{"id":1523594,"date":"2019-03-19T15:04:49","date_gmt":"2019-03-19T12:04:49","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1523594"},"modified":"2019-03-19T15:04:49","modified_gmt":"2019-03-19T12:04:49","slug":"filozofia-lui-david-hume","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1523594","title":{"rendered":"Filozofia lui David Hume"},"content":{"rendered":"
<\/p>\n
\n

\u201e<\/em>\u00cenfr\u00e2nt nu e\u0219ti atunci c\u00e2nd s\u00e2ngeri, \u0219i nici c\u00e2nd ochii-n lacrimi \u021bi-s, adev\u0103ratele \u00eenfr\u00e2ngeri sunt renun\u021b\u0103rile la vis\u00a0!<\/em> \u201d<\/em> \u2013 Radu Gyr<\/p>\n

Sco\u021bianul David Hume a fost un filozof iluminist sco\u021bian, istoric, economist \u0219i eseist. S-a n\u0103scut la Edinburgh \u00een 1711 \u0219i a murit \u00een 1776. \u00cen 1723 se \u00eenscrie la sec\u021bia greac\u0103 a Universit\u0103\u021bii din acest ora\u0219, d\u00e2nd astfel urmare pasiunii sale pentru literatur\u0103, iar la v\u00e2rsta de 17 ani se \u00eenscrie la drept, \u00een urma insisten\u021belor familiei sale, care \u021binea mult s\u0103-\u0219i aleag\u0103 pentru via\u021b\u0103 o carier\u0103 practic\u0103. Dup\u0103 terminarea colegiului, \u0219i \u00eencercarea de intrare \u00een via\u021ba de afaceri, \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 nego\u021bul nu este pentru el. Pleac\u0103 \u00een Fran\u021ba \u0219i reia studiul, redacteaz\u0103 prima lucrare \u201eTreatise on human nature\u201d (Tratat despre natura uman\u0103) \u00eentre anii1739-1740, cu care \u00eencepe activitatea sa publicistic\u0103. Acestei lucr\u0103ri i-au urmat altele care i-au creat reputa\u021bia de mare scriitor \u0219i g\u00e2nditor, precum: \u201eCercetare asupra intelectului rom\u00e2nesc\u201d, \u201eCercetare asupra principiilor morale\u201d, o serie de \u201eDiscursuri politice\u201d, patru diserta\u021bii: \u201eIstoria natural\u0103 a religiei; a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului; \u201eDialoguri asupra religiei naturale\u201d (ap\u0103rut\u0103 postum). \u00cen afar\u0103 de lucr\u0103rile sale filozofice, Hume a publicat \u0219i o monumental\u0103 lucrare intitulat\u0103 Istoria Angliei 1754- 1761).<\/p>\n

Cunoa\u0219tem c\u0103 Socrate a murit b\u00e2nd hemlock (cucut\u0103), condamnat la moarte fiind de c\u0103tre oamenii din Atena, Albert Camus \u0219i-a aflat sf\u00e2r\u0219itul \u00eentr-un accident de ma\u0219in\u0103, Nietzsche a \u00eennebunit dup\u0103 ce a asistat la biciuirea unui cal \u00eentr-o pia\u021b\u0103 din Verona, \u0219i lista poate continua. Posteritatea, \u00een general, iube\u0219te sf\u00e2r\u0219iturile tragice, dar cultul, acest sentiment de venera\u021bie pentru sf\u00e2r\u0219itul lui Hume, probabil cel mai mare filozof pe care Occidentul la produs vreodat\u0103, a fost deseori amintit, \u00eentruc\u00e2t a fost unul deosebit. Hume era \u00een v\u00e2rst\u0103 de 65 de ani pe patul de deces, la sf\u00e2r\u0219itul unei vie\u021bi fericite, reu\u0219ite, iar fi spus totu\u0219i medicului s\u0103u (citez aproximativ): \u201eS\u0103 mor c\u00e2t mai repede p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pot veni du\u0219manii\u201d.<\/em> Cu trei zile \u00eenainte de moarte, probabil de cancer abdominal, medicul s\u0103u a putut s\u0103-\u0219i dea seama c\u0103 nu era deloc \u00eengrijorat, \u00ee\u0219i a\u0219tepta r\u0103bd\u0103tor sf\u00e2r\u0219itul, timpul trec\u00e2nd foarte lini\u0219tit, cu ajutorul c\u0103r\u021bilor amuzante pe care le lectura. Doctorul care l-a \u00eengrijit a mai spus c\u0103 ori de c\u00e2te ori a avut ocazia s\u0103 le vorbeasc\u0103 oamenilor, David Hume a f\u0103cut-o \u00eentotdeauna cu afec\u021biune \u0219i sensibilitate. Una din expresiile sale\u00a0: \u201eFrumuse\u021bea lucrurilor exist\u0103 \u00een sufletul celui care le admir\u0103\u201d.<\/em> A murit lini\u0219tit \u0219i fericit.<\/p>\n

Hume a fost un teoretician empirist al cuno\u0219tin\u021bei. L-a preocupat valoarea con\u0219tiin\u021bei omene\u0219ti, dar, \u00eentruc\u00e2t ea nu poate fi stabilit\u0103 numai dac\u0103 se cunoa\u0219te originea ideilor noastre, faptul l-a determinat s\u0103 stabileasc\u0103 izvoarele din care decurg toate cuno\u0219tin\u021bele at\u00e2t cele \u0219tiin\u021bifice c\u00e2t \u0219i cele vulgare. Dup\u0103 el, toate vin din dou\u0103 izvoare, din impresii \u0219i din idei, prin impresii \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se percep\u021biile ce se impun spiritului prin for\u021ba, prospe\u021bimea, vivacitatea \u0219i violen\u021ba lor, cuprinz\u00e2nd sub acest nume \u0219i senza\u021biile, pasiunile \u0219i emo\u021biile, atunci c\u00e2nd ele apar pentru prima oar\u0103 \u00een suflet; prin idei \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se copiile slabe \u0219i \u0219terse ale impresiilor ce se p\u0103streaz\u0103 \u00een g\u00e2ndire, urme palide \u0219i f\u0103r\u0103 relief, imagini ce r\u0103m\u00e2n \u00een spirit, dup\u0103 ce impresiile au disp\u0103rut: \u201eIdeile simple, de la prima lor apari\u021bie, deriv\u0103 din impresii care le corespund \u0219i pe care le reprezint\u0103 exact\u201d.<\/em> Persoanele care nu au facult\u0103\u021bi pentru anumite impresii, spunea Hume, nu au nici ideile corespunz\u0103toare: Un orb nu poate avea ideea de culoare, \u0219i nici un surd pe aceea de sunet. De aici teorema: \u201eCauzele \u0219i efectele nu pot fi descoperite prin ra\u021biune, ci prin experien\u021b\u0103\u201d.<\/em> Aceste afirma\u021bii le face Hume \u00een lucrarea sa \u201eCercetare asupra intelectului omenesc\u201d.<\/p>\n

Dup\u0103 Hume repeti\u021bia care determin\u0103 obi\u0219nuin\u021ba este principiul de baz\u0103 al tuturor ra\u021bionamentelor din experien\u021b\u0103. Obi\u0219nuin\u021ba face ca \u00een suflet s\u0103 ia na\u0219tere acea stare, pe care o nume\u0219te credin\u021b\u0103. \u0218i care ne face ca din perceperea cauzei s\u0103 a\u0219tept\u0103m producerea cu necesitate a efectului ce va urma, sau dac\u0103 percepem \u00eent\u00e2i efectul, s\u0103 conchidem din el cauza.<\/p>\n

L-a interesat ideea de cauzalitate \u0219i aceea de substan\u021b\u0103: Orice efect este cu totul deosebit de cauza care-l determin\u0103 \u0219i ca atare nu se poate spune niciodat\u0103 apriori ce evenimente anumite vor decurge dintr-un anumit eveniment. Deci, principiul cauzalit\u0103\u021bii nu este un principiu de g\u00e2ndire. Dar dac\u0103 g\u00e2ndirea nu ne poate ajuta s\u0103 deducem aprioric no\u021biunea de efect din cea de cauz\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 leg\u0103tura cauzal\u0103 se bazeaz\u0103 pe experien\u021b\u0103. De c\u00e2te ori se produce un fenomen \u0219i el este \u00eenso\u021bit de un anumit efect, conchidem c\u0103 fenomene similare vor fi \u00eenso\u021bite totdeauna de efecte similare. Experien\u021ba este deci cea care, \u00een lumea faptelor, ne \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 proced\u0103m, ne \u00eenva\u021b\u0103 cum se leag\u0103 fenomenele \u00eentre ele.<\/p>\n

De-a lungul timpului pozi\u021bia, aprecierea lui Hume a crescut la cel mai \u00eenalt nivel. Acum c\u00e2\u021biva ani, au fost \u00eentreba\u021bi mii de filosofi academici pe care filosof ne-viu \u00eel apreciaz\u0103 cel mai mult. Hume a fost primul, \u00een fa\u021ba lui Aristotel, Kant \u0219i Wittgenstein. Chiar oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, care de multe ori au pu\u021bin timp pentru filozofie, fac adesea o excep\u021bie pentru Hume. Chiar un renumit biolog care spunea c\u0103 \u201efilozofii sunt foarte inteligen\u021bi, dar nu au nimic de spus \u00een vreun fel\u201d<\/em> face o excep\u021bie pentru Hume, recunosc\u00e2nd c\u0103 la un moment dat s-a \u0219i \u00eendr\u0103gostit de el.<\/p>\n

Iat\u0103 cum scriitorul din secolul al XVIII-lea, David Hume, este considerat unul dintre marile voci filozofice ale lumii, \u0219i aceasta pentru c\u0103 a ap\u0103sat pe punctul important cu privire la natura uman\u0103 \u0219i anume: c\u0103 suntem mai mult influen\u021ba\u021bi de sentimentele noastre dec\u00e2t de ra\u021biune. Acesta este, la un anumit nivel, o mare insult\u0103 pentru imaginea noastr\u0103 de sine, dar Hume credea c\u0103 dac\u0103 am putea \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 facem fa\u021b\u0103 acestei realit\u0103\u021bi surprinz\u0103toare, am putea fi (individual \u0219i colectiv) mult mai calmi \u0219i mai ferici\u021bi dec\u00e2t dac\u0103 am nega-o.<\/p>\n

\u201eHume este politica noastr\u0103, Hume este comer\u021bul nostru, Hume este filosofia noastr\u0103, Hume este religia noastr\u0103\u201d<\/em> \u2013 este afirma\u021bia filozofului James Hutchison Stirling din secolul al XIX-lea, care reflect\u0103 pozi\u021bia unic\u0103 cu privire la g\u00e2ndirea intelectual\u0103 a filosofului sco\u021bian David Hume.<\/p>\n

O parte din faima \u0219i importan\u021ba lui Hume se datoreaz\u0103 abord\u0103rii sale curajoase sceptice fa\u021b\u0103 de o serie de subiecte filozofice. \u00cen epistemologie, el a pus la \u00eendoial\u0103 no\u021biunile comune despre identitatea personal\u0103 \u0219i a sus\u021binut c\u0103 nu exist\u0103 nici un \u201esine\u201d permanent care s\u0103 continue \u00een timp. A respins considera\u021biile standard legate de cauzalitate \u0219i a sus\u021binut c\u0103 concep\u021biile noastre despre rela\u021biile cauz\u0103-efect sunt bazate pe obiceiurile de g\u00e2ndire, nu pe percep\u021bia for\u021belor cauzale din lumea exterioar\u0103, \u00een sine. El a ap\u0103rat pozi\u021bia sceptic\u0103 conform c\u0103reia ra\u021biunea uman\u0103 este inerent contradictorie \u0219i numai prin credin\u021bele instaurate \u00een mod natural putem naviga prin via\u021ba obi\u0219nuit\u0103. \u00cen filozofia religiei, el a sus\u021binut c\u0103 este nerezonabil s\u0103 credem m\u0103rturii despre presupusele evenimente miraculoase \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, sugereaz\u0103 c\u0103 ar trebui s\u0103 respingem religiile bazate pe m\u0103rturiile despre minuni. Ca istoric, el a ap\u0103rat punctul de vedere conservator, c\u0103 guvernele britanice sunt cel mai bine conduse de o puternic\u0103 monarhie.<\/p>\n

Cu privire la originea percep\u021biilor mintale, ele sunt prezentate \u00een urm\u0103toarea schem\u0103: Percep\u021biile constau din idei \u0219i impresii. Ideile: din memorie, imagina\u021bie, fantezie, \u00een\u021belegere (implicarea rela\u021biilor de idei \u0219i implicarea problemelor de fapt); impresiile sunt de senza\u021bie (externe) \u0219i reflec\u021bii (interne). Concep\u021bia empirist\u0103 a lui Hume se bazeaz\u0103 pe o dubl\u0103 distinc\u021bie: a) Distinc\u021bia dintre impresii \u0219i idei; b) Distinc\u021bia dintre rela\u021bii \u00eentre idei \u0219i fapte.<\/p>\n

Hume a sus\u021binut c\u0103 ra\u021bionamentul inductiv \u0219i credin\u021ba \u00een cauzalitate nu pot fi justificate ra\u021bional \u0219i c\u0103 pasiunea, mai degrab\u0103 dec\u00e2t ra\u021biunea, guverneaz\u0103 comportamentul uman. A contraargumentat existen\u021ba ideilor \u00eenn\u0103scute, afirm\u00e2nd c\u0103 toat\u0103 cunoa\u0219terea uman\u0103 este \u00eentemeiat\u0103 exclusiv pe experien\u021b\u0103. Niciodat\u0103 nu putem percepe faptul c\u0103 un eveniment cauzeaz\u0103 altul, ci numai c\u0103 cele dou\u0103 sunt mereu conjugate. \u00cen consecin\u021b\u0103, pentru a atrage concluzii de cauzalitate din experien\u021ba trecut\u0103, este necesar s\u0103 presupunem c\u0103 viitorul se va asem\u0103na cu trecutul, o presupozi\u021bie care nu poate fi ea \u00eens\u0103\u0219i fundamentat\u0103 \u00een experien\u021ba anterioar\u0103.<\/p>\n

Hume a fost, de asemenea, un sentimentalist care a considerat c\u0103 etica se bazeaz\u0103 pe emo\u021bie sau sentimente, mai degrab\u0103 dec\u00e2t pe principiul moral abstract, proclam\u00e2nd cu exactitate c\u0103 \u201eRa\u021biunea<\/em>este \u0219i trebuie doar s\u0103 fie sclavul pasiunilor\u201d.<\/em> Teoria moral\u0103 a lui Hume a fost v\u0103zut\u0103 ca o \u00eencercare unic\u0103 de a sintetiza tradi\u021bia moral\u0103 modern\u0103 sentimentalist\u0103 c\u0103reia Hume a apar\u021binut, cu tradi\u021bia etic\u0103 virtual\u0103 a filozofiei antice, cu care Hume a fost de acord cu privire la tr\u0103s\u0103turile de caracter, mai degrab\u0103 dec\u00e2t actele sau consecin\u021bele lor, obiectivele corespunz\u0103toare ale evalu\u0103rii morale. Hume a negat de asemenea c\u0103 oamenii au o concep\u021bie real\u0103 despre sine, pozi\u021bion\u00e2nd c\u0103 tr\u0103im doar o mul\u021bime de senza\u021bii \u0219i c\u0103 sinele nu este altceva dec\u00e2t acest pachet de percep\u021bii legate de cauzalitate.<\/p>\n

Definind moralitatea ca acele calit\u0103\u021bi care sunt aprobate de oricine, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie \u0219i practic de c\u0103tre toat\u0103 lumea, el stabile\u0219te s\u0103 descopere cele mai largi motive ale aprob\u0103rilor. El le g\u0103se\u0219te, pe m\u0103sur\u0103 ce a g\u0103sit motivele de credin\u021b\u0103, \u00een \u201esentimente\u201d, nu \u00een \u201ecuno\u0219tin\u021be\u201d. Deciziile morale sunt bazate pe sentimente morale. Calit\u0103\u021bile sunt evaluate fie pentru utilitatea lor, fie pentru agreabilitatea lor (un fel de abilitate de a fi pl\u0103cute celor din jur). Sistemul moral al lui Hume are drept scop fericirea celorlal\u021bi \u0219i fericirea sinelui. Dar, respectul fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi reprezint\u0103 cea mai mare parte a moralit\u0103\u021bii. Sublinierea lui se refer\u0103 la altruism: sentimentele morale pe care el pretinde c\u0103 le g\u0103se\u0219te \u00een fiin\u021bele umane. Este specific naturii umane s\u0103 r\u00e2d\u0103 sau s\u0103 se \u00eentristeze \u0219i s\u0103 caute binele celorlal\u021bi. El a considerat doctrina moral\u0103 drept lucrarea sa major\u0103, ea fiind o datorie a se preocupa de ea. Teoria moral\u0103 a lui Hume apare \u00een Cartea 3 a tratatului \u0219i \u00eentr-o anchet\u0103 privitoare la principiile moralei (1751). Hume sus\u021bine de asemenea c\u0103 evalu\u0103rile morale nu sunt judec\u0103\u021bi despre fapte empirice. \u201eLua\u021bi orice ac\u021biune imoral\u0103, cum ar fi uciderea inten\u021bionat\u0103: examina\u021bi-o \u00een toate luminile \u0219i vede\u021bi dac\u0103 pute\u021bi g\u0103si acea chestiune de fapt sau o existen\u021b\u0103 real\u0103 pe care o numi\u021bi viciu. Nu ve\u021bi g\u0103si nici un astfel de fapt, ci doar propriile sentimente de dezaprobare\u201d.<\/em> Atunci c\u00e2nd analizeaz\u0103 diferite teorii morale, Hume sus\u021bine c\u0103 oamenii cred \u00een mod eronat c\u0103 moralitatea se bazeaz\u0103 pe judec\u0103\u021bi ra\u021bionale. Deci, ce \u00eenseamn\u0103 consim\u021b\u0103m\u00e2ntul moral? Este un r\u0103spuns emo\u021bional, nu unul ra\u021bional. Detaliile acestei p\u0103r\u021bi a teoriei sale se bazeaz\u0103 pe o distinc\u021bie \u00eentre trei actori distinctivi din punct de vedere psihologic: agentul moral, receptorul \u0219i spectatorul moral. Agentul moral este persoana care efectueaz\u0103 o ac\u021biune, cum ar fi furtul unei ma\u0219ini; destinatarul este persoana afectat\u0103 de comportament, cum ar fi proprietarul ma\u0219inii furate; iar spectatorul moral este persoana care observ\u0103 \u0219i, \u00een acest caz, dezaprob\u0103 ac\u021biunea agentului. \u00cen general, teoriile de sens moral au sus\u021binut c\u0103 oamenii au o capacitate de percep\u021bie moral\u0103, asem\u0103n\u0103toare cu capacit\u0103\u021bile noastre de percep\u021bie senzorial\u0103. A\u0219a cum sim\u021burile noastre externe detecteaz\u0103 calit\u0103\u021bi \u00een obiecte externe, cum ar fi culori \u0219i forme, la fel \u0219i facultatea noastr\u0103 moral\u0103 detecteaz\u0103 calit\u0103\u021bi morale bune \u0219i rele \u00een oameni \u0219i ac\u021biuni. Pentru Hume, toate ac\u021biunile unui agent moral sunt motivate de tr\u0103s\u0103turi de caracter, \u00een special de tr\u0103s\u0103turi caracteristice \u2013 virtuoase sau vicioase. Virtu\u021bile naturale includ bun\u0103voin\u021ba, bl\u00e2nde\u021bea, caritatea \u0219i generozitatea.<\/p>\n

\u00cen 1752, Hume a devenit de\u021bin\u0103tor al Bibliotecii Avoca\u021bilor la Edinburgh. Acolo, st\u0103p\u00e2n a 30.000 de volume, a putut s\u0103 se dedice unei dorin\u021be de c\u00e2\u021biva ani pentru a se \u00eentoarce la scrierea istoric\u0103. Istoria sa a Angliei, care se extinde de la invazia lui Caesar p\u00e2n\u0103 \u00een 1688, a ap\u0103rut \u00een \u0219ase volume, patru \u00eentre 1754 \u0219i 1762, precedat\u0103 de Discursurile politice (1752). Scrierile sale din acea perioada \u00eencepuser\u0103 s\u0103-l fac\u0103 cunoscut, at\u00e2t \u00een str\u0103in\u0103tate, c\u00e2t \u0219i acas\u0103. De asemenea, el a scris Patru Diserta\u021bii (1757), pe care le-a considerat ca fiind un lucru minunat, de\u0219i a inclus o rescriere a Cartei a II-a a Tratatului (completarea revizuirii pur\u0103 a acestei lucr\u0103ri) \u0219i un studiu str\u0103lucit al \u201eistoriei naturale a religiei\u201d. James Boswell, biograful lui Samuel Johnson, l-a numit pe Hume \u201ecel mai mare scriitor din Marea Britanie\u201d<\/em>, iar Biserica Romano-Catolic\u0103, \u00een 1761, i-a recunoscut contribu\u021biile filozofice \u0219i literare.<\/p>\n

A fost onorat ca eminent \u00een cuprinderea \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, \u00een agilitatea g\u00e2ndirii \u0219i \u00een elegan\u021ba stilului, \u0219i a fost simpatizat pentru simplitatea, bun\u0103tatea \u0219i veselia sa. Saloanele i-au deschis u\u0219ile \u0219i el a fost primit cu c\u0103ldur\u0103 de to\u021bi.<\/p>\n

\u00cen 1769, oarecum obosit de via\u021ba public\u0103 din Anglia, \u0219i-a stabilit din nou o re\u0219edin\u021b\u0103 \u00een iubitul s\u0103u Edinburgh, profund bucur\u00e2ndu-se de compania \u2013 intelectual\u0103 \u0219i conviv\u0103 \u2013 de prieteni vechi \u0219i noi (nu s-a c\u0103s\u0103torit niciodat\u0103), precum \u0219i revizuirea textul scrierilor sale.<\/p>\n

Filozoful rom\u00e2n Petre P. Negulescu (1872-1951) aprecia: \u201eNu putem zice ast\u0103zi c\u0103 avem o filozofie, cum putem zice c\u0103 avem o matematic\u0103 sau o astronomie, o fizic\u0103 sau o chimie, ci trebuie s\u0103 ne mul\u021bumim s\u0103 constat\u0103m c\u0103 avem at\u00e2tea filozofii diferite c\u00e2\u021bi cuget\u0103tori s-au \u00eendeletnicit, dup\u0103 vremuri, cu problemele generale ale naturii \u015fi ale vie\u0163ii, dezleg\u00e2ndu-le fiecare, fire\u0219te, \u00een felul s\u0103u\u201d.<\/em><\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce cercet\u0103rile avanseaz\u0103, filozofia se dovede\u0219te a fi necesar\u0103 \u0219tiin\u021bei, respectiv fizicii, biologiei, chimiei, extinz\u00e2ndu-se \u0219i asupra altor \u0219tiin\u021be.<\/p>\n

Hume a avut \u00eenc\u0103 din timpul vie\u021bii admiratori \u015fi ap\u0103r\u0103tori de-un mare prestigiu intelectual, Immanuel Kant fiind unul dintre ace\u0219tia. \u00cen \u201eProlegomene\u201d, ilustrul filosof german a recunoscut c\u0103 Hume este adev\u0103ratul precursor al filozofiei critice a cunoa\u0219terii. Dar numai un precursor, s-a gr\u0103bit Kant s\u0103 precizeze, fiindc\u0103 dup\u0103 opinia lui, solu\u021bia pe care Hume o d\u0103 problemei cunoa\u0219terii poart\u0103 \u201esigiliul neputin\u021bei \u0219i al resemn\u0103rii\u201d.<\/em> Kant a apreciat nu doar profunzimea observa\u021biilor analitice ale lui Hume, ci \u0219i calit\u0103\u021bile stilistice ale scrierilor sale.<\/p>\n

\u00cen contemporanitate, un profesor universitar din Arizona a pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii sentimentalitatea lui Hume, spun\u00e2nd c\u0103 atunci c\u00e2nd sentimentali\u0219tii sunt excesiv de satisf\u0103cu\u021bi, este pur \u0219i simplu pentru c\u0103 nu \u0219i-au supus convingerile unei reflec\u021bii suficiente asupra sentimentelor, pun\u00e2ndu-\u0219i totodat\u0103 \u00eentrebarea: \u201e<\/em>Este moralitatea mai mult ca matematica, sau ca frumuse\u021bea?<\/em>\u201d.<\/em> El crede c\u0103 ar putea s\u0103 ne \u00eengrijoreze modul rezonabil al sentimentalismului care nu poate niciodat\u0103 s\u0103 critice cu succes institu\u021biile sau practicile existente, \u00eentruc\u00e2t poate fi prea mul\u021bumit sau conservator. Probabil a f\u0103cut abstrac\u021bie de ultimele descoperiri ale Fizicei cuantice.<\/p>\n

Fizica cuantic\u0103 a reu\u0219it s\u0103 ne explice c\u0103 inima omeneasc\u0103 are un rol mult mai important dec\u00e2t acela de a pompa s\u00e2nge \u00een trup. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 nu demult, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 au crezut c\u0103 doar prin g\u00e2ndurile noastre emitem energie c\u0103tre exterior \u015fi c\u0103 cel mai puternic emi\u0163\u0103tor energetic din trupul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice, acum se \u0219tie c\u0103 inima genereaz\u0103 un c\u00e2mp electric mult mai mare dec\u00e2t cel al creierului, c\u0103 ea este \u00eenzestrat\u0103 cu inteligen\u021b\u0103 \u2013 \u201e<\/em>inteligen\u021ba inimii<\/em>\u201d \u2013 <\/em>, c\u0103 inima interac\u0163ioneaz\u0103 at\u00e2t cu trupul c\u00e2t \u015fi cu mediul exterior prin c\u00e2mpurile electromagnetice pe care le genereaz\u0103, transmi\u021b\u00e2nd informa\u021bii la distan\u021be mari, prin emo\u021biile pe care le produce. Iar sentimentele umane izvor\u0103sc din inim\u0103 \u0219i influen\u021beaz\u0103 puternic realitatea \u00een care tr\u0103im. Sentimente ca : Iubirea, iertarea, compasiunea, ura, dezbinarea, etc., produc modific\u0103ri at\u00e2t \u00een trupul nostru, c\u00e2t \u015fi la cei din afara noastr\u0103. Filozoful francez Michel de Montaigne, spunea \u00eenc\u0103 din secolul 16\u00a0: \u201e<\/em>Sim\u021burile au toate aceast\u0103 putere de a porunci ra\u021biunii \u0219i sufletului nostru<\/em>\u201d<\/em>. <\/em>Un secol mai t\u00e2rziu, Blaise Pascal spunea c\u0103 \u00een sinele lui afl\u0103 tot ce vede la Montagne, c\u0103 \u201et<\/em>oat\u0103 ra\u021biunea noastr\u0103 cedeaz\u0103 \u00een fa\u021ba sentimentelor<\/em>\u201d<\/em>, <\/em>deoarece\u2026 \u201e<\/em>L<\/em>e coeur a ses raisons que la raison ne connait pas\u201d. <\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n<\/div>\n

\n
VN:F [1.9.22_1171]<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
se actualizeaz\u0103…<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
Rating: 0.0\/10<\/strong> (0 votes cast)<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n

\u201e<\/em>\u00cenfr\u00e2nt nu e\u0219ti atunci c\u00e2nd s\u00e2ngeri, \u0219i nici c\u00e2nd ochii-n lacrimi \u021bi-s, adev\u0103ratele \u00eenfr\u00e2ngeri sunt renun\u021b\u0103rile la vis\u00a0!<\/em> \u201d<\/em> \u2013 Radu Gyr<\/p>\n

Sco\u021bianul David Hume a fost un filozof iluminist sco\u021bian, istoric, economist \u0219i eseist. S-a n\u0103scut la Edinburgh \u00een 1711 \u0219i a murit \u00een 1776. \u00cen 1723 se \u00eenscrie la sec\u021bia greac\u0103 a Universit\u0103\u021bii din acest ora\u0219, d\u00e2nd astfel urmare pasiunii sale pentru literatur\u0103, iar la v\u00e2rsta de 17 ani se \u00eenscrie la drept, \u00een urma insisten\u021belor familiei sale, care \u021binea mult s\u0103-\u0219i aleag\u0103 pentru via\u021b\u0103 o carier\u0103 practic\u0103. Dup\u0103 terminarea colegiului, \u0219i \u00eencercarea de intrare \u00een via\u021ba de afaceri, \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 nego\u021bul nu este pentru el. Pleac\u0103 \u00een Fran\u021ba \u0219i reia studiul, redacteaz\u0103 prima lucrare \u201eTreatise on human nature\u201d (Tratat despre natura uman\u0103) \u00eentre anii1739-1740, cu care \u00eencepe activitatea sa publicistic\u0103. Acestei lucr\u0103ri i-au urmat altele care i-au creat reputa\u021bia de mare scriitor \u0219i g\u00e2nditor, precum: \u201eCercetare asupra intelectului rom\u00e2nesc\u201d, \u201eCercetare asupra principiilor morale\u201d, o serie de \u201eDiscursuri politice\u201d, patru diserta\u021bii: \u201eIstoria natural\u0103 a religiei; a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului; \u201eDialoguri asupra religiei naturale\u201d (ap\u0103rut\u0103 postum). \u00cen afar\u0103 de lucr\u0103rile sale filozofice, Hume a publicat \u0219i o monumental\u0103 lucrare intitulat\u0103 Istoria Angliei 1754- 1761).<\/p>\n

Cunoa\u0219tem c\u0103 Socrate a murit b\u00e2nd hemlock (cucut\u0103), condamnat la moarte fiind de c\u0103tre oamenii din Atena, Albert Camus \u0219i-a aflat sf\u00e2r\u0219itul \u00eentr-un accident de ma\u0219in\u0103, Nietzsche a \u00eennebunit dup\u0103 ce a asistat la biciuirea unui cal \u00eentr-o pia\u021b\u0103 din Verona, \u0219i lista poate continua. Posteritatea, \u00een general, iube\u0219te sf\u00e2r\u0219iturile tragice, dar cultul, acest sentiment de venera\u021bie pentru sf\u00e2r\u0219itul lui Hume, probabil cel mai mare filozof pe care Occidentul la produs vreodat\u0103, a fost deseori amintit, \u00eentruc\u00e2t a fost unul deosebit. Hume era \u00een v\u00e2rst\u0103 de 65 de ani pe patul de deces, la sf\u00e2r\u0219itul unei vie\u021bi fericite, reu\u0219ite, iar fi spus totu\u0219i medicului s\u0103u (citez aproximativ): \u201eS\u0103 mor c\u00e2t mai repede p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pot veni du\u0219manii\u201d.<\/em> Cu trei zile \u00eenainte de moarte, probabil de cancer abdominal, medicul s\u0103u a putut s\u0103-\u0219i dea seama c\u0103 nu era deloc \u00eengrijorat, \u00ee\u0219i a\u0219tepta r\u0103bd\u0103tor sf\u00e2r\u0219itul, timpul trec\u00e2nd foarte lini\u0219tit, cu ajutorul c\u0103r\u021bilor amuzante pe care le lectura. Doctorul care l-a \u00eengrijit a mai spus c\u0103 ori de c\u00e2te ori a avut ocazia s\u0103 le vorbeasc\u0103 oamenilor, David Hume a f\u0103cut-o \u00eentotdeauna cu afec\u021biune \u0219i sensibilitate. Una din expresiile sale\u00a0: \u201eFrumuse\u021bea lucrurilor exist\u0103 \u00een sufletul celui care le admir\u0103\u201d.<\/em> A murit lini\u0219tit \u0219i fericit.<\/p>\n

Hume a fost un teoretician empirist al cuno\u0219tin\u021bei. L-a preocupat valoarea con\u0219tiin\u021bei omene\u0219ti, dar, \u00eentruc\u00e2t ea nu poate fi stabilit\u0103 numai dac\u0103 se cunoa\u0219te originea ideilor noastre, faptul l-a determinat s\u0103 stabileasc\u0103 izvoarele din care decurg toate cuno\u0219tin\u021bele at\u00e2t cele \u0219tiin\u021bifice c\u00e2t \u0219i cele vulgare. Dup\u0103 el, toate vin din dou\u0103 izvoare, din impresii \u0219i din idei, prin impresii \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se percep\u021biile ce se impun spiritului prin for\u021ba, prospe\u021bimea, vivacitatea \u0219i violen\u021ba lor, cuprinz\u00e2nd sub acest nume \u0219i senza\u021biile, pasiunile \u0219i emo\u021biile, atunci c\u00e2nd ele apar pentru prima oar\u0103 \u00een suflet; prin idei \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se copiile slabe \u0219i \u0219terse ale impresiilor ce se p\u0103streaz\u0103 \u00een g\u00e2ndire, urme palide \u0219i f\u0103r\u0103 relief, imagini ce r\u0103m\u00e2n \u00een spirit, dup\u0103 ce impresiile au disp\u0103rut: \u201eIdeile simple, de la prima lor apari\u021bie, deriv\u0103 din impresii care le corespund \u0219i pe care le reprezint\u0103 exact\u201d.<\/em> Persoanele care nu au facult\u0103\u021bi pentru anumite impresii, spunea Hume, nu au nici ideile corespunz\u0103toare: Un orb nu poate avea ideea de culoare, \u0219i nici un surd pe aceea de sunet. De aici teorema: \u201eCauzele \u0219i efectele nu pot fi descoperite prin ra\u021biune, ci prin experien\u021b\u0103\u201d.<\/em> Aceste afirma\u021bii le face Hume \u00een lucrarea sa \u201eCercetare asupra intelectului omenesc\u201d.<\/p>\n

Dup\u0103 Hume repeti\u021bia care determin\u0103 obi\u0219nuin\u021ba este principiul de baz\u0103 al tuturor ra\u021bionamentelor din experien\u021b\u0103. Obi\u0219nuin\u021ba face ca \u00een suflet s\u0103 ia na\u0219tere acea stare, pe care o nume\u0219te credin\u021b\u0103. \u0218i care ne face ca din perceperea cauzei s\u0103 a\u0219tept\u0103m producerea cu necesitate a efectului ce va urma, sau dac\u0103 percepem \u00eent\u00e2i efectul, s\u0103 conchidem din el cauza.<\/p>\n

L-a interesat ideea de cauzalitate \u0219i aceea de substan\u021b\u0103: Orice efect este cu totul deosebit de cauza care-l determin\u0103 \u0219i ca atare nu se poate spune niciodat\u0103 apriori ce evenimente anumite vor decurge dintr-un anumit eveniment. Deci, principiul cauzalit\u0103\u021bii nu este un principiu de g\u00e2ndire. Dar dac\u0103 g\u00e2ndirea nu ne poate ajuta s\u0103 deducem aprioric no\u021biunea de efect din cea de cauz\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 leg\u0103tura cauzal\u0103 se bazeaz\u0103 pe experien\u021b\u0103. De c\u00e2te ori se produce un fenomen \u0219i el este \u00eenso\u021bit de un anumit efect, conchidem c\u0103 fenomene similare vor fi \u00eenso\u021bite totdeauna de efecte similare. Experien\u021ba este deci cea care, \u00een lumea faptelor, ne \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 proced\u0103m, ne \u00eenva\u021b\u0103 cum se leag\u0103 fenomenele \u00eentre ele.<\/p>\n

De-a lungul timpului pozi\u021bia, aprecierea lui Hume a crescut la cel mai \u00eenalt nivel. Acum c\u00e2\u021biva ani, au fost \u00eentreba\u021bi mii de filosofi academici pe care filosof ne-viu \u00eel apreciaz\u0103 cel mai mult. Hume a fost primul, \u00een fa\u021ba lui Aristotel, Kant \u0219i Wittgenstein. Chiar oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, care de multe ori au pu\u021bin timp pentru filozofie, fac adesea o excep\u021bie pentru Hume. Chiar un renumit biolog care spunea c\u0103 \u201efilozofii sunt foarte inteligen\u021bi, dar nu au nimic de spus \u00een vreun fel\u201d<\/em> face o excep\u021bie pentru Hume, recunosc\u00e2nd c\u0103 la un moment dat s-a \u0219i \u00eendr\u0103gostit de el.<\/p>\n

Iat\u0103 cum scriitorul din secolul al XVIII-lea, David Hume, este considerat unul dintre marile voci filozofice ale lumii, \u0219i aceasta pentru c\u0103 a ap\u0103sat pe punctul important cu privire la natura uman\u0103 \u0219i anume: c\u0103 suntem mai mult influen\u021ba\u021bi de sentimentele noastre dec\u00e2t de ra\u021biune. Acesta este, la un anumit nivel, o mare insult\u0103 pentru imaginea noastr\u0103 de sine, dar Hume credea c\u0103 dac\u0103 am putea \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 facem fa\u021b\u0103 acestei realit\u0103\u021bi surprinz\u0103toare, am putea fi (individual \u0219i colectiv) mult mai calmi \u0219i mai ferici\u021bi dec\u00e2t dac\u0103 am nega-o.<\/p>\n

\u201eHume este politica noastr\u0103, Hume este comer\u021bul nostru, Hume este filosofia noastr\u0103, Hume este religia noastr\u0103\u201d<\/em> \u2013 este afirma\u021bia filozofului James Hutchison Stirling din secolul al XIX-lea, care reflect\u0103 pozi\u021bia unic\u0103 cu privire la g\u00e2ndirea intelectual\u0103 a filosofului sco\u021bian David Hume.<\/p>\n

O parte din faima \u0219i importan\u021ba lui Hume se datoreaz\u0103 abord\u0103rii sale curajoase sceptice fa\u021b\u0103 de o serie de subiecte filozofice. \u00cen epistemologie, el a pus la \u00eendoial\u0103 no\u021biunile comune despre identitatea personal\u0103 \u0219i a sus\u021binut c\u0103 nu exist\u0103 nici un \u201esine\u201d permanent care s\u0103 continue \u00een timp. A respins considera\u021biile standard legate de cauzalitate \u0219i a sus\u021binut c\u0103 concep\u021biile noastre despre rela\u021biile cauz\u0103-efect sunt bazate pe obiceiurile de g\u00e2ndire, nu pe percep\u021bia for\u021belor cauzale din lumea exterioar\u0103, \u00een sine. El a ap\u0103rat pozi\u021bia sceptic\u0103 conform c\u0103reia ra\u021biunea uman\u0103 este inerent contradictorie \u0219i numai prin credin\u021bele instaurate \u00een mod natural putem naviga prin via\u021ba obi\u0219nuit\u0103. \u00cen filozofia religiei, el a sus\u021binut c\u0103 este nerezonabil s\u0103 credem m\u0103rturii despre presupusele evenimente miraculoase \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, sugereaz\u0103 c\u0103 ar trebui s\u0103 respingem religiile bazate pe m\u0103rturiile despre minuni. Ca istoric, el a ap\u0103rat punctul de vedere conservator, c\u0103 guvernele britanice sunt cel mai bine conduse de o puternic\u0103 monarhie.<\/p>\n

Cu privire la originea percep\u021biilor mintale, ele sunt prezentate \u00een urm\u0103toarea schem\u0103: Percep\u021biile constau din idei \u0219i impresii. Ideile: din memorie, imagina\u021bie, fantezie, \u00een\u021belegere (implicarea rela\u021biilor de idei \u0219i implicarea problemelor de fapt); impresiile sunt de senza\u021bie (externe) \u0219i reflec\u021bii (interne). Concep\u021bia empirist\u0103 a lui Hume se bazeaz\u0103 pe o dubl\u0103 distinc\u021bie: a) Distinc\u021bia dintre impresii \u0219i idei; b) Distinc\u021bia dintre rela\u021bii \u00eentre idei \u0219i fapte.<\/p>\n

Hume a sus\u021binut c\u0103 ra\u021bionamentul inductiv \u0219i credin\u021ba \u00een cauzalitate nu pot fi justificate ra\u021bional \u0219i c\u0103 pasiunea, mai degrab\u0103 dec\u00e2t ra\u021biunea, guverneaz\u0103 comportamentul uman. A contraargumentat existen\u021ba ideilor \u00eenn\u0103scute, afirm\u00e2nd c\u0103 toat\u0103 cunoa\u0219terea uman\u0103 este \u00eentemeiat\u0103 exclusiv pe experien\u021b\u0103. Niciodat\u0103 nu putem percepe faptul c\u0103 un eveniment cauzeaz\u0103 altul, ci numai c\u0103 cele dou\u0103 sunt mereu conjugate. \u00cen consecin\u021b\u0103, pentru a atrage concluzii de cauzalitate din experien\u021ba trecut\u0103, este necesar s\u0103 presupunem c\u0103 viitorul se va asem\u0103na cu trecutul, o presupozi\u021bie care nu poate fi ea \u00eens\u0103\u0219i fundamentat\u0103 \u00een experien\u021ba anterioar\u0103.<\/p>\n

Hume a fost, de asemenea, un sentimentalist care a considerat c\u0103 etica se bazeaz\u0103 pe emo\u021bie sau sentimente, mai degrab\u0103 dec\u00e2t pe principiul moral abstract, proclam\u00e2nd cu exactitate c\u0103 \u201eRa\u021biunea<\/em>este \u0219i trebuie doar s\u0103 fie sclavul pasiunilor\u201d.<\/em> Teoria moral\u0103 a lui Hume a fost v\u0103zut\u0103 ca o \u00eencercare unic\u0103 de a sintetiza tradi\u021bia moral\u0103 modern\u0103 sentimentalist\u0103 c\u0103reia Hume a apar\u021binut, cu tradi\u021bia etic\u0103 virtual\u0103 a filozofiei antice, cu care Hume a fost de acord cu privire la tr\u0103s\u0103turile de caracter, mai degrab\u0103 dec\u00e2t actele sau consecin\u021bele lor, obiectivele corespunz\u0103toare ale evalu\u0103rii morale. Hume a negat de asemenea c\u0103 oamenii au o concep\u021bie real\u0103 despre sine, pozi\u021bion\u00e2nd c\u0103 tr\u0103im doar o mul\u021bime de senza\u021bii \u0219i c\u0103 sinele nu este altceva dec\u00e2t acest pachet de percep\u021bii legate de cauzalitate.<\/p>\n

Definind moralitatea ca acele calit\u0103\u021bi care sunt aprobate de oricine, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie \u0219i practic de c\u0103tre toat\u0103 lumea, el stabile\u0219te s\u0103 descopere cele mai largi motive ale aprob\u0103rilor. El le g\u0103se\u0219te, pe m\u0103sur\u0103 ce a g\u0103sit motivele de credin\u021b\u0103, \u00een \u201esentimente\u201d, nu \u00een \u201ecuno\u0219tin\u021be\u201d. Deciziile morale sunt bazate pe sentimente morale. Calit\u0103\u021bile sunt evaluate fie pentru utilitatea lor, fie pentru agreabilitatea lor (un fel de abilitate de a fi pl\u0103cute celor din jur). Sistemul moral al lui Hume are drept scop fericirea celorlal\u021bi \u0219i fericirea sinelui. Dar, respectul fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi reprezint\u0103 cea mai mare parte a moralit\u0103\u021bii. Sublinierea lui se refer\u0103 la altruism: sentimentele morale pe care el pretinde c\u0103 le g\u0103se\u0219te \u00een fiin\u021bele umane. Este specific naturii umane s\u0103 r\u00e2d\u0103 sau s\u0103 se \u00eentristeze \u0219i s\u0103 caute binele celorlal\u021bi. El a considerat doctrina moral\u0103 drept lucrarea sa major\u0103, ea fiind o datorie a se preocupa de ea. Teoria moral\u0103 a lui Hume apare \u00een Cartea 3 a tratatului \u0219i \u00eentr-o anchet\u0103 privitoare la principiile moralei (1751). Hume sus\u021bine de asemenea c\u0103 evalu\u0103rile morale nu sunt judec\u0103\u021bi despre fapte empirice. \u201eLua\u021bi orice ac\u021biune imoral\u0103, cum ar fi uciderea inten\u021bionat\u0103: examina\u021bi-o \u00een toate luminile \u0219i vede\u021bi dac\u0103 pute\u021bi g\u0103si acea chestiune de fapt sau o existen\u021b\u0103 real\u0103 pe care o numi\u021bi viciu. Nu ve\u021bi g\u0103si nici un astfel de fapt, ci doar propriile sentimente de dezaprobare\u201d.<\/em> Atunci c\u00e2nd analizeaz\u0103 diferite teorii morale, Hume sus\u021bine c\u0103 oamenii cred \u00een mod eronat c\u0103 moralitatea se bazeaz\u0103 pe judec\u0103\u021bi ra\u021bionale. Deci, ce \u00eenseamn\u0103 consim\u021b\u0103m\u00e2ntul moral? Este un r\u0103spuns emo\u021bional, nu unul ra\u021bional. Detaliile acestei p\u0103r\u021bi a teoriei sale se bazeaz\u0103 pe o distinc\u021bie \u00eentre trei actori distinctivi din punct de vedere psihologic: agentul moral, receptorul \u0219i spectatorul moral. Agentul moral este persoana care efectueaz\u0103 o ac\u021biune, cum ar fi furtul unei ma\u0219ini; destinatarul este persoana afectat\u0103 de comportament, cum ar fi proprietarul ma\u0219inii furate; iar spectatorul moral este persoana care observ\u0103 \u0219i, \u00een acest caz, dezaprob\u0103 ac\u021biunea agentului. \u00cen general, teoriile de sens moral au sus\u021binut c\u0103 oamenii au o capacitate de percep\u021bie moral\u0103, asem\u0103n\u0103toare cu capacit\u0103\u021bile noastre de percep\u021bie senzorial\u0103. A\u0219a cum sim\u021burile noastre externe detecteaz\u0103 calit\u0103\u021bi \u00een obiecte externe, cum ar fi culori \u0219i forme, la fel \u0219i facultatea noastr\u0103 moral\u0103 detecteaz\u0103 calit\u0103\u021bi morale bune \u0219i rele \u00een oameni \u0219i ac\u021biuni. Pentru Hume, toate ac\u021biunile unui agent moral sunt motivate de tr\u0103s\u0103turi de caracter, \u00een special de tr\u0103s\u0103turi caracteristice \u2013 virtuoase sau vicioase. Virtu\u021bile naturale includ bun\u0103voin\u021ba, bl\u00e2nde\u021bea, caritatea \u0219i generozitatea.<\/p>\n

\u00cen 1752, Hume a devenit de\u021bin\u0103tor al Bibliotecii Avoca\u021bilor la Edinburgh. Acolo, st\u0103p\u00e2n a 30.000 de volume, a putut s\u0103 se dedice unei dorin\u021be de c\u00e2\u021biva ani pentru a se \u00eentoarce la scrierea istoric\u0103. Istoria sa a Angliei, care se extinde de la invazia lui Caesar p\u00e2n\u0103 \u00een 1688, a ap\u0103rut \u00een \u0219ase volume, patru \u00eentre 1754 \u0219i 1762, precedat\u0103 de Discursurile politice (1752). Scrierile sale din acea perioada \u00eencepuser\u0103 s\u0103-l fac\u0103 cunoscut, at\u00e2t \u00een str\u0103in\u0103tate, c\u00e2t \u0219i acas\u0103. De asemenea, el a scris Patru Diserta\u021bii (1757), pe care le-a considerat ca fiind un lucru minunat, de\u0219i a inclus o rescriere a Cartei a II-a a Tratatului (completarea revizuirii pur\u0103 a acestei lucr\u0103ri) \u0219i un studiu str\u0103lucit al \u201eistoriei naturale a religiei\u201d. James Boswell, biograful lui Samuel Johnson, l-a numit pe Hume \u201ecel mai mare scriitor din Marea Britanie\u201d<\/em>, iar Biserica Romano-Catolic\u0103, \u00een 1761, i-a recunoscut contribu\u021biile filozofice \u0219i literare.<\/p>\n

A fost onorat ca eminent \u00een cuprinderea \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, \u00een agilitatea g\u00e2ndirii \u0219i \u00een elegan\u021ba stilului, \u0219i a fost simpatizat pentru simplitatea, bun\u0103tatea \u0219i veselia sa. Saloanele i-au deschis u\u0219ile \u0219i el a fost primit cu c\u0103ldur\u0103 de to\u021bi.<\/p>\n

\u00cen 1769, oarecum obosit de via\u021ba public\u0103 din Anglia, \u0219i-a stabilit din nou o re\u0219edin\u021b\u0103 \u00een iubitul s\u0103u Edinburgh, profund bucur\u00e2ndu-se de compania \u2013 intelectual\u0103 \u0219i conviv\u0103 \u2013 de prieteni vechi \u0219i noi (nu s-a c\u0103s\u0103torit niciodat\u0103), precum \u0219i revizuirea textul scrierilor sale.<\/p>\n

Filozoful rom\u00e2n Petre P. Negulescu (1872-1951) aprecia: \u201eNu putem zice ast\u0103zi c\u0103 avem o filozofie, cum putem zice c\u0103 avem o matematic\u0103 sau o astronomie, o fizic\u0103 sau o chimie, ci trebuie s\u0103 ne mul\u021bumim s\u0103 constat\u0103m c\u0103 avem at\u00e2tea filozofii diferite c\u00e2\u021bi cuget\u0103tori s-au \u00eendeletnicit, dup\u0103 vremuri, cu problemele generale ale naturii \u015fi ale vie\u0163ii, dezleg\u00e2ndu-le fiecare, fire\u0219te, \u00een felul s\u0103u\u201d.<\/em><\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce cercet\u0103rile avanseaz\u0103, filozofia se dovede\u0219te a fi necesar\u0103 \u0219tiin\u021bei, respectiv fizicii, biologiei, chimiei, extinz\u00e2ndu-se \u0219i asupra altor \u0219tiin\u021be.<\/p>\n

Hume a avut \u00eenc\u0103 din timpul vie\u021bii admiratori \u015fi ap\u0103r\u0103tori de-un mare prestigiu intelectual, Immanuel Kant fiind unul dintre ace\u0219tia. \u00cen \u201eProlegomene\u201d, ilustrul filosof german a recunoscut c\u0103 Hume este adev\u0103ratul precursor al filozofiei critice a cunoa\u0219terii. Dar numai un precursor, s-a gr\u0103bit Kant s\u0103 precizeze, fiindc\u0103 dup\u0103 opinia lui, solu\u021bia pe care Hume o d\u0103 problemei cunoa\u0219terii poart\u0103 \u201esigiliul neputin\u021bei \u0219i al resemn\u0103rii\u201d.<\/em> Kant a apreciat nu doar profunzimea observa\u021biilor analitice ale lui Hume, ci \u0219i calit\u0103\u021bile stilistice ale scrierilor sale.<\/p>\n

\u00cen contemporanitate, un profesor universitar din Arizona a pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii sentimentalitatea lui Hume, spun\u00e2nd c\u0103 atunci c\u00e2nd sentimentali\u0219tii sunt excesiv de satisf\u0103cu\u021bi, este pur \u0219i simplu pentru c\u0103 nu \u0219i-au supus convingerile unei reflec\u021bii suficiente asupra sentimentelor, pun\u00e2ndu-\u0219i totodat\u0103 \u00eentrebarea: \u201e<\/em>Este moralitatea mai mult ca matematica, sau ca frumuse\u021bea?<\/em>\u201d.<\/em> El crede c\u0103 ar putea s\u0103 ne \u00eengrijoreze modul rezonabil al sentimentalismului care nu poate niciodat\u0103 s\u0103 critice cu succes institu\u021biile sau practicile existente, \u00eentruc\u00e2t poate fi prea mul\u021bumit sau conservator. Probabil a f\u0103cut abstrac\u021bie de ultimele descoperiri ale Fizicei cuantice.<\/p>\n

Fizica cuantic\u0103 a reu\u0219it s\u0103 ne explice c\u0103 inima omeneasc\u0103 are un rol mult mai important dec\u00e2t acela de a pompa s\u00e2nge \u00een trup. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 nu demult, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 au crezut c\u0103 doar prin g\u00e2ndurile noastre emitem energie c\u0103tre exterior \u015fi c\u0103 cel mai puternic emi\u0163\u0103tor energetic din trupul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice, acum se \u0219tie c\u0103 inima genereaz\u0103 un c\u00e2mp electric mult mai mare dec\u00e2t cel al creierului, c\u0103 ea este \u00eenzestrat\u0103 cu inteligen\u021b\u0103 \u2013 \u201e<\/em>inteligen\u021ba inimii<\/em>\u201d \u2013 <\/em>, c\u0103 inima interac\u0163ioneaz\u0103 at\u00e2t cu trupul c\u00e2t \u015fi cu mediul exterior prin c\u00e2mpurile electromagnetice pe care le genereaz\u0103, transmi\u021b\u00e2nd informa\u021bii la distan\u021be mari, prin emo\u021biile pe care le produce. Iar sentimentele umane izvor\u0103sc din inim\u0103 \u0219i influen\u021beaz\u0103 puternic realitatea \u00een care tr\u0103im. Sentimente ca : Iubirea, iertarea, compasiunea, ura, dezbinarea, etc., produc modific\u0103ri at\u00e2t \u00een trupul nostru, c\u00e2t \u015fi la cei din afara noastr\u0103. Filozoful francez Michel de Montaigne, spunea \u00eenc\u0103 din secolul 16\u00a0: \u201e<\/em>Sim\u021burile au toate aceast\u0103 putere de a porunci ra\u021biunii \u0219i sufletului nostru<\/em>\u201d<\/em>. <\/em>Un secol mai t\u00e2rziu, Blaise Pascal spunea c\u0103 \u00een sinele lui afl\u0103 tot ce vede la Montagne, c\u0103 \u201et<\/em>oat\u0103 ra\u021biunea noastr\u0103 cedeaz\u0103 \u00een fa\u021ba sentimentelor<\/em>\u201d<\/em>, <\/em>deoarece\u2026 \u201e<\/em>L<\/em>e coeur a ses raisons que la raison ne connait pas\u201d. <\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n<\/div>\n

Source URL: https:\/\/www.svnews.ro\/filozofia-lui-david-hume\/171920\/<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00cenfr\u00e2nt nu e\u0219ti atunci c\u00e2nd s\u00e2ngeri, \u0219i nici c\u00e2nd ochii-n lacrimi \u021bi-s, adev\u0103ratele \u00eenfr\u00e2ngeri sunt renun\u021b\u0103rile la vis\u00a0! \u201d \u2013 Radu Gyr Sco\u021bianul David Hume a fost un filozof iluminist sco\u021bian, istoric, economist \u0219i eseist. S-a n\u0103scut la Edinburgh \u00een 1711 \u0219i a murit \u00een 1776. \u00cen 1723 se \u00eenscrie la sec\u021bia greac\u0103 a Universit\u0103\u021bii […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1523595,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[175],"class_list":["post-1523594","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-romania","tag-svnews-ro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1523594","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1523594"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1523594\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1523595"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1523594"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1523594"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1523594"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}