{"id":1420846,"date":"2025-04-27T07:52:03","date_gmt":"2025-04-27T04:52:03","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1420846"},"modified":"2025-04-27T07:52:03","modified_gmt":"2025-04-27T04:52:03","slug":"ioan-nicolaie-ma-simt-un-mic-salahor-al-memoriei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1420846","title":{"rendered":"Ioan Nicolaie: \u201cM\u0103 simt un mic salahor al memoriei\u201d"},"content":{"rendered":"
\n
<\/a><\/p>\n

Ioana Nicolai. Foto: Arhiva personal\u0103<\/p>\n<\/div>\n

\u201cDrumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> a venit din nevoie, ca o recuperare de via\u021b\u0103\u201d, spune Ioana Nicolaie despre cel mai recent roman al s\u0103u,\u00a0 scris dup\u0103 moartea prematur\u0103, intempestiv\u0103 a unui frate de-al s\u0103u, Maxim Radu Niculai, volum ap\u0103rut la Humanitas. Este un alt roman biografic, impregnat de lumea nordului s\u0103u transilvan, \u00een al c\u0103rui fundal vedem, din nou, Istoria mare, sub care s-au fr\u00e2nt at\u00e2tea destine.<\/strong><\/p>\n

Am invitat-o pe Ioana Nicolaie la un dialog despre povestea acestei c\u0103r\u021bi care r\u0103v\u0103\u0219e\u0219te cititorul. Despre vindecarea prin art\u0103 sau, din contr\u0103, despre art\u0103 ca o t\u0103iere re\u00eennoit\u0103 a unei r\u0103ni: \u201cLa toate romanele mele am avut momente \u00een care nu mai puteam nici s\u0103 vorbesc.\u201d Despre o lume pe care, c\u00e2ndva, a vrut s\u0103 o las\u0103 \u00een urm\u0103 f\u0103r\u0103 a mai privi \u00eenapoi, dar la care se \u00eentoarce iar \u0219i iar. Despre motivul \u00een care \u00een mai toate c\u0103r\u021bile sale sunt pagini, memorabile, despre Istoria mare: \u201eDac\u0103 am scris despre cum \u00ee\u0219i r\u00e2de de noi Istoria cea mare, am f\u0103cut-o cu g\u00e2ndul c\u0103 poate vom reu\u0219i, cu timpul, s\u0103 schimb\u0103m c\u00e2te ceva legat de ea. (\u2026) nu m\u0103 pot opri s\u0103 sper c\u0103 oamenii vor \u00eenv\u0103\u021ba din gre\u0219elile trecutului.\u201d Despre c\u0103r\u021bi scrise deja sau\u00a0 altele \u00eenc\u0103 \u201dprizoniere \u00eend\u0103r\u0103tul frun\u021bii\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u201cDrumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> a venit din nevoie, ca o recuperare de via\u021b\u0103\u201d<\/h4>\n
\n

CV Ioana Nicolaie<\/strong><\/em><\/p>\n

Ioana Nicolaie este poet\u0103 \u0219i prozatoare.<\/em><\/p>\n

A c\u00e2\u0219tigat numeroase premii literare. A publicat \u0219apte romane, cinci volume de versuri \u0219i unsprezece c\u0103r\u021bi pentru copii. Romanul ei, Cartea Reghinei,\u00a0 a fost \u00een 2020 laureat al premiilor Radio Rom\u00e2nia Cultural, Observator Lyceum,\u00a0 Premiul Na\u021bional de Proz\u0103 Ia\u0219i \u0219i Premiul Agen\u021bia de Carte. Tot \u00eenainte a fost bestseller Humanitas \u00een 2021 \u0219i, \u00een 2022, a fost finalist la Premiul PEN \u0219i la Premiile Seneca.\u00a0 Pelinul negru, primul roman din ceea ce critica a numit \u201dtrilogia nordului\u201d, a primit Premiul pentru proz\u0103 al Revistei Ateneu. Miezul inimii a fost \u0219i el bestseller Humanitas. Cerul din burt\u0103 \u0219i O pas\u0103re pe s\u00e2rm\u0103 au avut \u0219i ele parte de aprecieri critice entuziaste. Cele cinci volume de versuri ale autoarei au fost, de asemenea, recompensate cu premii, unele fiind traduse \u00een bulgar\u0103, suedez\u0103 sau german\u0103.<\/em><\/p>\n

A publicat nou\u0103 c\u0103r\u021bi pentru copii cu numele ei \u0219i alte dou\u0103 cu pseudonimul Robert Ersten.<\/em><\/p>\n

A fost inclus\u0103 \u00een 36 de volume colective rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i \u00een numeroase reviste \u0219i antologii str\u0103ine. Invitat\u0103 pentru lecturi \u0219i conferin\u021be la numeroase festivaluri na\u021bionale \u0219i interna\u021bionale de literatur\u0103.<\/em><\/p>\n

Este membr\u0103 a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u0219i a PEN Rom\u00e2nia.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n

Ioana Nicolaie, noua ta carte, Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>, este \u015fi frumoas\u0103, \u015fi trist\u0103, \u015fi emo\u0163ionant\u0103, chiar bulversant\u0103. Care este povestea ei? \u00cen\u0163eleg c\u0103 ai scris-o dup\u0103 plecarea \u201cspre Soare-R\u0103sare\u201d a unuia dintre fra\u0163ii t\u0103i. Atunci ai \u015fi g\u00e2ndit-o sau era \u00een proiect \u00eenainte, dar \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103?<\/strong><\/p>\n

Imagina\u021bi-v\u0103 un cer de-o str\u0103lucire dens\u0103, cu nori albi, care se mi\u0219c\u0103 pe el ca ni\u0219te pe\u0219ti ai lui \u0218tefan C\u00e2l\u021bia. \u0218i-acum g\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 c\u0103 totul e alb-negru, c\u0103 e un frig teribil, de\u0219i e aprilie, c\u0103 miroase a z\u0103pad\u0103 \u0219i c\u0103 dinspre munte \u0219uier\u0103 v\u00e2ntul. \u00centre aceste dou\u0103 imagini tr\u0103im cu to\u021bii; iar la sf\u00e2r\u0219it, c\u00e2nd preotul face slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare, nu se poate s\u0103 nu se \u00eentrebe cel r\u0103mas deasupra, \u00een vie\u021buire, oare cum a fost timpul celui plecat. Ca plutirea \u00een azurul tabloului? Sau ca alunecarea, tot mai accelerat\u0103, c\u00e2nd \u00een negru, c\u00e2nd \u00een gri, c\u00e2nd pe o buc\u0103\u021bic\u0103 de culoare, ca s\u0103 fie tras din nou \u00een ce nu se poate schimba, c\u0103ci nu-i neap\u0103rat vorba despre o alegere \u00een asta.<\/p>\n

Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> a venit din nevoie, ca o recuperare de via\u021b\u0103. \u00cen ea am scris, da, despre fratele meu cel mare, primul n\u0103scut al familiei mele cu doisprezece copii. Asta f\u0103c\u00e2nd nod cu biografia. Dar \u00een ad\u00e2nc am \u00eencercat s\u0103 vorbesc despre to\u021bi cei care, de\u0219i sunt d\u0103rui\u021bi \u00eenc\u0103 din na\u0219tere, nu ajung s\u0103-\u0219i umple destinul. Am scris despre artistul care, din cine \u0219tie ce motive, \u00ee\u0219i pulverizeaz\u0103 nu doar arta, ci \u0219i pe sine. Am amintit despre cum suntem cu to\u021bii captivi \u00een Istoria mare, de sub bocancii c\u0103reia chiar nu se poate sc\u0103pa. Po\u021bi spera doar la timpuri mai bl\u00e2nde, c\u00e2nd se usuc\u0103 noroaiele pe crestele acestor bocanci, iar tu, ca individ, ajungi s\u0103 te desprinzi pu\u021bin, c\u00e2t s\u0103 vezi totul mai de sus, \u0219i visezi c\u0103 r\u0103ul nu se mai \u00eentoarce. Povestea de iubire dintre Radu \u0219i Helga, care-i coloana vertebral\u0103 a romanului, nu scap\u0103, totu\u0219i, de sub Istorie. Cu toate acestea, cred c\u0103 pune stropi de lumin\u0103 pe pagini.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cMaxim Radu Niculai a pictat pe o ap\u0103 invizibil\u0103\u201d<\/h4>\n

Ini\u0163ial, romanul s-a numit Pict\u00e2nd apa<\/em>. Cine \u015fi cum poate picta apa?<\/strong><\/p>\n

Poe\u021bii picteaz\u0103 apa. \u0218i copiii. \u0218i cei care viseaz\u0103 acut. \u0218i cei care \u0219tiu, ca \u00een\u021belep\u021bii orientali, c\u0103 totul e iluzie. \u0218i cei care se \u00eentreab\u0103 continuu asupra existen\u021bei. Cei care \u00ee\u0219i doresc s\u0103 de\u0219ire, ca pe-un ghem, realitatea. \u0218i-apoi s-o \u021beas\u0103 altfel, fiindc\u0103 \u0219i asta ar fi posibil. Iar personajul meu, Maxim Radu Niculai, a fost c\u00e2te pu\u021bin din to\u021bi ace\u0219tia. C\u0103 nu a reu\u0219it s\u0103 duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it lucrurile dorite e altceva. Spre finele vie\u021bii reale, care irizeaz\u0103 \u0219i-n carte, \u00eencerca s\u0103-\u0219i recupereze capacit\u0103\u021bile cognitive not\u00e2nd \u00een caiete, \u00een dezordine, tot felul de informa\u021bii, de la filosofi antici, la numele astronau\u021bilor care-au ajuns \u00een spa\u021biu, de la personaje celebre la doctrine teologice, de la mituri fundamentale la rockeri de succes, de la poe\u021bi damna\u021bi la ce e, de pild\u0103, pictura pe ap\u0103. Dup\u0103 ni\u0219te luni de la plecarea lui, c\u00e2nd scriam deja la roman, am deschis unul dintre aceste caiete \u0219i-am nimerit la un paragraf \u00een care era descris\u0103 pictura pe ap\u0103: cum a ap\u0103rut, care-i metoda ei, cum o modific\u0103 mi\u0219carea. A\u0219a a fost \u0219i el, Maxim Radu Niculai, m-am g\u00e2ndit, a pictat pe o ap\u0103 invizibil\u0103. Iar eu, dac\u0103 m-am aflat \u00een apropiere, cel pu\u021bin o vreme, \u0219i m-am putut apleca peste um\u0103rul lui, poate c\u0103 am v\u0103zut o parte din nuan\u021be, din v\u0103lurire, din puterea negrului care \u00eenghite tot.\u00a0 Am scris Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> din datorie, din nou din datorie, la fel ca Pelinul negru<\/em> \u0219i Cartea Reghinei<\/em>. N-a\u0219 fi vrut s\u0103 fiu nevoit\u0103 s\u0103 scriu povestea asta.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Dup\u0103 ce fratele t\u0103u nu a mai fost, ai g\u0103sit o agend\u0103 a lui cu poeme \u015fi texte literare scrise de el. A scris \u015fi altele \u015fi, \u00eentr-adev\u0103r, le-a distrus?<\/strong><\/p>\n

Fratele meu a murit \u00een Vinerea R\u0103stignirii, a\u0219a cum e scris \u0219i \u00een carte, \u0219i-a fost \u00eenmorm\u00e2ntat a doua zi de Pa\u0219ti. Ca s\u0103 ajung acas\u0103 la timp, a trebuit s\u0103 zbor mai \u00eent\u00e2i de la New York (unde m\u0103 g\u0103seam c\u00e2nd a venit vestea) \u0219i-apoi s\u0103 merg, noaptea, \u00eenc\u0103 aproape 500 km cu ma\u0219ina. Iar acolo, dup\u0103 ce s-au f\u0103cut toate, am \u00eentrebat: Unde-s caietele lui? A scris \u00eencontinuu jurnal, ce \u0219ti\u021bi de el? \u0218i sutele de poezii\u2026, ce s-a f\u0103cut cu ele? Nu a r\u0103mas dec\u00e2t agenda asta, mi s-a dat r\u0103spunsul. Era agenda pe care i-o d\u0103ruisem chiar eu, cu zece ani \u00een urm\u0103, dup\u0103 ce m-am \u00eentors de la un t\u00e2rg interna\u021bional de carte. Radu, poate-\u021bi str\u00e2ngi o parte din poeme, i-am zis atunci, c\u00e2t s\u0103 intre \u00eentr-un volum. \u0218i uite c\u0103 f\u0103cuse asta! Poemele, numerotate, erau scrise frumos, pe curat. Nu le-am putut citi zilele acelea \u0219i nici mai t\u00e2rziu. De fapt, nici p\u00e2n\u0103 acum n-am reu\u0219it s\u0103 deschid paginile. Cele dou\u0103 texte incluse \u00een roman au fost alese la \u00eent\u00e2mplare. S-au potrivit. Erau ce trebuia. \u00cen perioada urm\u0103toare, totu\u0219i voi culege poemele, iar p\u00e2n\u0103 la finele anului sper s\u0103 ajung\u0103 publicate. E p\u0103cat s\u0103 nu existe \u0219i o copert\u0103 pe care s\u0103 fie scris numele Maxim Radu Niculai. Iar titlul potrivit cred c\u0103 e\u2026 \u201cPict\u00e2nd apa\u201d.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201c\u00cen Drumul spre\u00a0 Soare-R\u0103sare<\/em> este prins\u0103 o iubire strivit\u0103 de vremi\u201d<\/h4>\n

Sunt \u015fi alte personaje reale \u00een Drumul spre soare-r\u0103sare<\/em>? Helga, de pild\u0103? Pe ea, \u00een plus, o v\u0103d ca pe o exponent\u0103 a unei lumi apuse, distruse de t\u0103v\u0103lugul\u00a0 ro\u015fu, o exponent\u0103 a unei comunit\u0103\u0163i v\u00e2ndute de regimul Ceau\u015fescu la bucat\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

Am fost \u00een martie la t\u00e2rgul de carte din Leipzig \u0219i acolo, dup\u0103 ni\u0219te evenimente cu publicul, traduc\u0103torul Georg Aescht mi-a zis ceva de felul acesta: Dup\u0103 \u0219tiin\u021ba mea, acesta-i primul roman \u00een care apare \u0219i drama germanilor v\u00e2ndu\u021bi de comuni\u0219ti!<\/em> M-am mirat, nu m\u0103 g\u00e2ndisem deloc la asta. \u00cen Drumul spre\u00a0 Soare-R\u0103sare<\/em> este prins\u0103 o iubire strivit\u0103 de vremi, care str\u0103bate \u00eens\u0103 nu doar o via\u021b\u0103, ci \u0219i parte din ce se petrece dup\u0103 aceasta. Personajul c\u0103r\u021bii e nevoit s-o arate cititorilor, asta pentru c\u0103-n momentul ie\u0219irii din trup, nu nimere\u0219te \u00een gol, a\u0219a cum se a\u0219tepta, ci \u00een ceva tulbur\u0103tor care cere recuperarea unor momente esen\u021biale ale vie\u021bii. Cadrul pe care l-am cl\u0103dit pentru volum pleac\u0103 de la v\u0103mile v\u0103zduhului pe care \u00eens\u0103 nu le-am preluat ca atare \u2013 sunt \u0219i pu\u021bine informa\u021bii despre ele \u2013, ci le-am reconstruit literar. Le-am scris adic\u0103, le-am imaginat. Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> are, prin urmare, dou\u0103 linii care se intersecteaz\u0103: cea a existen\u021bei eroului, prins\u0103-n timp \u0219i-n istorie, \u0219i cealalt\u0103, greu de \u00eenchipuit, a ce se afl\u0103 dincolo de via\u021b\u0103.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Foto: Arhiva personal\u0103 Ioana Nicolaie<\/p>\n<\/div>\n

\u201cNu de vindecare e vorba, ci de t\u0103iere re\u00eennoit\u0103, pe exact acela\u0219i loc, a unei r\u0103ni\u201d<\/h4>\n

Vorbe\u015fti, \u00een c\u0103r\u0163ile tale despre drama unei surori, \u00een Pelinul negru<\/em>, despre drama mamei tale, \u00een Cartea Reghinei,<\/em> despre destinul \u015fi moartea prematur\u0103 a fratelui t\u0103u, \u00een Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>. Scrisul este, \u00een cazul t\u0103u, este \u015fi o form\u0103 de terapie? Vindeci r\u0103ni interioare, ale tale sau ale altora, vorbind public despre ni\u015fte episoade dureroase?<\/strong><\/p>\n

Am mai fost \u00eentrebat\u0103 despre rela\u021bia dintre scriitor \u0219i vindecarea prin art\u0103, iar r\u0103spunsul meu, atunci \u0219i acum, e c\u0103 pe mine arta nu m\u0103 vindec\u0103 de nimic. Dimpotriv\u0103, a\u0219 zice. Nu-i deloc u\u0219or s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, ca mine, \u00een mintea unei feti\u021be care e n\u0103scut\u0103 pe moarte la pu\u021bin timp dup\u0103 explozia reactorului nuclear de la Cernob\u00eel \u00een aprilie 1986 (Agustina, din Pelinul negru<\/em>), sau \u00een \u00eenchisoarea de sub fruntea unei femei \u00een v\u00e2rst\u0103 care a suferit un atac cerebral (Reghina din Cartea Reghinei<\/em>), sau \u00een capul Arseniei, alter-ego-ul meu din Tot \u00eenainte<\/em>, care tot arat\u0103 cum a fost, de fapt, comunismul, sau \u00een mintea, de data asta masculin\u0103, a lui Maxim Radu Niculai care nu face dec\u00e2t binele, dar ce se r\u0103stoarn\u0103 peste el e cu totul altceva, din Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>. E un efort mare,\u00a0 e greu, e ca o peniten\u021b\u0103, e cu tot sufletul. La toate romanele mele am avut momente \u00een care, la anumite pagini sau capitole, nu mai puteam nici s\u0103 vorbesc, la propriu; \u00eemi lua un ceas sau dou\u0103 reintrarea \u00een mine \u00eens\u0103mi. \u0218i-atunci, nu de vindecare e vorba, ci de t\u0103iere re\u00eenoit\u0103, pe exact acela\u0219i loc, a unei r\u0103ni. Doare, s\u00e2ngereaz\u0103, se poate infecta.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Ioana Nicolaie. Foto: Cristian Sutu<\/p>\n<\/div>\n

\u201cTo\u021bi avem o temelie care nu-i pus\u0103 de noi, ci de al\u021bii\u201d<\/h4>\n

\u00centr-un interviu spuneai c\u0103, dup\u0103 terminarea liceului, pentu a te \u00eenscrie la facultate ai ales Bucure\u015ftiul, nu Clujul, \u201cpentru c\u0103 voiam s\u0103 fiu c\u00e2t mai departe de cas\u0103, s\u0103 nu m\u0103 mai uit \u00eenapoi\u201d. Ani mai t\u00e2rziu, nu numai c\u0103 te ui\u0163i \u00eenapoi, dar, iat\u0103, recompui prin personajele tale o lume, pe care, c\u00e2ndva, \u0163i-ai propus s\u0103 o ui\u0163i. C\u00e2nd \u0163i-ai dat seama c\u0103, de fapt, nu po\u0163i, nu se poate tr\u0103i doar privind \u00eenainte?<\/strong><\/p>\n

To\u021bi avem o temelie care nu-i pus\u0103 de noi, ci de al\u021bii. C\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u0103 mult din ce sunt nu mi se datoreaz\u0103, de fapt, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i vocea mea e mo\u0219tenit\u0103 de la mama, c\u0103 dramele mele nu sunt singulare, ci parte dintr-un m\u0103nunchi mai mare, c\u0103 partea de m\u00e2ndrie n-ar trebui s\u0103 fie, c\u0103ci cine \u0219tie de fluvii str\u0103vechi, ale altora din neamul meu, se mi\u0219c\u0103 \u00een dorin\u021ba asta a mea de-a a\u0219terne pove\u0219ti pe h\u00e2rtie, nu m-am mai \u00eempotrivit. Dac\u0103 sunt martora unor locuri, fantastice \u00een sine, c\u0103ci sunt desprinse parc\u0103 din mit, atunci trebuie s\u0103 scriu despre ele. Dac\u0103 sunt a patra dintr-o familie atipic\u0103, de doisprezece copii, plin\u0103 de pove\u0219ti, atunci nu se poate s\u0103-mi acop\u0103r ochii. Dac\u0103 am venit pe lume \u00een plin av\u00e2nt comunist \u0219i-am sim\u021bit minciuna din el, duplicitatea, strivirea individual\u0103, producerea cu sistem a \u201domului nou\u201d, atunci cum s\u0103 uit toate acestea? M-am str\u0103duit s\u0103-mi duc la bun sf\u00e2r\u0219it o parte din c\u0103r\u021bi, ceea ce n-a fost simplu, c\u0103ci lucrul care mi-a lipsit mereu a fost timpul de scris. Multe alte c\u0103r\u021bi n-au avut noroc \u0219i-au r\u0103mas prizoniere \u00eend\u0103r\u0103tul frun\u021bii, \u00een ni\u0219te celule f\u0103r\u0103 u\u0219i. Ca s\u0103 pot totu\u0219i scrie, am renun\u021bat la fel de fel de lucruri precum o posibil\u0103 carier\u0103 academic\u0103 sau slujbe care-mi aduceau bani. Acum ceva timp, mi s-a propus s\u0103 construiesc de la zero o institu\u021bie \u0219i, de\u0219i \u0219tiam c\u0103 a\u0219 fi putut-o face, am refuzat. Mereu m-am luptat, din r\u0103sputeri, s\u0103 g\u0103sesc timp pentru scris, s\u0103 nu abandonez asta, oric\u00e2t de greu mi-ar fi fost. Doar \u00een anii cu copil mic mi-a fost aproape\u00a0 imposibil s\u0103 ajung la tastatur\u0103. Dup\u0103 ce el a mai crescut, scriam \u00een vacan\u021be, de s\u0103rb\u0103tori, c\u00e2nd to\u021bi plecau, iar eu puteam \u00eenchide, \u00een sf\u00e2r\u0219it, u\u0219a \u0219i s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ale mele m\u0103car p\u00e2n\u0103 la masa de pr\u00e2nz, pe care trebuia s-o preg\u0103tesc, fire\u0219te.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cCheia e mereu de partea literaturii, nu a biografiei\u201d<\/h4>\n

Dou\u0103 c\u0103r\u0163i ale tale, Miezul inimii<\/em> \u015fi Tot \u00eenainte<\/em>, au un pronun\u0163at filon autobiografic. Ce te-a determinat s\u0103-\u0163i dezv\u0103lui o parte din via\u0163\u0103, din tr\u0103irile interioare?<\/strong><\/p>\n

Miezul inimii<\/em> e un volum de fragmente biografice, toate cu un ceva tulbur\u0103tor, sau poetic, sau enigmatic, pe care a\u0219 fi putut s\u0103-l numesc cu u\u0219urin\u021b\u0103 roman, mai ales c\u0103 ordonarea este cronologic\u0103. N-am f\u0103cut asta, fiindc\u0103 mie, \u00een proz\u0103, \u00eemi place foarte tare construc\u021bia. \u0218i m\u0103 pasioneaz\u0103 dintotdeauna vocile; cum s\u0103 fie vii, credibile, cum s\u0103 creasc\u0103 \u00een mod organic din solul nediferen\u021biat al nara\u021biunii. Voiam prin acest volum al meu s\u0103 fac trecerea spre un roman care s\u0103 nu mai fie impregnat de lumea nordului meu transilvan. Chiar ziceam c\u0103-l voi plasa c\u00e2t mai departe, la Berlin, mai precis. Asta pentru c\u0103 mi se p\u0103rea c\u0103 am scris deja destul despre biografia mea \u0219i c\u0103 risc \u00een felul acesta s\u0103 fiu asimilat\u0103 doar cu aceast\u0103 linie a literaturii mele. Numai c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi prev\u0103zut asta, a ap\u0103rut datoria de-a scrie, iat\u0103, despre fratele meu, Maxim Radu Niculai. \u00cen fond, nu-i a\u0219a de important despre ce scrii,\u00a0 mi-am zis, ci felul \u00een care scrii. Cheia e mereu de partea literaturii, nu a biografiei. E foarte pu\u021bin s\u0103 reduci o carte la un subiect, e o s\u0103r\u0103cire grozav\u0103 a ei.<\/p>\n

\u00cen Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> am scris, da, despre Maxim Radu Niculai, dar nu asta-i important; nici m\u0103car pove\u0219tile, de\u0219i sunt multe, de la unele fantastice, la cele de dragoste, la cele din minele de aur, la cea din timpul lui Horthy care-a ocupat Ardealul de Nord etc., nu sunt cele importante. Pe c\u00e2nd, efectul de psihologie cu ecou, cu aluviuni, cu mi\u0219c\u0103ri fine sau, dimpotriv\u0103, brutale, asta da, e\u00a0 ceva greu de ob\u021binut. Sau suprafa\u021ba textului care trebuie s\u0103 v\u0103lureasc\u0103 \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 transmit\u0103 c\u00e2t poate de mult din lucirile vie\u021bii tr\u0103ite, iar\u0103\u0219i, nu e simplu de \u00eenf\u0103ptuit.<\/p>\n

\u00cen Tot \u00eenainte<\/em> a mai fost \u00eenc\u0103 un lucru important: adev\u0103rul. Am \u0219tiut \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul c\u0103r\u021bii c\u0103 trebuie s\u0103 fiu obiectiv\u0103, c\u0103 e foarte important s\u0103 scriu despre ce-am tr\u0103it eu \u00een ultimul deceniu de comunism, f\u0103r\u0103 s\u0103 adaug concluzii. Cititorii, mai ales cei care n-au fost martori la lucrurile acelea, pot \u00een\u021belege cum a fost comunismul mult mai bine prin literatur\u0103 dec\u00e2t prin istorie. \u0218i chiar \u0219i a\u0219a, vor pierde o parte din nuan\u021be. De ce? Fiindc\u0103 n-au cum s\u0103 simt\u0103 gustul unei felii de portocal\u0103, primit\u0103 \u00een dar, pe vremea c\u00e2nd aceste fructe \u2013 ca multe altele, ca aproape tot, c\u0103ci deceniul opt a fost al foamei \u00eenainte de toate \u2013 nu existau la noi.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Ioana Nicolaie. Foto: Andreea Mitran<\/p>\n<\/div>\n

\u201cNu m\u0103 pot opri s\u0103 sper c\u0103 oamenii vor \u00eenv\u0103\u021ba din gre\u0219elile trecutului\u201d<\/h4>\n

\u00cen literatura ta, Ioana, sunt \u015fi pagini memorabile despre Istoria mare. C\u0103r\u0163ile tale sunt, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, tablouri ce surprind ipostaze din monstruozitatea comunismului rom\u00e2nesc care, \u015ftim \u2013 cu to\u0163ii, a\u015f vrea s\u0103 pot afirma \u2013, a distrus destine, dar \u015fi din dezolanta tranzi\u0163ie a anilor \u201990. Eroii t\u0103i sunt oameni pe al c\u0103ror destin acele vremuri \u015fi-au pus o amprent\u0103 distructiv\u0103. Ai vrut s\u0103 spui doar pove\u015ftile de via\u0163\u0103 ale Agustinei, Reghinei, a lui Radu sau, prin ei, pove\u015ftile cine \u015ftie c\u00e2tor oameni ale c\u0103rora vie\u0163i au fost afectate, \u00een mod similar?<\/strong><\/p>\n

Eu cred c\u0103 orice roman ar trebui s\u0103 fie nu numai despre autor, ci foarte mult \u0219i despre cititor. Cum s\u0103 nu te g\u00e2nde\u0219ti c\u00e2nd alegi o poveste, iar nu alta, c\u0103 sunt at\u00e2\u021bia care au fost atin\u0219i de lucruri asem\u0103n\u0103toare? Pe mine asta m\u0103 oblig\u0103, nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 m\u0103 aplec asupra feluritelor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu lejeritate.<\/p>\n

Dac\u0103 am scris, de pild\u0103, \u00een Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>, despre Caritas, atunci am \u0219i citit despre aceast\u0103 cea mai mare escrocherie financiar\u0103 a secolului; am \u00eencercat s\u0103-i v\u0103d desenul de sus, fiindc\u0103 de jos, \u00een mocirla lui, am fost prins\u0103 de-adev\u0103ratelea; am stat adic\u0103, la Cluj, \u00een \u0219irul celor care a\u0219teptau c\u00e2te o noapte \u0219i-o zi ca s\u0103-\u0219i poat\u0103 depune banii (\u00een ce m\u0103 prive\u0219te a fost un biet ajutor de \u0219omaj). Dac\u0103 am scris despre minele de aur din Mun\u021bii Rodnei, am citit despre istoria lor. Apoi m-am documentat serios \u0219i legat de procedurile de extrac\u021bie \u0219i de prelucrare a mineralelor de acolo de-a lungul anilor. Iar dac\u0103 am scris despre cum \u00ee\u0219i r\u00e2de de noi Istoria cea mare, am f\u0103cut-o cu g\u00e2ndul c\u0103 poate vom reu\u0219i, cu timpul, s\u0103 schimb\u0103m c\u00e2te ceva legat de ea. Individual, din p\u0103cate, nu putem face mai nimic, c\u0103ci suntem \u00eenghi\u021bi\u021bi de r\u0103zboaie orchestrate de al\u021bii, de tragedie, de minciuni planetare. Dar av\u00e2nd acces la Istoria asta, prin m\u0103rturie clar\u0103, prin imagine, prin literatur\u0103, poate se va schimba ceva. C\u00e2ndva, \u00een cine \u0219tie ce viitor, nu m\u0103 pot opri s\u0103 sper c\u0103 oamenii vor \u00eenv\u0103\u021ba din gre\u0219elile trecutului.\u00a0 Prin urmare, eu una m\u0103 simt un mic salahor al memoriei. M\u0103 \u00eempotrivesc pietrific\u0103ri ei,\u00a0 \u00eemi doresc ca ea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103. Cum? Scriindu-mi, cu bietele mele puteri, biata mea literatur\u0103.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

E\u015fti \u015fi autoare de c\u0103r\u0163i pentru copii, \u015fi profesoar\u0103, \u015fi fondatoare a unei funda\u0163ii care doneaz\u0103 c\u0103r\u0163i bibliotecilor din \u0163ar\u0103. Te \u00eent\u00e2lne\u015fti, a\u015fadar, \u015fi cu mul\u0163i copii, adolescen\u0163i. Ce \u015ftiu ei, din \u015fcoal\u0103, de acas\u0103, despre comunism? Pot face c\u0103r\u0163ile, singure, ce nu fac ani de \u015fcoal\u0103 \u015fi educa\u0163ie?<\/strong><\/p>\n

Cum de nu s-a introdus materia numit\u0103 \u201cIstoria comunismului\u201d \u00eenc\u0103 din 1990, din punctul zero al libert\u0103\u021bii noastre? Nu am un r\u0103spuns. De ce au trecut mai mult de trei decenii p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, sub \u0219ocul \u0219i uluirea Georgescu, s\u0103 se decid\u0103 institu\u021bional necesitatea asta? Nu am un r\u0103spuns. Cert e doar c\u0103 avem o genera\u021bie matur\u0103 care nu a tr\u0103it nimic din comunism, care nu \u0219tie fenomenul nici de la firul ierbii \u0219i nici de deasupra, c\u0103ci n-a citit despre m\u0103rturiile \u00eenchisorilor, despre securitate, despre via\u021ba de zi cu zi, despre fabrici \u0219i uzine, despre Iubitul conduc\u0103tor \u0219i victoriile socialismului, despre comunismul spre care ne \u00eendreptam cu to\u021bii \u00een zbor, despre cizmarul ajuns dictator, despre proletcultism, despre cultul personalit\u0103\u021bii, despre strungari deveni\u021bi universitari, despre s\u0103r\u0103cie, despre na\u021bionaliz\u0103ri, despre fric\u0103 \u0219i foame. Despre foame. Mul\u021bi dintre ei sunt victimele r\u0103zboiului hibrid care se duce la noi de Rusia, \u0219i nu de azi de ieri, ci de mult\u0103 vreme, c\u0103ci la fiecare protest la care am luat parte de-a lungul acestor decenii am ie\u0219it cu un singur g\u00e2nd: r\u00e2m\u00e2nerea \u021b\u0103rii noastre \u00een Europa. Mul\u021bi dintre ei sunt manipula\u021bi, min\u021bi\u021bi, nu sunt capabili s\u0103 g\u0103seasc\u0103 informa\u021bia adev\u0103rat\u0103. \u0218i-atunci se-nroleaz\u0103 iar\u0103\u0219i, benevol, \u00een slujba r\u0103ului de la r\u0103s\u0103rit care nu vrea dec\u00e2t s\u0103 distrug\u0103. Nu \u0219tiu cum o vom scoate la cap\u0103t. \u00cen mai, sper s\u0103 ias\u0103 c\u00e2t mai mul\u021bi oameni la vot care s\u0103 pun\u0103 \u0219tampila pe Europa. Nu pe Rusia, pe hidra care cere s\u0103 fie votat\u0103, prin capetele ei ajunse la noi.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Sunt convins\u0103 c\u0103 lucrezi deja la o alt\u0103 carte. \u201cNordul t\u0103u\u201d \u00eel vom mai reg\u0103si \u00een vreo carte? Cred c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 multe lucruri de acolo de povestit, de salvat de la uitare\u2026<\/strong><\/p>\n

Se nume\u0219te Liternau\u021bii<\/em>. \u0218i nu e o carte scris\u0103 de mine, ci un volum \u00een care semneaz\u0103 11 tineri poe\u021bi din grupul Liternau\u021bii pe care-l coordonez de mai mul\u021bi ani. Sunt autori la \u00eenceput de drum, plini de for\u021b\u0103, care, nu m\u0103 \u00eendoiesc, vor \u00eensemna ceva \u00een literatur\u0103. Numele lor sunt Teodora Leon, Darius Munteanu, Horia Petrean, Delia Calancia, Karina S\u0103b\u0103dean, Matei Some\u0219an, Gabriel C\u0103rt\u0103rescu, Vlad Iordache-Grigore, Drago\u0219 Stoica, Adriana-Elena Georgescu \u0219i Viviana Pantazic\u0103. Apoi, sunt foarte bucuroas\u0103 c\u0103, la Bookfest, voi lansa o nou\u0103 edi\u021bie Cerul din burt\u0103<\/em>. Ambele c\u0103r\u021bi ies la Editura Paralela 45, au coperte frumoase, sper s\u0103 ajung\u0103 la c\u00e2t mai mul\u021bi cititori. C\u00e2t despre romanele despre nord, da, mai a\u0219teapt\u0103 la r\u00e2nd cel pu\u021bin unul. Doar lini\u0219te pe lume s\u0103 fie! \u0218i s\u0103n\u0103tate, \u0219i timp de scris.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Interviu publicat \u015fi \u00een Puterea a Cincea.<\/a><\/em><\/p>\n

\n
\n