{"id":1523408,"date":"2019-06-17T05:58:11","date_gmt":"2019-06-17T02:58:11","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1523408"},"modified":"2019-06-17T05:58:11","modified_gmt":"2019-06-17T02:58:11","slug":"filozofia-stiinta-religia-si-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1523408","title":{"rendered":"Filozofia, \u0219tiin\u021ba, religia \u0219i politica"},"content":{"rendered":"
<\/p>\n
\n

\u201eUn sistem politic ce nu \u021bine cont de ascensiunea moral\u0103 a cet\u0103\u021benilor \u0219i de practicarea virtu\u021bilor de c\u0103tre guvernan\u021bi este destinat pieirii \u0219i scufund\u0103 Statul \u00een corup\u021bie \u0219i \u00eenstr\u0103inarea de Dumnezeu.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u2013 <\/em>Aristotel<\/p>\n

S-a spus despre filozofie c\u0103 este \u00eencercarea de a g\u0103si o form\u0103 de echilibru a omului cu lumea. De\u0219i bazele filozofiei au fost puse de Platon, a\u0219a cum am spus \u00een eseul anterior, Aristotel, \u0219i el unul din cei mai importan\u021bi filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia \u0219i a dezvoltat-o, put\u00e2ndu-se cu siguran\u021b\u0103 afirma c\u0103 Aristotel este \u00eentemeietorul \u0219tiin\u021bei politice ca \u0219tiin\u021b\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare. Spirit enciclopedic fiind, a \u00eentemeiat \u0219i sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formal\u0103, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de \u0219tiin\u021bele naturale, studiul naturii constituind o tradi\u021bie a familiei sale. Despre filozofie spunea c\u0103 toate celelalte \u0219tiin\u021be sunt mai necesare dec\u00e2t ea, dar nici una nu o \u00eentrece \u00een excelen\u021b\u0103.<\/p>\n

S-a n\u0103scut \u00een anul 384 \u00ee. Cr. \u00een ora\u0219ul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului cur\u021bii macedonene. R\u0103mas orfan, la optsprezece ani pleac\u0103 la Atena, unde se al\u0103tur\u0103 ilustrului grup al celor care lucrau \u0219i studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, av\u00e2nd o natur\u0103 spiritual\u0103 realist\u0103, diferit\u0103 de cea a profesorului s\u0103u. Acesta avea obiceiul s\u0103-l numeasc\u0103 \u201eM\u00e2nzul\u201d, \u0219tiindu-se c\u0103 m\u00e2njii \u00ee\u0219i lovesc mamele c\u00e2nd ele nu au destul lapte. R\u0103m\u00e2ne la Atena timp de 20 ani. \u00cen anul mor\u021bii lui Platon a p\u0103r\u0103sit Atena. Avea 37 ani, era un savant \u0219i un cercet\u0103tor consacrat. A fost profesorul acelui b\u0103iat din Macedonia care mai t\u00e2rziu a \u00eentemeiat un imperiu \u0219i a fost cunoscut \u00een istorie drept Alexandru cel Mare. A murit \u00een anul 322 \u00ee. Cr.<\/p>\n

Era un bun vorbitor, se exprima limpede \u00een discursurile sale, era persuasiv \u00een conversa\u021bie \u0219i avea un spirit caustic. A crezut c\u0103 to\u021bi oamenii au s\u0103dit\u0103 \u00een firea lor dorin\u021ba de a cunoa\u0219te, c\u0103 dob\u00e2ndirea \u00een\u021belepciunii oamenii o doresc instinctiv. Fericirea pentru el consta \u00eentr-o via\u021b\u0103 alc\u0103tuit\u0103 dintr-o activitate intelectual\u0103 \u0219i din contempla\u021bie. N-a fost \u00eens\u0103 un intelectual retras. Via\u021ba contemplativ\u0103 pe care o recomanda nu trebuia petrecut\u0103 \u00eentr-un fotoliu sau \u00eentr-un turn de filde\u0219. Dorin\u021ba cea mai nobil\u0103 a unui om este s\u0103 ajung\u0103 nemuritor sau s\u0103 imite zeii, pentru c\u0103 astfel devine mai des\u0103v\u00e2r\u0219it \u0219i mai \u00eemplinit ca om. Erorile lui, se presupune c\u0103 au fost f\u0103cute din neaten\u021bie sau din lips\u0103 a tehnologiei avansate (aparatur\u0103). El recuno\u0219tea c\u0103 \u00een cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 se pot \u00eenregistra progrese \u0219i se pot face revizuiri. Mihail Eminescu poetiza: \u201eCe-un secol ne zice ceilal\u021bi \u00eel dezic\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

Pentru a explica lumea \u00eenconjur\u0103toare, erudi\u021bii greci din Antichitate se bazau pe capacit\u0103\u021bile lor de observa\u021bie, de deduc\u021bie \u0219i pe ra\u021bionamentul logic \u0219i credeau c\u0103 \u00een acest mod pot ajunge la concluzii corecte. L\u0103s\u00e2ndu-se \u00eendruma\u021bi de aceast\u0103 metod\u0103, ei au ajuns la mai multe concluzii corecte, de pild\u0103 c\u0103 \u00een univers exist\u0103 o ordine fundamental\u0103. \u00cens\u0103 impedimentul lor l-a constituit faptul c\u0103 observa\u021biile lor se limitau la ceea ce puteau percepe cu ajutorul sim\u021burilor, limit\u0103 care i-a dus pe mul\u021bi filozofi geniali, inclusiv pe Aristotel, pe piste gre\u0219ite. De exemplu, ei credeau c\u0103 planetele \u0219i stelele se mi\u0219c\u0103 \u00een jurul p\u0103m\u00e2ntului \u0219i la acea vreme, acest crez era considerat un indiscutabil.<\/p>\n

\u00cen Europa \u201ecre\u0219tin\u0103\u201d a Evului Mediu, unele dintre \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Aristotel au ob\u021binut statutul de adev\u0103r recunoscut, acceptate fiind pe scar\u0103 larg\u0103 ca fiind corecte. Teologi romano-catolici, cel mai cunoscut fiind Toma d\u2019Aquino (sec. XIII), au inclus \u00een studiile lor teologice fragmente din lucr\u0103rile lui Aristotel.<\/p>\n

Pentru Aristotel, sufletul este principiul vie\u021bii \u0219i al mi\u0219c\u0103rii fiin\u021belor vii, \u00een cazul omului ad\u0103ug\u00e2ndu-se principiul inteligen\u021bei, diferit de Platon care separa complet \u0219i dramatic sufletul de trup. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este de a fi dat g\u00e2ndirii \u0219tiin\u021bifice metoda silogistic\u0103 \u2013 procedeul dialectic de g\u00e2ndire care ne duce la adev\u0103r, prin el g\u0103sind adev\u0103rata natur\u0103 a lucrurilor. A introdus conceptele de materie, form\u0103, putere, act.<\/em> \u0218tiin\u021ba are de explicat cauzele acestor deveniri, iar metafizica \u2013 cauzele ei, \u00eencep\u00e2nd cu Dumnezeu \u201eprimul motor\u201d,<\/em> care mi\u0219c\u0103 totul \u0219i care g\u00e2nde\u0219te toat\u0103 devenirea lor.<\/p>\n

\u00cen cartea\u00a0 sa \u201eDespre suflet\u201d<\/em> define\u0219te sufletul drept un \u201eact\u201d<\/em> al corpului, cu regiuni deosebite: cea inferioar\u0103 \u2013 cea vegetativ\u0103 (comun\u0103 plantelor \u0219i animalelor), cea senzorial\u0103 rezervat\u0103 animalelor \u0219i cea ra\u021bional\u0103 rezervat\u0103 omului: \u201eCeea ce este propriu fiec\u0103rui lucru, este din fire cel mai bun \u0219i mai pl\u0103cut acestuia \u2013 pentru fiin\u021bele umane, de aceea, via\u021ba conform\u0103 cu ra\u021biunea este cea mai bun\u0103 \u0219i mai pl\u0103cut\u0103, de vreme ce ra\u021biunea mai mult dec\u00e2t orice altceva este omeneasc\u0103. Astfel de via\u021b\u0103, prin urmare, este totodat\u0103 \u0219i cea mai fericit\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n

Spiritul uman se na\u0219te ca o tabula rasa<\/em> \u00een care se imprim\u0103 experien\u021ba c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u2013 constituind intelectul pasiv, dar \u00een afara lui exist\u0103 \u0219i un intelect activ, nemuritor, ve\u0219nic, partea pe care o are omul comun\u0103 cu zeii.<\/p>\n

Ca \u0219i magistrul s\u0103u, Aristotel a scris mult.\u00a0 Opera lui Aristotel se compune din: Scrieri despre Logic\u0103, Scrieri despre \u0219tiin\u021b\u0103, Scrieri metafizice, Scrieri etice, Scrieri estetice, Scrieri politice.<\/em> Scrierile au fost descoperite pentru cultura european\u0103 \u00een timpul Evului mediu. La \u00eenceput cultura aristotelic\u0103 a fost preluat\u0103 de arabi, prin traducerile siriene, de unde a trecut \u00een Evul Mediu cre\u0219tin. A dominat toat\u0103 filozofia cre\u0219tin\u0103, scolastic\u0103, p\u00e2n\u0103 la venirea timpurilor moderne.<\/p>\n

Ceea ce a determinat dezvoltarea filozofiei aristotelice a fost mai ales concep\u021bia platonic\u0103 despre Idei. Aristotel considera aceast\u0103 viziune a lui Platon a fi singura realitate adev\u0103rat\u0103 \u0219i temeiul determinant al lumii apari\u021biilor, ca fiind o concep\u021bie pe nimic fundamentat\u0103 \u0219i care are ca urmare o dublare a realit\u0103\u021bii, f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 \u00eens\u0103 explica cum este posibil ca lumea ideilor s\u0103 produc\u0103 lumea real\u0103. Concep\u021bia platonic\u0103 despre idei nu poate l\u0103muri de unde \u00ee\u0219i are originea deosebirea caracteristic\u0103 prin care lumea apari\u021biilor se deosebe\u0219te de lumea ideilor, a\u0219adar ea nu poate l\u0103muri originea devenirii \u0219i a evolu\u021biei. Aristotel \u021binea la convingerea c\u0103 lumea ca totalitate este un organism uria\u0219 fundamentat pe un temei unitar spiritual, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise \u0219i concep\u021bia platonic\u0103 despre idei, dar cu o corectur\u0103 important\u0103 c\u0103 acestea nu mai sunt ni\u0219te entit\u0103\u021bi supra-senzoriale, ci ele sunt poten\u021be active \u00een lucruri; ideile sunt \u00een lucruri \u0219i f\u0103r\u0103 de acestea nu este posibil nici un lucru. Ideile, lucrurile \u0219i materia nu sunt trei grade deosebite ale realit\u0103\u021bii, ci factori corelativi ai aceleia\u0219i realit\u0103\u021bi, factori ce colaboreaz\u0103 pentru a produce ceea ce este esen\u021bial \u00een evolu\u021bia naturii \u0219i a vie\u021bii. Ideile sunt, desigur, acelea care fac s\u0103 apar\u0103 lucrurile din lume \u0219i care le dau acestora forma lor. C\u0103 lumea este un proces evolutiv presim\u021bise \u0219i Platon, dar nu a putut explica originea acestei deveniri, ceea ce a reu\u0219it Aristotel.<\/p>\n

Pentru el ideile nu duc o existen\u021b\u0103 lini\u0219tit\u0103 \u00een transcendent, cum credea Platon, ci ele sunt puteri active \u00een aceast\u0103 lume. Ca atare Aristotel \u00eenlocuie\u0219te no\u021biunea de \u201eidee\u201d cu aceea de \u201eform\u0103\u201d. Substratul tuturor schimb\u0103rilor din lume \u00eel constituie materia, f\u0103r\u0103 ea nu poate exista nimic, excep\u021bie f\u0103c\u00e2nd doar Divinitatea. \u00cen materie ac\u021bioneaz\u0103 factorul creator, principiul form\u0103rii ce structureaz\u0103 \u0219i formeaz\u0103 materia haotic\u0103. Fiecare obiect este de aceea un produs al materiei \u0219i al formei. \u0218i forma, ca o putere creatoare se afla \u00een materie, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eens\u0103 la r\u00e2ndul ei un produs al materiei, sau determinat\u0103 de materie. \u00cen substan\u021ba materiei ac\u021bioneaz\u0103 forma care este puterea imanent\u0103 ce mi\u0219c\u0103 \u0219i formeaz\u0103 fiecare lucru \u0219i-i d\u0103 acestuia o configura\u021bie conform\u0103 cu ideea lui. Din acest motiv forma este \u00een acela\u0219i timp \u0219i cauz\u0103 \u0219i scop al lucrurilor. No\u021biunea de form\u0103 este sinonim\u0103 cu aceea de scop.<\/p>\n

Filozoful rom\u00e2n Constantin Noica (1909-1987) \u00eentr-un eseu al s\u0103u din cartea \u201eEseuri de Duminic\u0103\u201d, explic\u0103 succint celebra teorie filozofic\u0103 a lui Aristotel: \u201eForm\u0103 \u0219i materie, acestea sunt no\u021biunile cu care ne juc\u0103m f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim. A informa \u00eenseamn\u0103 \u00een latine\u0219te a da form\u0103 unui con\u021binut. Exist\u0103 o materie care poate lua mai multe forme, aproape orice form\u0103; exist\u0103 o materie nedeterminat\u0103. Forma, \u00een schimb, e ceva determinat, iar ea vine s\u0103 determine materia, s\u0103-i dea un con\u021binut, s-o scoat\u0103 din anonimat. Dai form\u0103, informezi o materie oarecare, \u0219i ai f\u0103cut s\u0103 existe ceva.\u201d<\/em><\/p>\n

Dar, pentru ca procesul de devenire s\u0103 aib\u0103 loc, mai este necesar \u0219i un al treilea factor, pe care Aristotel \u00eel nume\u0219te \u201ecauza extern\u0103\u201d<\/em> pe care o nume\u0219te \u201emi\u0219c\u0103torul\u201d,<\/em> fiindc\u0103 forma (ideea) este cauza intern\u0103 de care depinde ce va deveni materia. \u00cen acest raport metafizic conceput de Aristotel se afl\u0103 ceea ce modernii numesc legitatea devenirii, explicat\u0103 \u00een acest mod: Forma sau formele sunt principiile active \u00een lucruri, ele constituie esen\u021ba lucrurilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eens\u0103 lucrurile \u00eensele. Pentru a se forma un lucru este necesar\u0103 \u0219i materia. F\u0103r\u0103 de materie, ca \u0219i f\u0103r\u0103 form\u0103, nu este posibil\u0103 nici devenirea \u0219i nici lucrurile. Forma este principiul activ, mi\u0219c\u0103tor, dinamic \u00een lucruri. Materia este principiul mort, nemi\u0219cat; ceea ce trebuie mi\u0219cat \u0219i format. De aceea este necesar\u0103 prezen\u021ba at\u00e2t a formei, c\u00e2t \u0219i a materiei pentru a se forma un lucru, c\u0103ci forma nu poate ap\u0103rea dec\u00e2t prin materie, iar materia prin form\u0103, ceea ce este \u00een sine scop \u0219i realizarea scopului. Materia n-are o realitate \u00een sine: ea poate deveni orice, care singur\u0103 nu este nimic dec\u00e2t spa\u021biul neformat ca la Platon. Materia este substan\u021ba nemi\u0219cat\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de form\u0103. Ca s\u0103 existe, materia are nevoie de form\u0103, de activitate. Exemplul foarte bun dat este bronzul \u0219i marmura care constituie materia, statuia arat\u0103 forma; p\u0103m\u00e2ntul, lemnul \u0219i pietrele sunt materia, iar casa este forma acestora. La om corpul este materia, sufletul \u0219i via\u021ba forma acesteia. Materia, deci, nu poate exista f\u0103r\u0103 form\u0103. \u2026At\u00e2ta timp c\u00e2t procesul de devenire, nu este pus \u00een mi\u0219care de cauza extern\u0103, lucrul nu exist\u0103 \u00een realitate. Dar fiindc\u0103 acesta are \u00een sine, ca predispozi\u021bie, n\u0103zuin\u021ba \u2013 impulsul intern s\u0103 aspire la form\u0103 a\u0219tept\u00e2nd numai s\u0103 fie tradus \u00een procesul de realizare \u2013, se poate spune c\u0103 lucrul exist\u0103 deja poten\u021bial sau ca posibilitate. Deosebirea aceasta \u00eentre conceptul de \u201eposibilitate\u201d<\/em> \u0219i \u201erealitate\u201d<\/em> este hot\u0103r\u00e2toare pentru \u00een\u021belegerea filozofiei aristotelice. Conceptul \u201eposibilitate\u201d<\/em> este la Aristotel identic cu acela de materie, iar conceptul \u201eenergie\u201d<\/em> sau \u201erealitate\u201d<\/em> este identic cu acela de form\u0103. Forma este cea care trece materia de la poten\u021bialitate la realitate. Realitatea nu posed\u0103 dec\u00e2t materia format\u0103, adic\u0103 lucrurile. Ele sunt existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i sau substan\u021ba. Forma pune st\u0103p\u00e2nire pe materie, pe care o mi\u0219c\u0103 \u0219i o formeaz\u0103. At\u00e2t forma c\u00e2t \u0219i materia sunt absolut necesare pentru formarea lucrurilor. \u00cen timp ce materia este ceva pur pasiv, forma este dimpotriv\u0103 partea activ\u0103: ea este \u201eentelechie\u201d<\/em> (no\u021biune introdus\u0103 de Aristotel) care, prin configura\u021bie, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te realizarea. C\u00e2nd se ajunge la o form\u0103, s-a realizat \u00een acela\u0219i timp \u0219i un scop. Se schimb\u0103 forma exterioar\u0103, se schimb\u0103 \u0219i scopul, sau, mai corect, forma se schimb\u0103 c\u00e2nd se schimb\u0103 \u0219i scopul, \u00een natur\u0103 exist\u00e2nd tendin\u021ba \u00eenspre scopuri din ce \u00een ce mai superioare (\u00eenalte). S\u0103 ne g\u00e2ndim la tehnologiile zilelor noastre care produc forme din ce \u00een ce mai diferite, cu scopul de a ne u\u0219ura via\u021ba. \u00cen felul acesta lucrurile se schimb\u0103 mereu, ele g\u0103sindu-se \u00eentr-o evolu\u021bie. Curios este faptul c\u0103, \u00een decursul acestei evolu\u021bii, fiecare lucru ia o pozi\u021bie dubl\u0103: \u00een raport cu materia din care el este format, lucrul este form\u0103, dar pentru scopurile mai \u00eenalte lucrul constituie iar\u0103\u0219i numai materie. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 la Aristotel c\u0103 \u00een natur\u0103 nu exist\u0103 o materie f\u0103r\u0103 form\u0103, ci orice materie are o form\u0103, bun\u0103oar\u0103 blocul de marmur\u0103 avea el \u00eensu\u0219i o form\u0103 mai \u00eenainte de a fi transformat \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103. Deci, la Aristotel, materia \u0219i forma sunt ni\u0219te termeni relativi: ceea ce este form\u0103 pentru o materie, poate deveni din nou materie pentru o alt\u0103 form\u0103 superioar\u0103. Ne este dat exemplul \u2013 pietrele \u0219i lemnul care au un scop al lor \u2013 \u201ecasa\u201d; casele \u2013 materie pentru strad\u0103; str\u0103zile \u2013, materie pentru ora\u0219 etc. Pe fiecare scop se fundamenteaz\u0103 alte scopuri mai \u00eenalte, pe acestea altele \u0219i mai \u00eenalte \u0219i a\u0219a mai departe p\u00e2n\u0103 la un scop ultim, cu care toate celelalte se unesc pentru a sluji lumii ca totalitate. Astfel g\u00e2ndea Aristotel lumea ca fiind o ierarhie uria\u0219\u0103 de scopuri. Care este \u00eens\u0103, dup\u0103 Aristotel, scopul ultim al acestei evolu\u021bii? R\u0103spunsul: \u00centruc\u00e2t lucrurile ajung la forme \u0219i scopuri superioare, raportul acesta se schimb\u0103 \u00een favoarea formei. Pe m\u0103sur\u0103 ce evolu\u021bia aceasta progreseaz\u0103, materia dispare din ce \u00een ce mai mult. Dac\u0103 un sculptor d\u0103ltuie\u0219te dintr-o bucat\u0103 de marmur\u0103 o statuie, materia dispare \u00een m\u0103sura \u00een care forma sau ideea se reliefeaz\u0103 mai mult, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd noi nu mai privim marmura, ci numai forma pur\u0103. Acela\u0219i lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een orice evolu\u021bie, a\u0219adar o dep\u0103\u0219ire a materiei, ce are ca urmare ca scopul ultim al lumii \u2013 eliberarea absolut\u0103 a acesteia de materie, deci o spiritualizare des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a \u00eentregii existen\u021be. Aceasta este, dup\u0103 Aristotel, forma cea mai \u00eenalt\u0103 posibil\u0103 a lumii, scopul ei ultim \u0219i cel mai \u00eenalt.<\/p>\n

Aristotel arat\u0103 c\u0103 trecerea de la posibilitate la realitate este dependent\u0103 \u00een chip necesar de mi\u0219care, care nu este schimbarea exterioar\u0103 a lucrului, adic\u0103 a locului, ci procesul de trecere de la materie la form\u0103. Mi\u0219carea este, \u00een acest sens, realitatea nedes\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, o realitate ce se afl\u0103 \u00eenc\u0103 pe drumul ce duce la des\u0103v\u00e2r\u0219ire. Mi\u0219carea este energie. \u0218i tot ceea ce este \u00een mi\u0219care trebuie s\u0103 aib\u0103 o cauz\u0103 a sa. Deoarece timpul \u0219i spa\u021biul sunt f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it, ajungem la ideea c\u0103 exist\u0103 un \u201ePrim mi\u0219c\u0103tor\u201d,<\/em> care este nemi\u0219cat, imobil \u0219i etern; el este o Fiin\u021b\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, nematerial\u0103, a\u0219adar ra\u021bional\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 o Fiin\u021b\u0103 divin\u0103, sau, cum mai zice Aristotel, un spirit divin. Acesta este act pur \u201eactus purus\u201d. Aristotel \u00eei atribuie acestei Fiin\u021be toate atributele pe care Platon i le d\u0103dea Ideii de bine. Ea este etern\u0103, neschimbabil\u0103, \u00een sine \u0219i pentru sine, desp\u0103r\u021bit\u0103 de toate celelalte fiin\u021be \u0219i totu\u0219i cauza suprem\u0103 a acestora. Esen\u021ba Divinit\u0103\u021bii este, pentru Aristotel, spiritul pur \u0219i, ca atare, g\u00e2ndirea pur\u0103, sau, cum se\u00a0 exprima el \u00eensu\u0219i, \u201eg\u00e2ndirea g\u00e2ndirii\u201d,<\/em> ceea ce \u00eenseamn\u0103 o g\u00e2ndire \u00een care deosebirea \u00eentre subiect \u0219i obiect este suspendat\u0103. Spiritul pur n-are nevoie de om \u0219i nici de lucruri, iar lumea este chinuit\u0103 de nostalgia Lui. Autocontempla\u021bia reprezint\u0103 ve\u0219nica Sa fericire. El este de aceea \u00eenaintea lumii.<\/p>\n

Aristotel nu nume\u0219te Divinitatea cu epitetul de \u201eCreatorul\u201d,<\/em> ci numai cu acela de \u201eMi\u0219c\u0103tor al lumii\u201d.<\/em> Divinitatea este ordonatoarea lumii; o ordine ce nu se sus\u021bine prin sine \u0219i \u00een sine, ci numai prin ceea ce este divin. Cu aceast\u0103 idee, Aristotel s-a ridicat deasupra opozi\u021biei dintre teism \u0219i panteism. Caracteristica teist\u0103 a ideii de mai sus este c\u0103 Dumnezeu, ca activitate pur\u0103, se deosebe\u0219te cu totul de lume, prin aceea c\u0103 El este \u00eenaintea \u0219i \u00een afara acesteia.<\/p>\n

Ca o parantez\u0103, relatez afirma\u021bia fizicianului, scriitorului englez Paul Charles William Davies AM (n. 1946) profesor la Universitatea de Stat din Arizona, \u00een cadrul unei conferin\u021be de pres\u0103<\/strong>: \u201eProblema care apare \u00een momentul \u00een care spui c\u0103 Dumnezeu este Creatorul<\/strong>, este aceea c\u0103 Dumnezeu <\/strong>nu poate fi explicat. \u00cen felul acesta, facem trimitere c\u0103tre un Creator <\/strong>inexplicabil \u0219i asta nu demonstreaz\u0103 nimic. Dar s\u0103 spui c\u0103 legile fizicii <\/strong>au permis apari\u021bia vie\u021bii inteligente <\/strong>a\u0219a cum o cunoa\u0219tem ast\u0103zi, ei bine, nici asta nu este o explica\u021bie\u201d.<\/em><\/p>\n

Conform unui aforism antic, Aristotel era \u201eun scrib al Naturii care \u0219i-a \u00eenmuiat peni\u021ba \u00een G\u00e2ndire\u201d<\/em>. Spunea el: \u201eA g\u00e2ndi \u0219i a utiliza intelectul este func\u021bia cea mai divin\u0103\u201d,<\/em> astfel \u00eenc\u00e2t corpurile cere\u0219ti, fiind divine, trebuie s\u0103 fie vii \u0219i inteligente. Aristotel sus\u021bine existen\u021ba unei surse neschimb\u0103toare de schimbare \u2013 \u201emi\u0219c\u0103torul nemi\u0219cat\u201d.<\/em> Mi\u0219c\u0103torul exterior \u201eimprim\u0103 o mi\u0219care \u00een acela\u0219i fel \u00een care obiectul iubirii pune \u00een mi\u0219care pe cel care iube\u0219te acest obiect \u0219i \u00eempreun\u0103 cu ceea ce e mi\u0219cat, \u00een acest fel le mi\u0219c\u0103 \u0219i pe celelalte\u201d.<\/em> C\u0103ci totul este r\u00e2nduit \u00een vederea unui scop.<\/p>\n

La \u00eentrebarea cum dou\u0103 lucruri at\u00e2t de diferite precum sufletul \u0219i corpul pot s\u0103 coexiste \u0219i s\u0103 conlucreze, p\u0103rerea lui Platon era c\u0103 sufletele pre-exist\u0103 na\u0219terii \u0219i supravie\u021buiesc dincolo de moartea trupurilor pe care le-au \u00eensufle\u021bit, iar Aristotel nu credea \u00een aceast\u0103 posibilitate, \u00eentreb\u00e2nd: \u201eCum pot s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 aptitudinile, temperamentul sau caracterul meu dup\u0103 mine?\u201d<\/em> Aristotel \u00eentreba de unde vine sufletul \u0219i cum \u00eencep s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 fiin\u021bele vii. O opinie acceptat\u0103 de am\u00e2ndoi a fost aceea c\u0103 via\u021ba \u00eencepe c\u00e2nd sufletul intr\u0103 \u00een corp. R\u0103m\u00e2ne doar g\u00e2ndirea care poate intra din afar\u0103, \u0219i care doar ea singur\u0103 este divin\u0103, ceea ce \u00eensemna c\u0103, g\u00e2ndirea poate exista separat de corp. Pentru a putea s\u0103 existe, g\u00e2ndirea necesit\u0103 alte activit\u0103\u021bi corporale, chiar dac\u0103 ea nu este \u00een sine o activitate corporal\u0103.<\/p>\n

Un exemplu de diferen\u021biere a g\u00e2ndirii dintre Platon \u0219i Aristotel: Aristotel a sus\u021binut c\u0103 pentru a exista albiciune este necesar ca anumite substan\u021be s\u0103 fie albe. Platon, din contr\u0103, afirma c\u0103 pentru ca o substan\u021b\u0103 s\u0103 fie alb\u0103, trebuie ca ea s\u0103 participe la albiciune. \u00cen opinia lui Aristotel, lucrurile albe sunt anterioare albiciunii, deoarece existen\u021ba albiciunii este pur \u0219i simplu un fapt al existen\u021bei lucrurilor albe. \u00cen concep\u021bia lui Platon, albiciunea este anterioar\u0103 lucrurilor albe, deoarece existen\u021ba lucrurilor albe este pur \u0219i simplu un fapt al particip\u0103rii lor la albiciune. Aristotel: substan\u021b\u0103 \u2013 efect; Platon: efect \u2013 substan\u021b\u0103.<\/p>\n

Aristotel considera omul a fi un animal politic. Prin natur\u0103 \u2013 un \u201eanimal social\u201c, adic\u0103 omul nu este suficient lui \u00eensu\u0219i, are nevoie de cel care-i seam\u0103n\u0103 lui pentru a tr\u0103i \u0219i pentru a perpetua.\u00a0 Societatea este natural\u0103 pentru om ca \u0219i pentru animale, ideal\u0103 fiind cea fondat\u0103 pe proprietate \u0219i familie, indispensabile supravie\u021buirii omului..<\/p>\n

Ca \u015fi Platon, Aristotel consider\u0103 politica legat\u0103 de etic\u0103. Dac\u0103 obiectul eticii este acela de a asigura binele suprem, scopul tuturor activit\u0103\u021bilor, scopul politicii este cel de a lucra pentru binele comun. Statul are ca scop, conform lui Aristotel, perfec\u021bionarea omului. Este cadrul unde se poate realiza idealul unei vie\u021bi umane perfecte, este mijlocul \u00een care omul poate atinge fericirea prin exersarea virtu\u021bii \u00een respectul justi\u021biei. Statul este astfel modul de a tr\u0103i un ideal de via\u021b\u0103. Nefiind o asocia\u021bie financiar\u0103, ci una politic\u0103, scopul statului nu este \u00eembog\u0103\u021birea, ci promovarea unei vie\u021bi morale, perfec\u021biunea \u0219i fericirea omului prin exersarea virtu\u021bii \u0219i activit\u0103\u021bilor rezonabile. Democra\u021bia poate fi justificat\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care to\u021bi cet\u0103\u021benii sunt egali \u00een virtute.<\/p>\n

Omul nu-\u0219i poate realiza fericirea perfect\u0103 dec\u00e2t \u00een societate; \u00een afara ei, refuz\u00e2nd legea \u0219i, revoltat \u00eempotriva justi\u021biei, omul devine un animal s\u0103lbatic, un monstru de temut. Un om incapabil s\u0103 se integreze \u00eentr-o societate uman\u0103, rebel vie\u021bii comune, este incapabil s\u0103-\u0219i realizeze perfec\u021biunea vie\u021bii.<\/p>\n

Conform opiniei lui Aristotel politica este activitatea care \u00eei leag\u0103 pe oameni, \u00eei organizeaz\u0103 \u0219i \u00eei conduce. Politicii i-a rezervat opt c\u0103r\u021bi grupate tematic. A analizat \u0219i clasificat constitu\u021biile pe care le cuno\u0219tea la acea vreme, ajung\u00e2nd s\u0103 le \u00eempart\u0103 \u00een 3 categorii dup\u0103 num\u0103rul celor care guverneaz\u0103: regalitatea sau monarhia <\/em>(c\u00e2nd guverneaz\u0103 o singur\u0103 persoan\u0103), aristocra\u021bia <\/em>(c\u00e2nd guverneaz\u0103 un num\u0103r de cet\u0103\u021beni ale\u0219i)\u00a0 \u0219i regimul constitu\u021bional civil <\/em>(c\u00e2nd to\u021bi cet\u0103\u021benii au acces la decizie). Apoi, \u00een func\u021bie<\/p>\n

de scopul guvern\u0103rii, sunt \u00eemp\u0103r\u021bite \u00een constitu\u021bii bune (regalitatea, aristocra\u021bia, regimul civil) \u0219i rele (tirania, oligarhia, democra\u021bia \u00een forma ei negativ\u0103).<\/p>\n

Organizarea politic\u0103 optim\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eentemeieze pe o rela\u021bie special\u0103 \u00eentre indivizi, nu pe vreun interes particular, ci pe interesul tuturor pentru o via\u021b\u0103 bun\u0103, rela\u021bie numit\u0103 prietenie politic\u0103. Aceasta se bazeaz\u0103, printre altele, pe evitarea exceselor, Aristotel pled\u00e2nd pentru calea de mijloc. Dintre monarhie, aristocra\u021bie \u0219i democra\u021bie prefera democra\u021bia: \u201ePrincipiul fundamental al constitu\u021biilor democratice este libertatea: dreptul fiec\u0103ruia de a tr\u0103i dup\u0103 cum \u00eei place, de a conduce \u0219i a fi condus, \u00een mod succesiv\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

Aristotel pleda pe larg \u00eempotriva comunismului. \u201eE mai bine ca proprietatea s\u0103 fie privat\u0103, dar oamenii trebuie s\u0103 o pun\u0103 \u00een comun la folosin\u021b\u0103.<\/em>\u201d El atribuie Statului o func\u021bie pozitiv\u0103, presupun\u00e2nd c\u0103 \u021belul s\u0103u este promovarea bun\u0103st\u0103rii.<\/p>\n

Constitu\u021bia, spunea Aristotel, este ordinea stabilit\u0103 \u00een Stat, felul \u00een care sunt distribuite cet\u0103\u021benilor magistraturile, reparti\u021bia exers\u0103rii autorit\u0103\u021bii. Ceea ce define\u0219te cet\u0103\u021beanul, ceea ce-l distinge de celelalte elemente ale Statului este participarea lui la exersarea autorit\u0103\u021bii, la delibera\u021bii \u0219i la deciziile publice, \u00eendepline\u0219te func\u021bii de suveran \u0219i judec\u0103tor. Acest lucru este specific democra\u021biei. Originalitatea democra\u021biei este participarea liber\u0103 a oamenilor la putere. Oamenii se bucur\u0103 de drepturi egale, sunt cet\u0103\u021beni egali. Oligarhia, dimpotriv\u0103, este puterea politic\u0103 acaparat\u0103 de o minoritate, iar monarhia este exersarea puterii de c\u0103tre o singur\u0103 persoan\u0103. Cele trei moduri de guvernare sunt justificabile. Un lucru este esen\u021bial \u00eens\u0103: asigurarea binelui comun \u0219i exersarea justi\u021biei. Atunci c\u00e2nd puterea politic\u0103 serve\u0219te interesului personal al guvernan\u021bilor, forma de guvernare este corupt\u0103, constitu\u021bia este alterat\u0103 \u0219i suport\u0103 devia\u021bii. Regalitatea, monarhia legal\u0103, degenereaz\u0103 repede \u00een tiranie; aristocra\u021bia, domnia virtu\u021bii \u0219i a meritului, degenereaz\u0103 \u00een oligarhie sau despotismul celor boga\u021bi; republica, participarea tuturor la guvernare, degenereaz\u0103 \u00eentr-un fel de tiranie a masei populare. \u00cen opinia lui Aristotel, nici democra\u021bia, nici oligarhia, dou\u0103 forme de guvern\u0103m\u00e2nt rivale, nu-\u0219i pot reclama justi\u021bia de partea lor.<\/p>\n

Aristotel constat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eentr-o societate, \u00een ce prive\u0219te practicarea virtu\u021bii, sunt \u0219i vor r\u0103m\u00e2ne mereu inegalit\u0103\u021bi; cei mai buni, cei mai capabili \u00een via\u021ba politic\u0103, adic\u0103 cei mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 contribuie la binele public sunt o minoritate \u0219i trebuie s\u0103 colaboreze cu mul\u021bimea. Dar, nu uit\u0103 s\u0103 aten\u021bioneze c\u0103 \u201ePrietenia <\/em>(a se \u00een\u021belege c\u00e2rd\u0103\u0219ia) \u00eentre oameni r\u0103i devine o comunitate \u00een rele.\u201d <\/em><\/p>\n

Referitor la democra\u021bie, Aristotel distinge dou\u0103 feluri: \u00een una, to\u021bi cet\u0103\u021benii particip\u0103 la guvernare, \u00eens\u0103 autoritatea apar\u021bine legii; \u00een cealalt\u0103, puterea este distribuit\u0103 \u00een mod egal, iar suveranitatea este l\u0103sat\u0103 mul\u021bimii, \u0219i nu unei legi: acest lucru se produce c\u00e2nd deciziile depind doar de vot, nu \u0219i de o lege.<\/p>\n

Aristotel consider\u0103 c\u0103 este imprudent s\u0103 se \u00eencredin\u021beze puterea unui singur om, deoarece omul nu este niciodat\u0103 total dezinteresat \u0219i este mereu ispitit de goana dup\u0103 avere \u0219i dup\u0103 propriul interes \u00een detrimentul interesului public. Atunci c\u00e2nd popula\u021bia crede c\u0103 totul se poate regla doar prin votul exprimat de mul\u021bime, \u00een afara oric\u0103rei legi, democra\u021bia se transform\u0103 subtil \u00een despotism popular: poporul devine un tiran multiplu. \u00centr-o asemenea democra\u021bie denaturat\u0103 nu exist\u0103 o justi\u021bie mai bun\u0103 dec\u00e2t \u00een oligarhie: \u00een oligarhie, bog\u0103ta\u0219ii sunt cei care de\u021bin puterea \u0219i o exerseaz\u0103 \u00een profitul lor, iar \u00een democra\u021bie, mul\u021bimea este cea care guverneaz\u0103, mul\u021bime dominat\u0103 de s\u0103racii care se opun tuturor deciziile determinate de dorin\u021ba necump\u0103tat\u0103 de \u00eembog\u0103\u021bire. Democra\u021bia \u0219i oligarhia sunt deci sisteme politice care, \u00een opinia lui Aristotel, sunt dominate de participarea masei popula\u021biei \u0219i nu r\u0103spund, precum monarhia sau aristocra\u021bia, unui ideal definit ra\u021bional de organizarea politic\u0103; fiecare dintre ele pare a fi un fel de devia\u021bie a guvernului legitim, sunt constitu\u021bii degenerative.<\/p>\n

Pentru a surmonta opozi\u021bia \u00eentre oligarhie \u0219i democra\u021bie, Aristotel imagineaz\u0103 o form\u0103 de guvernare c\u0103reia \u00eei d\u0103 numele politeia<\/em>, care ar putea fi tradus prin \u201erepublica\u201c.<\/em> Caracteristica principal\u0103 a acestei forme de guvernare este participarea tuturor cet\u0103\u021benilor la putere, iar antagonismul \u00eentre boga\u021bi \u0219i s\u0103raci este redus la minimum, intervalul dintre ei fiind umplut de o clas\u0103 social\u0103 de mijloc ata\u0219at\u0103 binelui comun \u0219i gata s\u0103 se dedice bun\u0103st\u0103rii na\u021biunii. Acesta este un sistem politic de mijloc ce tempereaz\u0103 institu\u021biile democratice prin exigen\u021ba unei politici moderate \u00een care se practic\u0103 virtutea. Dup\u0103 monarhie \u0219i aristocra\u021bie, republica este al treilea regim politic legitim. I s-a repro\u0219at c\u0103 nu vedea evolu\u021bia politic\u0103 a timpului s\u0103u care se orienta spre instaurarea marilor monarhii sau imperii. Pentru Aristotel asemenea guvernare politic\u0103 era incompatibil\u0103 cu binele comun, scopul vie\u021bii politice.<\/p>\n

Aristotel concluziona: \u201eUn sistem politic ce nu \u021bine cont de ascensiunea moral\u0103 a cet\u0103\u021benilor \u0219i de practicarea virtu\u021bilor de c\u0103tre guvernan\u021bi este destinat pieirii \u0219i scufund\u0103 Statul \u00een corup\u021bie \u0219i \u00eenstr\u0103inarea de Dumnezeu\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n<\/div>\n

\n
VN:F [1.9.22_1171]<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
se actualizeaz\u0103…<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
Rating: 0.0\/10<\/strong> (0 votes cast)<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n

\u201eUn sistem politic ce nu \u021bine cont de ascensiunea moral\u0103 a cet\u0103\u021benilor \u0219i de practicarea virtu\u021bilor de c\u0103tre guvernan\u021bi este destinat pieirii \u0219i scufund\u0103 Statul \u00een corup\u021bie \u0219i \u00eenstr\u0103inarea de Dumnezeu.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u2013 <\/em>Aristotel<\/p>\n

S-a spus despre filozofie c\u0103 este \u00eencercarea de a g\u0103si o form\u0103 de echilibru a omului cu lumea. De\u0219i bazele filozofiei au fost puse de Platon, a\u0219a cum am spus \u00een eseul anterior, Aristotel, \u0219i el unul din cei mai importan\u021bi filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia \u0219i a dezvoltat-o, put\u00e2ndu-se cu siguran\u021b\u0103 afirma c\u0103 Aristotel este \u00eentemeietorul \u0219tiin\u021bei politice ca \u0219tiin\u021b\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare. Spirit enciclopedic fiind, a \u00eentemeiat \u0219i sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formal\u0103, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de \u0219tiin\u021bele naturale, studiul naturii constituind o tradi\u021bie a familiei sale. Despre filozofie spunea c\u0103 toate celelalte \u0219tiin\u021be sunt mai necesare dec\u00e2t ea, dar nici una nu o \u00eentrece \u00een excelen\u021b\u0103.<\/p>\n

S-a n\u0103scut \u00een anul 384 \u00ee. Cr. \u00een ora\u0219ul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului cur\u021bii macedonene. R\u0103mas orfan, la optsprezece ani pleac\u0103 la Atena, unde se al\u0103tur\u0103 ilustrului grup al celor care lucrau \u0219i studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, av\u00e2nd o natur\u0103 spiritual\u0103 realist\u0103, diferit\u0103 de cea a profesorului s\u0103u. Acesta avea obiceiul s\u0103-l numeasc\u0103 \u201eM\u00e2nzul\u201d, \u0219tiindu-se c\u0103 m\u00e2njii \u00ee\u0219i lovesc mamele c\u00e2nd ele nu au destul lapte. R\u0103m\u00e2ne la Atena timp de 20 ani. \u00cen anul mor\u021bii lui Platon a p\u0103r\u0103sit Atena. Avea 37 ani, era un savant \u0219i un cercet\u0103tor consacrat. A fost profesorul acelui b\u0103iat din Macedonia care mai t\u00e2rziu a \u00eentemeiat un imperiu \u0219i a fost cunoscut \u00een istorie drept Alexandru cel Mare. A murit \u00een anul 322 \u00ee. Cr.<\/p>\n

Era un bun vorbitor, se exprima limpede \u00een discursurile sale, era persuasiv \u00een conversa\u021bie \u0219i avea un spirit caustic. A crezut c\u0103 to\u021bi oamenii au s\u0103dit\u0103 \u00een firea lor dorin\u021ba de a cunoa\u0219te, c\u0103 dob\u00e2ndirea \u00een\u021belepciunii oamenii o doresc instinctiv. Fericirea pentru el consta \u00eentr-o via\u021b\u0103 alc\u0103tuit\u0103 dintr-o activitate intelectual\u0103 \u0219i din contempla\u021bie. N-a fost \u00eens\u0103 un intelectual retras. Via\u021ba contemplativ\u0103 pe care o recomanda nu trebuia petrecut\u0103 \u00eentr-un fotoliu sau \u00eentr-un turn de filde\u0219. Dorin\u021ba cea mai nobil\u0103 a unui om este s\u0103 ajung\u0103 nemuritor sau s\u0103 imite zeii, pentru c\u0103 astfel devine mai des\u0103v\u00e2r\u0219it \u0219i mai \u00eemplinit ca om. Erorile lui, se presupune c\u0103 au fost f\u0103cute din neaten\u021bie sau din lips\u0103 a tehnologiei avansate (aparatur\u0103). El recuno\u0219tea c\u0103 \u00een cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 se pot \u00eenregistra progrese \u0219i se pot face revizuiri. Mihail Eminescu poetiza: \u201eCe-un secol ne zice ceilal\u021bi \u00eel dezic\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

Pentru a explica lumea \u00eenconjur\u0103toare, erudi\u021bii greci din Antichitate se bazau pe capacit\u0103\u021bile lor de observa\u021bie, de deduc\u021bie \u0219i pe ra\u021bionamentul logic \u0219i credeau c\u0103 \u00een acest mod pot ajunge la concluzii corecte. L\u0103s\u00e2ndu-se \u00eendruma\u021bi de aceast\u0103 metod\u0103, ei au ajuns la mai multe concluzii corecte, de pild\u0103 c\u0103 \u00een univers exist\u0103 o ordine fundamental\u0103. \u00cens\u0103 impedimentul lor l-a constituit faptul c\u0103 observa\u021biile lor se limitau la ceea ce puteau percepe cu ajutorul sim\u021burilor, limit\u0103 care i-a dus pe mul\u021bi filozofi geniali, inclusiv pe Aristotel, pe piste gre\u0219ite. De exemplu, ei credeau c\u0103 planetele \u0219i stelele se mi\u0219c\u0103 \u00een jurul p\u0103m\u00e2ntului \u0219i la acea vreme, acest crez era considerat un indiscutabil.<\/p>\n

\u00cen Europa \u201ecre\u0219tin\u0103\u201d a Evului Mediu, unele dintre \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Aristotel au ob\u021binut statutul de adev\u0103r recunoscut, acceptate fiind pe scar\u0103 larg\u0103 ca fiind corecte. Teologi romano-catolici, cel mai cunoscut fiind Toma d\u2019Aquino (sec. XIII), au inclus \u00een studiile lor teologice fragmente din lucr\u0103rile lui Aristotel.<\/p>\n

Pentru Aristotel, sufletul este principiul vie\u021bii \u0219i al mi\u0219c\u0103rii fiin\u021belor vii, \u00een cazul omului ad\u0103ug\u00e2ndu-se principiul inteligen\u021bei, diferit de Platon care separa complet \u0219i dramatic sufletul de trup. Meritul cel mai mare al lui Aristotel este de a fi dat g\u00e2ndirii \u0219tiin\u021bifice metoda silogistic\u0103 \u2013 procedeul dialectic de g\u00e2ndire care ne duce la adev\u0103r, prin el g\u0103sind adev\u0103rata natur\u0103 a lucrurilor. A introdus conceptele de materie, form\u0103, putere, act.<\/em> \u0218tiin\u021ba are de explicat cauzele acestor deveniri, iar metafizica \u2013 cauzele ei, \u00eencep\u00e2nd cu Dumnezeu \u201eprimul motor\u201d,<\/em> care mi\u0219c\u0103 totul \u0219i care g\u00e2nde\u0219te toat\u0103 devenirea lor.<\/p>\n

\u00cen cartea\u00a0 sa \u201eDespre suflet\u201d<\/em> define\u0219te sufletul drept un \u201eact\u201d<\/em> al corpului, cu regiuni deosebite: cea inferioar\u0103 \u2013 cea vegetativ\u0103 (comun\u0103 plantelor \u0219i animalelor), cea senzorial\u0103 rezervat\u0103 animalelor \u0219i cea ra\u021bional\u0103 rezervat\u0103 omului: \u201eCeea ce este propriu fiec\u0103rui lucru, este din fire cel mai bun \u0219i mai pl\u0103cut acestuia \u2013 pentru fiin\u021bele umane, de aceea, via\u021ba conform\u0103 cu ra\u021biunea este cea mai bun\u0103 \u0219i mai pl\u0103cut\u0103, de vreme ce ra\u021biunea mai mult dec\u00e2t orice altceva este omeneasc\u0103. Astfel de via\u021b\u0103, prin urmare, este totodat\u0103 \u0219i cea mai fericit\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n

Spiritul uman se na\u0219te ca o tabula rasa<\/em> \u00een care se imprim\u0103 experien\u021ba c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u2013 constituind intelectul pasiv, dar \u00een afara lui exist\u0103 \u0219i un intelect activ, nemuritor, ve\u0219nic, partea pe care o are omul comun\u0103 cu zeii.<\/p>\n

Ca \u0219i magistrul s\u0103u, Aristotel a scris mult.\u00a0 Opera lui Aristotel se compune din: Scrieri despre Logic\u0103, Scrieri despre \u0219tiin\u021b\u0103, Scrieri metafizice, Scrieri etice, Scrieri estetice, Scrieri politice.<\/em> Scrierile au fost descoperite pentru cultura european\u0103 \u00een timpul Evului mediu. La \u00eenceput cultura aristotelic\u0103 a fost preluat\u0103 de arabi, prin traducerile siriene, de unde a trecut \u00een Evul Mediu cre\u0219tin. A dominat toat\u0103 filozofia cre\u0219tin\u0103, scolastic\u0103, p\u00e2n\u0103 la venirea timpurilor moderne.<\/p>\n

Ceea ce a determinat dezvoltarea filozofiei aristotelice a fost mai ales concep\u021bia platonic\u0103 despre Idei. Aristotel considera aceast\u0103 viziune a lui Platon a fi singura realitate adev\u0103rat\u0103 \u0219i temeiul determinant al lumii apari\u021biilor, ca fiind o concep\u021bie pe nimic fundamentat\u0103 \u0219i care are ca urmare o dublare a realit\u0103\u021bii, f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 \u00eens\u0103 explica cum este posibil ca lumea ideilor s\u0103 produc\u0103 lumea real\u0103. Concep\u021bia platonic\u0103 despre idei nu poate l\u0103muri de unde \u00ee\u0219i are originea deosebirea caracteristic\u0103 prin care lumea apari\u021biilor se deosebe\u0219te de lumea ideilor, a\u0219adar ea nu poate l\u0103muri originea devenirii \u0219i a evolu\u021biei. Aristotel \u021binea la convingerea c\u0103 lumea ca totalitate este un organism uria\u0219 fundamentat pe un temei unitar spiritual, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise \u0219i concep\u021bia platonic\u0103 despre idei, dar cu o corectur\u0103 important\u0103 c\u0103 acestea nu mai sunt ni\u0219te entit\u0103\u021bi supra-senzoriale, ci ele sunt poten\u021be active \u00een lucruri; ideile sunt \u00een lucruri \u0219i f\u0103r\u0103 de acestea nu este posibil nici un lucru. Ideile, lucrurile \u0219i materia nu sunt trei grade deosebite ale realit\u0103\u021bii, ci factori corelativi ai aceleia\u0219i realit\u0103\u021bi, factori ce colaboreaz\u0103 pentru a produce ceea ce este esen\u021bial \u00een evolu\u021bia naturii \u0219i a vie\u021bii. Ideile sunt, desigur, acelea care fac s\u0103 apar\u0103 lucrurile din lume \u0219i care le dau acestora forma lor. C\u0103 lumea este un proces evolutiv presim\u021bise \u0219i Platon, dar nu a putut explica originea acestei deveniri, ceea ce a reu\u0219it Aristotel.<\/p>\n

Pentru el ideile nu duc o existen\u021b\u0103 lini\u0219tit\u0103 \u00een transcendent, cum credea Platon, ci ele sunt puteri active \u00een aceast\u0103 lume. Ca atare Aristotel \u00eenlocuie\u0219te no\u021biunea de \u201eidee\u201d cu aceea de \u201eform\u0103\u201d. Substratul tuturor schimb\u0103rilor din lume \u00eel constituie materia, f\u0103r\u0103 ea nu poate exista nimic, excep\u021bie f\u0103c\u00e2nd doar Divinitatea. \u00cen materie ac\u021bioneaz\u0103 factorul creator, principiul form\u0103rii ce structureaz\u0103 \u0219i formeaz\u0103 materia haotic\u0103. Fiecare obiect este de aceea un produs al materiei \u0219i al formei. \u0218i forma, ca o putere creatoare se afla \u00een materie, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eens\u0103 la r\u00e2ndul ei un produs al materiei, sau determinat\u0103 de materie. \u00cen substan\u021ba materiei ac\u021bioneaz\u0103 forma care este puterea imanent\u0103 ce mi\u0219c\u0103 \u0219i formeaz\u0103 fiecare lucru \u0219i-i d\u0103 acestuia o configura\u021bie conform\u0103 cu ideea lui. Din acest motiv forma este \u00een acela\u0219i timp \u0219i cauz\u0103 \u0219i scop al lucrurilor. No\u021biunea de form\u0103 este sinonim\u0103 cu aceea de scop.<\/p>\n

Filozoful rom\u00e2n Constantin Noica (1909-1987) \u00eentr-un eseu al s\u0103u din cartea \u201eEseuri de Duminic\u0103\u201d, explic\u0103 succint celebra teorie filozofic\u0103 a lui Aristotel: \u201eForm\u0103 \u0219i materie, acestea sunt no\u021biunile cu care ne juc\u0103m f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim. A informa \u00eenseamn\u0103 \u00een latine\u0219te a da form\u0103 unui con\u021binut. Exist\u0103 o materie care poate lua mai multe forme, aproape orice form\u0103; exist\u0103 o materie nedeterminat\u0103. Forma, \u00een schimb, e ceva determinat, iar ea vine s\u0103 determine materia, s\u0103-i dea un con\u021binut, s-o scoat\u0103 din anonimat. Dai form\u0103, informezi o materie oarecare, \u0219i ai f\u0103cut s\u0103 existe ceva.\u201d<\/em><\/p>\n

Dar, pentru ca procesul de devenire s\u0103 aib\u0103 loc, mai este necesar \u0219i un al treilea factor, pe care Aristotel \u00eel nume\u0219te \u201ecauza extern\u0103\u201d<\/em> pe care o nume\u0219te \u201emi\u0219c\u0103torul\u201d,<\/em> fiindc\u0103 forma (ideea) este cauza intern\u0103 de care depinde ce va deveni materia. \u00cen acest raport metafizic conceput de Aristotel se afl\u0103 ceea ce modernii numesc legitatea devenirii, explicat\u0103 \u00een acest mod: Forma sau formele sunt principiile active \u00een lucruri, ele constituie esen\u021ba lucrurilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eens\u0103 lucrurile \u00eensele. Pentru a se forma un lucru este necesar\u0103 \u0219i materia. F\u0103r\u0103 de materie, ca \u0219i f\u0103r\u0103 form\u0103, nu este posibil\u0103 nici devenirea \u0219i nici lucrurile. Forma este principiul activ, mi\u0219c\u0103tor, dinamic \u00een lucruri. Materia este principiul mort, nemi\u0219cat; ceea ce trebuie mi\u0219cat \u0219i format. De aceea este necesar\u0103 prezen\u021ba at\u00e2t a formei, c\u00e2t \u0219i a materiei pentru a se forma un lucru, c\u0103ci forma nu poate ap\u0103rea dec\u00e2t prin materie, iar materia prin form\u0103, ceea ce este \u00een sine scop \u0219i realizarea scopului. Materia n-are o realitate \u00een sine: ea poate deveni orice, care singur\u0103 nu este nimic dec\u00e2t spa\u021biul neformat ca la Platon. Materia este substan\u021ba nemi\u0219cat\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de form\u0103. Ca s\u0103 existe, materia are nevoie de form\u0103, de activitate. Exemplul foarte bun dat este bronzul \u0219i marmura care constituie materia, statuia arat\u0103 forma; p\u0103m\u00e2ntul, lemnul \u0219i pietrele sunt materia, iar casa este forma acestora. La om corpul este materia, sufletul \u0219i via\u021ba forma acesteia. Materia, deci, nu poate exista f\u0103r\u0103 form\u0103. \u2026At\u00e2ta timp c\u00e2t procesul de devenire, nu este pus \u00een mi\u0219care de cauza extern\u0103, lucrul nu exist\u0103 \u00een realitate. Dar fiindc\u0103 acesta are \u00een sine, ca predispozi\u021bie, n\u0103zuin\u021ba \u2013 impulsul intern s\u0103 aspire la form\u0103 a\u0219tept\u00e2nd numai s\u0103 fie tradus \u00een procesul de realizare \u2013, se poate spune c\u0103 lucrul exist\u0103 deja poten\u021bial sau ca posibilitate. Deosebirea aceasta \u00eentre conceptul de \u201eposibilitate\u201d<\/em> \u0219i \u201erealitate\u201d<\/em> este hot\u0103r\u00e2toare pentru \u00een\u021belegerea filozofiei aristotelice. Conceptul \u201eposibilitate\u201d<\/em> este la Aristotel identic cu acela de materie, iar conceptul \u201eenergie\u201d<\/em> sau \u201erealitate\u201d<\/em> este identic cu acela de form\u0103. Forma este cea care trece materia de la poten\u021bialitate la realitate. Realitatea nu posed\u0103 dec\u00e2t materia format\u0103, adic\u0103 lucrurile. Ele sunt existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i sau substan\u021ba. Forma pune st\u0103p\u00e2nire pe materie, pe care o mi\u0219c\u0103 \u0219i o formeaz\u0103. At\u00e2t forma c\u00e2t \u0219i materia sunt absolut necesare pentru formarea lucrurilor. \u00cen timp ce materia este ceva pur pasiv, forma este dimpotriv\u0103 partea activ\u0103: ea este \u201eentelechie\u201d<\/em> (no\u021biune introdus\u0103 de Aristotel) care, prin configura\u021bie, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te realizarea. C\u00e2nd se ajunge la o form\u0103, s-a realizat \u00een acela\u0219i timp \u0219i un scop. Se schimb\u0103 forma exterioar\u0103, se schimb\u0103 \u0219i scopul, sau, mai corect, forma se schimb\u0103 c\u00e2nd se schimb\u0103 \u0219i scopul, \u00een natur\u0103 exist\u00e2nd tendin\u021ba \u00eenspre scopuri din ce \u00een ce mai superioare (\u00eenalte). S\u0103 ne g\u00e2ndim la tehnologiile zilelor noastre care produc forme din ce \u00een ce mai diferite, cu scopul de a ne u\u0219ura via\u021ba. \u00cen felul acesta lucrurile se schimb\u0103 mereu, ele g\u0103sindu-se \u00eentr-o evolu\u021bie. Curios este faptul c\u0103, \u00een decursul acestei evolu\u021bii, fiecare lucru ia o pozi\u021bie dubl\u0103: \u00een raport cu materia din care el este format, lucrul este form\u0103, dar pentru scopurile mai \u00eenalte lucrul constituie iar\u0103\u0219i numai materie. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 la Aristotel c\u0103 \u00een natur\u0103 nu exist\u0103 o materie f\u0103r\u0103 form\u0103, ci orice materie are o form\u0103, bun\u0103oar\u0103 blocul de marmur\u0103 avea el \u00eensu\u0219i o form\u0103 mai \u00eenainte de a fi transformat \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103. Deci, la Aristotel, materia \u0219i forma sunt ni\u0219te termeni relativi: ceea ce este form\u0103 pentru o materie, poate deveni din nou materie pentru o alt\u0103 form\u0103 superioar\u0103. Ne este dat exemplul \u2013 pietrele \u0219i lemnul care au un scop al lor \u2013 \u201ecasa\u201d; casele \u2013 materie pentru strad\u0103; str\u0103zile \u2013, materie pentru ora\u0219 etc. Pe fiecare scop se fundamenteaz\u0103 alte scopuri mai \u00eenalte, pe acestea altele \u0219i mai \u00eenalte \u0219i a\u0219a mai departe p\u00e2n\u0103 la un scop ultim, cu care toate celelalte se unesc pentru a sluji lumii ca totalitate. Astfel g\u00e2ndea Aristotel lumea ca fiind o ierarhie uria\u0219\u0103 de scopuri. Care este \u00eens\u0103, dup\u0103 Aristotel, scopul ultim al acestei evolu\u021bii? R\u0103spunsul: \u00centruc\u00e2t lucrurile ajung la forme \u0219i scopuri superioare, raportul acesta se schimb\u0103 \u00een favoarea formei. Pe m\u0103sur\u0103 ce evolu\u021bia aceasta progreseaz\u0103, materia dispare din ce \u00een ce mai mult. Dac\u0103 un sculptor d\u0103ltuie\u0219te dintr-o bucat\u0103 de marmur\u0103 o statuie, materia dispare \u00een m\u0103sura \u00een care forma sau ideea se reliefeaz\u0103 mai mult, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd noi nu mai privim marmura, ci numai forma pur\u0103. Acela\u0219i lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een orice evolu\u021bie, a\u0219adar o dep\u0103\u0219ire a materiei, ce are ca urmare ca scopul ultim al lumii \u2013 eliberarea absolut\u0103 a acesteia de materie, deci o spiritualizare des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a \u00eentregii existen\u021be. Aceasta este, dup\u0103 Aristotel, forma cea mai \u00eenalt\u0103 posibil\u0103 a lumii, scopul ei ultim \u0219i cel mai \u00eenalt.<\/p>\n

Aristotel arat\u0103 c\u0103 trecerea de la posibilitate la realitate este dependent\u0103 \u00een chip necesar de mi\u0219care, care nu este schimbarea exterioar\u0103 a lucrului, adic\u0103 a locului, ci procesul de trecere de la materie la form\u0103. Mi\u0219carea este, \u00een acest sens, realitatea nedes\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, o realitate ce se afl\u0103 \u00eenc\u0103 pe drumul ce duce la des\u0103v\u00e2r\u0219ire. Mi\u0219carea este energie. \u0218i tot ceea ce este \u00een mi\u0219care trebuie s\u0103 aib\u0103 o cauz\u0103 a sa. Deoarece timpul \u0219i spa\u021biul sunt f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it, ajungem la ideea c\u0103 exist\u0103 un \u201ePrim mi\u0219c\u0103tor\u201d,<\/em> care este nemi\u0219cat, imobil \u0219i etern; el este o Fiin\u021b\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, nematerial\u0103, a\u0219adar ra\u021bional\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 o Fiin\u021b\u0103 divin\u0103, sau, cum mai zice Aristotel, un spirit divin. Acesta este act pur \u201eactus purus\u201d. Aristotel \u00eei atribuie acestei Fiin\u021be toate atributele pe care Platon i le d\u0103dea Ideii de bine. Ea este etern\u0103, neschimbabil\u0103, \u00een sine \u0219i pentru sine, desp\u0103r\u021bit\u0103 de toate celelalte fiin\u021be \u0219i totu\u0219i cauza suprem\u0103 a acestora. Esen\u021ba Divinit\u0103\u021bii este, pentru Aristotel, spiritul pur \u0219i, ca atare, g\u00e2ndirea pur\u0103, sau, cum se\u00a0 exprima el \u00eensu\u0219i, \u201eg\u00e2ndirea g\u00e2ndirii\u201d,<\/em> ceea ce \u00eenseamn\u0103 o g\u00e2ndire \u00een care deosebirea \u00eentre subiect \u0219i obiect este suspendat\u0103. Spiritul pur n-are nevoie de om \u0219i nici de lucruri, iar lumea este chinuit\u0103 de nostalgia Lui. Autocontempla\u021bia reprezint\u0103 ve\u0219nica Sa fericire. El este de aceea \u00eenaintea lumii.<\/p>\n

Aristotel nu nume\u0219te Divinitatea cu epitetul de \u201eCreatorul\u201d,<\/em> ci numai cu acela de \u201eMi\u0219c\u0103tor al lumii\u201d.<\/em> Divinitatea este ordonatoarea lumii; o ordine ce nu se sus\u021bine prin sine \u0219i \u00een sine, ci numai prin ceea ce este divin. Cu aceast\u0103 idee, Aristotel s-a ridicat deasupra opozi\u021biei dintre teism \u0219i panteism. Caracteristica teist\u0103 a ideii de mai sus este c\u0103 Dumnezeu, ca activitate pur\u0103, se deosebe\u0219te cu totul de lume, prin aceea c\u0103 El este \u00eenaintea \u0219i \u00een afara acesteia.<\/p>\n

Ca o parantez\u0103, relatez afirma\u021bia fizicianului, scriitorului englez Paul Charles William Davies AM (n. 1946) profesor la Universitatea de Stat din Arizona, \u00een cadrul unei conferin\u021be de pres\u0103<\/strong>: \u201eProblema care apare \u00een momentul \u00een care spui c\u0103 Dumnezeu este Creatorul<\/strong>, este aceea c\u0103 Dumnezeu <\/strong>nu poate fi explicat. \u00cen felul acesta, facem trimitere c\u0103tre un Creator <\/strong>inexplicabil \u0219i asta nu demonstreaz\u0103 nimic. Dar s\u0103 spui c\u0103 legile fizicii <\/strong>au permis apari\u021bia vie\u021bii inteligente <\/strong>a\u0219a cum o cunoa\u0219tem ast\u0103zi, ei bine, nici asta nu este o explica\u021bie\u201d.<\/em><\/p>\n

Conform unui aforism antic, Aristotel era \u201eun scrib al Naturii care \u0219i-a \u00eenmuiat peni\u021ba \u00een G\u00e2ndire\u201d<\/em>. Spunea el: \u201eA g\u00e2ndi \u0219i a utiliza intelectul este func\u021bia cea mai divin\u0103\u201d,<\/em> astfel \u00eenc\u00e2t corpurile cere\u0219ti, fiind divine, trebuie s\u0103 fie vii \u0219i inteligente. Aristotel sus\u021bine existen\u021ba unei surse neschimb\u0103toare de schimbare \u2013 \u201emi\u0219c\u0103torul nemi\u0219cat\u201d.<\/em> Mi\u0219c\u0103torul exterior \u201eimprim\u0103 o mi\u0219care \u00een acela\u0219i fel \u00een care obiectul iubirii pune \u00een mi\u0219care pe cel care iube\u0219te acest obiect \u0219i \u00eempreun\u0103 cu ceea ce e mi\u0219cat, \u00een acest fel le mi\u0219c\u0103 \u0219i pe celelalte\u201d.<\/em> C\u0103ci totul este r\u00e2nduit \u00een vederea unui scop.<\/p>\n

La \u00eentrebarea cum dou\u0103 lucruri at\u00e2t de diferite precum sufletul \u0219i corpul pot s\u0103 coexiste \u0219i s\u0103 conlucreze, p\u0103rerea lui Platon era c\u0103 sufletele pre-exist\u0103 na\u0219terii \u0219i supravie\u021buiesc dincolo de moartea trupurilor pe care le-au \u00eensufle\u021bit, iar Aristotel nu credea \u00een aceast\u0103 posibilitate, \u00eentreb\u00e2nd: \u201eCum pot s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 aptitudinile, temperamentul sau caracterul meu dup\u0103 mine?\u201d<\/em> Aristotel \u00eentreba de unde vine sufletul \u0219i cum \u00eencep s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 fiin\u021bele vii. O opinie acceptat\u0103 de am\u00e2ndoi a fost aceea c\u0103 via\u021ba \u00eencepe c\u00e2nd sufletul intr\u0103 \u00een corp. R\u0103m\u00e2ne doar g\u00e2ndirea care poate intra din afar\u0103, \u0219i care doar ea singur\u0103 este divin\u0103, ceea ce \u00eensemna c\u0103, g\u00e2ndirea poate exista separat de corp. Pentru a putea s\u0103 existe, g\u00e2ndirea necesit\u0103 alte activit\u0103\u021bi corporale, chiar dac\u0103 ea nu este \u00een sine o activitate corporal\u0103.<\/p>\n

Un exemplu de diferen\u021biere a g\u00e2ndirii dintre Platon \u0219i Aristotel: Aristotel a sus\u021binut c\u0103 pentru a exista albiciune este necesar ca anumite substan\u021be s\u0103 fie albe. Platon, din contr\u0103, afirma c\u0103 pentru ca o substan\u021b\u0103 s\u0103 fie alb\u0103, trebuie ca ea s\u0103 participe la albiciune. \u00cen opinia lui Aristotel, lucrurile albe sunt anterioare albiciunii, deoarece existen\u021ba albiciunii este pur \u0219i simplu un fapt al existen\u021bei lucrurilor albe. \u00cen concep\u021bia lui Platon, albiciunea este anterioar\u0103 lucrurilor albe, deoarece existen\u021ba lucrurilor albe este pur \u0219i simplu un fapt al particip\u0103rii lor la albiciune. Aristotel: substan\u021b\u0103 \u2013 efect; Platon: efect \u2013 substan\u021b\u0103.<\/p>\n

Aristotel considera omul a fi un animal politic. Prin natur\u0103 \u2013 un \u201eanimal social\u201c, adic\u0103 omul nu este suficient lui \u00eensu\u0219i, are nevoie de cel care-i seam\u0103n\u0103 lui pentru a tr\u0103i \u0219i pentru a perpetua.\u00a0 Societatea este natural\u0103 pentru om ca \u0219i pentru animale, ideal\u0103 fiind cea fondat\u0103 pe proprietate \u0219i familie, indispensabile supravie\u021buirii omului..<\/p>\n

Ca \u015fi Platon, Aristotel consider\u0103 politica legat\u0103 de etic\u0103. Dac\u0103 obiectul eticii este acela de a asigura binele suprem, scopul tuturor activit\u0103\u021bilor, scopul politicii este cel de a lucra pentru binele comun. Statul are ca scop, conform lui Aristotel, perfec\u021bionarea omului. Este cadrul unde se poate realiza idealul unei vie\u021bi umane perfecte, este mijlocul \u00een care omul poate atinge fericirea prin exersarea virtu\u021bii \u00een respectul justi\u021biei. Statul este astfel modul de a tr\u0103i un ideal de via\u021b\u0103. Nefiind o asocia\u021bie financiar\u0103, ci una politic\u0103, scopul statului nu este \u00eembog\u0103\u021birea, ci promovarea unei vie\u021bi morale, perfec\u021biunea \u0219i fericirea omului prin exersarea virtu\u021bii \u0219i activit\u0103\u021bilor rezonabile. Democra\u021bia poate fi justificat\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care to\u021bi cet\u0103\u021benii sunt egali \u00een virtute.<\/p>\n

Omul nu-\u0219i poate realiza fericirea perfect\u0103 dec\u00e2t \u00een societate; \u00een afara ei, refuz\u00e2nd legea \u0219i, revoltat \u00eempotriva justi\u021biei, omul devine un animal s\u0103lbatic, un monstru de temut. Un om incapabil s\u0103 se integreze \u00eentr-o societate uman\u0103, rebel vie\u021bii comune, este incapabil s\u0103-\u0219i realizeze perfec\u021biunea vie\u021bii.<\/p>\n

Conform opiniei lui Aristotel politica este activitatea care \u00eei leag\u0103 pe oameni, \u00eei organizeaz\u0103 \u0219i \u00eei conduce. Politicii i-a rezervat opt c\u0103r\u021bi grupate tematic. A analizat \u0219i clasificat constitu\u021biile pe care le cuno\u0219tea la acea vreme, ajung\u00e2nd s\u0103 le \u00eempart\u0103 \u00een 3 categorii dup\u0103 num\u0103rul celor care guverneaz\u0103: regalitatea sau monarhia <\/em>(c\u00e2nd guverneaz\u0103 o singur\u0103 persoan\u0103), aristocra\u021bia <\/em>(c\u00e2nd guverneaz\u0103 un num\u0103r de cet\u0103\u021beni ale\u0219i)\u00a0 \u0219i regimul constitu\u021bional civil <\/em>(c\u00e2nd to\u021bi cet\u0103\u021benii au acces la decizie). Apoi, \u00een func\u021bie<\/p>\n

de scopul guvern\u0103rii, sunt \u00eemp\u0103r\u021bite \u00een constitu\u021bii bune (regalitatea, aristocra\u021bia, regimul civil) \u0219i rele (tirania, oligarhia, democra\u021bia \u00een forma ei negativ\u0103).<\/p>\n

Organizarea politic\u0103 optim\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eentemeieze pe o rela\u021bie special\u0103 \u00eentre indivizi, nu pe vreun interes particular, ci pe interesul tuturor pentru o via\u021b\u0103 bun\u0103, rela\u021bie numit\u0103 prietenie politic\u0103. Aceasta se bazeaz\u0103, printre altele, pe evitarea exceselor, Aristotel pled\u00e2nd pentru calea de mijloc. Dintre monarhie, aristocra\u021bie \u0219i democra\u021bie prefera democra\u021bia: \u201ePrincipiul fundamental al constitu\u021biilor democratice este libertatea: dreptul fiec\u0103ruia de a tr\u0103i dup\u0103 cum \u00eei place, de a conduce \u0219i a fi condus, \u00een mod succesiv\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

Aristotel pleda pe larg \u00eempotriva comunismului. \u201eE mai bine ca proprietatea s\u0103 fie privat\u0103, dar oamenii trebuie s\u0103 o pun\u0103 \u00een comun la folosin\u021b\u0103.<\/em>\u201d El atribuie Statului o func\u021bie pozitiv\u0103, presupun\u00e2nd c\u0103 \u021belul s\u0103u este promovarea bun\u0103st\u0103rii.<\/p>\n

Constitu\u021bia, spunea Aristotel, este ordinea stabilit\u0103 \u00een Stat, felul \u00een care sunt distribuite cet\u0103\u021benilor magistraturile, reparti\u021bia exers\u0103rii autorit\u0103\u021bii. Ceea ce define\u0219te cet\u0103\u021beanul, ceea ce-l distinge de celelalte elemente ale Statului este participarea lui la exersarea autorit\u0103\u021bii, la delibera\u021bii \u0219i la deciziile publice, \u00eendepline\u0219te func\u021bii de suveran \u0219i judec\u0103tor. Acest lucru este specific democra\u021biei. Originalitatea democra\u021biei este participarea liber\u0103 a oamenilor la putere. Oamenii se bucur\u0103 de drepturi egale, sunt cet\u0103\u021beni egali. Oligarhia, dimpotriv\u0103, este puterea politic\u0103 acaparat\u0103 de o minoritate, iar monarhia este exersarea puterii de c\u0103tre o singur\u0103 persoan\u0103. Cele trei moduri de guvernare sunt justificabile. Un lucru este esen\u021bial \u00eens\u0103: asigurarea binelui comun \u0219i exersarea justi\u021biei. Atunci c\u00e2nd puterea politic\u0103 serve\u0219te interesului personal al guvernan\u021bilor, forma de guvernare este corupt\u0103, constitu\u021bia este alterat\u0103 \u0219i suport\u0103 devia\u021bii. Regalitatea, monarhia legal\u0103, degenereaz\u0103 repede \u00een tiranie; aristocra\u021bia, domnia virtu\u021bii \u0219i a meritului, degenereaz\u0103 \u00een oligarhie sau despotismul celor boga\u021bi; republica, participarea tuturor la guvernare, degenereaz\u0103 \u00eentr-un fel de tiranie a masei populare. \u00cen opinia lui Aristotel, nici democra\u021bia, nici oligarhia, dou\u0103 forme de guvern\u0103m\u00e2nt rivale, nu-\u0219i pot reclama justi\u021bia de partea lor.<\/p>\n

Aristotel constat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eentr-o societate, \u00een ce prive\u0219te practicarea virtu\u021bii, sunt \u0219i vor r\u0103m\u00e2ne mereu inegalit\u0103\u021bi; cei mai buni, cei mai capabili \u00een via\u021ba politic\u0103, adic\u0103 cei mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 contribuie la binele public sunt o minoritate \u0219i trebuie s\u0103 colaboreze cu mul\u021bimea. Dar, nu uit\u0103 s\u0103 aten\u021bioneze c\u0103 \u201ePrietenia <\/em>(a se \u00een\u021belege c\u00e2rd\u0103\u0219ia) \u00eentre oameni r\u0103i devine o comunitate \u00een rele.\u201d <\/em><\/p>\n

Referitor la democra\u021bie, Aristotel distinge dou\u0103 feluri: \u00een una, to\u021bi cet\u0103\u021benii particip\u0103 la guvernare, \u00eens\u0103 autoritatea apar\u021bine legii; \u00een cealalt\u0103, puterea este distribuit\u0103 \u00een mod egal, iar suveranitatea este l\u0103sat\u0103 mul\u021bimii, \u0219i nu unei legi: acest lucru se produce c\u00e2nd deciziile depind doar de vot, nu \u0219i de o lege.<\/p>\n

Aristotel consider\u0103 c\u0103 este imprudent s\u0103 se \u00eencredin\u021beze puterea unui singur om, deoarece omul nu este niciodat\u0103 total dezinteresat \u0219i este mereu ispitit de goana dup\u0103 avere \u0219i dup\u0103 propriul interes \u00een detrimentul interesului public. Atunci c\u00e2nd popula\u021bia crede c\u0103 totul se poate regla doar prin votul exprimat de mul\u021bime, \u00een afara oric\u0103rei legi, democra\u021bia se transform\u0103 subtil \u00een despotism popular: poporul devine un tiran multiplu. \u00centr-o asemenea democra\u021bie denaturat\u0103 nu exist\u0103 o justi\u021bie mai bun\u0103 dec\u00e2t \u00een oligarhie: \u00een oligarhie, bog\u0103ta\u0219ii sunt cei care de\u021bin puterea \u0219i o exerseaz\u0103 \u00een profitul lor, iar \u00een democra\u021bie, mul\u021bimea este cea care guverneaz\u0103, mul\u021bime dominat\u0103 de s\u0103racii care se opun tuturor deciziile determinate de dorin\u021ba necump\u0103tat\u0103 de \u00eembog\u0103\u021bire. Democra\u021bia \u0219i oligarhia sunt deci sisteme politice care, \u00een opinia lui Aristotel, sunt dominate de participarea masei popula\u021biei \u0219i nu r\u0103spund, precum monarhia sau aristocra\u021bia, unui ideal definit ra\u021bional de organizarea politic\u0103; fiecare dintre ele pare a fi un fel de devia\u021bie a guvernului legitim, sunt constitu\u021bii degenerative.<\/p>\n

Pentru a surmonta opozi\u021bia \u00eentre oligarhie \u0219i democra\u021bie, Aristotel imagineaz\u0103 o form\u0103 de guvernare c\u0103reia \u00eei d\u0103 numele politeia<\/em>, care ar putea fi tradus prin \u201erepublica\u201c.<\/em> Caracteristica principal\u0103 a acestei forme de guvernare este participarea tuturor cet\u0103\u021benilor la putere, iar antagonismul \u00eentre boga\u021bi \u0219i s\u0103raci este redus la minimum, intervalul dintre ei fiind umplut de o clas\u0103 social\u0103 de mijloc ata\u0219at\u0103 binelui comun \u0219i gata s\u0103 se dedice bun\u0103st\u0103rii na\u021biunii. Acesta este un sistem politic de mijloc ce tempereaz\u0103 institu\u021biile democratice prin exigen\u021ba unei politici moderate \u00een care se practic\u0103 virtutea. Dup\u0103 monarhie \u0219i aristocra\u021bie, republica este al treilea regim politic legitim. I s-a repro\u0219at c\u0103 nu vedea evolu\u021bia politic\u0103 a timpului s\u0103u care se orienta spre instaurarea marilor monarhii sau imperii. Pentru Aristotel asemenea guvernare politic\u0103 era incompatibil\u0103 cu binele comun, scopul vie\u021bii politice.<\/p>\n

Aristotel concluziona: \u201eUn sistem politic ce nu \u021bine cont de ascensiunea moral\u0103 a cet\u0103\u021benilor \u0219i de practicarea virtu\u021bilor de c\u0103tre guvernan\u021bi este destinat pieirii \u0219i scufund\u0103 Statul \u00een corup\u021bie \u0219i \u00eenstr\u0103inarea de Dumnezeu\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n<\/div>\n

Source URL: https:\/\/www.svnews.ro\/filozofia-stiinta-religia-si-politica\/180137\/<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eUn sistem politic ce nu \u021bine cont de ascensiunea moral\u0103 a cet\u0103\u021benilor \u0219i de practicarea virtu\u021bilor de c\u0103tre guvernan\u021bi este destinat pieirii \u0219i scufund\u0103 Statul \u00een corup\u021bie \u0219i \u00eenstr\u0103inarea de Dumnezeu.\u201d \u00a0\u2013 Aristotel S-a spus despre filozofie c\u0103 este \u00eencercarea de a g\u0103si o form\u0103 de echilibru a omului cu lumea. De\u0219i bazele filozofiei au […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1523414,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[175],"class_list":["post-1523408","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-romania","tag-svnews-ro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1523408","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1523408"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1523408\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1523414"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1523408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1523408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1523408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}