficient\u0103, totul se guverna pe baz\u0103 de pasiuni \u0219i de emo\u021bii.<\/p>\n Beneficiul, foarte important din punct de vedere cultural, este c\u0103 a f\u0103cut s\u0103 se dezvolte artele cuv\u00e2ntului, retorica, arta oratoric\u0103, \u00een general spiritul competi\u021bional. Societatea greac\u0103 clasic\u0103 era una foarte competitiv\u0103, cam cum este ast\u0103zi cea american\u0103. Dorin\u021ba de a fi mai bun, de a te afirma fa\u021b\u0103 de cei care-\u021bi erau egali, sau fa\u021b\u0103 de cei din trecut, era foarte puternic\u0103, mai ales \u00een cazul tinerilor care aveau posibilit\u0103\u021bi.<\/p>\n Era o democra\u021bie \u00een sensul c\u0103 legile erau egale pentru to\u021bi, aveai garantat dreptul de a vorbi, puteai spune orice \u00een adunarea poporului, erau \u00eens\u0103 \u0219i defecte: nu existau garan\u021bii ale drepturilor, cum avem \u00een democra\u021biile moderne. C\u0103 nu po\u021bi fi acuzat f\u0103r\u0103 dovezi, c\u0103 nu po\u021bi fi \u00eentemni\u021bat f\u0103r\u0103 motiv, f\u0103r\u0103 un proces just. Nu \u021bi se garanta dreptul la con\u0219tiin\u021b\u0103, cum a p\u0103\u021bit Socrate: dac\u0103\u00a0 erai acuzat c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219ti o credin\u021b\u0103, o religie care nu era a cet\u0103\u021bii, puteai fi condamnat la moarte. Posibil, \u00een cazul lui Socrate, a fost doar un pretext, dar chiar \u0219i a\u0219a, se vede c\u0103 era posibil\u0103 crima de con\u0219tiin\u021b\u0103. A\u0219adar democra\u021bia antic\u0103 era foarte diferit\u0103 de cea modern\u0103.<\/p>\n Lucrurile nu sunt l\u0103murite acolo, sugestia este c\u0103 virtutea politic\u0103, adic\u0103 arta de a fi un bun politician, cum s-ar traduce \u00een termeni moderni, ar putea s\u0103 fie \u00eenv\u0103\u021bat\u0103, dar numai dac\u0103 ai un\u00a0 maestru aproape de neg\u0103sit, adic\u0103 un Socrate sau un Platon.<\/p>\n De fapt este o problem\u0103 care ne obsedeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 azi, tot \u00eentreb\u00e2ndu-ne cum s\u0103 \u00eei desemn\u0103m pe oamenii politici. Sigur, noi \u00eei alegem, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 cum apar candidaturile respective, care este filtrul pe care \u00eel punem. Plus c\u0103 sunt \u0219i func\u021bii nealese, cum e cea de prim-ministru, func\u021bii numite. Exist\u0103 situa\u021bii, regimuri constitu\u021bionale \u00een care prim-ministrul este \u0219eful partidului c\u00e2\u0219tig\u0103tor, cum e cazul Marii Britanii sau Germaniei. Si la noi a fost acest obicei, dar nu \u0219i o regul\u0103, a fost T\u0103riceanu sau Boc, dar nu e obligatoriu, poate s\u0103 fie pur \u0219i simplu numit\u00a0 de c\u0103tre pre\u0219edinte \u0219i apoi votat de c\u0103tre Parlament.<\/p>\n A\u0219adar, cum trebuie s\u0103 fie desemna\u021bi oamenii politici, cei care ne conduc? Asta e o mare problem\u0103, pentru c\u0103 \u00een practic\u0103 se v\u0103d deficien\u021bele. Francezii au inventat un sistem de mari \u0219coli, Jena, \u0218coala Normal\u0103 Superioar\u0103, \u0219coli de administra\u021bie din care se recruta \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 foarte mare. Britanicii aveau \u0219i ei marile universit\u0103\u021bi \u0219i \u0219colile de elit\u0103, la fel era \u0219i \u00een America. Numai c\u0103 \u0219i acest sistem este pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii.<\/p>\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ce preg\u0103tire trebuie s\u0103 aib\u0103, ce trebuie s\u0103 \u0219tie un om politic? Nu e vorba de o meserie \u00een sensul \u00een care vorbim c\u00e2nd ne referim la ingineri sau la medici. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i ca un medic foarte bun, ajung\u00e2nd om politic, ministru, secretar de stat pe domeniul lui, \u00a0\u2013 nu m\u0103 refer acum la niciun exemplu concret -, nu mai func\u021bioneaz\u0103 la fel de bine. Pentru c\u0103 este altceva. De regul\u0103 se consider\u0103 c\u0103 ministru al S\u0103n\u0103t\u0103\u021bii trebuie s\u0103 fie un medic, la fel la Educa\u021bie e bine s\u0103 fie un profesor. Asta poate fi o condi\u021bie necesar\u0103, s\u0103 spunem, dar sigur nu e \u0219i suficient\u0103.<\/p>\n Platon ar fi spus, el sau Socrate, c\u0103 ar fi bine s\u0103 fie filosof. Sugestia asta apare \u00een Republica. Numai c\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii filosof, iat\u0103 o alt\u0103 problem\u0103.<\/p>\n Al\u021bii ar spune c\u0103 politica este o art\u0103, a\u0219a se considera deja \u00een mod tradi\u021bional \u00een Europa secolului XIX \u0219i \u00eenceputul secolului XX.<\/p>\n Adic\u0103 \u201cs\u0103 ai talent\u201d la politic\u0103, cum s-ar spune?<\/p>\n E la fel ca \u00een pictur\u0103, nu po\u021bi spune exact ce trebuie ca s\u0103 fii un pictor bun. Bine, trebuie s\u0103 \u0219tii o mul\u021bime de lucruri, dar dincolo de cuno\u0219tin\u021be, e ceva care scap\u0103 mereu. La fel, omul politic bun, pe l\u00e2ng\u0103 cuno\u0219tin\u021be, trebuie s\u0103 aib\u0103 un anumit fler.<\/p>\n Carisma este darul de a pl\u0103cea oamenilor, de a fi cumva atr\u0103g\u0103tor. A\u0219a cum, la o reuniune, vine cineva \u0219i spune bancuri \u0219i toat\u0103 lumea se a\u0219az\u0103 \u00een jurul lui \u0219i r\u00e2de. Atunci ai carism\u0103, dar nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat c\u0103 e\u0219ti un om politic.<\/p>\n Hitler era carismatic, dar era un om politic foarte prost. Lipsa lui total\u0103 de fler politic l-a dus la ruin\u0103. A ob\u021binut ini\u021bial ni\u0219te succese pentru c\u0103 a beneficiat de incapacitatea celorlal\u021bi de a \u00een\u021belege ce voia el de fapt s\u0103 fac\u0103. Apoi \u00eens\u0103 a f\u0103cut ni\u0219te imense gre\u0219eli politice, cum a fost faptul c\u0103 el considera c\u0103 \u0219tie mai bine dec\u00e2t to\u021bi generalii cum s\u0103 duc\u0103 un r\u0103zboi, iar momentul \u00een care s-a angajat \u00een campania din Rusia a f\u0103cut s\u0103 se vad\u0103 foarte bine lucrul acesta.<\/p>\n Omul politic adev\u0103rat nu e neap\u0103rat un carismatic. Eroul lui Henry Kissinger, cancelarul Metternich, nu era deloc carismatic.<\/p>\n El m\u0103car \u00ee\u0219i construise acea imagine, cu trabucul \u0219i p\u0103l\u0103ria lui, care avea un anumit farmec, britanic.<\/p>\n Bun, ast\u0103zi, ca s\u0103 te voteze lumea, trebui s\u0103 ai \u0219i carism\u0103. Numai c\u0103 dincolo de asta, trebuie un anumit tip de inteligen\u021b\u0103, de a \u00een\u021belege ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een lume.<\/p>\n Nu vreau \u00eens\u0103 s\u0103 speculez foarte mult pe acest subiect. Au fost oameni politici importan\u021bi, care au schimbat lumea, dar care erau foarte slabi ca oameni politici. Cazul cel mai flagrant pentru noi, este cel al pre\u0219edintelui Woodrow Wilson, c\u0103ruia noi, rom\u00e2nii, ar trebui s\u0103-i mul\u021bumim \u00een fiecare zi c\u0103 avem Transilvania. F\u0103r\u0103 el \u0219i cele 14 puncte ale lui aveam cel mult Bra\u0219ovul \u0219i Sibiul, el fiind cel care a impus principiul na\u021bionalit\u0103\u021bilor.<\/p>\n Dar chiar \u0219i a\u0219a, cei mai mul\u021bi istorici sunt ast\u0103zi de acord c\u0103 felul \u00een care a ac\u021bionat Wilson, din contactele cu alia\u021bii s\u0103i, Clemenceau \u0219i George Lloyd, dintr-un anume tip de ne\u00een\u021belegere a situa\u021biei complicate din Europa \u0219i dintr-un anumit fel de idealism utopic, foarte caracteristic de altfel pentru America, a preg\u0103tit de fapt terenul pentru cel de-al doilea r\u0103zboi mondial.<\/p>\n Este complicat, pentru c\u0103 filosoful, a\u0219a cum \u00eel vedem din istoria filosofiei, chiar dac\u0103 ar avea dorin\u021ba de a face \u0219i altceva dec\u00e2t filosofie, face imense erori.<\/p>\n Am avut de fapt c\u00e2teva situa\u021bii de acest tip. L\u0103s\u00e2nd la o parte ce spunea Platon, care nu a reu\u0219it s\u0103-i conving\u0103 pe regii din Sicilia s\u0103-i adopte ideile, am avut totu\u0219i un caz \u00een Antichitate, \u00eemp\u0103ratul Marcus Aurelius, filosof stoic. El a fost unul dintre \u00eemp\u0103ra\u021bii buni, ultimul mare \u00eemp\u0103rat. El a \u0219tiut s\u0103-\u0219i conduc\u0103 imperiul, dar nu \u0219i propria familie. Fiul s\u0103u, Comodus, prin felul s\u0103u complet haotic de a fi, a marcat \u00eenceputul declinului pentru imperiu. Ironia este c\u0103 to\u021bi \u00eemp\u0103ra\u021bii p\u00e2n\u0103 la Marcus Aurelius, inclusiv el \u00eensu\u0219i, deveneau mo\u0219tenitori prin adop\u021bie. A\u0219a era sistemul roman, se g\u0103sea un t\u00e2n\u0103r, de multe ori de prin familie, cum a fost \u0219i cazul lui Traian, nepot al lui Nerva. \u0218i acesta era crescut, urm\u0103rit cum se dezvolt\u0103, dac\u0103 nu era bun se schimba cu altul, nu era nicio problem\u0103, fiind adoptat. Sistemul \u0103sta era foarte bun, a func\u021bionat timp de genera\u021bii. Si tocmai filosoful, Marcus Aurelius, a fost incapabil s\u0103 fac\u0103 lucrul \u0103sta, l\u0103s\u00e2ndu-\u0219i fiul mo\u0219tenitor, de\u0219i \u00eei vedea defectele.<\/p>\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u0219i marxismul este o filosofie. A cucerit o \u021bar\u0103, Rusia, a\u0219a cum a cucerit-o, dar ei se credeau cumva filosofi. Lenin nu era el Marx, dar se considera un fel de discipol. Eu \u00eemi amintesc, mai exist\u0103 \u0219i acum \u00een China, probabil, imaginile cu \u201ccei trei b\u0103rbo\u0219i\u201d, Marx, Engels \u0219i Lenin, care ap\u0103reau de 1 Mai. B\u0103rbo\u0219ii \u0103\u0219tia erau filosofi \u2013 Lenin a scris ni\u0219te lucr\u0103ri oribile, care se voiau dedicate ac\u021biunii practice, dar \u0219i acestea se voiau a fi de filosofie.<\/p>\n A fost prima dat\u0103 \u00een istorie c\u00e2nd filosofii au dat \u201cregii\u201d. \u0218i a fost un dezastru.<\/p>\n De exemplu, pentru a \u00eenv\u0103\u021ba cum s\u0103 ne ferim de un dezastru. S\u0103 reflect\u0103m \u0219i la asta, pe l\u00e2ng\u0103 multe altele.<\/p>\n Peretele pe\u0219terii azi e televizorul. St\u0103m \u0219i ne uit\u0103m la umbrele care se perind\u0103 acolo, f\u0103r\u0103 a mai avea focul \u00een spate, pentru c\u0103 tehnologia a progresat.<\/p>\n Vedem acele imagini, de la televizor, sau de pe YouTube, sau de pe alte site-uri \u0219i credem c\u0103 acele imagini, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de acolo sunt realitatea. \u00cencet-\u00eencet uit\u0103m c\u0103 mai exist\u0103 \u0219i o alt\u0103 lume. Chiar dac\u0103 mai \u00eencerc\u0103m s\u0103 ie\u0219im, ne comport\u0103m tot ca \u00een lumea aceea. Sunt oameni care joac\u0103 jocuri pe calculator at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t \u00eencep s\u0103 se comporte \u00een via\u021b\u0103 precum \u00een joc \u0219i produc accidente teribile, tot felul de dezastre. Ei v\u0103d realitatea ca pe un joc sau ca pe un film.<\/p>\n Acesta este nivelul pe\u0219terii de azi.<\/p>\n Nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar la nivelul omului obi\u0219nuit, ci \u0219i la nivelul omului politic, al omului de stat, care tr\u0103ie\u0219te, cum se spune ast\u0103zi, \u201c\u00een bula sa\u201d, de\u0219i el are la dispozi\u021bie multe informa\u021bii \u0219i \u0219tie multe lucruri pe care noi nu le \u0219tim. Doar c\u0103 \u00een jurul lui exist\u0103 armata de sicofan\u021bi, de yesmeni care \u00eei spun c\u0103 totul e bine \u0219i frumos.<\/p>\n Asta s-a v\u0103zut \u0219i la noi, \u0219i \u00een Statele Unite. \u0218i acolo lucrurile erau mai vechi dar au explodat acum, de c\u00e2nd cu Trump \u0219i cu sf\u00e2r\u0219itul perioadei lui. Ceea ce este uimitor este c\u0103, \u00eentr-o societate polarizat\u0103, nu doar chestiunea politic\u0103 propriu-zis\u0103 \u00eei desparte pe oameni. Oamenii se despart pe acelea\u0219i linii de fractur\u0103 pe chestiuni care, la prima vedere, nu ar trebui s\u0103 aib\u0103 treab\u0103 cu cine este la putere: \u00eenc\u0103lzirea global\u0103, epidemia de COVID, vaccinarea. Apar rupturi totale \u0219i uneori e greu s\u0103 mai \u00een\u021belegi de ce.<\/p>\n A\u0219adar o mare diferen\u021ba fa\u021ba de Platon e c\u0103 tr\u0103im nu \u00eentr-o pe\u0219ter\u0103, ci fiecare \u00een pe\u0219tera lui sau cu grupul lui. De\u0219i cerul este unic \u0219i Soarele este tot acela\u0219i, noi st\u0103 \u00een cavit\u0103\u021bi diferite \u0219i avem impresia c\u0103 tr\u0103im \u00een lumi diferite.<\/p>\nSpunem deseori despre un om c\u0103 este excep\u021bional sau despre o fapt\u0103 c\u0103 este de excep\u021bie, dar c\u00e2nd spunem asta, o facem cu un fel de invidie, pentru c\u0103 noi am vrea s\u0103 ne ridic\u0103m la acel nivel, care nu este al majorit\u0103\u021bii. \u0218i totu\u0219i, atunci c\u00e2nd au ap\u0103rut oameni de excep\u021bie \u00een istorie, Socrate, Giordano Bruno, Iisus, ei nu au ajuns lideri ai vremurilor lor. Tendin\u021ba este de respingere a acestor oameni de excep\u021bie atunci c\u00e2nd tr\u0103ie\u0219ti l\u00e2ng\u0103 ei?<\/em><\/h2>\n
Spune\u021bi c\u0103 geniul iese din forma care ne este familiar\u0103 \u0219i ne \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103.<\/em><\/h2>\n
\u0218i cum am ajuns la distan\u021barea cea mare?<\/em><\/h2>\n
Ce spune\u021bi dumneavoastr\u0103 ast\u0103zi este repudiat mai degrab\u0103 \u00een elitism, termen care a c\u0103p\u0103tat conota\u021bii negative.<\/em><\/h2>\n
Voi reveni la excep\u021bie, este \u0219i titlul unei c\u0103r\u021bi proasp\u0103t ap\u0103rute la editura Humanitas, se nume\u0219te Excep\u021bia. O \u00eencercare de antropologie filosofic\u0103. Dezideratul este ca excep\u021bia, -omul de excep\u021bie -, s\u0103 devin\u0103 regul\u0103.<\/em><\/h2>\n
Ajunge\u021bi de la problema regulii \u0219i a excep\u021biilor, la o alt\u0103 tem\u0103, pe care a\u021bi abordat-o \u00een alt\u0103 carte ap\u0103rut\u0103 la editura Humanitas, la problema libert\u0103\u021bii.<\/em><\/h2>\n
Chiar dac\u0103 o rateaz\u0103?<\/em><\/h2>\n
Este o problem\u0103 complicat\u0103, istoria ne-a demonstrat, de pild\u0103, c\u0103 oamenii nu \u00een\u021beleg \u00eentotdeauna c\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-un regim totalitar, nu \u00een\u021beleg libertatea. Ceea ce spune\u021bi dumneavoastr\u0103 \u00eel salveaz\u0103 pe Ivan \u00een discu\u021bia cu Marele Inchizitor, \u00eens\u0103 to\u021bi ceilal\u021bi oameni, c\u0103rora li se adreseaz\u0103, nu au fost con\u0219tien\u021bi c\u0103 aleg altceva \u00een schimbul libert\u0103\u021bii.<\/em><\/h2>\n
S-a creat un comitet interministerial pentru revenirea la normalitate, v-am citat titlul unui comitet oficial al statului rom\u00e2n.<\/em><\/h2>\n
E tema noii c\u0103r\u021bi ale Ludmilei Ulitskaia, despre epidemia de cium\u0103 din 1939 din Moscova, regimul o controleaz\u0103, dar ajunge s\u0103 ridice oameni de pe strad\u0103 pentru a-i izola. Cei care nu erau bolnavi se puteau \u00eentoarce acas\u0103, \u00eentr-un final. Remarca definitorie, de altfel descurajant\u0103, e atunci c\u00e2nd so\u021bia \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2mpin\u0103 so\u021bul care zice: \u201cE \u00een regul\u0103, a fost doar cium\u0103\u201d.<\/em><\/h2>\n
Totu\u0219i, cum remarca\u021bi \u0219i \u00een carte, suntem martorii revenirii unor regimuri, care acum se numesc iliberale.<\/em><\/h2>\n
Dar func\u021bioneaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, m\u0103 g\u00e2ndesc la doctorul Jivago, care avea aceea\u0219i iluzie, c\u0103 po\u021bi fi fericit \u00een afara istoriei mari, numai c\u0103 istoria mare te ajunge din urm\u0103?<\/em><\/h2>\n
Satana despre care spune\u021bi c\u0103 l-a convins pe Dumnezeu s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 vis\u0103m cu ochii deschi\u0219i, adic\u0103 regia \u0219i scenariul sunt ale lui Dumnezeu dup\u0103 o idee a diavolului.<\/em><\/h2>\n
\u00centr-o carte a lui Saramago, oamenii nu mai mor, dar \u00een acest fel lumea nu mai poate func\u021biona, cei tineri nu mai au acces la joburi \u0219i a\u0219a mai departe.<\/em><\/h2>\n
Voi reveni la tema libert\u0103\u021bii: \u00eendeob\u0219te, c\u00e2nd ne referim la democra\u021bie, cit\u0103m sau ne raport\u0103m la un etalon de aur, cum a fost democra\u021bia atenian\u0103. Ce e aici stereotip \u0219i ce \u021bine?<\/em><\/h2>\n
\u00centrebarea din Protagoras, virtutea politic\u0103 poate fi \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 sau nu?<\/em><\/h2>\n
\u0218i care e condi\u021bia suficient\u0103?<\/em><\/h2>\n
\u0218i carism\u0103?<\/em><\/h2>\n
Omul politic este \u00een mod necesar bun? Hitler era om politic?<\/em><\/h2>\n
Nici Churchill nu era neap\u0103rat pl\u0103cut.<\/em><\/h2>\n
Ar putea fi filosoful la conducerea cet\u0103\u021bii, cum \u00eel voia Platon?<\/em><\/h2>\n
La ce bun s\u0103-l mai traducem ast\u0103zi pe Platon?<\/em><\/h2>\n
Cel mai popular fragment din Platon este Mitul Pe\u0219terii. Cum ar ar\u0103ta ast\u0103zi acea pe\u0219tera?<\/em><\/h2>\n
Ce spune\u021bi dumneavoastr\u0103 e c\u0103 dac\u0103 lu\u0103m realitatea din ce vedem la televizor \u0219i cum televiziunile sunt at\u00e2t de diversificate, \u00eensemn\u0103 c\u0103 tr\u0103im \u00een realit\u0103\u021bi foarte diferite, foarte polarizate.<\/em><\/h2>\n
O sfad\u0103 continu\u0103, deci, un zgomot de fond.<\/em><\/h2>\n