{"id":1326468,"date":"2026-01-20T08:20:48","date_gmt":"2026-01-20T05:20:48","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1326468"},"modified":"2026-01-20T08:20:48","modified_gmt":"2026-01-20T05:20:48","slug":"glossa-lui-eminescu-ca-text-perfect-incorect-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1326468","title":{"rendered":"Glossa\u00a0lui Eminescu ca text perfect – Incorect Politic"},"content":{"rendered":"
\n
\n

Glossa\u00a0lui Eminescu ca text perfect<\/span><\/h1>\n
\n

Incorect Politic<\/strong>
\nIanuarie 20, 2025<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Glossa\u00a0lui Eminescu ca text perfect<\/strong><\/em><\/h1>\n

Via IONCOJA<\/a>:<\/em><\/p>\n

Nu cunosc alt text care s\u0103 fie at\u00e2t de exemplar pentru ideea c\u0103 \u201eforma literar\u0103 este dependent\u0103 de con\u0163inut\u201d, idee vulgar\u0103, \u015fcol\u0103reasc\u0103, r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 nicio acoperire \u00een mintea elevilor \u015fi a \u2026tuturor profesorilor. O idee care totu\u015fi corespunde unui adev\u0103r \u00eenalt, acela c\u0103 forma \u015fi con\u0163inutul unei opere de art\u0103 alc\u0103tuiesc o entitate, \u201edezbinat\u0103\u201d ca atare, \u00een cele dou\u0103 componente, form\u0103 \u015fi con\u0163inut, numai din ra\u0163iuni didactice, simpliste, f\u0103r\u0103 nicio acoperire \u00een realitatea operelor de art\u0103 autentice.<\/p>\n

Artistul autentic porne\u015fte de la o\u00a0inten\u0163ie<\/i>, \u015fi toat\u0103 str\u0103dania sa este s\u0103 \u201enimereasc\u0103\u201d forma, unic\u0103, singura care se potrive\u015fte\u00a0inten\u0163iei<\/i>\u00a0sale, proiectului vag din \u201emintea-sufletul\u201d s\u0103u, aici incluz\u00e2nd \u015fi resorturile in(sub)con\u015ftientului s\u0103u. Taton\u00e2nd \u015fi \u00eencropind la variante ale rezultatului final, autorul simte de fiecare dat\u0103 dac\u0103 \u201eforma\u201d respectiv\u0103 este sau nu este ceea ce el caut\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fie clar ce caut\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd g\u0103se\u015fte\u2026 Iar deseori nu g\u0103se\u015fte ce a c\u0103utat!\u00a0 \u00cen\u00a0Glossa<\/i>, analizat\u0103 ca produs finit, f\u0103r\u0103 apel la variantele manuscrise, este impresionant acordul perfect dintre (1) ceea ce \u015ftim sau sim\u0163im cu to\u0163ii c\u0103 este acest text magnific sub raport literar, poetic, \u015fi (2) materialul lingvistic, \u201elimba\u201d acestei poezii.<\/p>\n

C\u00e2nd un poet, pentru a spune ce are de spus, decide s\u0103 recurg\u0103 la o \u201eform\u0103 fix\u0103\u201d, adic\u0103 la un sonet sau o gloss\u0103 ori un rondel, poezii cu o \u00eentindere fix\u0103, problema este urm\u0103toarea: nu cumva \u00eentinderea respectiv\u0103 a textului este (1)insuficient\u0103\u00a0sau (2)prea mare\u00a0pentru \u201ece are de spus\u201d poetul? De obicei, un poet scrie la un text p\u00e2n\u0103 termin\u0103 ce simte el c\u0103 are de spus. Iar textul va avea o \u00eentindere asupra c\u0103reia poetul nu \u015ftie nimic atunci c\u00e2nd \u00eencepe s\u0103-l scrie\u2026 \u00cen cazul sonetului sau a unei glosse, a c\u0103ror \u00eentindere este de la bun \u00eenceput cunoscut\u0103 \u015fi\u00a0asumat\u0103, riscul \u00eentreprinderii poetului este (1) s\u0103 nu-i \u00eencap\u0103 tot ce are de spus \u00een num\u0103rul de versuri legiuit, oferit de regula poeziei cu form\u0103 fix\u0103,\u00a0sau<\/u>\u00a0(2) s\u0103 aib\u0103 prea pu\u0163in de spus \u015fi s\u0103 nu aib\u0103 cu ce umple spa\u0163iul poetic aflat la dispozi\u0163ie. Caz \u00een care \u201eva \u00eentinde pelteaua\u201d! (Prin \u201espa\u0163iu poetic aflat la dispozi\u0163ie\u201d trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem, simplu spus, num\u0103rul de silabe, de \u201epicioare\u201d, al textului. Acest num\u0103r este unul anumit \u00een cazul poeziilor cu form\u0103 fix\u0103.) Astfel c\u0103 atunci c\u00e2nd evalu\u0103m o poezie cu form\u0103 fix\u0103 ne putem pune \u00eentrebarea \u00een ce postur\u0103 se situeaz\u0103 autorul: i-a fost de ajuns spa\u0163iul poetic sau i-a prisosit?<\/p>\n

La un poet autentic vom constata c\u0103 spa\u0163iul poetic disponibil a fost resim\u0163it ca insuficient pentru \u201epreaplinul\u201d de idei \u015fi sim\u0163\u0103minte ce a avut de \u201eexteriorizat\u201d, de exprimat. Vom constata c\u0103 efortul poetului, de dragul jocului \u00een care s-a angajat, a fost s\u0103 concentreze expresia ( lingvistic\u0103 \u015fi poetic\u0103 deopotriv\u0103) pentru a apuca s\u0103 spun\u0103 tot ce a avut de spus. Pentru a-i \u00eenc\u0103pea totul sau c\u00e2t mai mult \u00een volumul dat.<\/p>\n

La un poet p\u00e2r\u00eet sau \u00eenchipuit, textul este diluat, cu mult material de umplutur\u0103, c\u0103ci, de fapt, pentru ce a avut de spus i-ar fi fost de ajuns \u015fi un spa\u0163iu mai mic, un text mult mai scurt\u2026 (Fire\u015fte, acest sentiment \u0163i-l poate da orice alt text, nu numai cele cu form\u0103 \u015fi dimensiune fix\u0103!)<\/p>\n

Ce s\u0103 \u00een\u0163elegem \u2013 ca s\u0103 \u00een\u0163elegem pe \u00een\u0163elesul tuturor, prin \u201eexpresie lingvistic\u0103 (poetic\u0103) concentrat\u0103\u201d?<\/p>\n

Pentru a r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare, am supus textul\u00a0Glossei<\/i>\u00a0unei analize lingvistice pur \u015fi simplu \u015fcol\u0103reasc\u0103, desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een etapele urm\u0103toare, binecunoscutele:<\/p>\n

Am \u00eenceput prin clasica\u00a0\u00eemp\u0103r\u0163ire \u00een propozi\u0163ii<\/u>\u00a0a textului: ne-au ie\u015fit vreo 100, mai exact, 102. La acest moment, pot s\u0103 apar\u0103 primele divergen\u0163e, unii \u201eanali\u015fti\u201d s\u0103 identifice mai multe sau mai pu\u0163ine propozi\u0163ii. Noi am considerat c\u0103 unele propozi\u0163ii au predicatul lips\u0103, sub\u00een\u0163eles. De exemplu \u00een versurile\u00a0Alte m\u0103\u015fti, aceea\u015fi pies\u0103, Alte guri, aceea\u015fi gam\u0103<\/i>, noi am identificat structura explicit\u0103\u00a0De\u015fi sunt alte m\u0103\u015fti, este aceea\u015fi pies\u0103, de\u015fi sunt alte guri, gama este aceea\u015fi\u2026\u00a0<\/i>Adic\u0103 patru propozi\u0163ii.<\/p>\n

Felul propozi\u0163iilor: 39 principale, restul subordonate. A\u015fadar, cam 1,5 propozi\u0163ii subordonate pentru fiecare propozi\u0163ie principal\u0103. Felul subordonatelor: 23 de concesive, 10 cauzale, 9 completive directe, 6 subiective, 5 atributive, 3 circumstan\u0163iale de timp, 2 finale, 2 consecutive, 1 completiv\u0103 indirect\u0103. \u015ei aici putem avea p\u0103reri diferite. Bun\u0103oar\u0103 \u00een strofa a doua, am luat propozi\u0163ie principal\u0103\u00a0Cine \u0163ine toate minte<\/i>, iar pe\u00a0Multe trec pe dinainte<\/i>\u00a0\u015fi\u00a0\u00cen auz ne sun\u0103 multe<\/i>\u00a0le-am considerat concesive: \u201ede\u015fi trec multe pe dinainte, mai nimeni nu le \u0163ine minte\u201d. Pentru a deduce corect semnifica\u0163ia acestor numere, trebuie s\u0103 ne raport\u0103m la dimensiunile spa\u0163iului poetic aflat la dispozi\u0163ia poetului: zece strofe a opt versuri de opt silabe, total 640 de silabe. \u00cen medie, a\u015fadar, fiecare propozi\u0163ie este alc\u0103tuit\u0103 din 6,4 silabe.<\/p>\n

S\u0103 introducem \u00een discu\u0163ie \u015fi defini\u0163ia cea mai curent\u0103 a propozi\u0163iei: \u201eo idee spus\u0103 sau scris\u0103\u201d. Cred c\u0103 aceasta este defini\u0163ia cu care m-am ales din clasa \u00eent\u00e2i primar\u0103!\u00a0 \u00a0 A\u015fadar, \u00een\u00a0Glossa<\/i>\u00a0avem, grosso modo spus, 102 idei. Am supus la aceea\u015fi opera\u0163iune \u015fi alte texte, fie ale lui Mihai Eminescu, fie ale altor poe\u0163i. Din Eminescu am luat fragmente de aceea\u015fi dimensiune \u2013 640 de silabe, din\u00a0C\u0103lin<\/i>\u00a0(file din poveste) \u015fi din\u00a0Scrisoarea I<\/i>. \u00cen\u00a0C\u0103lin<\/i>\u00a0avem 48 de propozi\u0163ii, \u00een\u00a0Scrisoarea I<\/i>, 49. Am f\u0103cut aceea\u015fi analiz\u0103 pe texte \u201efilosofice\u201d ale altor poe\u0163i:\u00a0Glossa<\/i>\u00a0lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu: 58 de propozi\u0163ii \u015fi pe Nichita St\u0103nescu,\u00a0Necuvintele<\/i>\u00a0\u015fi\u00a0Ce este omul?<\/i>, 53 de propozi\u0163ii.<\/p>\n

A\u015fadar, \u00een acela\u015fi spa\u0163iu poetic,\u00a0Glossa<\/i>\u00a0\u201enoastr\u0103\u201d con\u0163ine cel mai mare num\u0103r de propozi\u0163ii, aproape dublu fa\u0163\u0103 de textele obi\u015fnuite. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 presupun, s\u0103 b\u0103nuiesc, c\u0103 nu exist\u0103 text literar rom\u00e2nesc (sau din alt\u0103 literatur\u0103!), care s\u0103 ne propun\u0103 un num\u0103r, o densitate mai mare de \u201eidei\u201d, de propozi\u0163ii. Num\u0103r raportat, fire\u015fte, la spa\u0163iul poetic respectiv: num\u0103rul de picioare, de silabe.<\/p>\n

Se mai pot face \u015fi alte observa\u0163ii care duc la aceea\u015fi concluzie: poetul a scris acest text de dimensiuni fixe \u00eencercat de sentimentul c\u0103 are prea multe de spus, iar spa\u0163iul s-ar putea s\u0103 nu-i ajung\u0103\u2026 A\u015fa se face c\u0103 poetul renun\u0163\u0103 la mai toate componentele textului care puteau fi sub\u00een\u0163elese. Avem mai multe propozi\u0163ii cu predicat sub\u00een\u0163eles. \u00cen mai multe r\u00e2nduri, raporturile sintactice dintre propozi\u0163ii se exprim\u0103 prin intona\u0163ie, adic\u0103 prin juxtapunere, nu \u00een mod explicit prin jonc\u0163iune! Bun\u0103oar\u0103 la Glossa avem 41 de juxtapuneri, \u00een C\u0103lin 9, \u00een Scrisoarea I avem20, la C\u0103rt\u0103rescu 13, iar la Nichita 4. \u00cen felul acesta poetul mai \u201ec\u00e2\u015ftig\u0103\u201d c\u00e2teva silabe, prin care s\u0103 mai adauge o propozi\u0163ie, o idee, iar textul devine mai solicitant pentru cititor, c\u0103ruia nu i se d\u0103 nimic \u201emur\u0103-n gur\u0103\u201d! Poetul nu vrea s\u0103 devin\u0103 astfel mai \u00eencifrat, ci vrea doar s\u0103 spun\u0103 c\u00e2t mai multe! \u015ei asta pentru c\u0103 are multe de spus! Altminteri, ar sta cuminte \u00een banca sa!<\/p>\n

Alta: num\u0103rul cuvintelor din\u00a0Glossa<\/i>. Este de 413, aproape egal cu num\u0103rul silabelor. Ce \u00eenseamn\u0103 asta? C\u0103 poetul a pus \u00een ecua\u0163ia textului s\u0103u un maxim de concepte, din care a alc\u0103tuit un num\u0103r maxim de idei! Ca s\u0103-i ias\u0103 a\u015fa, a apelat la cuvinte c\u00e2t mai scurte, de preferin\u0163\u0103 monosilabice. \u00cen general, cuvintele scurte sunt \u015fi des folosite, sunt cuvinte importante, primare. \u00cen\u00a0Glossa<\/i>\u00a0avem pu\u0163ine cuvinte derivate sau compuse, predomin\u0103 cuvintele uzuale, din fondul principal lexical. Concomitent cu fondul principal de cuvinte, trebuie s\u0103 identific\u0103m \u015fi un\u00a0fond principal de concepte<\/u>, \u00een fiecare limb\u0103, \u00een fondul de spiritualitate al fiec\u0103rui popor.<\/p>\n

Conchidem c\u0103\u00a0Glossa<\/i>\u00a0pune \u00een joc, \u00een ecua\u0163ia adev\u0103rului c\u0103utat, concepte \u015fi cuvinte fundamentale, nu merge pe specula\u0163ii \u015fi subtilit\u0103\u0163i rafinate, c\u0103rora le-ar corespunde un vocabular derivat, secundar, iar nu primar. Tonul senten\u0163ios, apodictic al poeziei, ar fi fost grav compromis dac\u0103 poetul ar fi utilizat cuvinte \u201especializate\u201d pe domenii restr\u00e2nse\u2026 \u00cen final, acest vocabular imprim\u0103 \u00een mintea receptoare sentimentul c\u0103 \u00een textul respectiv ne sunt prezentate adev\u0103ruri fundamentale, definitive. \u00cen cifre exacte,\u00a0Glossa<\/i>\u00a0cuprinde cele mai pu\u0163ine cuvinte derivate sau compuse, 17, \u00een compara\u0163ie cu alte texte poetice de dimensiuni egale, scrise de Eminescu sau alt autor. Pe num\u0103rate, \u00een\u00a0C\u0103lin<\/i>, text descriptiv, avem 343 cuvinte, derivate 39, \u00een\u00a0Scrisoare<\/i>\u00a0387 \u015fi 36, la C\u0103rt\u0103rescu 360 cu 31, iar la Nichita 313 \u015fi 35. (Pentru C\u0103rt\u0103rescu e de luat \u00een seam\u0103 c\u0103 rezultatul numeric este influen\u0163at de faptul c\u0103 textul s\u0103u este o parodie dup\u0103\u00a0Glossa<\/i>\u00a0lui Eminescu. O parodie reu\u015fit\u0103. F\u0103cut\u0103 pe alte texte ale lui C\u0103rt\u0103rescu, analiza va da poate alte rezultate numerice.)<\/p>\n

Se poate spune c\u0103 acest text ne permite imposibilul: cuantificarea efectului poetic\u2026 Opera\u0163iune ce poate fi dus\u0103 mai departe, trec\u00e2nd la analiza sintactic\u0103 a frazei, a propozi\u0163iilor. Surprinde num\u0103rul mare de propozi\u0163ii cauzale, concesive, consecutive, finale. Un adagiu antic spune c\u0103\u00a0felix qui potuit rerum cognoscere causas<\/i>\u2026 C\u0103, adic\u0103,\u00a0fericit este cel care a reu\u015fit s\u0103 afle cauza lucrurilor<\/i>\u2026 Aceast\u0103 fericire \u00eei este promis\u0103 \u015fi celui care cite\u015fte \u015fi \u00een\u0163elege\u00a0Glossa<\/i>. C\u0103ci a \u00een\u0163elege \u00eenseamn\u0103 a pricepe cauza lucrurilor\u2026<\/p>\n

Despre acest text toat\u0103 lumea spune c\u0103 este un text filosofic. Aceast\u0103 calitate este demonstrat\u0103 prin structura sintactic\u0103 a textului: un num\u0103r mare de propozi\u0163ii subordonate cauzale sau \u201eparacauzale\u201d! Cu acest prilej pricepem un lucru ne\u015ftiut p\u00e2n\u0103 acum\u2026 De noi, cel pu\u0163in! Anume c\u0103 propozi\u0163iile concesive sunt un fel de cauzale, ele prezint\u0103 o cauz\u0103 care nu-\u015fi produce efectul obi\u015fnuit:\u00a0De\u015fi plou\u0103, nu mi-am luat umbrela<\/i>\u2026 La fel, cauzalitate g\u0103sim \u015fi \u00een cazul propozi\u0163iilor consecutive:\u00a0Am \u00eenv\u0103\u0163at at\u00e2tea c\u0103 nu m\u0103 mai mir\u0103 nimic<\/i>! Numai c\u0103 la propozi\u0163iile consecutive, propozi\u0163ia regent\u0103 prezint\u0103 cauza al c\u0103rei efect este subordonata:\u00a0Pentru c\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at at\u00e2tea nu m\u0103 mai mir\u0103 nimic!\u00a0<\/i>Condi\u0163ionalele sunt \u015fi ele \u00een proximitatea cauzalit\u0103\u0163ii, deseori condi\u0163ia este forma sub care se prezint\u0103 cauza:\u00a0Dac\u0103 m-ai tot chemat, am venit!<\/i><\/p>\n

C\u00e2t prive\u015fte\u00a0scopul, teoretic vorbind, el se confund\u0103 deseori cu\u00a0cauza. Nu e dec\u00e2t semnificativ c\u0103 prin aceea\u015fi \u00eentrebare \u2013\u00a0de ce?<\/i>, afl\u0103m \u015fi cauza \u015fi scopul unei ac\u0163iuni. (Credem c\u0103 ar fi interesant de v\u0103zut \u00een care alte limbi \u00eentrebarea\u00a0de ce?<\/i>\u00a0are aceast\u0103 ambivalen\u0163\u0103?) A\u015fa se face c\u0103 ideea de cauzalitate, at\u00e2t de important\u0103 \u00een orice sistem filosofic, este prezent\u0103 \u00een textul\u00a0Glossei<\/i>\u00a0\u00eentr-un num\u0103r de 38 de propozi\u0163ii, practic egal cu al propozi\u0163iilor principale. Din acest punct de vedere cred c\u0103 nu vom g\u0103si nic\u0103ieri, \u00een niciun alt text poetic, acest raport. Raport care decide la Receptor impresia final\u0103 de text filozofic, text burdu\u015fit cu \u00een\u0163elepciune\u2026<\/p>\n

De remarcat c\u0103 expresia conjunct\u0103 a cauzalit\u0103\u0163ii apare rar \u00een text. Cititorul trebuie s\u0103 o descopere singur, pun\u00e2nd \u00een rela\u0163ie propozi\u0163iile respective aparent coordonate prin juxtapunere:\u00a0Nu te prinde lor tovar\u0103\u015f: Ce e val ca valul trece<\/i>, adic\u0103\u00a0Nu te prinde lor tovar\u0103\u015f\u00a0<\/i>deoarece<\/i>\u00a0ca valul trece ce e val.\u00a0<\/i>Renun\u0163\u00e2nd la\u00a0deoarece<\/i>\u00a0\u015fi l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 fie sub-\u00een\u0163eles, poetul c\u00e2\u015ftig\u0103 una (c\u0103ci<\/i>) sau patru silabe (deoarece<\/i>), ceea ce poate fi mai mult dec\u00e2t e nevoie pentru a introduce o propozi\u0163ie, o idee, \u00een plus. Rezultatul: un text doldora de idei, cum nu cred s\u0103 mai fie altul\u2026<\/p>\n

Juxtapunerea nu duce la monotonie stilistic\u0103, c\u0103ci alterneaz\u0103 cu jonc\u0163iunea. \u00cen plus, las\u0103 impresia c\u0103 sunt independente, de sine st\u0103t\u0103toare o serie de propozi\u0163ii subordonate, ceea ce le confer\u0103 acestora o anumit\u0103 greutate, devin senten\u0163ioase care mai de care!<\/p>\n

Este, credem, evident\u0103 preocuparea poetului de a utiliza toate procedeele admise de limbaj pentru a face s\u0103 \u00eencap\u0103 c\u00e2t mai mult \u00een spa\u0163iul lingvistic de care dispune: propozi\u0163ii \u015fi cuvinte c\u00e2t mai scurte, renun\u0163area la cuvintele \u2013 \u00eendeosebi verbe \u015fi conjunc\u0163ii, care pot fi sub\u00een\u0163elese, \u00een felul acesta put\u00e2nd introduce \u00een text un num\u0103r mai mare de propozi\u0163ii \u015fi cuvinte, de\u00a0g\u00e2nduri<\/i>\u2026<\/p>\n

Fire\u015fte, toate acestea nu se petrec deliberat, printr-un proiect con\u015ftient \u00een toate detaliile sale. Performan\u0163a poetic\u0103 este rezultatul autenticit\u0103\u0163ii actului de crea\u0163ie, a condi\u0163iei artistului. Misterul acestei crea\u0163ii nu poate fi desf\u0103cut \u00een toate componentele sale. O singur\u0103 certitudine putem avea: c\u0103 pentru poet opera de art\u0103 nu conteaz\u0103 ca o combina\u0163ie form\u0103-con\u0163inut, ci este o entitate, un\u00a0unu, regula sa de func\u0163ionare put\u00e2nd fi rezumat\u0103 pentru uzul comun \u00een felul urm\u0103tor: unui anumit con\u0163inut nu i se potrive\u015fte dec\u00e2t o anumit\u0103 \u015fi unic\u0103 form\u0103, drept care cele dou\u0103 devin inseparabile, de neg\u00e2ndit altfel dec\u00e2t \u00eempreun\u0103, determin\u00e2ndu-se reciproc, nu ca dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i \u00eembinate precum semnificatul \u015fi semnificantul, a c\u0103ror rela\u0163ie o putem declara arbitrar\u0103, aleatorie, f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fim prea tare.<\/p>\n

Pentru noi, cititori \u015fi muritori de r\u00e2nd, este at\u00e2t de comod\u0103 mental ideea c\u0103 una e forma \u015fi alta este con\u0163inutul. Put\u00e2nd avea pentru acela\u015fi con\u0163inut mai multe forme, mai mult sau mai pu\u0163in potrivite fiecare \u2013 idee extrem de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103. Drept care elevilor li se vorbe\u015fte de la catedr\u0103 despre poezii sau romane care au o anumit\u0103 tem\u0103, aceea\u015fi, iar aceast\u0103 tem\u0103 ar fi con\u0163inutul\u2026\u00a0Pentru poetul\u00a0\u015fi artistul autentic forma \u015fi con\u0163inutul sunt \u00eempreun\u0103 o singur\u0103 entitate, imposibil de separat, sunt g\u00e2ndite \u00eempreun\u0103, a\u015fa cum sfera sau cercul nu ne dau nici un motiv pentru a le sec\u0163iona \u00een dou\u0103 par\u0163i \u00eentr-un anumit loc \u015fi nu \u00een altul. P\u0103tratul indic\u0103 oricui prin ce linie s\u0103 fie desp\u0103r\u0163it \u00een dou\u0103 componente, eventual egale. Cercul \u015fi sfera, nu. P\u0103tratul este o inven\u0163ie a min\u0163ii umane, cercul \u015fi sfera sunt de la Dumnezeu, ne \u00eembie la tot pasul.\u00a0Bine rotunjitul adev\u0103r!<\/b>\u00a0Care, ca \u015fi sfera, nu sugereaz\u0103 \u015fi nici nu \u00eencurajeaz\u0103 sec\u0163ionarea, dicotomia. Adev\u0103rul este unu! Opera artistic\u0103 autentic\u0103 este \u015fi ea una!<\/p>\n<\/div>\n

Share<\/span><\/p>\n