{"id":1421029,"date":"2025-03-15T12:05:34","date_gmt":"2025-03-15T09:05:34","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1421029"},"modified":"2025-03-15T12:05:34","modified_gmt":"2025-03-15T09:05:34","slug":"gabriel-liiceanu-mai-presus-de-orice-noica-a-fost-un-profesor-de-libertate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1421029","title":{"rendered":"Gabriel Liiceanu: \u201eMai presus de orice, Noica a fost un profesor de libertate\u201d"},"content":{"rendered":"
\n
<\/a><\/p>\n

Gabriel Liiceanu. Foto: Bookfest<\/p>\n<\/div>\n

Dup\u0103 40 de ani de la publicarea Jurnalului<\/em>, tema \u201e\u015fcolii de g\u00e2ndire de la P\u0103ltini\u015f\u201d revine \u00een aten\u021bia public\u0103 printr-un volum de scrisori, amintiri, evoc\u0103ri: Am inventat P\u0103ltini\u0219ul!<\/em><\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 40 de ani de la publicarea Jurnalului, <\/em>Gabriel Liiceanu \u00ee\u015fi d\u0103 seama, citind volumul pentru Fonoteca Radioului public, c\u0103 abia acum \u00ee\u015fi \u00een\u0163elege cu adev\u0103rat propria carte \u015fi ceea ce a \u00eensemnat, pentru \u00eentreaga via\u0163\u0103, \u00eent\u00e2lnirea cu Noica.<\/strong><\/p>\n

L-am invitat pe Gabriel Liiceanu la un interviu care are ca punct de plecare chiar aceast\u0103 revela\u0163ie a sa. Un interviu \u00een care \u00eel evoc\u0103 pe Constantin Noica \u015fi vorbe\u015fte despre anii p\u0103ltini\u015feni, pe care \u00eei consider\u0103 un \u201esejur \u00een paradisul culturii\u201d. Despre subversivitatea Jurnalului <\/em>\u015fi intrarea lor, a discipolilor, \u00een aten\u0163ia fostei Securit\u0103\u0163i, ca un eventual \u201elot Noica2\u201d. <\/em>Despre g\u00e2ndirea liber\u0103 \u015fi modul \u00een care poate fi ea \u00eenv\u0103\u0163at\u0103. Despre visele sufletului \u015fi ale spiritului. Despre obsesia ctitoririi care l-a urm\u0103rit pe Noica \u00eentreaga via\u0163\u0103 \u015fi rolul pe care acesta \u00eel are \u00een construirea editurii Humanitas. Despre modul \u00een care putem evita venirea peste noi a trecutului.<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201e<\/em>E cazul s\u0103 ne asum\u0103m \u00abnecunoscutul din noi\u00bb\u201d<\/h4>\n
\n

CV Gabriel Liiceanu<\/strong><\/p>\n

Este unul dintre cei mai importan\u0163i autori de \u201eliteratur\u0103 personal\u0103\u201d din Rom\u00e2nia de azi. \u00cen ultimul sfert de veac, c\u0103r\u0163ile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.<\/p>\n

Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f<\/em>\u00a0(1983), ale c\u0103rui teme centrale sunt raportul maestru-discipol \u015fi importan\u0163a culturii \u00eentr-o epoc\u0103 totalitar\u0103, a fost un adev\u0103rat bestseller al anilor \u201980: producea cozi la libr\u0103rii, se vindea \u201epe sub m\u00e2n\u0103\u201c, se \u00eemprumuta numai prietenilor de \u00eencredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (\u00eentre timp tradus \u00een mai multe limbi) s-a n\u0103scut un al doilea volum de succes,\u00a0Epistolar<\/em>\u00a0(1987), care reune\u015fte voci intelectuale de mare for\u0163\u0103. Urmeaz\u0103, \u00een alt\u0103 formul\u0103, dar, \u00een fond, tot \u00een not\u0103 confesiv\u0103,\u00a0Declara\u0163ie de iubire<\/em>\u00a0(2001), exerci\u0163ii de admira\u0163ie \u015fi de ata\u015fament intelectual, etic \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, uman fa\u0163\u0103 de personalit\u0103\u0163i importante ale culturii noastre.\u00a0U\u015fa interzis\u0103<\/em>\u00a0(2002) este una dintre c\u0103r\u0163ile favorite ale publicului din ultimii ani \u015fi o revenire la nota\u0163ia diaristic\u0103. Cu\u00a0Scrisori c\u0103tre fiul meu<\/em>\u00a0(2008), Gabriel Liiceanu se las\u0103 din nou atras de simplitatea \u015fi directe\u0163ea genului epistolar.\u00a0\u00cent\u00e2lnire cu un necunoscut<\/em>\u00a0(2010) reia firul confesiv al unor \u00eensemn\u0103ri care, de\u015fi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103.<\/p>\n

\u00cen paralel cu volumele \u00een care autorul construie\u015fte ceea ce francezii numesc\u00a0l\u2019\u00e9criture du moi<\/em>, scrierea egotist\u0103, Gabriel Liiceanu a publicat \u00een ultimii ani o serie de c\u0103r\u0163i eseistice, filozofice \u015fi de implicare \u00een \u201evia\u0163a cet\u0103\u0163ii\u201c:\u00a0Despre minciun\u0103<\/em>\u00a0(2006),\u00a0Despre ur\u0103<\/em>\u00a0(2007) \u015fi\u00a0Despre seduc\u0163ie<\/em>\u00a0(2007),\u00a0Estul naivit\u0103\u0163ilor noastre<\/em>\u00a0(2012),\u00a0Dragul meu turn\u0103tor<\/em>\u00a0(2013),\u00a0Fie-v\u0103 mil\u0103 de noi! \u015fi alte texte civile<\/em>\u00a0(2014),\u00a0Nebunia de a g\u00e2ndi cu mintea ta<\/em>\u00a0(2016),\u00a0Rom\u00e2nia, o iubire din care se poate muri<\/em>\u00a0(2017),\u00a0Continentele insomniei<\/em>, (2017),\u00a0A\u015ftept\u00e2nd o alt\u0103 omenire<\/em>\u00a0(2018),\u00a0Caiet de rico\u015fat g\u00e2nduri sau Despre misterioasa circula\u0163ie a ideilor de\u2011a lungul timpului<\/em>\u00a0(2019),\u00a0Ludice. Exerci\u021bii de umor criptic<\/em>\u00a0(2019),\u00a0Isus al meu<\/em>\u00a0(2020),\u00a0Despre destin. Un dialog (teoretic \u015fi confesiv) despre cea mai dificil\u0103 tem\u0103 a muritorilor<\/em>\u00a0(dialog cu Andrei Ple\u015fu), 2020,\u00a0Impudoare. Despre \u201eeu\u201c va fi vorba<\/em>\u00a0(2021),\u00a0Ce g\u00e2nde\u0219te Dumnezeu? Pu\u021bin\u0103 teologie<\/em>\u00a0(2022),\u00a0Exitus<\/em>\u00a0(2023),\u00a0\u00cenapoi la argument. Patru dialoguri despre splendorile\u00a0 prea repede uitate<\/em>, volum semnat \u00eempreun\u0103 cu Horia Roman Patapievici (2023), Scrisoare c\u0103tre Dorothea<\/em> (2024), Chipuri ale r\u0103ului \u00een lumea de ast\u0103zi. Fic\u0163iunea ca necesitate vital\u0103. Mario Vargas Llosa \u00een dialog cu Gabriel Liiceanu<\/em> (2024) \u015fi Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Ple\u0219u, \u201eAm inventat P\u0103ltini\u0219ul!\u201d Scrisori, amintiri, evoc\u0103ri<\/em> (2024).<\/p>\n

(Surs\u0103 CV:\u00a0<\/em>Editura Humanitas<\/a><\/em>)<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n

Dup\u0103 40 de ani de la publicarea <\/strong>Jurnalului<\/em><\/strong>, tema \u201e\u015fcolii de g\u00e2ndire de la P\u0103ltini\u015f\u201d revine \u00een aten\u021bia public\u0103 printr-un volum de scrisori, amintiri, evoc\u0103ri: <\/strong>Am inventat P\u0103ltini\u0219ul!.<\/em><\/strong> Cum s-a n\u0103scut cartea aceasta, domnule Gabriel Liiceanu? <\/strong><\/p>\n

\u00cenclin s\u0103 cred c\u0103 Grigore Vida, editorul volumului, a f\u0103cut-o cu putin\u021b\u0103. El a avut ideea de a publica aceast\u0103 coresponden\u021b\u0103 \u201etriunghiular\u0103\u201d (Noica-Liiceanu-Ple\u0219u). Tot lui \u00eei apar\u021bine ideea de a ne cere, lui Andrei Ple\u0219u \u0219i mie, s\u0103 scriem \u201epun\u021bile narative\u201d dintre epistole.<\/p>\n

Grigore Vida e un specialist de clas\u0103 \u00een istoria filozofiei \u0219i \u0219tiin\u021bei din secolul al XVII-lea, cu accente speciale pe Bacon, Descartes, Hobbes, Pascal, Leibniz \u0219i cu o tez\u0103 de doctorat despre Newton. E dublat de un remarcabil autor de edi\u021bii \u2013 merg\u00e2nd de la coresponden\u021ba lui Descartes p\u00e2n\u0103 la coresponden\u021ba Eliade-Noica \u0219i av\u00e2nd \u00een preg\u0103tire o edi\u021bie complet\u0103 \u00een 10 volume a operei lui Constantin Noica.<\/p>\n

I-am f\u0103cut c\u00e2ndva (\u00een urm\u0103 cu trei ani?) un portret \u00een care nu am putut s\u0103-mi temperez tonul entuziast:<\/p>\n

\u201ePe Grigore l-am cunoscut la Facultatea de Filozofie. La cursul despre Heidegger, st\u0103tea \u00een banca a doua a r\u00e2ndului dinspre fereastr\u0103. M\u0103 asculta, not\u00e2nd la r\u0103stimpuri c\u00e2te ceva, cu o lini\u0219te nefireasc\u0103 pe chip. P\u0103rea s\u0103 nu \u00eentre\u021bin\u0103 nici o rela\u021bie cu lumea din jur. Nu cred c\u0103, p\u00e2n\u0103 la primul examen, l-am auzit rostind vreodat\u0103 ceva. C\u00e2nd a deschis gura, m-a izbit moliciunea vocii, \u00een armonie deplin\u0103 cu bl\u00e2nde\u021bea chipului s\u0103u. Era prima fiin\u021b\u0103 uman\u0103 care \u00eemi l\u0103sa senza\u021bia c\u0103 nu se gr\u0103bise niciodat\u0103.<\/p>\n

Acum sunt convins c\u0103 face parte dintre acei \u201ecopii astrali\u201d care coboar\u0103 c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd pe p\u0103m\u00e2nt pentru a ne ar\u0103ta cum se tr\u0103ie\u0219te p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t o pasiune, tot restul gesturilor vie\u021bii lor nefiind mai mult dec\u00e2t un tribut oarecare pe care trebuie s\u0103-l pl\u0103te\u0219ti \u00eentrup\u0103rii. Un studiu scris de Grigore Vida, o traducere, o not\u0103 de subsol, o carte redactat\u0103 de el, o bibliografie\u00a0 \u2013 pe scurt, tot ce las\u0103 din m\u00e2n\u0103 sub forma cuv\u00e2ntului scris \u2013 trebuie s\u0103 trimit\u0103 la perfec\u021biunea lumii din care a c\u0103zut. De aceea, \u00abgata\u00bb nu face parte din vocabularul lui, iar promisiunea se transform\u0103 la el tiptil \u00eentr-o bl\u00e2nd\u0103 am\u00e2nare cu termene etern mi\u0219c\u0103toare.<\/p>\n

Orice apropiere de el este un mod de a-i conjura misterul, clipa \u00een care, hot\u0103r\u00e2nd s\u0103 ni se al\u0103ture pentru a suferi blestemul timpului m\u0103surat, a uitat s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00een bagajul \u00eentrup\u0103rii eternitatea din care a venit. Mi-l imaginez \u00eentors \u00een lumea aceea str\u0103in\u0103 de timp, relu\u00e2nd lucrul la opera lui infinit\u0103 pe care sunt convins c\u0103 o viseaz\u0103 adesea, la opera care nu cunoa\u0219te termene<\/em>.\u201d<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Ce s\u0103 zic\u2026 Sunte\u021bi sigur c\u0103 nu Cioran i-a f\u0103cut portretul? Care, nu v\u0103 ascund, m-a trimis cu g\u00e2ndul la portretul <\/strong>Ea nu era de aici<\/em><\/strong>, din <\/strong>Exerci\u021bii de admira\u021bie<\/em><\/strong>. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, trag aer \u00een piept \u0219i pun \u00eentrebarea urm\u0103toare.<\/strong> \u00cen preajma Cr\u0103ciunului trecut a\u0163i \u00eenregistrat Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> pentru fonoteca Radiodifuziunii Rom\u00e2ne \u015fi a\u0163i spus c\u0103 lectura c\u0103r\u0163ii v-a determinat \u201es\u0103 o \u00een\u0163elege\u021bi \u00een de ne\u00een\u0163elesul ei\u201d. Care este \u201ede ne\u00een\u021belesul\u201d care vi s-a revelat dup\u0103 40 de ani?<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 v\u0103 pute\u021bi imagina \u0219ocul unui autor care ajunge s\u0103-\u0219i \u00een\u021beleag\u0103 acum<\/em>, cu prilejul \u00eenregistr\u0103rii amintite, cartea pe care a scris-o \u00een urm\u0103 cu peste 40 de ani. Abia acum am aflat c\u0103 nu trebuie s\u0103-\u021bi propui niciodat\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegi ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentocmai \u00een mintea ta c\u00e2nd ai scris o carte. Adev\u0103rul e c\u0103 traseul nici unei ispr\u0103vi culturale nu poate fi ref\u0103cut. De pild\u0103, \u00een cazul Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, este imposibil s\u0103 \u00een\u021beleg cum am ajuns s\u0103-l fac pe Noica s\u0103 vorbeasc\u0103 cu vocea mea. Devenisem oare ventriloc? Odat\u0103 revenit \u00een camera mea \u0219i a\u0219ezat \u00een fa\u021ba paginilor goale, \u00eel \u021bineam pe Noica \u00een m\u00e2n\u0103 ca pe o marionet\u0103 care declar\u0103 \u00een fa\u021ba publicului o gr\u0103mad\u0103 de lucruri \u00een vorbirea direct\u0103, \u00een timp ce glasul lui ie\u0219ea \u201edin burta mea\u201d\u00a0 a\u0219ez\u00e2ndu-se direct pe h\u00e2rtie. Vorbea el? Vorbeam eu?<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

E cazul s\u0103 m\u0103 sperii?<\/strong><\/p>\n

Nu, sta\u021bi lini\u0219tit\u0103. E cazul s\u0103 ne asum\u0103m \u201enecunoscutul din noi\u201d, un personaj extrem de important, pe care ne \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103m s\u0103-l ignor\u0103m. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se r\u0103zbun\u0103 pe noi, l\u0103s\u00e2ndu-ne perplec\u0219i.<\/p>\n

\u00cen cazul despre care vorbim, partitura pus\u0103 \u00een gura lui Noica \u00een Jurnal<\/em> o deprinsesem \u00een timpul \u00eent\u00e2lnirilor ce aveau loc de-a lungul zilei, re\u021bin\u00e2nd ce spunea, iar seara, \u00een singur\u0103tatea camerei, treceam pe h\u00e2rtie cuvintele care se rev\u0103rsau din memoria bur\u021bii mele. \u201eC\u00e2te m\u0103 face s\u0103 spun t\u00e2n\u0103rul acesta!\u201d, a exclamat Noica \u00een prima scrisoare pe care mi-a adresat-o, dup\u0103 ce avusese Jurnalul<\/em> \u00een m\u00e2n\u0103. L\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 unele dintre spuse l-au uimit, ca \u0219i cum nu s-ar fi recunoscut \u00een ele. Dar, \u00een acela\u0219i timp, n-a contestat niciodat\u0103 vreo propozi\u021bie dintre cele pe care i le-am pus \u00een seam\u0103. Dac\u0103 ar fi s\u0103-l parafrazez, a\u0219 spune c\u0103 nimic din cuvintele pe care le roste\u0219te \u00een Jurnal<\/em> nu sunt exacte<\/em>, \u00een schimb toate sunt adev\u0103rate<\/em>. \u00cen nici o discu\u021bie despre \u201eacest gest de iubire \u0219i tr\u0103dare\u201d, cum am numit Jurnalul<\/em> dup\u0103 ce a fost publicat, Noica nu a corectat nimic \u0219i nu mi-a repro\u0219at vreun g\u00e2nd prost \u00een\u021beles. Cum de nu pierdusem nici un sens \u0219i nici un cuv\u00e2nt \u00een aburul zilei? Cum de \u00eel f\u0103ceam s\u0103 vorbeasc\u0103, eu nefiind dec\u00e2t mediul lui? Eu nu \u0219tiu s\u0103 r\u0103spund.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201eVia\u021ba \u00eemi scosese \u00een fa\u021b\u0103 pe singurul om care putea s\u0103 te-nve\u021be cum se face \u00abcultur\u0103\u00bb\u201d<\/h4>\n

\u201e\u00cen vremuri f\u0103r\u0103 nici un Dumnezeu, Dumnezeul meu mi l-a trimis pe Noica\u201d, scrie\u0163i \u00eentr-o evocare din volumul <\/strong>Am inventat P\u0103ltini\u015ful!.<\/em><\/strong> A\u0163i \u00eencercat vreodat\u0103 s\u0103 v\u0103 imagina\u0163i cum ar fi ar\u0103tat parcursul vie\u0163ii dumneavoastr\u0103 \u00een lipsa acestei \u00eent\u00e2lniri?<\/strong><\/p>\n

N-am avut cum. E ca \u0219i cum m-a\u021bi \u00eentreba cum ar fi ar\u0103tat via\u021ba mea dac\u0103 m\u0103 n\u0103\u0219team \u00een Danemarca. N-a\u0219 \u0219ti s\u0103 v\u0103 spun. L-am a\u0219teptat at\u00e2t de intens\u2026 Nu \u0219tiu de ce a ap\u0103rut \u00een via\u021ba mea \u2013 cum s\u0103 spun? \u2013 sub sensul necesit\u0103\u021bii<\/em>, \u00eenc\u00e2t sunt \u00eenclinat s\u0103-l trec \u00een r\u00e2ndul datelor mele genetice. E ca \u0219i cum intensitatea a\u0219tept\u0103rii ar fi generat survenirea lucrului a\u0219teptat. \u00cel g\u0103sisem de la bun \u00eenceput. F\u0103cea parte din \u201econstitu\u021bia mea de fiin\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n

Acum, dup\u0103 \u00eenregistrarea Jurnalului<\/em> la Radio \u0219i dup\u0103 \u00eencheierea volumului Am inventat P\u0103ltini\u0219ul!<\/em>, l-am \u00een\u021beles deodat\u0103 pe Noica \u00een unicitatea<\/em> lui, tot a\u0219a cum am \u00een\u021beles \u0219i ce a \u00eensemnat (la cei 25 de ani ai mei) \u00eent\u00e2lnirea cu el pentru \u00eentreaga mea via\u021b\u0103. Mai precis, am \u00een\u021beles c\u0103 din clipa aceea via\u021ba mea deraiase<\/em>. Faptul c\u0103 ne cunoscuser\u0103m pur \u00eent\u00e2mpl\u0103tor (\u00een vestibulul cuiva c\u00e2nd el se preg\u0103tea s\u0103 plece, iar eu tocmai veneam) nu era o \u00eent\u00e2mplare oarecare, a\u0219a cum zici \u201eieri l-am cunoscut pe cutare\u201d. Era o \u00eent\u00e2mplare \u201e\u00eensemnat\u0103\u201d (signata<\/em>) care marca o r\u0103scruce a vie\u021bii, era lespedea pe care, dac\u0103 apuci s\u0103 ba\u021bi \u0219i s\u0103 sari, \u021bi se deschide destinul. Via\u021ba \u00eemi scosese \u00een fa\u021b\u0103 pe singurul om care putea s\u0103 te-nve\u021be cum se ar\u0103 ogorul min\u021bii<\/em>, apoi cum se cultiv\u0103, pe scurt, cum se face \u201ecultur\u0103\u201d \u0219i cum se culeg apoi recoltele vie\u021bii. Ajunsesem \u00een ograda cuiva care de\u021binea secretul \u201ecultiv\u0103rii\u201d \u0219i al \u201eculturii\u201d \u0219i care era dispus s\u0103 mi-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103.<\/p>\n

Mi-am pus \u00een repetate r\u00e2nduri \u00eentrebarea pe care mi-o pune\u021bi acum: cum ar fi ar\u0103tat vie\u021bile c\u00e2torva dintre noi dac\u0103 soarta nu ni l-ar fi scos \u00een cale pe Noica? \u0218i \u00eemi vine \u00een minte o not\u0103 de la \u00eenceputul anilor 2000, care se afl\u0103 \u00een \u00cent\u00e2lnire cu un necunoscut<\/em>:<\/p>\n

\u201eCe scamator formidabil a fost Noica! Era capabil s\u0103 scoat\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit, din p\u0103l\u0103ria plin\u0103 cu orori a Istoriei, po\u00adrum\u00adbeii albi ai n\u0103dejdii. Ne-a dus a\u015fa, cu z\u0103h\u0103relul culturii, vreme de dou\u0103zeci de ani. F\u0103r\u0103 el, am fi murit de prostie, de ur\u00e2t \u015fi de \u00eencr\u00e2ncenare\u201d.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201eCronica acestui sejur \u00een paradisul culturii s-a numit Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>\u201d<\/h4>\n

Ce \u00een\u021belege\u021bi prin \u201eunicitatea\u201d lui Noica? Prin ce era unic?<\/strong><\/p>\n

Omul acesta nu era ca noi<\/em>. Colegii de genera\u021bie se jucaser\u0103 \u00een tinere\u021be cu numele lui: \u201eNoica nu-i ca noi\u201d le pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103, iar acum, la cei 58 de ani c\u00e2\u021bi avea c\u00e2nd l-am cunoscut, jocul acesta de cuvinte se dovedea mai adev\u0103rat ca oric\u00e2nd. \u201eNoica nu era ca noi\u201d, ca nimeni din lumea noastr\u0103, \u0219i cred \u0219i-acum, dup\u0103 ce am tot ie\u0219it de-a lungul vie\u021bii din \u021bar\u0103 \u0219i am cunoscut somit\u0103\u021bi, c\u0103 nimeni pe lume n-avea statura lui de \u201emaestru\u201d, chit c\u0103 la ultimul interviu din pu\u0219c\u0103rie declarase, cu viclean\u0103 modestie, c\u0103, odat\u0103 eliberat din pu\u0219c\u0103rie, tot ce-\u0219i dorea era s\u0103 ajung\u0103 \u201eantrenor cultural\u201d, sintagm\u0103 pe care securistul \u00eens\u0103rcinat cu reeducarea de\u021binu\u021bilor odat\u0103 elibera\u021bi nu \u00een\u021belesese c\u00e2t de subversiv\u0103 era. De fapt Noica era Prospero, iar lumea lui era o insul\u0103 magic\u0103.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u0218i de ce-l compara\u021bi cu Prospero, iar insula acestuia, cu P\u0103ltini\u0219ul montan? <\/strong><\/p>\n

Pentru c\u0103, asemeni lui Prospero, cel \u00eenconjurat de c\u0103r\u021bi pe insula sa, Noica socotea cunoa\u0219terea o \u201earm\u0103\u201d magic\u0103. Atunci c\u00e2nd m-am pomenit pe t\u0103r\u00e2mul fermecat unde Prospero-Noica m\u0103 invitase al\u0103turi de al\u021bi c\u00e2\u021biva de v\u00e2rsta mea, mi-am dat seama c\u0103 ceea ce tr\u0103iam acolo era at\u00e2t de f\u0103r\u0103 pereche, \u00eenc\u00e2t, dup\u0103 o vreme, mi s-a p\u0103rut firescul \u00eensu\u0219i s\u0103 consemnez acea aventur\u0103 \u00een spirit pe care nimeni \u00eenaintea mea n-o mai tr\u0103ise.<\/p>\n

Cronica acestui sejur \u00een paradisul culturii, \u021binut\u0103 vreme de cinci ani, din 1977 p\u00e2n\u0103 \u00een 1981, s-a numit Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em>. Nu avusesem nici o clip\u0103 \u00een vedere posibilitatea public\u0103rii lui. Consecin\u021ba acestui fapt a fost scrierea lui \u00een total\u0103 libertate. \u00centr-un jurnal nu min\u021bi, nu cosmetizezi, nu inventezi. Orice jurnal adev\u0103rat este o cronic\u0103 de via\u021b\u0103, chiar dac\u0103 orice punere \u00een pagin\u0103 sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a fi literatur\u0103. Important era c\u0103 f\u0103ceam reportajul zilelor \u00eenso\u021bit de palpitul lor afectiv \u0219i singura mea grij\u0103 era s\u0103 circumscriu c\u00e2t mai acurat o experien\u021b\u0103 de a c\u0103rei excep\u021bionalitate, pe m\u0103sur\u0103 ce avansam, deveneam tot mai con\u0219tient.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201eJurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> nu a fost o carte disident\u0103, ci doar subversiv\u0103\u201d<\/h4>\n

Oare<\/strong>nu era\u021bi deloc con\u0219tient de poten\u021bialul lui subversiv, de vreme ce tr\u0103ia\u021bi clip\u0103 de clip\u0103 efectul terapeutic \u0219i eliberator al P\u0103ltini\u0219ului ?<\/strong><\/p>\n

Pe-atunci nu \u0219tiam mai nimic despre ce \u00eensemnase lotul Noica-Pillat, iar Noica nu vorbea de faptul c\u0103, \u00een 1958, vreo 20 de oameni intraser\u0103 la pu\u0219c\u0103rie pentru c\u0103 el \u201eevada\u201d s\u0103pt\u0103m\u00e2nal din domiciliu obligariu de la C\u00e2mpulung \u0219i, odat\u0103 ajuns la Bucure\u0219ti, citea \u00eentr-un grup de prieteni pagini din interpretarea lui la Fenomenologia spiritului<\/em> a lui Hegel. Socoteam, a\u0219adar, c\u0103 \u00een aventura noastr\u0103 p\u0103ltini\u0219an\u0103 nu era nimic disident. Dovad\u0103 \u0219i faptul c\u0103 povestea ei a fost publicat\u0103 \u00een 1983. Jurnalul<\/em> nu a fost o carte disident\u0103 pentru c\u0103 nu contesta f\u0103\u0163i\u015f realitatea istoric\u0103 a momentului \u015fi, cu at\u00e2t mai pu\u0163in, puterea comunist\u0103. Nu denun\u0163a, nu se \u201eridica \u00eempotriv\u0103\u201c \u015fi nici m\u0103car nu \u201ef\u0103cea aluzie la\u201d.<\/p>\n

Mai apoi, t\u00e2rziu dup\u0103 \u201990, c\u00e2nd mi-am putut citi la CNSAS, \u00een 2006, dosarul de urm\u0103rire informativ\u0103 al Securit\u0103\u021bii, am \u00een\u021beles c\u0103 Jurnalul<\/em> era, \u00een sens etimologic, sub-versiv, \u201er\u0103sturn\u0103tor de realitate\u201c. Atunci, \u00een anii \u201970, noi nu ne d\u0103deam seama de asta. \u00cen schimb, din dosarul de la CNSAS,\u00a0 rezulta c\u0103 Securitatea era la o adic\u0103 preg\u0103tit\u0103 pentru eventualitatea unui \u201elot Noica 2\u201d. \u00cen insectarul ei eram prin\u0219i la rubrica \u201edu\u015fmani ai or\u00e2nduirii \u015fi ordinii de stat\u201c.<\/p>\n

C\u00e2nt\u0103rit\u0103 cu m\u0103sura lumii reale, lumea P\u0103ltini\u015fului era ireal\u0103. \u00cen comunism, singura realitate existent\u0103 e cea construit\u0103 de sus \u00een jos. Comunismul este cel mai voluntarist proiect al istoriei. Fiecare buc\u0103\u0163ic\u0103 de istorie este proiectat\u0103, construit\u0103, indus\u0103. Exist\u0103 o singur\u0103 lume, compact\u0103 \u015fi etan\u015f\u0103, \u00een care intram cu to\u0163ii.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

A\u021bi spus asta \u00een articolul \u201eDup\u0103 dou\u0103zeci de ani\u201d, din volumul Amintiri, evoc\u0103ri, portrete<\/em>: \u201eP\u0103ltini\u0219ul nu \u00eentre\u0163inea nici o leg\u0103tur\u0103 cauzal\u0103 cu lumea real\u0103\u201d. <\/strong><\/p>\n

A\u0219a e. Am spus c\u0103 din orice punct al istoriei de atunci ai fi pornit nu puteai ajunge la P\u0103ltini\u015f. Din ce geografie f\u0103cea el parte? Celor care deschideau Jurnalul <\/em>li se desf\u0103\u015fura \u00een fa\u0163a ochilor un \u0163inut a c\u0103rui existen\u0163\u0103 nu putea fi dedus\u0103 din realitatea \u00eenconjur\u0103toare. Am explicat acest lucru \u00een articolul de care a\u021bi pomenit. Spuneam acolo c\u0103 \u201elucrul cel mai greu de \u00een\u0163eles era c\u0103 \u0163inutul acesta mirific, care avea acela\u015fi grad de realitate cu \u0163ara homeric\u0103 a lotofagilor, se \u00een\u0103l\u0163a \u00een mijlocul celei mai ur\u00e2te dintre lumile posibile \u015fi, prin \u00eensu\u015fi acest fapt, o anula\u201d. \u0218i continuam:<\/p>\n

\u201eCred c\u0103 succesul c\u0103r\u0163ii \u00een epoc\u0103 are o explica\u0163ie simpl\u0103: citit\u0103 \u00een lumea grotesc\u0103 a lui Ceau\u015fescu, a activi\u015ftilor de partid \u015fi a securi\u015ftilor, ea a fost resim\u0163it\u0103 ca un basm cultural<\/em>. \u00centr-un moment al istoriei \u00een care tot ce era spiritual era traficat \u015fi prostituat se putea, iat\u0103, fugi \u00een sus<\/em>. Sunt convins c\u0103 paginile Jurnalului <\/em>au fost citite ca o poveste pentru oameni mari, \u00een care \u00aberoii\u00bb erau urm\u0103ri\u0163i cu sufletul la gur\u0103 \u00een drumul lor c\u0103tre partea \u00eenalt\u0103 a fiin\u0163ei noastre \u00een ascensiunea <\/em>lor. Ce straniu trebuie s\u0103 fi fost spectacolul unor persoane care vorbeau normal, care g\u00e2ndeau pe cont propriu,\u00a0 care nu umblau cu sub\u00een\u0163elesuri \u015fi care nu se adresau publicului tr\u0103g\u00e2nd cu ochiul la cenzur\u0103! Ce parad\u0103 impudic\u0103 de libertate! De unde se iscase aceast\u0103 lume neatins\u0103 de comunism \u015fi, astfel, subversiv\u0103 prin chiar esen\u0163a ei fic\u0163ional\u0103? Era oare cu putin\u0163\u0103 ca diavolul istoriei s\u0103 se fi str\u0103duit de poman\u0103 vreme de c\u00e2teva decenii? De ce se termina puterea lui \u00een fa\u0163a acelei cruci a culturii ridicate pasional de Noica \u015fi slujit\u0103 dup\u0103 un adev\u0103rat ritual de o m\u00e2n\u0103 de \u00abdiscipoli\u00bb? \u015ei, mai ales, de ce sus\u0163inea profetul \u0103sta demodat, cu basc\u0103 \u015fi ghetre, c\u0103 to\u0163i cei care vor voi s\u0103 se m\u00e2ntuie vor fi obliga\u0163i s\u0103 poarte crucea nu tocmai u\u015foar\u0103 a culturii?\u201d<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Gabriel Liiceanu. Foto: Funda\u0163ia Humanitas Aqua Forte<\/p>\n<\/div>\n

\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0<\/strong><\/p>\n

\u201eG\u00e2ndirea liber\u0103 presupune m\u0103car c\u00e2teva dintre lecturile esen\u021biale ale unei vie\u021bi\u201d<\/h4>\n

\u201e\u2026 s\u0103 \u00eenve\u0163i s\u0103 g\u00e2nde\u015fti. Acesta este lucrul pe care am sperat s\u0103-l \u00eenv\u0103\u0163 de la Noica\u201d, spunea\u0163i, la o vreme dup\u0103 apari\u0163ia <\/strong>Jurnalului.<\/em><\/strong> Dar nu g\u00e2ndim oare cu to\u021bii? E un alt fel de a g\u00e2ndi acela care se dezvolt\u0103 \u00een preajma unui mentor? Sau, reformul\u00e2nd: aceia dintre noi care nu am avut norocul de a \u00eent\u00e2lni un astfel de \u201eantrenor cultural\u201d cum putem \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 g\u00e2ndim?<\/strong><\/p>\n

R\u0103spunsul depinde de gradul<\/em> la care vrei s\u0103-nve\u021bi s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti. Exist\u0103 un mod de a g\u00e2ndi profesionist, specific, s\u0103 zicem, filozofiei. El presupune studierea marilor g\u00e2nditori ai lumii \u0219i frecventarea domeniilor adiacente ale cunoa\u0219terii. Mai exist\u0103 \u00eens\u0103 un mod de a g\u00e2ndi care nu presupune neap\u0103rat \u201eg\u00e2ndirea profesionist\u0103\u201d, ci doar, a\u0219 zice, \u201edemnitatea g\u00e2ndirii\u201d, acel grad de instruire \u0219i \u0219lefuire a min\u021bii care presupune c\u0103 nu po\u021bi fi manipulat, prostit, folosit \u00een mod cinic ca \u201eidiot util\u201d, pentru a cita faimoasa expresie care i se pune \u00een seam\u0103 lui Lenin. Altfel spus, capacitatea de a-\u021bi confec\u021biona o \u201eg\u00e2ndire curat\u0103\u201d, \u201e\u00eengrijit\u0103\u201d. Ea \u00eencepe \u2013 s\u0103 nu r\u00e2de\u021bi de mine! \u2013 cu o bun\u0103 cunoa\u0219tere a gramaticii unei limbi, adic\u0103 cu corecta punere laolalt\u0103 a cuvintelor, cu sintaxa. La greci, s\u00fdntaxis<\/em> trimitea la orice punere \u00een ordine<\/em>. De la ordonarea unei societ\u0103\u021bi, la a\u0219ezarea solda\u021bilor \u00een forma\u021biunea de lupt\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 la cuvinte, totul era \u201esintax\u0103\u201d.<\/p>\n

Fiind un lan\u021b logic de \u00eembinare a cuvintelor \u00een propozi\u021bii \u0219i a propozi\u021biilor \u00een fraze, sintaxa e totodat\u0103 o punere \u00een ordine a g\u00e2ndirii. Sintaxa e \u00een mod originar g\u00e2ndire. Pentru c\u0103 presupune scrierea \u0219i vorbirea corecte, gramatica este primul antrenor de g\u00e2ndire<\/em>. C\u00e2nd Noica spunea \u201eam trei condi\u021bii pentru o femeie: m\u00e2ini frumoase, o voce pl\u0103cut\u0103 \u0219i o gramatic\u0103 \u00eengrijit\u0103\u201d, prin \u201egramatica \u00eengrijit\u0103\u201d numea de fapt inteligen\u021ba \u0219i g\u00e2ndirea. Limba g\u00e2nde\u0219te \u00een mod natural<\/em> \u0219i, de aceea, pentru o g\u00e2ndire aprofundat\u0103, care vizeaz\u0103 esen\u021ba, de mare folos e \u0219i cobor\u00e2rea \u00een straturile atomice ale limbii, ajungerea la etimologii, iar pentru noi, ca rom\u00e2ni \u0219i europeni, ajungerea la etimologiile elementare ale elinei \u0219i latinei. Nu degeaba, pre\u0219edintele Emmanuel Macron a pledat, al\u0103turi de ministrul francez al Culturii, pentru cre\u0219terea orelor de elin\u0103 \u0219i latin\u0103 \u00een colegiile din Fran\u021ba. \u00cen joc, cu aceste \u201elimbi moarte\u201d, sunt fundamentele Europei.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Rezult\u0103 din ce spune\u021bi c\u0103 orice bun cunosc\u0103tor al gramaticii este \u201eg\u00e2nditor\u201d. Inclusiv un absolvent de bacalaureat care a luat nota 10 la limba rom\u00e2n\u0103?<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 sunte\u021bi mali\u021bioas\u0103\u2026 A\u0219 putea r\u0103spunde c\u0103 da, de vreme ce o limb\u0103 bine cunoscut\u0103 este o \u201epropedeutic\u0103\u201d, o introducere la g\u00e2ndire. Dar m-a\u0219 gr\u0103bi s\u0103 adaug c\u0103 o g\u00e2ndire \u00eemplinit\u0103 trebuie exersat\u0103 \u0219i antrenat\u0103 prin citit. Drept care, g\u00e2ndirea liber\u0103 presupune m\u0103car c\u00e2teva dintre lecturile esen\u021biale ale unei vie\u021bi. De fapt, tot ce vorbim trimite \u00een cele din urm\u0103 la voin\u021ba de a te construi ca individ <\/em>sau la voin\u021ba de a avea un destin<\/em>. \u00cen termeni noicieni, asta s-ar traduce prin faimoasa lui \u201edevenire \u00eentru fiin\u021b\u0103\u201d, ie\u0219irea din curgerea oarecum t\u00e2mp\u0103 a vie\u021bii tr\u0103ite statistic, ca \u201edevenire \u00eentru devenire\u201d.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u201eNoica avea obsesia ctitoririi<\/em>, a faptei care r\u0103zbate \u0219i \u00een viitor\u201d<\/h4>\n

\u201eCum p\u0103trunde spiritul \u00een lume?\u201d \u2013 l-a\u0163i \u00eentrebat, la \u00eenceputul anilor \u201970, pe Constantin Noica. Aceasta a r\u0103mas \u201emarea \u00eentrebare a P\u0103ltini\u015fului\u201d, cum o numi\u0163i, devenind tema fundamental\u0103 a <\/strong>Jurnalului.<\/em><\/strong>.. V-a r\u0103spuns atunci: \u201eIntr\u0103 \u00eentr-un mod miraculos, spun eu, a\u015fa cum \u00eentr-un mod miraculos intr\u0103 spiritul \u00een general \u00een lume. Pentru a intra \u00een lume, spiritul nu se distribuie dintr-odat\u0103 \u00een ea, deci nu se distribuie dintr-odat\u0103 \u00een multiplu, ci mai \u00eent\u00e2i \u00een Unu, care la r\u00e2ndul lui se distribuie \u00eentr-un unu-secund pentru a deveni apoi multiplu: Dumnezeu-Unul se distribuie \u00een Fiul Unic, \u015fi abia acesta se distribuie \u00een to\u0163i. Totul e s\u0103 ai Fiu. Miracolul ultim al filozofiei este miracolul ultim al spiritului \u00eensu\u015fi, care ca Unu nu se difuzeaz\u0103 \u00een mul\u0163i, ci tot \u00een unu, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca abia \u00een a doua instan\u0163\u0103 s\u0103 se multiplice cu adev\u0103rat.\u201d V-a numit, la un moment dat, fiu al lui. Deci dumneavoastr\u0103 era\u021bi v\u0103zut ca fiind acea a doua instan\u021b\u0103 care avea menirea de a-l multiplica. A\u021bi con\u0219tientizat atunci aceast\u0103 \u201emisiune\u201d, s\u0103 o numesc a\u0219a, pe care v-a \u00eencredin\u021bat-o mentorul dumneavoastr\u0103 sau mai t\u00e2rziu?<\/strong><\/p>\n

Atunci n-am con\u0219tientizat-o deloc. Mult mai t\u00e2rziu mi-a trecut mi-a trecut prin cap c\u0103 Noica g\u00e2ndise cu noi pe termen lung, c\u0103, pentru el, antrenarea g\u00e2ndirii fusese preg\u0103tirea unei ustensile de reconstruc\u021bie social\u0103 ulterioar\u0103 pe care el ar fi putut s\u0103 n-o apuce. Noica avea obsesia ctitoririi<\/em>, a faptei care r\u0103zbate \u0219i \u00een viitor.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u201e<\/em>Humanitas e o institu\u021bie a libert\u0103\u021bii de g\u00e2ndire pe care Noica a ctitorit-o\u201d<\/h4>\n

A\u0163i afirmat c\u0103 existen\u0163a editurii Humanitas \u2013 care a \u00eemplinit, \u00een februarie anul acesta, 35 de ani \u2013 i se datoreaz\u0103 lui Constantin Noica. Deja el nu mai era \u00een via\u0163\u0103 c\u00e2nd a\u0163i \u00eenfiin\u0163at-o. Exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre acea p\u0103trundere a spiritului \u00een lume, pe care v-a \u201epredat-o\u201d \u00een anii p\u0103ltini\u0219eni, rolul \u201ede a doua instan\u021b\u0103\u201d pe care vi l-a atribuit\u00a0 \u0219i \u00eenfiin\u021barea Humanitas?<\/strong><\/p>\n

Din plin! \u00cen fond<\/em>, el este adev\u0103ratul ctitor al Humanitas-ului, o editur\u0103 de \u0219tiin\u021be umaniste, terenul de joc pe care Noica ne-a antrenat. \u00cen form\u0103<\/em>, ctitor al editurii e Andrei Ple\u0219u, care, ca ministru al Culturii, m-a \u00eentrebat, \u00een ianuarie 1990, dac\u0103 vreau s\u0103 construiesc un palat pe locul r\u0103mas liber dup\u0103 demolarea Editurii Politice, adic\u0103 a unei \u201egropi de gunoi pe vertical\u0103\u201d a ideologiei comuniste. Iar eu, zic\u00e2nd, \u201eda\u201d, am devenit ctitor \u00een fapt<\/em>. A\u0219a de simplu e totul: \u00een fond, \u00een form\u0103, \u00een fapt<\/em>\u2026 Noica a fost un recuperator de min\u021bi. Eu \u00eensumi sunt produsul libert\u0103\u021bii de g\u00e2ndire pe care el m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 o c\u00e2\u0219tig. Humanitas e o institu\u021bie a libert\u0103\u021bii de g\u00e2ndire pe care Noica a ctitorit-o.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Cit\u00e2ndu-v\u0103, din nou, Constantin Noica v-a preg\u0103tit \u201ef\u0103c\u00e2nd un gest cu b\u0103taie lung\u0103, pentru momentul \u00een care c\u0103rturarul ar fi revenit la rampa istoriei pentru a repara ceea ce tot istoria stricase\u201d. A\u0219 spune c\u0103 se poate afirma c\u0103, prin c\u0103r\u0163ile editate, Humanitas a reparat ceea ce istoria stricase, ajut\u00e2ndu-ne s\u0103 afl\u0103m ori s\u0103 nu uit\u0103m.<\/strong><\/p>\n

Da, \u201eistoria stricase\u201d \u00eenseamn\u0103 c\u0103 acele \u0219apte decenii de comunism sovietic \u0219i patru decenii de comunism d\u0103ruite de ru\u0219i cu for\u021ba, dup\u0103 r\u0103zboi, Estului Europei au \u0219ters memoria spiritual\u0103, veche de 2500 de ani, a Occidentului. Imagina\u021bi-v\u0103 c\u0103 un om matur este retrogradat de la v\u00e2rsta de 50 de ani la cea de 5 ani, \u0219terg\u00e2ndu-i-se memoria \u0219i c\u0103, resetat, \u00een locul celor mai splendide valori selec\u021bionate de-a lungul genera\u021biilor, creierul s\u0103u e \u201edotat\u201d cu \u201eviolen\u021ba luptei de clas\u0103\u201d \u0219i cu cortegiul de crime aferent. De c\u00e2t timp are el oare nevoie pentru a fi readus la starea de func\u021bionare dup\u0103 ce i s-a \u0219ters tot ce era mai de pre\u021b \u00een el? \u00cen aceast\u0103 opera\u021bie de \u201ereparare\u201d \u0219i recuperare s-a angajat Humanitas \u00eencep\u00e2nd din \u201990.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Ce-\u021bi trebuie ca s\u0103 devii \u201eantrenor cultural\u201d<\/h4>\n

La eliberarea din temni\u0163a comunist\u0103, \u00een iunie 1964, Constantin Noica i-a spus ofi\u0163erului de Securitate responsabil cu \u201ereeducarea\u201d de\u0163inu\u0163ilor, c\u0103 \u015fi-ar dori s\u0103 devin\u0103 \u201eantrenor cultural\u201d. Orice om cu un bagaj cultural foarte solid poate deveni \u201eantrenor cultural\u201d sau mai este nevoie de ceva?<\/strong><\/p>\n

Da, mai e nevoie de o enorm\u0103 generozitate, de capacitatea de a fi dispus s\u0103 investe\u0219ti o bun\u0103 parte din timpul t\u0103u \u00een altul. \u0218i s\u0103 \u0219tii s\u0103-i g\u0103se\u0219ti pe cei care merit\u0103 investi\u021bia asta din partea ta. Altminteri, \u00ee\u021bi pierzi timpul degeaba.<\/p>\n

Noica i-a c\u0103utat sub forma \u201ecelor douzeci \u0219i doi\u201d, ap\u021bi pentru \u201ecultura de performan\u021b\u0103\u201d. I-a c\u0103utat b\u0103t\u00e2nd \u021bara \u00een lung \u0219i-n lat, plec\u00e2nd de la premiza c\u0103 \u00eentr-o \u021bar\u0103 de 22 de milioane de locuitori este fatal s\u0103 existe un individ superdotat la un milion de oameni. Se interesa de existen\u021ba tinerilor mai r\u0103s\u0103ri\u021bi din fiecare ora\u0219 mare \u0219i mergea s\u0103-i \u00eent\u00e2lneasc\u0103 av\u00e2nd la el un caiet \u00een care trecea numele celui \u00eent\u00e2nit \u0219i r\u0103spunsurile la rubricile puse pe dou\u0103 coloane: \u201eCe \u0219tie\u201d \u0219i \u201eCe-i trebuie?\u201d.<\/p>\n

A\u021bi mai auzit vreodat\u0103 de a\u0219a ceva? Acest tip de altruism se nume\u0219te \u201epatriotism\u201d. Asta \u00eenseamn\u0103 a-\u021bi p\u0103sa de calitatea c\u0103r\u0103mizii din care este construit edificiul social care e \u021bara ta. Metafora \u00eei apar\u021bine lui Noica. Nu po\u021bi \u00een\u0103l\u021ba un edificiu uman solid cu analfabe\u021bi.<\/p>\n

Ra\u021bionamentul lui Noica, din faimosul text publicat \u00een revista Ramuri<\/em>, \u00een 1981, \u201eCei dou\u0103zeci \u0219i doi sau cultura de performan\u021b\u0103\u201d, era de o simplitate dezarmant\u0103: dac\u0103 detectez cele 22 de genii ale unei popula\u021bii de 22 de milioane, atunci vom avea acele \u201eperforman\u021be culturale\u201d care \u2013 \u201efie c\u0103 este vorba de mari inven\u021bii, de mari idei, forme de organizare \u0219i manifestare social\u0103 sau mari crea\u021bii \u2013 hot\u0103r\u0103sc afirmarea \u0219i supravie\u021buirea popoarelor\u201d. \u201eCultura de performan\u021b\u0103\u201d, ca asimilare a tot ce au dat mai bun omenirii v\u00e2rfurile tuturor genera\u021biilor, trimitea direct la artizanii civiliza\u021biei<\/em>. Doar ei pot s\u0103 scoat\u0103 specia din fireasca ei iner\u021bie \u0219i \u201es\u0103 mute din loc bolovanii, cu noi cu tot\u201d.<\/p>\n

Noica a fost, \u00een cultura noastr\u0103, unul dintre ace\u0219ti performeri care nu s-a mul\u021bumit doar cu des\u0103v\u00e2r\u0219irea ipostazei sale auctoriale. Din \u201eopera\u201d sa nu f\u0103ceau parte doar c\u0103r\u021bile sale, chit c\u0103 pe acestea le iubea cu patima proprie crea\u021biei \u00een genere, numindu-le \u201ecopiii mei\u201d. Numai c\u0103 pentru Noica \u201ea crea\u201d implica mai mult dec\u00e2t a-\u021bi scrie propria oper\u0103<\/em>. Implica deopotriv\u0103 destinul unei comunit\u0103\u021bi. De aceea era convins c\u0103 trebuie s\u0103 apar\u0103 creatori care s\u0103-i \u00eenve\u021be \u0219i pe al\u021bii s\u0103 creeze.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Ce erau discipolii pentru Noica?<\/h4>\n

De aceea \u0219i-a dorit Constantin Noica s\u0103 aib\u0103 discipoli?<\/strong><\/p>\n

Da, de aceea, \u0219i Cioran o spune ap\u0103sat \u00eentr-una din scrisorile sale din Epistolar<\/em>. El pomene\u0219te de pasiunea de formator spiritual care l-a urm\u0103rit pe Noica \u00eenc\u0103 din anii tinere\u021bii. \u201eA avea discipoli a fost marea ambi\u021bie a vie\u021bii sale\u201c, spune el. Iar tocmai aceast\u0103 \u201eambi\u021bie\u201c, satisf\u0103cut\u0103 din plin, este cea pus\u0103 \u00een scen\u0103 \u00een Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219.<\/p>\n

A\u0219adar, nu \u0219i-a dorit discipoli ca s\u0103 aib\u0103 \u00een jurul s\u0103u un cerc de adulatori care s\u0103-i garanteze existen\u021ba unui capital de posteritate. Obsesia lui \u2013 \u201epatriotic\u0103\u201d, cum spuneam, \u00een cel mai \u00eenalt sens al cuv\u00e2ntului \u2013 era s\u0103 construiasc\u0103 oameni cu destin. <\/em>Noi ne na\u0219tem ca \u201epui de oameni\u201d, dar ideal e s\u0103 apar\u0103 cineva care s\u0103 ne \u201eseduc\u0103\u201d, adic\u0103, latine\u0219te vorbind (seduco<\/em> \u00eenseamn\u0103 \u201educ la o parte\u201c, \u201etrag la o parte\u201c, \u201eiau deoparte\u201c), s\u0103 ne scoat\u0103 de pe drumul mare \u0219i s\u0103 ne con-duc\u0103<\/em> (s\u0103 ne \u00eenso\u021beasc\u0103 o vreme) p\u00e2n\u0103 ne pun pe drumul nostru, pe care vom merge, de-acum singuri, \u201edoar pe urmele noastre\u201d (asta zice Nietzsche, \u00een Zaratustra<\/em>).<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Ce v-a convins, \u00een anii \u201970, s\u0103 accepta\u0163i a\u0219a-numitul \u201earest cultural\u201d pe care vi l-a propus Constantin Noica?<\/strong><\/p>\n

Nevoia de prealabil\u0103 supunere \u00een vederea dob\u00e2ndirii unei libert\u0103\u021bi viitoare. Asta e regula binomului maestru-discipol. Mai presus de orice, Noica a fost un profesor de libertate<\/em>.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Ce este o \u201estare de spirit\u201c \u00een sens noician<\/h4>\n

\u00cen \u201e\u0218coala\u201d pe care Noica o visa urmau s\u0103 se deprind\u0103 \u201est\u0103ri de spirit\u201d, am aflat din <\/strong>Jurnalul filozofic scris de el \u00een 1944. St\u0103rile de spirit necesit\u0103 un proces de \u00eenv\u0103\u021bare sau doar unele dintre ele?<\/strong><\/p>\n

St\u0103rile de spirit nu se \u00eenva\u021b\u0103, se induc. Mi s-a pus de mai multe ori, \u0219i pe bun\u0103 dreptate, \u00eentrebarea asta: ce erau acele \u201est\u0103ri de spirit\u201d? V\u0103 propun s\u0103\u00a0 mergem la felul \u00een care Noica \u0219i-a definit prima oar\u0103 proiectul \u0218colii \u00een 1944, \u00een cartea de care a\u021bi amintit. Avea 35 de ani. Aici, \u00een Jurnal filozofic<\/em>, se afl\u0103 forma \u00een care i-a \u00eencol\u021bit ideea. (Este a zecea not\u0103 de la \u00eenceputul c\u0103r\u021bii, pagina 9 din edi\u021bia original\u0103.) Iat\u0103 cum e formulat\u0103:<\/p>\n

\u201eG\u00e2ndul \u0218colii, al celei unde s\u0103 nu se predea nimic, m\u0103 obsedeaz\u0103. St\u0103ri de spirit, asta trebuie dat altora; nu con\u021binuturi, nu sfaturi, nu \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi. De aceea nici nu trebuiesc lec\u021bii. Chiar unui om care te \u00eentreab\u0103, nu ai nevoie s\u0103-i dai \u00ablec\u021bii\u00bb\u201d.<\/p>\n

Primul lucru de observat aici e suprimarea scenografiei tradi\u021bionale a \u0219colii: sala de clas\u0103, b\u0103nci plus catedr\u0103. Era \u00eentr-o duminic\u0103, 30 septembrie 1979, la P\u0103ltini\u0219, c\u00e2nd Noica, \u00een Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> ne-a spus unul dintre g\u00e2ndurile lui despre Heidegger:<\/p>\n

\u201eHei\u00addeg\u00adger are ceva din la\u00adtu\u00adra bun\u0103 a \u00een\u00ad\u0163e\u00adlep\u00adtu\u00adlui orien\u00adtal. E \u00een el [\u2026] un fel de \u00abvino s\u0103 stai l\u00e2n\u00adg\u0103 mine\u00bb (\u00abUpa\u00adni\u00ad\u015fa\u00adde\u00bb asta \u00een\u00adseam\u00adn\u0103), \u00abvino s\u0103 stai l\u00e2n\u00adg\u0103 mine \u015fi s\u0103 taci\u00bb, \u00abupa\u00adni\u00ad\u015fezi\u00bb, \u00eemi pla\u00adce s\u0103 spun.\u201d<\/p>\n

Scenariul acesta nu este al unui profesor care pred\u0103, e unul al \u201egurului\u201d, al maestrului \u0219i al discipolilor. Ace\u0219tia stau la P\u0103ltini\u0219 \u00een jurul lui Noica \u2013 fie \u00eenso\u021bindu-l \u00eentr-o plimbare, fie \u00eentr-o camer\u0103, seara, la o \u0219uet\u0103, fie pe trunchiul unui copac dobor\u00e2t, \u00een p\u0103dure, sub primele raze de soare ale prim\u0103verii, fie la cantina din sta\u021biune \u00een timpul mesei de pr\u00e2nz \u2013, se uit\u0103 la el, \u00eel ascult\u0103, tac sau, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00eei pun c\u00e2te o \u00eentrebare.<\/p>\n

Presimt \u00eens\u0103 c\u0103 o s\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi: cine sunt ace\u0219ti \u201ediscipoli\u201d? Cine sunt cei care \u0219i-au c\u00e2\u0219tigat, \u0219i cum anume, dreptul de a sta \u00een preajma lui, de a-l asculta \u0219i de a-i pune din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, sfio\u0219i, c\u00e2te o \u00eentrebare? Ei au fost ale\u0219i \u00een prealabil, cu grij\u0103, nu? A\u0219a e. Sunt oameni cu studii universitare, asisten\u021bi la facultate, cercet\u0103tori, poate tineri cu articole, eseuri sau chiar cu c\u0103r\u021bi publicate. Ce \u00eei recomanda s\u0103 ajung\u0103 la P\u0103ltini\u0219? Nu are rost s\u0103 revin, c\u0103ci am r\u0103spuns deja, vorbind de \u201ecei dou\u0103zeci \u0219i doi\u201d, cum anume \u00eei selecta Noica.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

A\u0219adar, ce se \u00eent\u00e2mpla la P\u0103ltini\u0219?<\/strong><\/p>\n

Fa\u021b\u0103 de prima formulare a proiectului \u0218colii descris sumar \u00een Jurnalul filozofic <\/em>\u2013 ba chiar pu\u021bin ce\u021bos \u0219i cu accente de \u201eserat\u0103 muzical\u0103\u201d (\u00een loc de \u201elec\u021bii\u201d \u2013 \u201eo carte pe care o sco\u021bi din bibliotec\u0103, un Preludiu de Bach pe care-l pui seara, \u00een lini\u0219te, sau un exemplu de senin\u0103tate cultural\u0103\u2026\u201d) \u2013, \u00eentre timp (dup\u0103 treizeci \u0219i ceva de ani), lucrurile se nuan\u021beaz\u0103. La P\u0103ltini\u0219, cei ale\u0219i \u00een prealabil de Noica sunt pu\u0219i \u201es\u0103 lucreze la cantitate\u201d sau, altfel spus, \u201es\u0103 m\u0103n\u00e2nce j\u0103ratec\u201d. Aceasta este prima etap\u0103 a uceniciei. Se fac liste de \u201electuri pentru vacan\u021b\u0103\u201d, discipolii au norm\u0103 de pagini pe zi, iar serile, \u00een jurul unei \u021buici, li se cere s\u0103-\u0219i prezinte ideile, proiectele, s\u0103 \u021bin\u0103 o prelegere\u2026\u00a0 \u0218i, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, cu to\u021bii \u201ecresc\u201d, iau \u00een \u201egreutate intelectual\u0103\u201d. Pe c\u00e2\u021biva dintre noi, dintr-o anumit\u0103 curtoazie aristocratic\u0103, ne r\u0103sf\u0103\u021ba uneori, imagin\u00e2nd un viitor \u00een care, spunea, aveam s\u0103-i lu\u0103m la \u00eenceput un ghem, apoi un set, apoi, \u00eentr-o bun\u0103 zi, meciul.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Gabriel Liiceanu. Foto: Matei Bu\u0163\u0103<\/p>\n<\/div>\n

\u201eCartea, pentru Noica, nu trimitea la \u00abcultura de salon\u00bb\u201d<\/h4>\n

\u201eNoica a inventat Paradisul la P\u0103ltini\u015f pentru a face suportabil infernul din jur\u201d, scrie\u0163i. Se poate evada dintr-o realitate sumbr\u0103 doar printr-un refugiu \u00een c\u0103r\u021bi, \u00een idei frumoase, \u00een g\u00e2ndire?<\/strong><\/p>\n

Nu, desigur, se poate evada \u0219i altfel: \u0219i prin \u00eenot, prin excursii, prin tenis, prin mers cu bicicleta\u2026 Dar astea toate nu iradiaz\u0103<\/em>, sunt tautologice, trimit doar la cel care le practic\u0103, nu pot fi \u00eemp\u0103r\u021bite cu oricine pe lume. Or, pentru Noica, spiritul pe care-l pune \u00een joc cultura e iradiant, are proprietatea de a putea fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it \u0219i \u00eemp\u0103r\u021bit cu al\u021bii f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i diminueze substan\u021ba.<\/p>\n

\u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, cu timpul s-a produs induc\u021bia<\/em> de care pomeneam: st\u0103rile de spirit nu se \u00eenva\u021b\u0103, se induc. Cel pu\u021bin pe mine, Noica m-a adus \u00een punctul \u00een care am ajuns s\u0103 merg pe picioarele mele, nesus\u021binut, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama. Maestrul scosese din mine, f\u0103r\u0103 \u0219tirea mea, ceea ce f\u0103r\u0103 el ar fi r\u0103mas o virtualitate neexploatat\u0103. \u00cenv\u0103\u021basem f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu c\u0103 \u00eenv\u0103\u021basem. Opera\u021biunea fusese una de tip alchimic, una de extragere a spiritului pur ca g\u00e2ndire din atanorul culturii. C\u00e2t de mult \u00ee\u0219i precizase \u00eentre timp Noica, fa\u021b\u0103 de Jurnal filozofic<\/em>, proiectul \u0218colii,\u00a0 rezultat\u0103 din aceast\u0103 nota\u021bie f\u0103cut\u0103 \u00een 1965 \u00een Jurnal de idei<\/em>:<\/p>\n

\u201e\u00cen\u021belepciunea nu e ceva care se \u00eenva\u021b\u0103: e ceva care se treze\u0219te. De aceea o \u0219coal\u0103 de \u00een\u021belepciune este posibil\u0103. (\u2026)<\/p>\n

Despre \u00een\u021belepciune prin cultur\u0103. Nu ca \u00een\u021belepciunea sfin\u021beniei; nu ca \u00een\u021belepciunea indian\u0103.<\/p>\n

Aceast\u0103 \u00een\u021belepciune prin<\/em> cultur\u0103, ca form\u0103 ultim\u0103 a culturii, cultiv\u0103rii de sine, ne e dat\u0103 nou\u0103.\u201d<\/p>\n

De-abia acum se precizeaz\u0103 sensul programatic al \u201est\u0103rilor de spirit\u201d \u0219i (totu\u0219i!) al \u201epred\u0103rii\u201d lor ca trezire<\/em>. Dup\u0103 ce antrenamentul cultural \u00eenceput cu ingurgitarea marilor c\u0103r\u021bi ale filozofiei, teologiei \u0219i literaturii \u2013 cele mai importante sau dificile dintre ele beneficiind de ghidajul maestrului \u2013 se \u00eencheie, mintea ajunge s\u0103 fie \u00eens\u0103m\u00e2n\u021bat\u0103 \u0219i cultivat\u0103<\/em> cu \u201est\u0103ri de spirit\u201d care fac cu putin\u021b\u0103 g\u00e2ndirea pe cont propriu.<\/p>\n

Dar con\u0219tiin\u021ba acestei g\u00e2ndiri eu n-am c\u0103p\u0103tat-o din clipa \u00een care am ie\u0219it pe poarta \u0218colii, ci mai t\u00e2rziu mult, mult mai t\u00e2rziu. \u0218i acum ne \u00eentoarcem de unde am plecat: de la episodul cu \u00eenregistrarea radiofonic\u0103\u2026<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201eCertificatul meu de absolvire al \u0218colii de la P\u0103ltini\u0219 a fost Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219\u201d<\/em><\/h4>\n

\u2026 spunea\u021bi c\u0103 a\u021bi avut senza\u021bia c\u0103, citit \u00een \u00eentregul lui, Jurnalul p\u0103ltini\u0219an v-a explodat \u00een fa\u021b\u0103. <\/strong><\/p>\n

\u00centocmai, atunci am \u00een\u021beles c\u0103, scris \u0219i publicat, Jurnalul de la P\u0103ltini\u0219<\/em> st\u0103tea m\u0103rturie c\u0103 ucenicia mea se terminase, de vreme ce reu\u0219isem s\u0103 ob\u021bin o epur\u0103 a limbii \u00een care cuvintele transmiteau \u00een cea mai limpede form\u0103 cele mai dificile sensuri. Cartea aceasta stranie devenise \u00eensu\u0219i certificatul meu de absolvire al \u0218colii lui Noica. Ea scosese \u00een lume \u201edesp\u0103r\u021birea\u201d dintre maestru \u0219i discipol, despre care Noica avea s\u0103 se mire, la scurt\u0103 vreme dup\u0103 ce citise Jurnalul<\/em>, c\u0103 nimeni nu o sim\u021bise. \u201eCeea ce m\u0103 surprinde este c\u0103 nimeni nu simte \u00abdesp\u0103r\u021birea\u00bb. S\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, m\u0103car acesta, secretul \u00eenstr\u0103inatei noastre iubiri\u201c, \u00eemi scria el pe 7 decembrie 1983, mul\u021bumindu-mi totodat\u0103 pentru \u201eunul din cele mai frumoase daruri ale prieteniei noastre, un dar sortit s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 \u0219i lumineze pe cel\u0103lalt\u201c.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201e\u00cen via\u0163\u0103 r\u0103m\u00e2ne mereu ceva de f\u0103cut chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se pare c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut\u201d<\/p>\n

La P\u0103ltini\u015f, ne spune\u0163i, v-a\u0163i ocupat de o cultur\u0103 care \u0163inea de \u201ealfabetul unei civiliza\u0163ii, selec\u0163ia operat\u0103 vreme de milenii a valorilor umanit\u0103\u0163ii pe care comunismul era pe cale s\u0103 le evacueze \u00een numai c\u00e2teva decenii de existen\u0163\u0103.\u201d Poate comunismul nu a reu\u015fit s\u0103 le evacueze, dar ceea ce a urmat dup\u0103, \u00een anii de libertate, pare s\u0103 \u00eemping\u0103, \u00een mod straniu, la o autoevacuare. Parafraz\u00e2ndu-l pe maestrul dumneavoastr\u0103, ce mai e de f\u0103cut c\u00e2nd se pare c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut?<\/strong><\/p>\n

\u00cen discre\u021bia alpin\u0103 a P\u0103ltini\u0219ului, Noica a f\u0103cut poate mai mult dec\u00e2t s\u0103 ne \u00eent\u0103r\u00e2te \u0219i s\u0103 ne scoat\u0103 \u00een arena politic\u0103 a momentului. Autoritatea lui, \u00een ochii no\u0219tri, era enorm\u0103 \u0219i, dac\u0103 ar fi vrut, ar fi putut-o face. \u00cen loc de asta,\u00a0 a format o m\u00e2n\u0103 de tineri, cresc\u00e2ndu-i \u00een cultul atemporal al valorilor umanismului occidental. \u201eI-a n\u0103scut\u201d, pun\u00e2nd \u00een ei tot ce era mai bun \u00een el: credin\u0163a c\u0103 adev\u0103ratele bunuri sunt cele pe care \u2013 asemeni soarelui sau spiritului \u2013 po\u0163i s\u0103 le \u00eempar\u0163i cu al\u0163ii f\u0103r\u0103 s\u0103 ajungi s\u0103 le epuizezi. I-a preg\u0103tit \u2013 ne-a preg\u0103tit \u2013, f\u0103c\u00e2nd un gest cu b\u0103taie lung\u0103, pentru momentul \u00een care c\u0103rturarul ar fi revenit la rampa istoriei pentru a repara ceea ce tot istoria stricase.<\/p>\n

\u00centr-o vreme de indigen\u0163\u0103 fizic\u0103 \u015fi spiritual\u0103, Noica ne-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 bucuria se poate na\u015fte de dincolo de posesiune \u015fi c\u0103 \u00een via\u0163\u0103 r\u0103m\u00e2ne mereu ceva de f\u0103cut chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se pare c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut. C\u0103 singura salvare \u00eentr-o vreme de restri\u015fte este s\u0103 iube\u015fti ceva care poate fi iubit \u00een comun. Ne-a dat c\u00e2torva dintre noi, \u015fi a sugerat \u015fi altora, o solu\u0163ie de via\u0163\u0103 edificatoare, atunci c\u00e2nd se p\u0103rea c\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t compromisul \u015fi pierderea oric\u0103rui reper moral. Tot \u00een Jurnal de idei<\/em>, exist\u0103 o \u00eensemnare care pare s\u0103 str\u00e2ng\u0103 tot ghemul vie\u021bii lui Noica:<\/p>\n

\u201eTr\u0103iesc \u00een ceasul c\u00e2nd se poate pune \u00eentrebarea aceasta at\u00e2t de ad\u00e2nc\u0103:<\/p>\n

Ce e de f\u0103cut c\u00e2nd nu mai e nimic de f\u0103cut?<\/p>\n

\u00centr-o cultur\u0103 minor\u0103, \u00een anii ace\u0219tia , cu trecutul acesta, cu interdic\u021biile acestea \u2013 ce e de f\u0103cut?<\/p>\n

\u0218i-mi pun singura problem\u0103 ce poate fi pus\u0103 acum, problema \u00eentreb\u0103rii<\/em>. De la ea poate rena\u0219te lumea. Dar \u0219i a mea?\u201d<\/p>\n

Iar \u00een marginea notei scrie: \u201eMobilizare. E de f\u0103cut<\/em>\u2026\u201d<\/p>\n

\u00cen Despre limit\u0103<\/em>, la sf\u00e2r\u0219itul capitolului \u201eNehot\u0103r\u00e2rea \u0219i absen\u021ba de destin\u201d, exist\u0103 un ADAOS care comenteaz\u0103 \u00eentrebarea \u201ece e de f\u0103cut c\u00e2nd nu mai e nimic de f\u0103cut?\u201d Recitindu-l acum<\/em>, cred c\u0103 desc\u00e2lcesc \u00een el temeiul psihologic<\/em> (ce s\u0103rac sun\u0103 aici cuv\u00e2ntul psihologic, c\u00e2nd \u00een joc e de fapt un munte de voin\u021b\u0103 \u0219i o explozie de \u00eencr\u00e2ncenare a ctitoririi) pe care Noica a f\u0103cut cu putin\u021b\u0103 P\u0103ltini\u0219ul:<\/p>\n

\u201eAceast\u0103 \u00eentrebare ascunde \u00een sine insis\u00ad\u00adten\u0163a ne\u00adresemn\u0103rii: de vreme ce, \u00een condi\u0163iile \u00een care nu mai e nimic de f\u0103cut, \u00eentrebarea \u00abce e de f\u0103\u00adcut?\u00bb se pune, \u00een\u00adseamn\u0103 c\u0103 este totu\u015fi<\/em> ceva de f\u0103\u00adcut. \u00cen\u00adseamn\u0103 c\u0103 se pare<\/em> c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut, \u00een\u00adseamn\u0103 c\u0103 am renun\u0163at prea devreme, \u00een\u00adseamn\u0103 c\u0103 ceva firav, ascuns, ne\u00een\u00adsem\u00adnat, ceva care pesemne c\u0103 nici nu are aparen\u0163a fa\u00adce\u00adrii \u2013 mai este de f\u0103\u00adcut. Ceva modest, ceva palid, ceva ne\u00adspectaculos, ceva care ne-a sc\u0103pat din vedere tocmai pentru c\u0103 era at\u00e2t de ne\u00eensemnat, ceva la care lumea nu se g\u00e2n\u00adde\u015fte pentru c\u0103 acest lu\u00adcru nu este \u00een ca\u00adlea lumii \u2013 mai este de f\u0103cut; ceva care, retran\u015f\u00e2ndu-se \u00een alt<\/em> registru al facerii, poate s\u0103 devin\u0103 promisiunea unei fapte viitoare; ceva care face parte din acea specie a facerii al c\u0103rei efect nu este vizibil; ceva care \u0163ine de specia ine\u00adficace<\/em> a facerii: e de ru\u00adgat, de g\u00e2ndit, de \u00eentrebat; e de r\u0103bdat, de a\u015fteptat, de sperat. Iar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e chiar de f\u0103cut<\/em>.<\/p>\n

\u00cens\u0103\u015fi \u00eentrebarea \u00abCe e de f\u0103cut c\u00e2nd nu mai e nimic de f\u0103cut?\u00bb este un asemenea lucru. Ea este o \u00eentre\u00adbare a nerenun\u0163\u0103rii: \u00een ciuda faptului c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut, continu\u0103 s\u0103 se pun\u0103 \u00een\u00adtreba\u00ad\u00adrea \u00abce e de f\u0103cut?\u00bb Simpla punere a acestei \u00eentre\u00adb\u0103ri tr\u0103deaz\u0103 o zbatere, o neacceptare \u015fi o stare de veghe; ea p\u0103streaz\u0103 intact\u0103 perspectiva<\/em> fa\u00adce\u00adrii. C\u00e2nd aceast\u0103 \u00eentrebare nu se mai pune, drama re\u00adnun\u0163\u0103rii este consumat\u0103. Infernul este locul \u00een care \u00eentre\u00adbarea \u00abce e de f\u0103cut?\u00bb nu se mai pune. C\u00e2nd \u00eens\u0103\u015fi \u00een\u00adtrebarea \u00abce e de f\u0103cut c\u00e2nd nu mai e ni\u00admic de f\u0103\u00adcut?\u00bb nu se mai pune, atunci abia<\/em> \u00een\u00adseamn\u0103 c\u0103 nu mai e nimic de f\u0103cut.<\/p>\n

Dar Noica \u0219i-a pus-o \u0219i, pun\u00e2ndu-\u0219i-o, nu ne-a l\u0103sat s\u0103 sf\u00e2r\u0219im \u00een infern. La el, \u00abpromisiunea unei fapte viitoare\u00bb devine fapta viitoare<\/em>. Detect\u00e2nd prin proiectul s\u0103u perspectiva facerii, Noica instituie fapta \u00eens\u0103\u0219i<\/em> \u0219i, implicit, r\u0103spunde la \u00eentrebarea \u00abce e de f\u0103cut?\u00bb. De f\u0103cut, r\u0103spunde el, e ce fac eu acum cu tinerii ace\u0219tia, de f\u0103cut e viitorul pe care-l arunc prin ei \u00een lume. C\u00e2nd s-a propus \u00abantrenor cultural\u00bb, el nu voia s\u0103 scoat\u0103 din noi \u00abcai de circ\u00bb preg\u0103ti\u021bi pentru spectacole \u00een saloanele culturii, ci, spunea, \u00abcai de curse\u00bb, \u00eendreptare de con\u0219tiin\u021b\u0103 pentru o genera\u021bie preg\u0103tit\u0103 s\u0103 joace un rol \u00een istoria ce avea s\u0103 vin\u0103. Noica ne-a c\u0103utat pentru c\u0103 \u015ftia c\u0103 devine \u00een noi \u015fi c\u0103 sensul lui de a fi era \u00een fond dincolo de el, \u00een acea misterioas\u0103 nevoie \u2013 care e \u00een tine c\u00e2t\u0103 vreme e\u0219ti viu \u2013 de a \u00eempinge via\u0163a mai departe, f\u0103c\u00e2nd\u2011o s\u0103 renasc\u0103, de fiecare dat\u0103, \u00een splendoarea altei \u00eentruchip\u0103ri.\u201d<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u201eVisele sufletului\u201d \u0219i \u201evisele spiritului\u201d<\/h4>\n

\u201eS\u0103 nu la\u015fi, dragul meu, niciodat\u0103 trecutul s\u0103 vin\u0103 peste tine\u201d, v-a spus Noica. Cum putem evita aceast\u0103 \u201evenire peste noi\u201d a trecutului?<\/strong><\/p>\n

\u00cen \u00eentregul ei, ideea este formulat\u0103 astfel: \u201eS\u0103 nu la\u015fi, dra\u00adgul meu, nici\u00ado\u00adda\u00adt\u0103 tre\u00adcu\u00adtul s\u0103 vin\u0103 peste tine. Pen\u00adtru c\u0103 el nu vine de\u00adc\u00e2t lu\u00ad\u00e2nd dou\u0103 chi\u00adpuri rele: pe cel al re\u00adgre\u00adte\u00adlor sau pe cel al re\u00admu\u015f\u00adc\u0103\u00adri\u00adlor.\u201c<\/p>\n

Ca s\u0103 o \u00een\u021belegem, trebuie s\u0103 cobor\u00e2m \u201ela \u00een\u00adce\u00adpu\u00adtul \u00eence\u00adpu\u00adtu\u00adri\u00adlor\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 la prima carte a lui Noica, Mathesis<\/em>, scris\u0103 la 23 de ani. Ea a luat, \u00eempreun\u0103 cu Nu<\/em> a lui Eugen Ionescu \u0219i Schimbarea la fa\u021b\u0103<\/em> a lui Cioran, \u00een 1934 Premiul Scriitorilor Tineri al Funda\u021biilor Regale. <\/em>Nu m\u0103 sfiesc s\u0103 v\u0103 rog, drag\u0103 doamn\u0103 Melania Cincea, s\u0103-mi permite\u021bi, \u00een \u00eencheierea interviului nostru, s\u0103 preiau cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt un pasaj din ultimul capitol al Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219<\/em>, cel intitulat Sf\u00e2r\u0219itul<\/em>, \u00een care relatez ultimele zile din via\u021ba lui Constantin Noica. Oricum, nu cred s\u0103 \u0219i-l mai aminteasc\u0103 cineva. Acest pasaj \u00eencepe cu felul \u00een care am crezut eu c\u0103 trebuie interpretat Mathesis<\/em>, ca fundament deopotriv\u0103 al vie\u021bii \u0219i al operei sale.<\/p>\n

\u201eCartea este a unui t\u00e2n\u0103r filozof ajuns la v\u00e2rsta la care \u00eencearc\u0103 s\u0103 s\u0103 \u00een\u00adal\u00ad\u0163e, \u00een\u00adtre el \u015fi lume, pa\u00adv\u0103\u00adza pro\u00adpriu\u00adlui sis\u00adtem. In\u00adtra\u00adrea noas\u00adtr\u0103 \u00een lume este in\u00adtra\u00adrea unor in\u00adfirmi. To\u00adtul, \u00een ju\u00adrul meu, m\u0103 des\u00adtra\u00adm\u0103: isto\u00adria, \u00een\u00adt\u00e2m\u00adpl\u0103\u00adri\u00adle cu\u00adren\u00adte, cei mai mul\u0163i din\u00adtre oame\u00adnii care \u00eemi ies \u00een cale; dar de\u00ado\u00adpo\u00adtri\u00adv\u0103 pro\u00adpri\u00adile mele tr\u0103iri, exalt\u0103\u00adri\u00adle \u015fi \u00een\u00adtris\u00adt\u0103\u00adri\u00adle mele, r\u0103ul aces\u00adta de\u015fi\u00adrant care roa\u00adde \u00een mine \u015fi care se \u00een\u00adal\u00ad\u0163\u0103 la su\u00adpra\u00adfa\u00ad\u0163\u0103 ca floa\u00adre otr\u0103\u00advi\u00adt\u0103 a sufle\u00adtu\u00adlui meu.<\/p>\n

Mat\u00adhe\u00adsis,<\/em> pri\u00admul \u201ecopil spiritual\u201d al lui Noica, se n\u0103s\u00adcu\u00adse din aceas\u00adt\u0103 r\u0103\u00adfu\u00adia\u00adl\u0103 cu bo\u00adg\u0103\u00ad\u0163ia des\u00adtr\u0103\u00adm\u0103\u00adtoa\u00adre<\/em> a vie\u00ad\u0163ii, cu via\u0163a tr\u0103i\u00adt\u0103 la \u00een\u00adt\u00e2m\u00adpla\u00adre sau care te tr\u0103\u00adie\u015f\u00adte cum vrea ea. Scris\u0103 la 23 de ani, car\u00adtea aceasta pur\u00adta \u00eenc\u0103 \u00een ea urma ghimpe\u00adlui care se \u00een\u00adfip\u00adse\u00adse de tim\u00adpu\u00adriu \u00een car\u00adnea unui ado\u00adlescent vul\u00adne\u00adra\u00adbil. Dac\u0103 lu\u00admea te \u00een\u00adgroa\u00adp\u0103 \u00een ea, ase\u00admeni ni\u00adsipu\u00adri\u00adlor mi\u015f\u00adc\u0103\u00adtoa\u00adre, refu\u00adz\u00e2n\u00addu-\u0163i de la bun \u00een\u00adce\u00adput un chip al t\u0103u, iar dac\u0103 tr\u0103i\u00adri\u00adle tale te ard \u015fi te des\u00adtra\u00adm\u0103, nu se im\u00adpune oare ur\u00adgen\u00ad\u0163a n\u0103s\u00adco\u00adci\u00adrii unei arme de ap\u0103\u00adra\u00adre \u015fi atac, \u00een\u00addrep\u00adta\u00adt\u0103 \u00eem\u00adpo\u00adtri\u00adva r\u0103ului vie\u00ad\u0163ii?<\/p>\n

Noi\u00adca desco\u00adpe\u00adr\u0103 din ca\u00adpul lo\u00adcu\u00adlui \u2014 \u015fi toc\u00admai din ca\u00adu\u00adza aceas\u00adta el este de\u00ado\u00adpo\u00adtri\u00adv\u0103 fi\u00adlo\u00adzof \u015fi \u00een\u00ad\u0163e\u00adlept prin vo\u00adca\u00ad\u0163ie \u2014 c\u0103 ideea<\/em> \u015fi sis\u00adte\u00admul<\/em> sunt uni\u00adce\u00adle re\u00adme\u00addii \u00een fa\u0163a asal\u00adtu\u00adlui continuu al vie\u00ad\u0163ii. Aces\u00adtea dou\u0103 sunt pe\u00adda\u00adgo\u00adgi\u00adce \u015fi for\u00adma\u00adti\u00adve: nici una din\u00adtre ele nu este n\u0103\u00adzuin\u00ad\u0163\u0103 oar\u00adb\u0103 de cu\u00adnoa\u015f\u00adte\u00adre \u015fi or\u00addo\u00adna\u00adre \u00een sine, ci or\u00addi\u00adne m\u00e2n\u00adtui\u00adtoa\u00adre.<\/em> \u00cen fa\u0163a pu\u00adhoa\u00adie\u00adlor dez\u00ador\u00addo\u00adnate ale vie\u00ad\u0163ii, Noi\u00adca ri\u00addi\u00adc\u0103, de\u00ado\u00adpo\u00adtri\u00adv\u0103 ana\u00adte\u00admic \u015fi ci\u00advi\u00adli\u00adza\u00adtor (ceea ce \u00een\u00adseam\u00adn\u0103: d\u0103\u00adt\u0103\u00adtor de for\u00adm\u0103 \u015fi de re\u00adgul\u0103 a spiri\u00adtu\u00adlui), cru\u00adcea pro\u00adpriei sale idei (\u201eai me\u00adreu ne\u00advo\u00adie de o idee ca prin\u00adci\u00adpiu de or\u00adga\u00adni\u00adza\u00adre al vie\u00ad\u0163ii\u201c). \u00a0\u0218i atunci pu\u00adhoa\u00adie\u00adle se do\u00admo\u00adlesc pen\u00adtru a in\u00adtra cu\u00admin\u0163i \u00een mat\u00adca pro\u00adpu\u00ads\u0103 de fi\u00adlo\u00adzof.<\/p>\n

Din\u00adtru \u00een\u00adce\u00adput con\u00ad\u015fti\u00adin\u00ad\u0163a, care \u00ee\u015fi cre\u00adeaz\u0103 obiec\u00adtul pen\u00adtru a \u00een\u00advin\u00adge con\u00ad\u0163i\u00adnu\u00adtul ne\u00admij\u00adlo\u00adcit al vie\u00ad\u0163ii, de\u00advi\u00adne se\u00addiul unei ex\u00adtra\u00ador\u00addi\u00adna\u00adre \u00een\u00adcor\u00add\u0103ri a voin\u00ad\u0163ei: cu aju\u00adto\u00adrul con\u00adstruc\u00adte\u00adlor ei, eu m\u0103 do\u00admin, m\u0103 de\u00adp\u0103\u00ad\u015fesc \u015fi ies din ro\u00adbia \u201esu\u00adfle\u00ad\u0163e\u00adlu\u00adlui\u201c. Ma\u00adthe\u00adsis<\/em> era o car\u00adte de\u00adspre buna gos\u00adpo\u00add\u0103\u00adri\u00adre a vie\u00ad\u0163ii in\u00adte\u00adrioa\u00adre cu aju\u00adto\u00adrul fi\u00adlo\u00adzo\u00adfiei. Con\u00adstruc\u00adti\u00advis\u00admul lui Noi\u00adca \u2014 sis\u00adte\u00admul \u2014 era pus \u00een sluj\u00adba unei fi\u00adlo\u00adzo\u00adfii a vie\u00ad\u0163ii cu cer\u00adt\u0103 com\u00adpo\u00adnen\u00adt\u0103 so\u00adte\u00adrio\u00adlo\u00adgi\u00adc\u0103: dac\u0103 vei re\u00adu\u015fi s\u0103 pui lu\u00admea \u2014 \u015fi pe tine \u00een\u00adsu\u0163i \u2014 \u00een or\u00addi\u00adne cu aju\u00adto\u00adrul unor ar\u00adti\u00adcu\u00adla\u00ad\u0163ii men\u00adta\u00adle, vei do\u00adb\u00e2ndi sal\u00adva\u00adrea ca seni\u00adn\u0103\u00adta\u00adte. Iar seni\u00adn\u0103\u00adta\u00adtea \u00een\u00adsem\u00adna ie\u00ad\u015fi\u00adre din dezor\u00addi\u00adnea p\u0103timitoare a su\u00adfletu\u00adlui \u015fi tre\u00adce\u00adre \u00een ordinea spi\u00adri\u00adtu\u00adlui. Ideea, ca agent al fi\u00adlo\u00adzo\u00adfiei, \u00een\u00adsem\u00adna toc\u00admai asta: mo\u00addul de a pune o dis\u00adtan\u00ad\u0163\u0103 \u00een\u00adtre tine \u015fi tine.<\/p>\n

Acest pro\u00adgram vo\u00adlun\u00adta\u00adrist, enun\u00ad\u0163at \u00een pri\u00adma sa carte, a fost res\u00adpec\u00adtat \u015fi \u00eem\u00adpli\u00adnit de Noi\u00adca cu un fel de re\u00adve\u00adren\u0163\u0103 sa\u00adcr\u0103 fa\u0163\u0103 de sine \u00een\u00adsu\u015fi. Efi\u00adgia lui Noi\u00adca este con\u00adtu\u00adra\u00adt\u0103 de li\u00adni\u00adi\u00adle aces\u00adtui efort re\u00adi\u00adte\u00adrat: dac\u0103 via\u00ad\u0163a nu me\u00adri\u00adt\u0103 tr\u0103i\u00adt\u0103 de\u00adc\u00e2t \u00eem\u00adbr\u0103\u00ad\u0163i\u00ad\u015fa\u00adt\u0103 prin\u00adtr-o idee, ideea aceas\u00adta tre\u00adbuie la ne\u00adsf\u00e2r\u00ad\u015fit ra\u00adfi\u00adna\u00adt\u0103 pen\u00adtru a de\u00adveni tot mai apt\u0103 s\u0103 su\u00adpu\u00adn\u0103 via\u00ad\u0163a \u00eem\u00adbr\u0103\u00ad\u0163i\u00ad\u015f\u0103\u00adrii sale. Desigur, nu exis\u00adt\u0103 in\u00adsta\u00adla\u00adre de\u00adfi\u00adni\u00adti\u00adv\u0103 \u00een spi\u00adrit (ca do\u00admi\u00adna\u00adre a pul\u00adsiu\u00adni\u00adlor su\u00adfle\u00adtu\u00adlui), a\u015fa cum nu exist\u0103 in\u00adsta\u00adla\u00adre \u00een sfin\u00ad\u0163e\u00adnie.\u201d<\/p>\n

Acestui credo<\/em> de la 23 de ani, Noica i-a r\u0103mas fidel p\u00e2n\u0103 \u00een ultima zi a vie\u021bii sale. Repet\u00e2ndu-mi-l \u00een alt\u0103 form\u0103, pe care o redau mai jos, el a f\u0103cut totodat\u0103 din piatra de hotar a tinere\u021bii \u2013 testamentul<\/em> s\u0103u. \u00cen capitolul \u201eSf\u00e2r\u0219itul\u201d, am relatat ultima zi \u00een care am stat \u00een preajma lui Noica \u0219i, totodat\u0103, ultima a vie\u021bii sale. Ea a \u00een\u00adce\u00adput se\u00adnin. Mi-a vor\u00adbit di\u00admi\u00adnea\u00ad\u0163a, sub im\u00adpre\u00adsia unui vis \u00een care se str\u0103\u00addu\u00adia s\u0103 des\u00adf\u0103\u00ad\u015foa\u00adre p\u00e2n\u0103 la ca\u00adp\u0103t o idee, de\u00adspre \u201evi\u00adse\u00adle su\u00adfle\u00adtu\u00adlui\u201c \u015fi \u201evi\u00adse\u00adle spiri\u00adtului\u201c.<\/p>\n

\u201eVi\u00adse\u00adle su\u00adfle\u00adtu\u00adlui, Gabi drag\u0103, sunt cele care ne des\u00adtra\u00adm\u0103 fiin\u00ad\u0163a nu nu\u00admai c\u00e2nd ne h\u0103r\u00ad\u0163uiesc cu spai\u00adme ori cu re\u00admu\u015f\u00adc\u0103ri, dar chiar \u015fi c\u00e2nd ne am\u0103\u00adgesc cu bu\u00adcu\u00adri\u00adi\u00adle lor. \u015ei de ce este a\u015fa? Pen\u00adtru c\u0103 bu\u00adcu\u00adri\u00adi\u00adle su\u00adfle\u00adtu\u00adlui nu stau,<\/em> au con\u00adsis\u00adten\u00ad\u0163a abu\u00adru\u00adlui \u015fi nu le mai re\u00adg\u0103\u00adse\u015fti c\u00e2nd vrei s\u0103 te \u00een\u00adtorci la ele. Vi\u00adsele spi\u00adri\u00adtu\u00adlui, \u00een schimb, sunt din ca\u00adpul lo\u00adcului ale bu\u00adcu\u00adriei con\u00adstan\u00adte: ele te a\u015fa\u00adz\u0103 \u00een\u00adtr-o or\u00addi\u00adne care e mai pre\u00adsus de tine. Ele sunt de fapt vise ale ad\u00e2n\u00adcu\u00adlui, ale ad\u00e2n\u00adcu\u00adlui celui mai ad\u00e2nc \u015fi mai cu\u00adrat, \u015fi toc\u00admai de aceea ele sunt ale ordi\u00adnii \u00een care ne \u00een\u00adt\u00e2l\u00adnim cu to\u00ad\u0163ii. Ad\u00e2n\u00adcul aces\u00adta nu este cel al psihana\u00adli\u00adzei care r\u0103s\u00adco\u00adle\u015fte \u00een cloa\u00adca fie\u00adc\u0103\u00adrui su\u00adflet, ci cel al lo\u00adcu\u00adlui \u00een care de\u00adve\u00adnim cu to\u00ad\u0163ii \u2014 Unu<\/em>. Vi\u00adse\u00adle spi\u00adri\u00adtu\u00adlui sunt vi\u00adse\u00adle noas\u00adtre de \u00een\u00adgeri. De la o v\u00e2r\u00adst\u0103 \u00een\u00adcolo, pen\u00adtru c\u0103 suntem ce ne-am construit s\u0103 fim, ar fi fi\u00adresc s\u0103 avem nu\u00admai vise ale spi\u00adri\u00adtu\u00adlui.\u201c<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u201eNoica e unul dintre pu\u021binii care trebuiau s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze c\u0103 ne p\u0103r\u0103se\u0219te\u201d<\/h4>\n

Ultima \u00eentrebare, domnule Liiceanu: A r\u0103mas ceva nespus \u00eentre dumneavoastr\u0103 \u015fi Constantin Noica? Sau ceva ce i-a\u021bi fi spus dup\u0103 ce a\u021bi \u00een\u021beles \u201ede ne\u00een\u021belesul\u201d <\/strong>Jurnalului de la P\u0103ltini\u0219?<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu ce a r\u0103mas nespus. \u0218tiu ce i-a\u0219 spune acum dac\u0103 m-ar putea auzi. G\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 am cu aproape cinci ani mai mult dec\u00e2t avea el c\u00e2nd a plecat dintre noi, l-a\u0219 \u201emustra\u201d \u00eentreb\u00e2ndu-l de ce ne-a p\u0103r\u0103sit, \u00een plin\u0103 detent\u0103 a crea\u021biei, at\u00e2t de timpuriu. I-a\u0219 citi, spre aducerea lui aminte, formidabila nota\u021bie 2.268 pe care a f\u0103cut-o \u00een Jurnal de idei<\/em>: \u201eA-\u021bi cere scuze c\u0103 exi\u0219ti\u2026 \u00centr-un fel, orice om f\u0103r\u0103 \u00eend\u0103ruire face asta. Dar idealul e s\u0103 ajungi la ceasul c\u00e2nd le ceri [celorlal\u021bi] scuze c\u0103 trebuie s\u0103-i p\u0103r\u0103se\u0219ti\u2026\u201d.<\/p>\n

Poate c\u0103 majoritatea suntem \u201ef\u0103r\u0103 \u00eend\u0103ruire\u201d \u0219i se cuvine s\u0103 ne cerem scuze c\u0103 exist\u0103m. Dar el e unul dintre pu\u021binii care trebuiau s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze c\u0103 ne p\u0103r\u0103se\u0219te. Sunt foarte sup\u0103rat c\u0103 democra\u021bia mor\u021bii<\/em> este singura care func\u021bioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 cusur. Sunt oameni care n-ar trebui s\u0103 moar\u0103 niciodat\u0103, dup\u0103 cum al\u021bii ar trebui s\u0103 dispar\u0103 la timp sau, \u0219i mai bine, s\u0103 nu se nasc\u0103 deloc, ca s\u0103-\u0219i scuteasc\u0103 semenii de n\u0103pasta care ar\u00a0 deveni.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Interviu publicat \u015fi \u00een Puterea a Cincea.<\/em><\/p>\n

\n
\n