{"id":1507669,"date":"2019-11-15T08:45:25","date_gmt":"2019-11-15T05:45:25","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1507669"},"modified":"2019-11-15T08:45:25","modified_gmt":"2019-11-15T05:45:25","slug":"filozofia-religia-stiinta-si-politica-9-thoma-de-aquino","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1507669","title":{"rendered":"Filozofia, religia, \u0219tiin\u021ba \u0219i politica (9) \u2013 Thoma de Aquino"},"content":{"rendered":"
<\/p>\n
\n

\u201eSufletul se face cunoscut prin faptele sale\u201d<\/em> \u2013Toma de Aquino<\/p>\n

THOMA de AQUINO a fost un teolog \u0219i filosof care a realizat o vast\u0103 sintez\u0103 \u00eentre aristotelism \u0219i cre\u0219tinism. Este, poate, cea mai mare figur\u0103 a filozofiei scolastice \u00een perioada ei de \u00eenflorire a secolului 13, scolastica fiind perioada filozofiei cre\u0219tine care nu se mai mul\u021bume\u0219te cu apologia dogmei \u2013 a\u0219a cum o f\u0103cea filozofia p\u0103rin\u021bilor bisericii \u2013 ci vrea s\u0103 fondeze sistematic, ra\u021bional, doctrina bisericii. Specula\u021bia filozofic\u0103, cap\u0103t\u0103, fa\u021b\u0103 de dogma teologic\u0103, o independen\u021b\u0103 mai mare, un con\u021binut propriu. Scolastica este un ordin cavaleresc al spiritului care trebuie s\u0103 cucereasc\u0103 \u021bara sf\u00e2nt\u0103 a misterelor dumnezeie\u0219ti av\u00e2nd, ca scut, credin\u021ba, \u0219i ca sabie, ra\u021biunea speculativ\u0103. Numele de scolastic\u0103 vine de la \u0219colarii \u0219colilor m\u0103n\u0103stire\u0219ti \u00een care se predau pe l\u00e2ng\u0103 \u201eartele liberale\u201d, \u0219tiin\u021bele, dar \u00een special filozofia \u0219i teologia. \u00cen ce prive\u0219te teologia, universit\u0103\u021bile din Paris, K\u00f6ln, Oxford au jucat \u00een secolul 13, un rol \u00eensemnat. Scolastica este caracterizat\u0103 prin influen\u021ba predominant\u0103 a aristotelismului, asupra filozofiei cre\u0219tine. Aristotel fusese mai \u00eenainte condamnat de biseric\u0103, iar \u00een sec 13 doctrina lui este aceea cu ajutorul c\u0103reia se formuleaz\u0103 dogma bisericii. Aristotel era de acum bine cunoscut, \u00een special prin intermediul filozofiei arabe, prin comentariile savante ale lui Avicenna \u0219i Averroes. Nimeni nu a f\u0103cut mai mult pentru fixarea doctrinei bisericii prin aristotelism dec\u00e2t Albert cel Mare \u0219i elevul s\u0103u Toma.<\/p>\n

Data na\u0219terii lui Toma de Aquino (ital. San Tommaso d\u2019Aquino<\/em>) nu este cunoscut\u0103 cu exactitate, se presupune c\u0103 este 25 ian. 1225, dar se \u0219tie c\u0103 s-a n\u0103scut \u00eentr-un castel aproape de Napoli, fiind al \u0219aptelea fiu al contelui Landulf din marea cas\u0103 feudal\u0103 Aquino. La v\u00e2rsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tat\u0103l s\u0103u la m\u0103n\u0103stirea benedictin\u0103 de la Monte Cassino. Dup\u0103 nou\u0103 ani de studii elementare \u0219i-a \u00eentrerupt educa\u021bia atunci c\u00e2nd m\u0103n\u0103stirea a fost ocupat\u0103 de trupe \u00een cursul unui conflict dintre pap\u0103 \u0219i \u00eemp\u0103ratul roman\u0103-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli, unde a studiat cele \u0219apte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii \u0219i astronomiei. \u0218i-a \u00eenceput educa\u021bia \u00een filozofie odat\u0103 cu studiul \u201eartelor\u201d logicii \u0219i astronomiei, timp \u00een care cite\u0219te tratatele logice ale lui Aristotel \u0219i comentariile \u00eenv\u0103\u021ba\u021bilor ulteriori \u0219i este familiarizat cu lucr\u0103rile \u0219tiin\u021bifice \u0219i cosmologice ale lui Aristotel, de c\u0103tre un profesor numit Peter din Irlanda. \u00cen 1244 Toma devine c\u0103lug\u0103r dominican, spre marea sup\u0103rare a familiei, care a\u0219tepta cu ner\u0103bdare ca el s\u0103 ajung\u0103 monah \u0219i abate benedictin. Tat\u0103l lui Toma murise, \u00eens\u0103 restul familiei \u00ee\u0219i manifestase sup\u0103rarea, fapt care i-a determinat pe dominicani s\u0103 decid\u0103 trimiterea lui la Paris, pentru mai mult\u0103 siguran\u021b\u0103. Pe drum a fost r\u0103pit de fra\u021bii s\u0103i mai mari \u0219i \u00eenchis mai mult de un an \u00eentr-un castel. C\u00e2t\u0103 vreme a fost \u00eenchis, Toma a scris dou\u0103 mici tratate de logic\u0103 formal\u0103: un manual de gre\u0219eli care pot ap\u0103rea \u00een exemplele de ra\u021bionamente standard \u0219i un fragment asupra propozi\u021biilor modale.<\/p>\n

La c\u00e2tva timp dup\u0103 ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la \u0219coala dominican\u0103 de laK\u04e7ln, unde a studiat din 1248 p\u00e2n\u0103 \u00een 1252 cu Albertus Magnus. Sub influen\u021ba lui, Toma a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale c\u0103rui lucr\u0103ri complete deveniser\u0103 abia cu pu\u021bin timp \u00eenainte disponibile \u00een traducere latin\u0103.<\/p>\n

A fost un elev t\u0103cut \u0219i meditativ, avea o constitu\u021bie masiv\u0103, era lent \u00een mi\u0219c\u0103ri \u0219i imperturbabil de calm; colegii \u00eel tachinau spun\u00e2ndu-i \u201eBou Taciturn\u201d \u00eens\u0103 erau plini de admira\u021bie pentru noti\u021bele lui. \u201eAcest bou taciturn va umple \u00eentreaga lume cu mugetul s\u0103u\u201d,<\/em>spusese Albertus.<\/p>\n

\u00cen 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, \u00eens\u0103 prea t\u00e2n\u0103r conform standardele vremii pentru a \u00eencepe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excep\u021bionala capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a ob\u021bine bacalaureatul canonic \u0219i spre a \u00eencepe s\u0103 \u021bin\u0103 cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licen\u021biat canonic.<\/p>\n

\u00cen 1256 a c\u0103p\u0103tat titlul de Magistru \u0219i a preluat catedra de teologie, iar \u00een 1259 a plecat pentru \u0219ase ani \u00een Italia. Cea mai important\u0103 realizare a primei p\u0103r\u021bi din acest sejur italian a fost ducerea la bun sf\u00e2r\u0219it a unei lucr\u0103ri \u00eencepute la Paris: \u201eSumma contra Gentiles\u201d<\/em>. Toma a fost luat \u00een slujba papei, ca scriitor de rug\u0103ciuni \u0219i imnuri. \u00cen 1265, dup\u0103 moartea papei Urban, Toma a fost trimis la Roma pentru a deschide o \u0219coal\u0103 dominican\u0103. \u00cen 1268 a fost trimis \u00eenapoi la catedra pe care o de\u021binuse la Paris.<\/p>\n

\u00cen timp ce \u021binea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experien\u021b\u0103 misterioas\u0103, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar al\u021bii ca o pr\u0103bu\u0219ire mental\u0103, care a pus cap\u0103t \u00eentregii sale activit\u0103\u021bi de savant. Nu a mai scris sau dictat niciodat\u0103 nimic, iar c\u00e2nd secretarul s\u0103u l-a \u00eendemnat s\u0103-\u0219i continue lucrul la Summa<\/em>, a r\u0103spuns: \u201eNu pot, pentru c\u0103 tot ceea ce am scris mi se pare c\u0103 sunt paie\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00cen 1274 a fost convocat s\u0103 participe la o \u00eentrunire, solicitat\u0103 de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greac\u0103 \u0219i latin\u0103; de\u0219i cu s\u0103n\u0103tatea \u0219ubred\u0103 a pornit \u00een c\u0103l\u0103torie, \u00eens\u0103 o ran\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 accidental la cap l-a for\u021bat s\u0103 se opreasc\u0103 la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. Dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni a fost transportat la o m\u0103n\u0103stire din apropiere, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canoniz\u0103rii lui Toma a fost \u00eenceput de Papa Ioan al XXII-lea \u00een 1316 \u00een 1316<\/a> \u0219i a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.<\/p>\n

Toma de Aquino a l\u0103sat o oper\u0103 imens\u0103. Rezum\u00e2nd filozofia tomist\u0103, putem spune c\u0103 el a admis teza lui Augustin dup\u0103 care Dumnezeu con\u021bine \u00een sine toate ideile lucrurilor, El fiind cauza tuturor cauzelor. Sufletul este o form\u0103 spiritual\u0103, se na\u0219te odat\u0103 cu corpul, dar nu moare odat\u0103 cu el. Admite suprema\u021bia puterii spirituale, plec\u00e2nd de la definirea divinit\u0103\u021bii ca fiin\u021b\u0103 necesar\u0103. Observ\u0103 c\u0103 exist\u0103 lucruri contingente (care se produc printr-o \u00eent\u00e2mplare, se nasc \u0219i pier). Dac\u0103 ar presupune, prin absurd, c\u0103 toate lucrurile sunt contingente, ar ajunge la concluzia c\u0103 a fost un timp \u00een care nu exista nimic. Or, cum din nimic nu poate proveni dec\u00e2t nimic, iar \u00een prezent exist\u0103 lumea noastr\u0103, respinge presupozi\u021bia c\u0103 toate sunt contingente \u0219i admite c\u0103 exist\u0103 o fiin\u021b\u0103 necesar\u0103. A admis o dubl\u0103 cale spre adev\u0103r, una a credin\u021bei \u0219i alta a ra\u021biunii. Pentru ideea dublului adev\u0103r \u0219i pentru o anumit\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire a filozofiei la autonomie \u0219i demnitate, tomismul a fost condamnat \u0219i interzis (1277), apoi recunoscut, \u00een form\u0103 renovat\u0103 de neotomism, ca filozofie oficial\u0103 a catolicismului.<\/p>\n

Toma este spiritul cel mai sistematic al \u00eentregii filozofii medievale. Cele 612 \u00eentreb\u0103ri cu 3000 articole ale Summei teologice<\/em> fixeaz\u0103 prin \u201eobiec\u021biuni\u201d \u0219i r\u0103spunsuri la obiec\u021biuni, toate punctele de doctrin\u0103 care pot intersecta pozi\u021bia cre\u0219tin\u0103. Toat\u0103 doctrina este aristotelic\u0103. Termenii aristotelici, de materie \u2013 form\u0103, putere \u2013 act, devin mijloace pentru a fixa, precis, ra\u021bional, doctrina bisericii.<\/p>\n

Partea prim\u0103 a Summei teologice<\/em> se ocup\u0103 de atributele lui Dumnezeu, partea a doua trateaz\u0103 despre Dumnezeu ca scop \u0219i Cristos ca partener al omenirii pe traseul de \u00eentoarcere la Dumnezeu, iar partea a treia studiaz\u0103 contextul cre\u0219tin al acestei re\u00eentoarceri: iubirea divin\u0103, istoria \u0219i contingen\u021ba; Dumnezeu este o fiin\u021b\u0103 simpl\u0103, etern\u0103, perfect\u0103, infinit\u0103 \u0219i pururea \u00een act. El a creat lumea care are un \u00eenceput \u0219i nu are sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n

Prima \u00eentrebare care se pune pentru orice filozofie cre\u0219tin\u0103, \u0219i care se punea \u00een special pentru filozofia medieval\u0103, este cea a raporturilor dintre filozofie \u0219i dogma supranatural\u0103 a bisericii. Toma stabile\u0219te aici o grani\u021b\u0103 extrem de clar\u0103. Procedarea ra\u021bional\u0103 a intelectului este o introducere \u00een credin\u021b\u0103. Adev\u0103rurile \u0219tiin\u021bei, ale \u201eluminii naturale\u201d formeaz\u0103 o treapt\u0103 anterioar\u0103 credin\u021bei, tot a\u0219a cum natura este o treapt\u0103 anterioar\u0103 a gra\u021biei. Ra\u021biunea natural\u0103 nu duce dec\u00e2t la pragul sfin\u021beniei. Actul de credin\u021b\u0103 este un act al voin\u021bei libere \u0219i tocmai prin aceasta mai meritoriu. Nu exist\u0103 \u00eens\u0103 un adev\u0103r dublu; adev\u0103rul este unul \u0219i acela\u0219i. Tocmai de aceea ra\u021biunea \u0219i dogma nu se pot contrazice. Una explic\u0103, prin \u201elumina natural\u0103\u201d ceea ce arat\u0103 ca revelat. Sunt \u00eens\u0103 adev\u0103ruri pe care ra\u021biunea nu le poate \u00een\u021belege, de ex. misterul p\u0103catului originar, crearea omului prin Logos etc. Nu to\u021bi oamenii pot ajunge la adev\u0103rurile intelectului filozofic, de aceea credin\u021ba este necesar\u0103. Pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103, filozofia este necesar\u0103 teologiei; ea ap\u0103r\u0103 adev\u0103rurile credin\u021bei contra oric\u0103rui atac pe cale ra\u021bional\u0103.<\/p>\n

Voi dezvolta c\u00e2teva teme esen\u021biale ale lui, cum ar fi Existen\u021ba lui Dumnezeu<\/em><\/strong> care poate fi probat\u0103 pe cale ra\u021bional\u0103. Demonstra\u021bia lui Toma este o demonstra\u021bie care urmeaz\u0103 de aproape formulele aristotelice: Dumnezeu exist\u0103 fiindc\u0103 este \u201eprimul motor\u201d; toate lucrurile din lume au o cauz\u0103 (eficient\u0103) \u2013 Dumnezeu; lumea cuprinde existen\u021be contingente (care sunt, dar ar putea s\u0103 nu fie) \u0219i existen\u021be necesare; exist\u0103 o ierarhie a fiin\u021belor, de la cele mai imperfecte la cele mai perfecte, cea mai perfect\u0103 fiin\u021b\u0103 fiind Dumnezeu; toate lucrurile par a urm\u0103ri un scop suprem \u0219i acesta este Dumnezeu. Trebuie s\u0103 existe \u00een natur\u0103 o fiin\u021b\u0103 care s\u0103 fie primul motor, cauza eficace, necesar\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u0219i, cu totul perfect\u0103 \u0219i guvern\u00e2nd orice lucru prin inteligen\u021ba sa. Toma demonstreaz\u0103 existen\u021ba lui Dumnezeu prin cinci probe: Prima prob\u0103 se deduce din mi\u0219carea existent\u0103 \u00een lume, a doua din necesitatea primei cauze \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buirea cauzelor, deci trebuie admis\u0103 o prim\u0103 cauz\u0103 \u2013 Dumnezeu, a treia se deduce din contingen\u021b\u0103 \u0219i din necesitate, \u0219i dac\u0103 toate lucrurile sunt contingente \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a fost un timp \u00een care nu exista nimica pe lume \u0219i dac\u0103 ar fi fost a\u0219a, n-ar exista nimica ast\u0103zi, fiindc\u0103 din nimic nu se poate na\u0219te dec\u00e2t nimic, a patra se deduce din grada\u021bia fiin\u021belor, exist\u00e2nd o fiin\u021b\u0103 care este cauza oric\u0103rei existen\u021be, a cincea se deduce din guvernarea lumii, exist\u00e2nd o fiin\u021b\u0103\u00a0 inteligent\u0103 care conduce \u0219i lucrurile lipsite de inteligen\u021b\u0103, pentru a ajunge \u0219i acestea la scopul lor final. Toma admite teza augustinian\u0103 dup\u0103 care Dumnezeu con\u021bine \u00een sine toate ideile lucrurilor. Orice creatur\u0103 corespunde ca idee, unei esen\u021be divine. Teza augustinian\u0103 este de origine platonic\u0103. Pentru Toma ea nu va fi valabil\u0103 dec\u00e2t pentru Dumnezeu. Pentru oameni ideile nu sunt dec\u00e2t copii ale lucrurilor din experien\u021b\u0103. Dumnezeu este cauza tuturor cauzelor. R\u0103ul este imperfec\u021biunea care apar\u021bine creaturii \u2013 o lips\u0103, \u00eentruc\u00e2t creatura nu poate avea perfec\u021biunea lui Dumnezeu.<\/p>\n

Sufletul<\/em><\/strong>\u2013 <\/strong>alt\u0103 tem\u0103\u2013<\/strong>este \u201eo form\u0103 spiritual\u0103\u201d, dar cea mai joas\u0103. El se na\u0219te odat\u0103 cu corpul dar nu moare odat\u0103 cu el. Nemurirea rezult\u0103 din caracterul s\u0103u spiritual. Cunoa\u0219terea uman\u0103 se face cu ajutorul sim\u021burilor. Intelectul la \u00eenceput pasiv, prime\u0219te impresiile din afar\u0103, acestea l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor \u2013 imagini. Intelectul este dotat cu putere de abstrac\u021bie \u0219i c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine g\u00e2ndirea no\u021bional\u0103, superioar\u0103. \u00centre intelectul uman \u0219i cel divin, exist\u0103 un intelect mai perfect dec\u00e2t al nostru, cel al \u00eengerilor cu ierarhiile lor. Problema intelectului angelic este o problem\u0103 frumoas\u0103 \u2013 pentru g\u00e2ndirea medieval\u0103 o inteligen\u021b\u0103 contemplativ\u0103, mai perfect\u0103 ca cea a intelectului uman, mai pur\u0103.<\/p>\n

Actualizarea fiin\u021bei \u00een substan\u021bele simple are loc gradual, astfel \u00eenc\u00e2t spiritele cu cea mai mult\u0103 actualitate (fiin\u021b\u0103) sunt \u00een proximitatea lui Dumnezeu iar spiritele cu cea mai mult\u0103 poten\u021bialitate (av\u00e2nd mai pu\u021bin\u0103 fiin\u021b\u0103) sunt mai \u00eendep\u0103rtate de Creator. Aceast\u0103 gradare, ne spune Toma, se sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu sufletul uman, care de\u021bine ultimul loc \u00een ierarhia substan\u021belor intelectuale.<\/p>\n

Omului \u00eei este specific\u0103 prezen\u021ba materiei. El apar\u021bine at\u00e2t fiin\u021belor imateriale (prin suflet), c\u00e2t \u0219i celor materiale (prin trup). Sufletul omului nu e o inteligen\u021b\u0103 pur\u0103 ci un intelect poten\u021bial care este asociat unui corp dar are acces la Inteligibil. Astfel, sufletul uman este o substan\u021b\u0103 (este individualizat) intelectual\u0103, fiin\u021b\u00e2nd \u00een mod esen\u021bial ca form\u0103 a corpului. \u00cendatorat lui Averroes \u0219i, evident, lui Aristotel, Toma se situeaz\u0103 \u00eempotriva doctrinelor dualiste (cum ar fi cea a lui Avicenna), astfel \u00eenc\u00e2t intelectul, \u00een doctrina tomist\u0103, este legat \u00een particular de trupul material. Aceast\u0103 unitate \u00eentre suflet \u0219i corp reprezint\u0103 unul din elementele ingenioase ale filosofiei tomiste, prin care se reu\u0219e\u0219te un r\u0103spuns limpede la problema raportului materie-spirit. Iat\u0103 cum func\u021bioneaz\u0103 el: \u201eDin cauza faptului c\u0103 de\u021bine, \u00eentre celelalte substan\u021be intelectuale, mai mult\u0103 poten\u021bialitate, intelectul poten\u021bial al omului se situeaz\u0103 at\u00e2t de aproape de lucrurile materiale, \u00eenc\u00e2t un lucru material este atras s\u0103 participe la fiin\u021ba sa, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo c\u0103 din suflet \u0219i din corp rezult\u0103 o singur\u0103 fiin\u021b\u0103, \u00eentr-un singur compus, de\u0219i aceast\u0103 fiin\u021b\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care apar\u021bine sufletului, nu este dependent\u0103 de corp\u201d.<\/em><\/p>\n

Aceast\u0103 \u201eatrac\u021bie\u201d a materialului de a participa la fiin\u021ba sufletului se explic\u0103 prin faptul c\u0103 exist\u0103 \u0219i alte forme, situate mai departe de Dumnezeu dec\u00e2t sufletul, forme care prin statutul lor inferior, tind s\u0103 participe la fiin\u021ba sufletului. Ele sunt \u00eens\u0103 \u0219i mai apropiate de materie, astfel \u00eenc\u00e2t nu pot fiin\u021ba \u00een afara ei. Acestea sunt forme care nu pot ac\u021biona de la sine, ci numai \u00een conformitate cu determin\u0103rile prin care materia se pune la dispozi\u021bia lor. Spre deosebire de \u00eengeri, care nu au nevoie de materie pentru a ac\u021biona \u0219i spre deosebire de sufletul uman care ac\u021bioneaz\u0103 asupra materiei pe de o parte \u0219i este multiplicat de materia desemnat\u0103, pe de alt\u0103 parte, formele inferioare sunt doar multiplicate: ele sunt efecte ale determin\u0103rilor sensibile.<\/p>\n

Sufletul este universal, dar \u00eentruc\u00e2t fiecare individ are materie (corp), configura\u021bia corpului fiind de fiecare dat\u0103 unic\u0103 \u0219i irepetabil\u0103, ea func\u021bioneaz\u0103 ca un principiu al individua\u021biei; dac\u0103 sufletul este forma corpului, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fiecare suflet este, \u00een felul s\u0103u, unic, diferit de celelalte: este forma sau actul corpului s\u0103u. \u0218i dac\u0103 diferen\u021bele dintre indivizi sunt date de constitu\u021bia sau structura particular\u0103 a corpului care ac\u021bioneaz\u0103 ca principiu de individualizare sau de particularizare a formei, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 existe tot at\u00e2tea suflete individuale c\u00e2te corpuri exist\u0103.Activitatea intelectual\u0103 a unui individ este diferit\u0103 de cea a altui individ, datorit\u0103 diferen\u021belor existente \u00eentre puterile perceptive, \u00eentre imaginile \u0219i reprezent\u0103rile fiec\u0103ruia. Ceea ce este sensibil sau particular este perceput, iar percep\u021bia este particular\u0103, numai ceea ce este inteligibil fiind \u00een\u021beles.<\/p>\n

Mult mai t\u00e2rziu, fondatorul psihologiei analitice, elve\u021bianul Carl Gustav Jung (1875-1961) \u00een cartea sa \u201eTipuri psihologice\u201d vorbe\u0219te despre \u201eindividua\u021bie\u201d, atribuindu-i un loc important \u00een psihologie, consider\u00e2ndu-l a fi un proces de diferen\u021biere, de dezvoltarea a personalit\u0103\u021bii individuale, fr\u00e2narea lui prejudiciind grav dezvoltarea vital\u0103 a individului \u0219i numai o societate\u00a0 care \u00ee\u0219i poate conserva coeren\u021ba intern\u0103 \u0219i valorile colective acord\u00e2nd totodat\u0103 individului maxima libertate posibil\u0103, are \u0219anse de via\u021b\u0103 durabil\u0103. Procesul de individua\u021bie nu duce la izolare, ci la o coeziune colectiv\u0103 mai intens\u0103 \u0219i mai general\u0103. \u201e\u00cenainte ca individua\u021bia s\u0103 devin\u0103 scop este necesar caeduca\u021bia s\u0103-l fi atins pe al ei, respectiv adaptarea la un minimum de norme colective necesare existen\u021bei<\/em>\u201d, spune Jung \u0219i d\u0103 exemplul plantei care pentru a se dezvolta trebuie s\u0103 poat\u0103 cre\u0219te \u00een solul \u00een care a fost s\u0103dit\u0103; \u201epunctul de vedere individual nu este contrar normeicolective, ci este doar altfel orientat\u201d.<\/em><\/p>\n

Fac o parantez\u0103 mai mare \u0219i amintesc dou\u0103 fraze spuse de c\u0103tre matematicianul Solomon Marcus \u00eentr-un discurs \u021binut la Academie, \u00een anul 2015: \u201eS\u0103 fim preg\u0103ti\u021bi s\u0103 \u00een\u021belegem omenescul \u00een diversele sale ipostaze, s\u0103 admitem c\u0103 tocmai infinita sa diversitate \u00eei d\u0103 farmec. Nu exist\u0103 dou\u0103 fe\u021be umane identice, nu exist\u0103 dou\u0103 voci umane identice, nu exist\u0103 dou\u0103 priviri umane identice\u201d. <\/em>C\u00e2t de simplu, c\u00e2t\u0103 concentrare \u00een dou\u0103 fraze!\u0218i de aici, necesitatea spiritului de toleran\u021b\u0103!<\/p>\n

Reiau explica\u021biile lui Toma: Sufletul este capabil de cunoa\u0219tere, \u00eens\u0103 nu percepe inteligibilul \u00een mod direct, ci numai prin lucruri \u0219i mai ales \u00eentre anumite limite \u0219i \u00eentr-un anumit fel, condi\u021bionat de corporalitatea sa. Cunoa\u0219terea apare prin contactul cu obiectele individuale \u0219i sensibile care imprim\u0103 \u00een sim\u021buri speciile lor imateriale. Acesta este, de altfel, unul din punctele cruciale prin care Toma se distinge de predecesorii s\u0103i , anume rolul trupului \u00een percep\u021bia \u0219i intelec\u021bia uman\u0103. Ca rezultat imaterial al ac\u021biunii obiectului asupra organului de sim\u021b capabil s\u0103-l perceap\u0103, specia con\u021bine un element inteligibil care se reveleaz\u0103 intelectului. Astfel, intelectul este capabil s\u0103 primeasc\u0103 inteligibilele pe care nu le con\u021bine \u00een mod actual (fiind \u00een acest sens un intelect pasiv sau posibil).Pe de alt\u0103 parte, iluminat fiind de Dumnezeu, el are posibilitatea de a desprinde inteligibilele din imaginile sensibile ale lucrurilor provenite din senza\u021bie. Interven\u021bia gra\u021biei divine este necesar\u0103 deoarece intelectul uman are nevoie de o \u00eent\u0103rire, de interven\u021bia unei puteri supranaturale care s\u0103-l ridice dincolo de limitele sale naturale.<\/p>\n

Privitor la etica<\/em> filozofiei sale, pe l\u00e2ng\u0103 morala cre\u0219tin\u0103 a realizat o moral\u0103 ra\u021bional\u0103. Natura uman\u0103 este caracterizat\u0103 prin ra\u021biune. A lucra dup\u0103 ra\u021biune \u00eenseamn\u0103 a \u00eempliniliber legea moral\u0103, \u00eenseamn\u0103 a lucra dup\u0103 virtute. Or, legea moral\u0103 face parte din crea\u021bia lui Dumnezeu, exist\u0103 deci, \u00een lume dou\u0103 ordine: ordinea naturii \u0219i ordinea moral\u0103.<\/p>\n

Aristotel vorbise \u00een etica sa despre libertatea alegerii; omul are privilegiul de a alege \u00eentre ac\u021biunile sale, pe c\u00e2nd o piatr\u0103 care cade nu-\u0219i poate alege drumul. Tema Libert\u0103\u021bii voin\u021bei<\/em><\/strong> a g\u0103sit \u00eent\u00e2ia sa dezvoltare puternic\u0103 \u00een filozofia cre\u0219tin\u0103, unde omul trebuie s\u0103 dea socoteal\u0103 de actele sale \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu. Momentele voin\u021bei: inten\u021bie, deliberare, sunt analizate \u00een mod clar de Toma. Con\u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i spune hot\u0103r\u00e2rea sa \u00eenainte \u0219i dup\u0103 ce ac\u021biunea a fost s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. Ceea ce domin\u0103 \u00een libertatea voin\u021bei\u00a0 este ra\u021biunea \u2013 primatul intelectului.<\/p>\n

Toma \u00eemparte virtu\u021bile \u00een virtu\u021bi naturale \u2013 curajul, modestia etc., \u0219i virtu\u021bi supranaturale \u2013 credin\u021ba, speran\u021ba, iubirea. Toate acestea servesc \u0219i ast\u0103zi drept baz\u0103 a unei concep\u021bii realiste a omului \u00een raport cu Divinitatea.<\/p>\n

Interesant\u0103 este problema analizat\u0103 de Toma \u0219i anume, cea a Scopului ultim<\/em><\/strong>. Sf. Augustin spunea c\u0103 un om poate s\u0103 a\u0219eze scopul ultim al voin\u021bei sale \u00een mai multe lucruri, care nu sunt opuse \u00eentre ele, deci nu se exclud. El este de p\u0103rere c\u0103 Omul nu poate avea mai multe scopuri ultime; este imposibil ca voin\u021ba unui om s\u0103 se \u00eendrepte \u00een acela\u0219i timp c\u0103tre obiecte diferite, concepute ca scopuri ultime ale sale. Deci, scopul ultim al tuturor oamenilor fiind \u00een mod natural unul, trebuie ca voin\u021ba fiec\u0103rui om \u00een parte, s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre un singur scop ultim.<\/p>\n

Ra\u021biunea \u0219i voin\u021ba<\/em><\/strong> sunt legate prin faptul c\u0103 etica presupune exerci\u021biul liber al voin\u021bei. Voin\u021ba este o facultate a sufletului, anume partea dorin\u021bei instinctive a sufletului ra\u021bional. Orice natur\u0103 are o \u00eenclina\u021bie numit\u0103 apetit sau poft\u0103. Unele lucruri naturale ac\u021bioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 a judeca, cum sunt lucrurile materiale (pietrele), av\u00e2nd \u00eenclina\u021bii necesare orientate spre autoconservare. Plantele, de exemplu, au asemenea \u00eenclina\u021bie. Animalele, pe de alt\u0103 parte, au apetit natural pe care \u00eens\u0103 \u0219i-l exercit\u0103 f\u0103r\u0103 judecat\u0103. Ele au o cogni\u021bie senzorial\u0103 dedicat\u0103 \u00een \u00eentregime ob\u021binerii scopurilor conjuncturale, dependente de circumstan\u021bele accidentale. \u00cenclina\u021bia natural\u0103 \u0219i percep\u021bia senzorial\u0103 \u00eei permit animalului s\u0103 caute ceea ce i se potrive\u0219te, s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de ceea ce \u00eei d\u0103uneaz\u0103 \u0219i s\u0103 se opun\u0103 obstacolelor.<\/p>\n

Omul are \u00een plus intelectul sau facultatea de judecare ce \u00eei permite s\u0103 ac\u021bioneze independent de \u00eenclina\u021bia natural\u0103 sau instinct, orient\u00e2ndu-se dup\u0103 ra\u021biune. \u00cen acord cu ra\u021biunea, situa\u021biile particulare au un statut contingent. Dac\u0103 speciile inferioare (animalele) ac\u021bioneaz\u0103 \u00een interiorul acestor situa\u021bii contingente, \u00een acord numai cu scopul imediat al conserv\u0103rii, omul poate \u00een\u021belege caracterul contingent al conjuncturilor pe care le \u00eent\u00e2lne\u0219te \u0219i mai ales poate s\u0103 le deosebeasc\u0103 de scopul s\u0103u final, ob\u021binerea fericirii (eudaimonia<\/em>, la Aristotel, sau beatitudo<\/em>, la Toma), adic\u0103 vederea lui Dumnezeu.<\/p>\n

\u00cen raport cu acest scop final care este natural \u0219i necesar, orice situa\u021bie concret\u0103 este contingent\u0103 \u0219i poate dob\u00e2ndi, cel mult, statutul de mijloc \u00een vederea scopului final. Astfel omul este singura fiin\u021b\u0103 care se folose\u0219te de evenimentele particulare pentru a le transforma \u00een obiecte ale unei alegeri libere a mijloacelor destinate atingerii scopului final. To\u021bi agen\u021bii umani au, \u00een mod necesar, acela\u0219i scop; ei tr\u0103iesc \u00eens\u0103 o via\u021b\u0103 particular\u0103, se \u00eendeletnicesc cu practici diferite, mai mult sau mai pu\u021bin virtuoase, f\u0103c\u00e2nd adesea gre\u0219eli \u00een ce prive\u0219te alegerea potrivit\u0103.<\/p>\n

Voin\u021ba sau apetitul intelectual este facultatea care alege \u00eentotdeauna lucrurile particulare care au fost \u00een\u021belese de c\u0103tre intelectul teoretic. Din punct de vedere material, Binele este un act de voin\u021b\u0103, dar din punct de vedere formal el este un act ra\u021bional, deoarece ra\u021biunea este cea care \u00eendreapt\u0103 omul spre el. Ra\u021biunea este deci cauza libert\u0103\u021bii de alegere, iar cea care alege este voin\u021ba. De\u0219i nu este un act al ra\u021biunii, actul propriu-zis al alegerii este ra\u021bional deoarece are loc sub \u00eendrumarea acesteia. Libertatea voin\u021bei st\u0103 deci \u00een natura omului iar Dumnezeu, \u00een calitate de cauz\u0103 prim\u0103, nu anuleaz\u0103 libertatea, ci dimpotriv\u0103, o las\u0103 s\u0103 se manifeste deoarece cauza prim\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 asupra fiec\u0103rui lucru conform naturii sale. Natura omului este aceea de agent moral care alege liber s\u0103 voiasc\u0103 ceea ce este ra\u021bional \u0219i puterea de alegere se limiteaz\u0103 la mijloacele ra\u021bionale ale atingerii scopului final \u2013 Fericirea.<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd binele este obiectul apetitului intelectual (voin\u021ba), \u00eenseamn\u0103 c\u0103 virtu\u021bile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de ra\u021biune \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t urm\u0103resc binele. Ele sunt \u00een\u021belese ca habitus-uri ce constituie caracterul, acele dispozi\u021bii stabile care, dorind binele, determin\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 s\u0103 foloseasc\u0103 virtutea intelectual\u0103.<\/p>\n

Istoria a ar\u0103tat devia\u021biile \u0219i erorile \u00een care nu de pu\u021bine ori a c\u0103zut g\u00e2ndirea filozofic\u0103, mai ales cea modern\u0103. Studiul asupra acestui aspect al istoriei filozofiei are ca rezultat direct faptul c\u0103 cea mai acut\u0103 criz\u0103 existen\u021bial\u0103 a umanit\u0103\u021bii este prezent\u0103 \u00een via\u021ba omului actual. Prin modul lui de a fi, omul societ\u0103\u021bii de ast\u0103zi \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 existen\u021ba \u00een cadrul exigen\u021belor modernit\u0103\u021bii \u0219i postmodernit\u0103\u021bii. \u00cen structura celor dou\u0103 fenomene sociale prevaleaz\u0103 \u00een mod substan\u021bial o eroare fundamental\u0103, aceea a unei idei gre\u0219ite despre Dumnezeu. Dumnezeu este conceput, \u00een cazul \u00een care se crede \u00een existen\u021ba lui, ca o realitate absolut\u0103 care dup\u0103 ce a creat lumea s-a deta\u0219at de ea l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 se conduc\u0103 singur\u0103 \u00een libertatea sa, de aici efectul imediat al pierderii sim\u021bului p\u0103catului care se verific\u0103 ast\u0103zi.Orice criz\u0103 existen\u021bial\u0103 repune \u00een discu\u021bie \u00een mod esen\u021bial problema existen\u021bei lui Dumnezeu, a raportului omului cu Dumnezeu \u0219i a realit\u0103\u021bii lumii. Explica\u021bia pe care omul o d\u0103 acestor probleme metafizice, decide \u00een exclusivitate asupra sensului existen\u021bei sale. C\u00e2nd se ignor\u0103 dependen\u021ba de Dumnezeu se produc drame care distrug c\u0103utarea ra\u021bional\u0103 a armoniei \u0219i a sensului existen\u021bei umane.<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n

Filozofia, religia, \u0219tiin\u021ba \u0219i politica (9) \u2013 Thoma de Aquino<\/span><\/span>, 10.0<\/span> out of 10<\/span> based on 1<\/span> rating <\/span><\/span><\/div>\n

\n
VN:F [1.9.22_1171]<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
se actualizeaz\u0103…<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
Rating: 10.0\/10<\/strong> (1 vote cast)<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n

\u201eSufletul se face cunoscut prin faptele sale\u201d<\/em> \u2013Toma de Aquino<\/p>\n

THOMA de AQUINO a fost un teolog \u0219i filosof care a realizat o vast\u0103 sintez\u0103 \u00eentre aristotelism \u0219i cre\u0219tinism. Este, poate, cea mai mare figur\u0103 a filozofiei scolastice \u00een perioada ei de \u00eenflorire a secolului 13, scolastica fiind perioada filozofiei cre\u0219tine care nu se mai mul\u021bume\u0219te cu apologia dogmei \u2013 a\u0219a cum o f\u0103cea filozofia p\u0103rin\u021bilor bisericii \u2013 ci vrea s\u0103 fondeze sistematic, ra\u021bional, doctrina bisericii. Specula\u021bia filozofic\u0103, cap\u0103t\u0103, fa\u021b\u0103 de dogma teologic\u0103, o independen\u021b\u0103 mai mare, un con\u021binut propriu. Scolastica este un ordin cavaleresc al spiritului care trebuie s\u0103 cucereasc\u0103 \u021bara sf\u00e2nt\u0103 a misterelor dumnezeie\u0219ti av\u00e2nd, ca scut, credin\u021ba, \u0219i ca sabie, ra\u021biunea speculativ\u0103. Numele de scolastic\u0103 vine de la \u0219colarii \u0219colilor m\u0103n\u0103stire\u0219ti \u00een care se predau pe l\u00e2ng\u0103 \u201eartele liberale\u201d, \u0219tiin\u021bele, dar \u00een special filozofia \u0219i teologia. \u00cen ce prive\u0219te teologia, universit\u0103\u021bile din Paris, K\u00f6ln, Oxford au jucat \u00een secolul 13, un rol \u00eensemnat. Scolastica este caracterizat\u0103 prin influen\u021ba predominant\u0103 a aristotelismului, asupra filozofiei cre\u0219tine. Aristotel fusese mai \u00eenainte condamnat de biseric\u0103, iar \u00een sec 13 doctrina lui este aceea cu ajutorul c\u0103reia se formuleaz\u0103 dogma bisericii. Aristotel era de acum bine cunoscut, \u00een special prin intermediul filozofiei arabe, prin comentariile savante ale lui Avicenna \u0219i Averroes. Nimeni nu a f\u0103cut mai mult pentru fixarea doctrinei bisericii prin aristotelism dec\u00e2t Albert cel Mare \u0219i elevul s\u0103u Toma.<\/p>\n

Data na\u0219terii lui Toma de Aquino (ital. San Tommaso d\u2019Aquino<\/em>) nu este cunoscut\u0103 cu exactitate, se presupune c\u0103 este 25 ian. 1225, dar se \u0219tie c\u0103 s-a n\u0103scut \u00eentr-un castel aproape de Napoli, fiind al \u0219aptelea fiu al contelui Landulf din marea cas\u0103 feudal\u0103 Aquino. La v\u00e2rsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tat\u0103l s\u0103u la m\u0103n\u0103stirea benedictin\u0103 de la Monte Cassino. Dup\u0103 nou\u0103 ani de studii elementare \u0219i-a \u00eentrerupt educa\u021bia atunci c\u00e2nd m\u0103n\u0103stirea a fost ocupat\u0103 de trupe \u00een cursul unui conflict dintre pap\u0103 \u0219i \u00eemp\u0103ratul roman\u0103-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli, unde a studiat cele \u0219apte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii \u0219i astronomiei. \u0218i-a \u00eenceput educa\u021bia \u00een filozofie odat\u0103 cu studiul \u201eartelor\u201d logicii \u0219i astronomiei, timp \u00een care cite\u0219te tratatele logice ale lui Aristotel \u0219i comentariile \u00eenv\u0103\u021ba\u021bilor ulteriori \u0219i este familiarizat cu lucr\u0103rile \u0219tiin\u021bifice \u0219i cosmologice ale lui Aristotel, de c\u0103tre un profesor numit Peter din Irlanda. \u00cen 1244 Toma devine c\u0103lug\u0103r dominican, spre marea sup\u0103rare a familiei, care a\u0219tepta cu ner\u0103bdare ca el s\u0103 ajung\u0103 monah \u0219i abate benedictin. Tat\u0103l lui Toma murise, \u00eens\u0103 restul familiei \u00ee\u0219i manifestase sup\u0103rarea, fapt care i-a determinat pe dominicani s\u0103 decid\u0103 trimiterea lui la Paris, pentru mai mult\u0103 siguran\u021b\u0103. Pe drum a fost r\u0103pit de fra\u021bii s\u0103i mai mari \u0219i \u00eenchis mai mult de un an \u00eentr-un castel. C\u00e2t\u0103 vreme a fost \u00eenchis, Toma a scris dou\u0103 mici tratate de logic\u0103 formal\u0103: un manual de gre\u0219eli care pot ap\u0103rea \u00een exemplele de ra\u021bionamente standard \u0219i un fragment asupra propozi\u021biilor modale.<\/p>\n

La c\u00e2tva timp dup\u0103 ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la \u0219coala dominican\u0103 de laK\u04e7ln, unde a studiat din 1248 p\u00e2n\u0103 \u00een 1252 cu Albertus Magnus. Sub influen\u021ba lui, Toma a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale c\u0103rui lucr\u0103ri complete deveniser\u0103 abia cu pu\u021bin timp \u00eenainte disponibile \u00een traducere latin\u0103.<\/p>\n

A fost un elev t\u0103cut \u0219i meditativ, avea o constitu\u021bie masiv\u0103, era lent \u00een mi\u0219c\u0103ri \u0219i imperturbabil de calm; colegii \u00eel tachinau spun\u00e2ndu-i \u201eBou Taciturn\u201d \u00eens\u0103 erau plini de admira\u021bie pentru noti\u021bele lui. \u201eAcest bou taciturn va umple \u00eentreaga lume cu mugetul s\u0103u\u201d,<\/em>spusese Albertus.<\/p>\n

\u00cen 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, \u00eens\u0103 prea t\u00e2n\u0103r conform standardele vremii pentru a \u00eencepe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excep\u021bionala capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a ob\u021bine bacalaureatul canonic \u0219i spre a \u00eencepe s\u0103 \u021bin\u0103 cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licen\u021biat canonic.<\/p>\n

\u00cen 1256 a c\u0103p\u0103tat titlul de Magistru \u0219i a preluat catedra de teologie, iar \u00een 1259 a plecat pentru \u0219ase ani \u00een Italia. Cea mai important\u0103 realizare a primei p\u0103r\u021bi din acest sejur italian a fost ducerea la bun sf\u00e2r\u0219it a unei lucr\u0103ri \u00eencepute la Paris: \u201eSumma contra Gentiles\u201d<\/em>. Toma a fost luat \u00een slujba papei, ca scriitor de rug\u0103ciuni \u0219i imnuri. \u00cen 1265, dup\u0103 moartea papei Urban, Toma a fost trimis la Roma pentru a deschide o \u0219coal\u0103 dominican\u0103. \u00cen 1268 a fost trimis \u00eenapoi la catedra pe care o de\u021binuse la Paris.<\/p>\n

\u00cen timp ce \u021binea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experien\u021b\u0103 misterioas\u0103, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar al\u021bii ca o pr\u0103bu\u0219ire mental\u0103, care a pus cap\u0103t \u00eentregii sale activit\u0103\u021bi de savant. Nu a mai scris sau dictat niciodat\u0103 nimic, iar c\u00e2nd secretarul s\u0103u l-a \u00eendemnat s\u0103-\u0219i continue lucrul la Summa<\/em>, a r\u0103spuns: \u201eNu pot, pentru c\u0103 tot ceea ce am scris mi se pare c\u0103 sunt paie\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00cen 1274 a fost convocat s\u0103 participe la o \u00eentrunire, solicitat\u0103 de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greac\u0103 \u0219i latin\u0103; de\u0219i cu s\u0103n\u0103tatea \u0219ubred\u0103 a pornit \u00een c\u0103l\u0103torie, \u00eens\u0103 o ran\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 accidental la cap l-a for\u021bat s\u0103 se opreasc\u0103 la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. Dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni a fost transportat la o m\u0103n\u0103stire din apropiere, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canoniz\u0103rii lui Toma a fost \u00eenceput de Papa Ioan al XXII-lea \u00een 1316 \u00een 1316<\/a> \u0219i a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.<\/p>\n

Toma de Aquino a l\u0103sat o oper\u0103 imens\u0103. Rezum\u00e2nd filozofia tomist\u0103, putem spune c\u0103 el a admis teza lui Augustin dup\u0103 care Dumnezeu con\u021bine \u00een sine toate ideile lucrurilor, El fiind cauza tuturor cauzelor. Sufletul este o form\u0103 spiritual\u0103, se na\u0219te odat\u0103 cu corpul, dar nu moare odat\u0103 cu el. Admite suprema\u021bia puterii spirituale, plec\u00e2nd de la definirea divinit\u0103\u021bii ca fiin\u021b\u0103 necesar\u0103. Observ\u0103 c\u0103 exist\u0103 lucruri contingente (care se produc printr-o \u00eent\u00e2mplare, se nasc \u0219i pier). Dac\u0103 ar presupune, prin absurd, c\u0103 toate lucrurile sunt contingente, ar ajunge la concluzia c\u0103 a fost un timp \u00een care nu exista nimic. Or, cum din nimic nu poate proveni dec\u00e2t nimic, iar \u00een prezent exist\u0103 lumea noastr\u0103, respinge presupozi\u021bia c\u0103 toate sunt contingente \u0219i admite c\u0103 exist\u0103 o fiin\u021b\u0103 necesar\u0103. A admis o dubl\u0103 cale spre adev\u0103r, una a credin\u021bei \u0219i alta a ra\u021biunii. Pentru ideea dublului adev\u0103r \u0219i pentru o anumit\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire a filozofiei la autonomie \u0219i demnitate, tomismul a fost condamnat \u0219i interzis (1277), apoi recunoscut, \u00een form\u0103 renovat\u0103 de neotomism, ca filozofie oficial\u0103 a catolicismului.<\/p>\n

Toma este spiritul cel mai sistematic al \u00eentregii filozofii medievale. Cele 612 \u00eentreb\u0103ri cu 3000 articole ale Summei teologice<\/em> fixeaz\u0103 prin \u201eobiec\u021biuni\u201d \u0219i r\u0103spunsuri la obiec\u021biuni, toate punctele de doctrin\u0103 care pot intersecta pozi\u021bia cre\u0219tin\u0103. Toat\u0103 doctrina este aristotelic\u0103. Termenii aristotelici, de materie \u2013 form\u0103, putere \u2013 act, devin mijloace pentru a fixa, precis, ra\u021bional, doctrina bisericii.<\/p>\n

Partea prim\u0103 a Summei teologice<\/em> se ocup\u0103 de atributele lui Dumnezeu, partea a doua trateaz\u0103 despre Dumnezeu ca scop \u0219i Cristos ca partener al omenirii pe traseul de \u00eentoarcere la Dumnezeu, iar partea a treia studiaz\u0103 contextul cre\u0219tin al acestei re\u00eentoarceri: iubirea divin\u0103, istoria \u0219i contingen\u021ba; Dumnezeu este o fiin\u021b\u0103 simpl\u0103, etern\u0103, perfect\u0103, infinit\u0103 \u0219i pururea \u00een act. El a creat lumea care are un \u00eenceput \u0219i nu are sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n

Prima \u00eentrebare care se pune pentru orice filozofie cre\u0219tin\u0103, \u0219i care se punea \u00een special pentru filozofia medieval\u0103, este cea a raporturilor dintre filozofie \u0219i dogma supranatural\u0103 a bisericii. Toma stabile\u0219te aici o grani\u021b\u0103 extrem de clar\u0103. Procedarea ra\u021bional\u0103 a intelectului este o introducere \u00een credin\u021b\u0103. Adev\u0103rurile \u0219tiin\u021bei, ale \u201eluminii naturale\u201d formeaz\u0103 o treapt\u0103 anterioar\u0103 credin\u021bei, tot a\u0219a cum natura este o treapt\u0103 anterioar\u0103 a gra\u021biei. Ra\u021biunea natural\u0103 nu duce dec\u00e2t la pragul sfin\u021beniei. Actul de credin\u021b\u0103 este un act al voin\u021bei libere \u0219i tocmai prin aceasta mai meritoriu. Nu exist\u0103 \u00eens\u0103 un adev\u0103r dublu; adev\u0103rul este unul \u0219i acela\u0219i. Tocmai de aceea ra\u021biunea \u0219i dogma nu se pot contrazice. Una explic\u0103, prin \u201elumina natural\u0103\u201d ceea ce arat\u0103 ca revelat. Sunt \u00eens\u0103 adev\u0103ruri pe care ra\u021biunea nu le poate \u00een\u021belege, de ex. misterul p\u0103catului originar, crearea omului prin Logos etc. Nu to\u021bi oamenii pot ajunge la adev\u0103rurile intelectului filozofic, de aceea credin\u021ba este necesar\u0103. Pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103, filozofia este necesar\u0103 teologiei; ea ap\u0103r\u0103 adev\u0103rurile credin\u021bei contra oric\u0103rui atac pe cale ra\u021bional\u0103.<\/p>\n

Voi dezvolta c\u00e2teva teme esen\u021biale ale lui, cum ar fi Existen\u021ba lui Dumnezeu<\/em><\/strong> care poate fi probat\u0103 pe cale ra\u021bional\u0103. Demonstra\u021bia lui Toma este o demonstra\u021bie care urmeaz\u0103 de aproape formulele aristotelice: Dumnezeu exist\u0103 fiindc\u0103 este \u201eprimul motor\u201d; toate lucrurile din lume au o cauz\u0103 (eficient\u0103) \u2013 Dumnezeu; lumea cuprinde existen\u021be contingente (care sunt, dar ar putea s\u0103 nu fie) \u0219i existen\u021be necesare; exist\u0103 o ierarhie a fiin\u021belor, de la cele mai imperfecte la cele mai perfecte, cea mai perfect\u0103 fiin\u021b\u0103 fiind Dumnezeu; toate lucrurile par a urm\u0103ri un scop suprem \u0219i acesta este Dumnezeu. Trebuie s\u0103 existe \u00een natur\u0103 o fiin\u021b\u0103 care s\u0103 fie primul motor, cauza eficace, necesar\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u0219i, cu totul perfect\u0103 \u0219i guvern\u00e2nd orice lucru prin inteligen\u021ba sa. Toma demonstreaz\u0103 existen\u021ba lui Dumnezeu prin cinci probe: Prima prob\u0103 se deduce din mi\u0219carea existent\u0103 \u00een lume, a doua din necesitatea primei cauze \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buirea cauzelor, deci trebuie admis\u0103 o prim\u0103 cauz\u0103 \u2013 Dumnezeu, a treia se deduce din contingen\u021b\u0103 \u0219i din necesitate, \u0219i dac\u0103 toate lucrurile sunt contingente \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a fost un timp \u00een care nu exista nimica pe lume \u0219i dac\u0103 ar fi fost a\u0219a, n-ar exista nimica ast\u0103zi, fiindc\u0103 din nimic nu se poate na\u0219te dec\u00e2t nimic, a patra se deduce din grada\u021bia fiin\u021belor, exist\u00e2nd o fiin\u021b\u0103 care este cauza oric\u0103rei existen\u021be, a cincea se deduce din guvernarea lumii, exist\u00e2nd o fiin\u021b\u0103\u00a0 inteligent\u0103 care conduce \u0219i lucrurile lipsite de inteligen\u021b\u0103, pentru a ajunge \u0219i acestea la scopul lor final. Toma admite teza augustinian\u0103 dup\u0103 care Dumnezeu con\u021bine \u00een sine toate ideile lucrurilor. Orice creatur\u0103 corespunde ca idee, unei esen\u021be divine. Teza augustinian\u0103 este de origine platonic\u0103. Pentru Toma ea nu va fi valabil\u0103 dec\u00e2t pentru Dumnezeu. Pentru oameni ideile nu sunt dec\u00e2t copii ale lucrurilor din experien\u021b\u0103. Dumnezeu este cauza tuturor cauzelor. R\u0103ul este imperfec\u021biunea care apar\u021bine creaturii \u2013 o lips\u0103, \u00eentruc\u00e2t creatura nu poate avea perfec\u021biunea lui Dumnezeu.<\/p>\n

Sufletul<\/em><\/strong>\u2013 <\/strong>alt\u0103 tem\u0103\u2013<\/strong>este \u201eo form\u0103 spiritual\u0103\u201d, dar cea mai joas\u0103. El se na\u0219te odat\u0103 cu corpul dar nu moare odat\u0103 cu el. Nemurirea rezult\u0103 din caracterul s\u0103u spiritual. Cunoa\u0219terea uman\u0103 se face cu ajutorul sim\u021burilor. Intelectul la \u00eenceput pasiv, prime\u0219te impresiile din afar\u0103, acestea l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor \u2013 imagini. Intelectul este dotat cu putere de abstrac\u021bie \u0219i c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine g\u00e2ndirea no\u021bional\u0103, superioar\u0103. \u00centre intelectul uman \u0219i cel divin, exist\u0103 un intelect mai perfect dec\u00e2t al nostru, cel al \u00eengerilor cu ierarhiile lor. Problema intelectului angelic este o problem\u0103 frumoas\u0103 \u2013 pentru g\u00e2ndirea medieval\u0103 o inteligen\u021b\u0103 contemplativ\u0103, mai perfect\u0103 ca cea a intelectului uman, mai pur\u0103.<\/p>\n

Actualizarea fiin\u021bei \u00een substan\u021bele simple are loc gradual, astfel \u00eenc\u00e2t spiritele cu cea mai mult\u0103 actualitate (fiin\u021b\u0103) sunt \u00een proximitatea lui Dumnezeu iar spiritele cu cea mai mult\u0103 poten\u021bialitate (av\u00e2nd mai pu\u021bin\u0103 fiin\u021b\u0103) sunt mai \u00eendep\u0103rtate de Creator. Aceast\u0103 gradare, ne spune Toma, se sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu sufletul uman, care de\u021bine ultimul loc \u00een ierarhia substan\u021belor intelectuale.<\/p>\n

Omului \u00eei este specific\u0103 prezen\u021ba materiei. El apar\u021bine at\u00e2t fiin\u021belor imateriale (prin suflet), c\u00e2t \u0219i celor materiale (prin trup). Sufletul omului nu e o inteligen\u021b\u0103 pur\u0103 ci un intelect poten\u021bial care este asociat unui corp dar are acces la Inteligibil. Astfel, sufletul uman este o substan\u021b\u0103 (este individualizat) intelectual\u0103, fiin\u021b\u00e2nd \u00een mod esen\u021bial ca form\u0103 a corpului. \u00cendatorat lui Averroes \u0219i, evident, lui Aristotel, Toma se situeaz\u0103 \u00eempotriva doctrinelor dualiste (cum ar fi cea a lui Avicenna), astfel \u00eenc\u00e2t intelectul, \u00een doctrina tomist\u0103, este legat \u00een particular de trupul material. Aceast\u0103 unitate \u00eentre suflet \u0219i corp reprezint\u0103 unul din elementele ingenioase ale filosofiei tomiste, prin care se reu\u0219e\u0219te un r\u0103spuns limpede la problema raportului materie-spirit. Iat\u0103 cum func\u021bioneaz\u0103 el: \u201eDin cauza faptului c\u0103 de\u021bine, \u00eentre celelalte substan\u021be intelectuale, mai mult\u0103 poten\u021bialitate, intelectul poten\u021bial al omului se situeaz\u0103 at\u00e2t de aproape de lucrurile materiale, \u00eenc\u00e2t un lucru material este atras s\u0103 participe la fiin\u021ba sa, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo c\u0103 din suflet \u0219i din corp rezult\u0103 o singur\u0103 fiin\u021b\u0103, \u00eentr-un singur compus, de\u0219i aceast\u0103 fiin\u021b\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care apar\u021bine sufletului, nu este dependent\u0103 de corp\u201d.<\/em><\/p>\n

Aceast\u0103 \u201eatrac\u021bie\u201d a materialului de a participa la fiin\u021ba sufletului se explic\u0103 prin faptul c\u0103 exist\u0103 \u0219i alte forme, situate mai departe de Dumnezeu dec\u00e2t sufletul, forme care prin statutul lor inferior, tind s\u0103 participe la fiin\u021ba sufletului. Ele sunt \u00eens\u0103 \u0219i mai apropiate de materie, astfel \u00eenc\u00e2t nu pot fiin\u021ba \u00een afara ei. Acestea sunt forme care nu pot ac\u021biona de la sine, ci numai \u00een conformitate cu determin\u0103rile prin care materia se pune la dispozi\u021bia lor. Spre deosebire de \u00eengeri, care nu au nevoie de materie pentru a ac\u021biona \u0219i spre deosebire de sufletul uman care ac\u021bioneaz\u0103 asupra materiei pe de o parte \u0219i este multiplicat de materia desemnat\u0103, pe de alt\u0103 parte, formele inferioare sunt doar multiplicate: ele sunt efecte ale determin\u0103rilor sensibile.<\/p>\n

Sufletul este universal, dar \u00eentruc\u00e2t fiecare individ are materie (corp), configura\u021bia corpului fiind de fiecare dat\u0103 unic\u0103 \u0219i irepetabil\u0103, ea func\u021bioneaz\u0103 ca un principiu al individua\u021biei; dac\u0103 sufletul este forma corpului, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fiecare suflet este, \u00een felul s\u0103u, unic, diferit de celelalte: este forma sau actul corpului s\u0103u. \u0218i dac\u0103 diferen\u021bele dintre indivizi sunt date de constitu\u021bia sau structura particular\u0103 a corpului care ac\u021bioneaz\u0103 ca principiu de individualizare sau de particularizare a formei, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 existe tot at\u00e2tea suflete individuale c\u00e2te corpuri exist\u0103.Activitatea intelectual\u0103 a unui individ este diferit\u0103 de cea a altui individ, datorit\u0103 diferen\u021belor existente \u00eentre puterile perceptive, \u00eentre imaginile \u0219i reprezent\u0103rile fiec\u0103ruia. Ceea ce este sensibil sau particular este perceput, iar percep\u021bia este particular\u0103, numai ceea ce este inteligibil fiind \u00een\u021beles.<\/p>\n

Mult mai t\u00e2rziu, fondatorul psihologiei analitice, elve\u021bianul Carl Gustav Jung (1875-1961) \u00een cartea sa \u201eTipuri psihologice\u201d vorbe\u0219te despre \u201eindividua\u021bie\u201d, atribuindu-i un loc important \u00een psihologie, consider\u00e2ndu-l a fi un proces de diferen\u021biere, de dezvoltarea a personalit\u0103\u021bii individuale, fr\u00e2narea lui prejudiciind grav dezvoltarea vital\u0103 a individului \u0219i numai o societate\u00a0 care \u00ee\u0219i poate conserva coeren\u021ba intern\u0103 \u0219i valorile colective acord\u00e2nd totodat\u0103 individului maxima libertate posibil\u0103, are \u0219anse de via\u021b\u0103 durabil\u0103. Procesul de individua\u021bie nu duce la izolare, ci la o coeziune colectiv\u0103 mai intens\u0103 \u0219i mai general\u0103. \u201e\u00cenainte ca individua\u021bia s\u0103 devin\u0103 scop este necesar caeduca\u021bia s\u0103-l fi atins pe al ei, respectiv adaptarea la un minimum de norme colective necesare existen\u021bei<\/em>\u201d, spune Jung \u0219i d\u0103 exemplul plantei care pentru a se dezvolta trebuie s\u0103 poat\u0103 cre\u0219te \u00een solul \u00een care a fost s\u0103dit\u0103; \u201epunctul de vedere individual nu este contrar normeicolective, ci este doar altfel orientat\u201d.<\/em><\/p>\n

Fac o parantez\u0103 mai mare \u0219i amintesc dou\u0103 fraze spuse de c\u0103tre matematicianul Solomon Marcus \u00eentr-un discurs \u021binut la Academie, \u00een anul 2015: \u201eS\u0103 fim preg\u0103ti\u021bi s\u0103 \u00een\u021belegem omenescul \u00een diversele sale ipostaze, s\u0103 admitem c\u0103 tocmai infinita sa diversitate \u00eei d\u0103 farmec. Nu exist\u0103 dou\u0103 fe\u021be umane identice, nu exist\u0103 dou\u0103 voci umane identice, nu exist\u0103 dou\u0103 priviri umane identice\u201d. <\/em>C\u00e2t de simplu, c\u00e2t\u0103 concentrare \u00een dou\u0103 fraze!\u0218i de aici, necesitatea spiritului de toleran\u021b\u0103!<\/p>\n

Reiau explica\u021biile lui Toma: Sufletul este capabil de cunoa\u0219tere, \u00eens\u0103 nu percepe inteligibilul \u00een mod direct, ci numai prin lucruri \u0219i mai ales \u00eentre anumite limite \u0219i \u00eentr-un anumit fel, condi\u021bionat de corporalitatea sa. Cunoa\u0219terea apare prin contactul cu obiectele individuale \u0219i sensibile care imprim\u0103 \u00een sim\u021buri speciile lor imateriale. Acesta este, de altfel, unul din punctele cruciale prin care Toma se distinge de predecesorii s\u0103i , anume rolul trupului \u00een percep\u021bia \u0219i intelec\u021bia uman\u0103. Ca rezultat imaterial al ac\u021biunii obiectului asupra organului de sim\u021b capabil s\u0103-l perceap\u0103, specia con\u021bine un element inteligibil care se reveleaz\u0103 intelectului. Astfel, intelectul este capabil s\u0103 primeasc\u0103 inteligibilele pe care nu le con\u021bine \u00een mod actual (fiind \u00een acest sens un intelect pasiv sau posibil).Pe de alt\u0103 parte, iluminat fiind de Dumnezeu, el are posibilitatea de a desprinde inteligibilele din imaginile sensibile ale lucrurilor provenite din senza\u021bie. Interven\u021bia gra\u021biei divine este necesar\u0103 deoarece intelectul uman are nevoie de o \u00eent\u0103rire, de interven\u021bia unei puteri supranaturale care s\u0103-l ridice dincolo de limitele sale naturale.<\/p>\n

Privitor la etica<\/em> filozofiei sale, pe l\u00e2ng\u0103 morala cre\u0219tin\u0103 a realizat o moral\u0103 ra\u021bional\u0103. Natura uman\u0103 este caracterizat\u0103 prin ra\u021biune. A lucra dup\u0103 ra\u021biune \u00eenseamn\u0103 a \u00eempliniliber legea moral\u0103, \u00eenseamn\u0103 a lucra dup\u0103 virtute. Or, legea moral\u0103 face parte din crea\u021bia lui Dumnezeu, exist\u0103 deci, \u00een lume dou\u0103 ordine: ordinea naturii \u0219i ordinea moral\u0103.<\/p>\n

Aristotel vorbise \u00een etica sa despre libertatea alegerii; omul are privilegiul de a alege \u00eentre ac\u021biunile sale, pe c\u00e2nd o piatr\u0103 care cade nu-\u0219i poate alege drumul. Tema Libert\u0103\u021bii voin\u021bei<\/em><\/strong> a g\u0103sit \u00eent\u00e2ia sa dezvoltare puternic\u0103 \u00een filozofia cre\u0219tin\u0103, unde omul trebuie s\u0103 dea socoteal\u0103 de actele sale \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu. Momentele voin\u021bei: inten\u021bie, deliberare, sunt analizate \u00een mod clar de Toma. Con\u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i spune hot\u0103r\u00e2rea sa \u00eenainte \u0219i dup\u0103 ce ac\u021biunea a fost s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. Ceea ce domin\u0103 \u00een libertatea voin\u021bei\u00a0 este ra\u021biunea \u2013 primatul intelectului.<\/p>\n

Toma \u00eemparte virtu\u021bile \u00een virtu\u021bi naturale \u2013 curajul, modestia etc., \u0219i virtu\u021bi supranaturale \u2013 credin\u021ba, speran\u021ba, iubirea. Toate acestea servesc \u0219i ast\u0103zi drept baz\u0103 a unei concep\u021bii realiste a omului \u00een raport cu Divinitatea.<\/p>\n

Interesant\u0103 este problema analizat\u0103 de Toma \u0219i anume, cea a Scopului ultim<\/em><\/strong>. Sf. Augustin spunea c\u0103 un om poate s\u0103 a\u0219eze scopul ultim al voin\u021bei sale \u00een mai multe lucruri, care nu sunt opuse \u00eentre ele, deci nu se exclud. El este de p\u0103rere c\u0103 Omul nu poate avea mai multe scopuri ultime; este imposibil ca voin\u021ba unui om s\u0103 se \u00eendrepte \u00een acela\u0219i timp c\u0103tre obiecte diferite, concepute ca scopuri ultime ale sale. Deci, scopul ultim al tuturor oamenilor fiind \u00een mod natural unul, trebuie ca voin\u021ba fiec\u0103rui om \u00een parte, s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre un singur scop ultim.<\/p>\n

Ra\u021biunea \u0219i voin\u021ba<\/em><\/strong> sunt legate prin faptul c\u0103 etica presupune exerci\u021biul liber al voin\u021bei. Voin\u021ba este o facultate a sufletului, anume partea dorin\u021bei instinctive a sufletului ra\u021bional. Orice natur\u0103 are o \u00eenclina\u021bie numit\u0103 apetit sau poft\u0103. Unele lucruri naturale ac\u021bioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 a judeca, cum sunt lucrurile materiale (pietrele), av\u00e2nd \u00eenclina\u021bii necesare orientate spre autoconservare. Plantele, de exemplu, au asemenea \u00eenclina\u021bie. Animalele, pe de alt\u0103 parte, au apetit natural pe care \u00eens\u0103 \u0219i-l exercit\u0103 f\u0103r\u0103 judecat\u0103. Ele au o cogni\u021bie senzorial\u0103 dedicat\u0103 \u00een \u00eentregime ob\u021binerii scopurilor conjuncturale, dependente de circumstan\u021bele accidentale. \u00cenclina\u021bia natural\u0103 \u0219i percep\u021bia senzorial\u0103 \u00eei permit animalului s\u0103 caute ceea ce i se potrive\u0219te, s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de ceea ce \u00eei d\u0103uneaz\u0103 \u0219i s\u0103 se opun\u0103 obstacolelor.<\/p>\n

Omul are \u00een plus intelectul sau facultatea de judecare ce \u00eei permite s\u0103 ac\u021bioneze independent de \u00eenclina\u021bia natural\u0103 sau instinct, orient\u00e2ndu-se dup\u0103 ra\u021biune. \u00cen acord cu ra\u021biunea, situa\u021biile particulare au un statut contingent. Dac\u0103 speciile inferioare (animalele) ac\u021bioneaz\u0103 \u00een interiorul acestor situa\u021bii contingente, \u00een acord numai cu scopul imediat al conserv\u0103rii, omul poate \u00een\u021belege caracterul contingent al conjuncturilor pe care le \u00eent\u00e2lne\u0219te \u0219i mai ales poate s\u0103 le deosebeasc\u0103 de scopul s\u0103u final, ob\u021binerea fericirii (eudaimonia<\/em>, la Aristotel, sau beatitudo<\/em>, la Toma), adic\u0103 vederea lui Dumnezeu.<\/p>\n

\u00cen raport cu acest scop final care este natural \u0219i necesar, orice situa\u021bie concret\u0103 este contingent\u0103 \u0219i poate dob\u00e2ndi, cel mult, statutul de mijloc \u00een vederea scopului final. Astfel omul este singura fiin\u021b\u0103 care se folose\u0219te de evenimentele particulare pentru a le transforma \u00een obiecte ale unei alegeri libere a mijloacelor destinate atingerii scopului final. To\u021bi agen\u021bii umani au, \u00een mod necesar, acela\u0219i scop; ei tr\u0103iesc \u00eens\u0103 o via\u021b\u0103 particular\u0103, se \u00eendeletnicesc cu practici diferite, mai mult sau mai pu\u021bin virtuoase, f\u0103c\u00e2nd adesea gre\u0219eli \u00een ce prive\u0219te alegerea potrivit\u0103.<\/p>\n

Voin\u021ba sau apetitul intelectual este facultatea care alege \u00eentotdeauna lucrurile particulare care au fost \u00een\u021belese de c\u0103tre intelectul teoretic. Din punct de vedere material, Binele este un act de voin\u021b\u0103, dar din punct de vedere formal el este un act ra\u021bional, deoarece ra\u021biunea este cea care \u00eendreapt\u0103 omul spre el. Ra\u021biunea este deci cauza libert\u0103\u021bii de alegere, iar cea care alege este voin\u021ba. De\u0219i nu este un act al ra\u021biunii, actul propriu-zis al alegerii este ra\u021bional deoarece are loc sub \u00eendrumarea acesteia. Libertatea voin\u021bei st\u0103 deci \u00een natura omului iar Dumnezeu, \u00een calitate de cauz\u0103 prim\u0103, nu anuleaz\u0103 libertatea, ci dimpotriv\u0103, o las\u0103 s\u0103 se manifeste deoarece cauza prim\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 asupra fiec\u0103rui lucru conform naturii sale. Natura omului este aceea de agent moral care alege liber s\u0103 voiasc\u0103 ceea ce este ra\u021bional \u0219i puterea de alegere se limiteaz\u0103 la mijloacele ra\u021bionale ale atingerii scopului final \u2013 Fericirea.<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd binele este obiectul apetitului intelectual (voin\u021ba), \u00eenseamn\u0103 c\u0103 virtu\u021bile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de ra\u021biune \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t urm\u0103resc binele. Ele sunt \u00een\u021belese ca habitus-uri ce constituie caracterul, acele dispozi\u021bii stabile care, dorind binele, determin\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 s\u0103 foloseasc\u0103 virtutea intelectual\u0103.<\/p>\n

Istoria a ar\u0103tat devia\u021biile \u0219i erorile \u00een care nu de pu\u021bine ori a c\u0103zut g\u00e2ndirea filozofic\u0103, mai ales cea modern\u0103. Studiul asupra acestui aspect al istoriei filozofiei are ca rezultat direct faptul c\u0103 cea mai acut\u0103 criz\u0103 existen\u021bial\u0103 a umanit\u0103\u021bii este prezent\u0103 \u00een via\u021ba omului actual. Prin modul lui de a fi, omul societ\u0103\u021bii de ast\u0103zi \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 existen\u021ba \u00een cadrul exigen\u021belor modernit\u0103\u021bii \u0219i postmodernit\u0103\u021bii. \u00cen structura celor dou\u0103 fenomene sociale prevaleaz\u0103 \u00een mod substan\u021bial o eroare fundamental\u0103, aceea a unei idei gre\u0219ite despre Dumnezeu. Dumnezeu este conceput, \u00een cazul \u00een care se crede \u00een existen\u021ba lui, ca o realitate absolut\u0103 care dup\u0103 ce a creat lumea s-a deta\u0219at de ea l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 se conduc\u0103 singur\u0103 \u00een libertatea sa, de aici efectul imediat al pierderii sim\u021bului p\u0103catului care se verific\u0103 ast\u0103zi.Orice criz\u0103 existen\u021bial\u0103 repune \u00een discu\u021bie \u00een mod esen\u021bial problema existen\u021bei lui Dumnezeu, a raportului omului cu Dumnezeu \u0219i a realit\u0103\u021bii lumii. Explica\u021bia pe care omul o d\u0103 acestor probleme metafizice, decide \u00een exclusivitate asupra sensului existen\u021bei sale. C\u00e2nd se ignor\u0103 dependen\u021ba de Dumnezeu se produc drame care distrug c\u0103utarea ra\u021bional\u0103 a armoniei \u0219i a sensului existen\u021bei umane.<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Carolina de Nord<\/em><\/p>\n

Filozofia, religia, \u0219tiin\u021ba \u0219i politica (9) \u2013 Thoma de Aquino<\/span><\/span>, 10.0<\/span> out of 10<\/span> based on 1<\/span> rating <\/span><\/span><\/div>\n

Source URL: https:\/\/www.svnews.ro\/filozofia-religia-stiinta-si-politica-9-thoma-de-aquino\/194292\/<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSufletul se face cunoscut prin faptele sale\u201d \u2013Toma de Aquino THOMA de AQUINO a fost un teolog \u0219i filosof care a realizat o vast\u0103 sintez\u0103 \u00eentre aristotelism \u0219i cre\u0219tinism. Este, poate, cea mai mare figur\u0103 a filozofiei scolastice \u00een perioada ei de \u00eenflorire a secolului 13, scolastica fiind perioada filozofiei cre\u0219tine care nu se mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1507671,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[175],"class_list":["post-1507669","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-romania","tag-svnews-ro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1507669","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1507669"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1507669\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1507671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1507669"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1507669"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1507669"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}