{"id":1245343,"date":"2024-04-14T07:11:46","date_gmt":"2024-04-14T04:11:46","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1245343"},"modified":"2024-04-14T07:11:46","modified_gmt":"2024-04-14T04:11:46","slug":"geneza-statalitatii-ucrainene-2-incorect-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1245343","title":{"rendered":"GENEZA STATALIT\u0102\u021aII UCRAINENE (2) – Incorect Politic"},"content":{"rendered":"
\n
\n

GENEZA STATALIT\u0102\u021aII UCRAINENE (2)<\/span><\/h1>\n
\n

Prof. Dr. Tiberiu Tudor
\nIncorect Politic<\/strong>
\nAprilie 14, 2024<\/p>\n

\"GENEZA<\/a><\/p>\n

GENEZA STATALIT<\/strong>\u0102\u021aII UCRAINENE (2)<\/strong><\/h2>\n

\u00a0<\/p>\n

\u00a0Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 \u0219i Republica Sovietic\u0103 Ucrainean\u0103 \u2500 dou\u0103 forma\u021biuni statale antagonice, ambele ostile Rom\u00e2niei<\/strong><\/p>\n

\u201cCine nu cunoa\u0219te istoria nu poate s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 prezentul \u0219i nu poate s\u0103 prevad\u0103 viitorul.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

    \n
  1. \u00cencerc\u0103rile de \u00eenjghebare a unui stat ucrainean \u00een perioada Primului R\u0103zboi Mondial.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

    \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong>Imediat dup\u0103 revolu\u021bia din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii \u0219i-au proclamat autonomia \u00een cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii Populare Ucrainene<\/strong>(R.P.U.)<\/strong>, cu o majoritate\u00a0 socialist\u0103 \u00een Parlament (Rada Central\u0103). \u00cen noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bol\u0219evic\u0103 din octombrie de la Petrograd.<\/p>\n

    Dup\u0103 o \u00eencercare nereu\u0219it\u0103 de preluare militar\u0103 a puterii, bol\u0219evicii kieveni au ini\u021biat un prim Congres al Sovietelor, la Kiev (17-18 decembrie 1917), care a e\u0219uat \u00eentr-o confuzie total\u0103 datorit\u0103 faptului c\u0103 mi\u0219carea socialist\u0103 ucrainean\u0103 era divizat\u0103 \u00eentre op\u021biunea interna\u021bional-socialist\u0103 \u0219i cea na\u021bionalist\u0103.\u00a0 Ceea ce nu s-a reu\u0219it la Kiev s-a \u00eenf\u0103ptuit la Harkov, peste c\u00e2teva zile. La 21 decembrie, G\u0103rzile Ro\u0219ii au ocupat Harkovul, au dezarmat unit\u0103\u021bile militare ucrainene loiale guvernului de la Kiev \u0219i au organizat un nou congres, de data aceasta intitulat clar, Congres al Sovietelor Muncitorilor, Solda\u021bilor \u0219i \u021a\u0103ranilor (24-25 decembrie). Congresul a proclamat o nou\u0103 republic\u0103 ucrainean\u0103, Republica Sovietic\u0103 Ucrainean\u0103 (R.S.U.)<\/strong>, av\u00e2nd capitala la Harkov, tot ca republic\u0103 federativ\u0103 a Rusiei. Alte forma\u021biuni locale sovietice \u00a0constituite independent, Republica Sovietic\u0103 Odessa (17\/30 ianuarie 1918), cunoscut\u0103\u00a0dup\u0103 acronimul rusesc al denumirii conducerii sale: RUMCEROD<\/em>\u00a0(Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Rom\u00e2n, Flotei M\u0103rii Negre \u0219i regiunii Odessa)\u00a0 \u2500 foarte agresiv\u0103 la adresa Rom\u00e2niei [1] \u2500, Republica Sovietic\u0103 Done\u021bk \u2013 Krivoi Rog (februarie 1918), Republica Sovietic\u0103 Taurida, au fost absorbite \u00een cadrul R. S. U.<\/p>\n

    In iulie 1917, Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 a cerut Guvernului Provizoriu de la Petrograd ca \u00een teritoriul ei (deocamdat\u0103 autonom, \u00een cadrul unei preconizate Federa\u021bii Ruse) s\u0103 fie \u00eenglobate zece dintre guberniile Imperiului \u021aarist, \u00een care existau \u0219i ucraineni (f\u0103r\u0103 exigen\u021ba ca ei s\u0103 fie majoritari). Printre acestea, R.P.U. revendica \u0219i teritoriul Basarabiei.<\/p>\n

    Bine \u0219tiut, la 25 octombrie\/7 noiembrie 1917, bol\u0219evicii au luat puterea la Petrograd \u0219i a \u00eenceput R\u0103zboiul Civil pe tot teritoriul fostului Imperiu \u021aarist, inclusiv \u00eentre for\u021bele bol\u0219evice \u0219i cele na\u021bionaliste ucrainene.<\/p>\n

    \u00cen 22 ianuarie 1918 Rada Central\u0103 de la Kiev a declarat formal independen\u021ba R.P.U.<\/strong> cu un teritoriu \u00eenglob\u00e2nd opt foste gubernii imperiale: Kiev, Vol\u00eenia, Harkov, Kerson, Ekaterinoslav, Poltava, Cernigov \u0219i Podolia. Consiliul Comisarilor Poporului din Rusia (Sovnarcom-Petrograd) a adresat un ultimatum Radei, care, \u00eens\u0103, la 22 iunie 1918, a proclamat oficial independen\u021ba Ucrainei \u0219i a rupt toate leg\u0103turile cu guvernul bol\u0219evic de la Petrograd.<\/p>\n

    \u00cen timpul pr\u0103bu\u0219irii frontului Puterilor Centrale \u0219i destr\u0103m\u0103rii Imperiului Austro-Ungar, ucrainenii din Gali\u021bia de Est (Lvov) au proclamat, la 9 octombrie 1918, o a treia republic\u0103 ucrainean\u0103, Republica Popular\u0103 a Ucrainei Occidentale (R.P.U.O.)<\/strong>. Polonezii din Gali\u021bia s-au raliat statului polonez, ren\u0103scut \u0219i el pe ruinele imperiilor. A \u00eenceput r\u0103zboiul polono-ucrainean (noiembrie 1918 \u2013 iulie 1919), c\u00e2\u0219tigat de polonezi, care au preluat Lvovul \u0219i teritoriile\u00a0 Gali\u021biei de Est. La 22 ianuarie 1919 R.P.U.O. \u0219i R.P.U. s-au unit sub denumirea de Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 \u0219i au luptat \u00eempreun\u0103 \u00eempotriva polonezilor p\u00e2n\u0103 \u00een iulie 1919.<\/p>\n

    Sub presiunea trupelor ro\u0219ii, \u00een vara lui 1919, R.P.U. \u0219i-a revizuit politica, orient\u00e2ndu-se spre o alian\u021b\u0103 cu fostul adversar, Polonia, \u00eempotriva sovieticilor. La 21 aprilie 1920 \u0219efii statului ucrainean (R.P.U.\u2500 Simon Petliura) \u0219i al celui polonez (mare\u0219alul Josef Pilsudski) semneaz\u0103 Tratatul de la Var\u0219ovia, prin care Petliura accept\u0103 anexarea polonez\u0103 a Gali\u021biei \u0219i rolul pe care Pilsudski \u00eel rezerva unei viitoare Ucraine \u00een proiectul s\u0103u Intremarium. Proiectul viza realizarea unui stat federativ multina\u021bional de la Baltica p\u00e2n\u0103 la Marea Neagr\u0103 (o resurec\u021bie l\u0103rgit\u0103 a Uniunii Statale Polono \u2013 Lituaniene).<\/p>\n

    Alian\u021ba polono-ucrainen\u0103, sub conducerea lui Pilsudski, cucere\u0219te Kievul la 7 mai 1920. La 13 iunie trupele ro\u0219ii ale Armatei 1 de cavalerie a lui Budion\u00eei reocup\u0103 Kievul. Mihail Tuhacevski, comandantul Frontului de Vest al Armatei Ro\u0219ii, av\u00e2nd 24 de divizii sub comand\u0103, \u00eenaintateaz\u0103 veriginos spre Var\u0219ovia. R\u0103zboiul p\u0103rea pierdut pentru polonezi. La 12 augut 1920 a \u00eenceput b\u0103t\u0103lia Var\u0219oviei. La 14 august \u00a0mare\u0219alul Pilsudski \u00a0pleac\u0103 pe front \u0219i preia comanda direct\u0103 a trupelor polono-ucrainene, \u00eentr-un plan de ap\u0103rare \u0219i contraatac considerat\u00a0 de c\u0103tre militarii de carier\u0103 \u201caventuristic\u201d, dar unicul existent. Decriptarea codurilor armatei sovietice de vest, \u00eenc\u0103 din septembrie 1919, divizarea for\u021belor ei \u00eentre asedierea Var\u0219oviei \u0219i a Lvovului, ordinele contradictorii \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, alimentate \u0219i de adversitatea deciden\u021bilor (inclusiv Stalin-Tro\u021bki), nesupunerea lui Budion\u00eei \u00een a-\u0219i aduce temuta cavalerie de la Lvov la Var\u0219ovia, au fost tot at\u00e2\u021bia factori care au transformat planul disperat al lui Pilsudski, \u00eentr-un uria\u0219 succes \u2500 \u201cmiracolul de pe Vistula\u201d. La 20 august, Tuhacevski a ordonat retragerea general\u0103 c\u0103tre Bug, retragere care a decurs \u00eentr-o debandad\u0103 total\u0103. La 31 august armata lui Budion\u00eei a fost \u00eenvins\u0103 la Lvov. Raportul militar polono \u2013 sovietic se echilibrase. La 12 octombrie1920 \u00a0s-a semnat conven\u021bia de \u00eencetare a focului, iar la 18 martie 1921 Tratatul de Pace de la Riga. La Riga polonezii \u0219i-au negociat propriile interese \u0219i grani\u021be, reu\u0219ind s\u0103-\u0219i p\u0103streze statalitatea \u0219i independen\u021ba. Reprezentan\u021bii Republicii Populare Ucrainene nu au fost admi\u0219i la negocieri, teritoriile (imense) vizate de ei pentu o Ucrain\u0103 independent\u0103 fiind deja, \u00een urma opera\u021biunilor militare, \u00een m\u00e2na bol\u0219evicilor. \u00cen consecin\u021b\u0103 marea majoritate a teritoriilor care fuseser\u0103 solicitate de Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 \u00een iulie 1917 Guvernului Provizoriu al lui Kerenski au r\u0103mas la estul grani\u021bei polono-sovietice, devenind Republici Socialiste Sovietice, Ucrainean\u0103 \u0219i Bielorus\u0103. \u00cen 1921 guvernul Republicii Populare Ucrainene a plecat \u00een exil.<\/p>\n

    \u00centre timp, \u00eentr-o unitate na\u021bional\u0103 de neclintit, Rom\u00e2nia traversa cea mai fast\u0103 perioad\u0103 din istoria sa.<\/p>\n

    La sf\u00e2r\u0219itul lui decembrie 1922 RSS Ucrainean\u0103 \u0219i RSS Bielorus\u0103 au semnat, al\u0103turi de RSFS Rus\u0103 \u0219i RSFS Transcaucazian\u0103 tratatul de constituire a URSS.<\/p>\n

    \u00cen 1991, devenind independent\u0103 dup\u0103 70 de ani de existen\u021b\u0103, dezvoltare \u0219i expansiune \u00een cadrul Uniunii Sovietice, \u00a0Ucraina va prelua ca \u00eensemne de Stat (stem\u0103 \u0219i drapel) fostele \u00eensemne ale Republicii Populare Ucrainene (1917-1921) (slide 1)<\/em><\/strong>. Guvernul ucrainean \u00een exil (urma\u0219ii celor din 1921) va reap\u0103rea \u00een 1992, \u00een Rada de la Kiev, unde \u00ee\u0219i va transfera toate prerogativele (autoasumate \u0219i nerecunoscute nici de sovietici \u0219i nici de occidentali) noii Republici Ucraina. \u00cen 1999, ziua de 22 ianuarie \u2500 unirea din 1918 a Republicii Populare Ucrainene (Kiev) cu Pepublica Popular\u0103 a Ucrainei Occidentale (Lvov) \u2500 a fost decretat\u0103 zi a unit\u0103\u021bii ucrainene.<\/p>\n

    \u00a0<\/p>\n

      \n
    1. 2<\/strong>. Rela\u021biile Rom\u00e2niei cu Republicile Ucrainene (1917-1920)<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

      \u00cen \u00eencercarea e\u0219uat\u0103 a ucrainenilor de a-\u0219i constitui un stat independent pe ruinele \u00a0imperiilor \u021aarist \u0219i Austro-Ungar, ambele republici ucrainene antagonice din timpul R\u0103zboiului Civil (Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 \u0219i Republica Socialist\u0103 Ucrainean\u0103), \u00een paralel, au revendicat Basarabia \u0219i Bucovina \u0219i au desf\u0103\u0219urat ac\u021biuni ostile Rom\u00e2niei. At\u00e2t na\u021bionalismul ucrainean, c\u00e2t \u0219i interna\u021bionalismul sovietic au fost, de la bun \u00eenceput, du\u0219manii unit\u0103\u021bii noastre na\u021bionale. Actele de ostilitate ale Republicii Socialiste Ucrainene \u0219i ale Republicii Populare Ucrainene \u00eendreptate \u00eempotriva unit\u0103\u021bii noastre na\u021bionale sunt cronologic \u00eengem\u0103nate. Pentru claritate voi schi\u021ba separat aspectele lor esen\u021biale:<\/p>\n

      \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2013 Rela\u021biile Rom\u00e2niei cu puterea central\u0103 sovietic\u0103 (Petrograd\/Moscova) \u0219i cu Republica Socialist\u0103 Ucrainean\u0103.<\/strong><\/p>\n

        \n
      1. 1918<\/strong>. La \u00eenceputul lui 1918 Tro\u021bki l-a desemnat pe Cristian Rakovski ca reprezentant cu puteri depline al guvernului bol\u0219evic de la Petrograd (Consiliul Comisarilor Poporului) pentru Ucraina \u0219i rela\u021biile sovieto-rom\u00e2ne, mai precis pentru instaurarea puterii sovietice \u00een Basarabia \u0219i Rom\u00e2nia. Rakovski, devenit conduc\u0103torul de facto al RUMCEROD<\/em>-ului, a ini\u021biat ac\u021biunile militare de destabilizare a guvernului Rom\u00e2niei retras la Ia\u0219i \u0219i tentativei de preluare a puterii de c\u0103tre bol\u0219evici la Chi\u0219in\u0103u. Dezarmarea for\u021belor RUMCEROD<\/em> din Basarabia de c\u0103tre armata rom\u00e2n\u0103 a condus la arestarea ambasadorului nostru la Petrograd, confiscarea Tezaurului Rom\u00e2niei trimis la Moscova \u0219i, la 13\/26 ianuarie 1918, la ruperea rela\u021biilor diplomatice cu Rom\u00e2nia de c\u0103tre guvernul de la Petrograd [1]. Puterea sovietic\u0103 central\u0103 (Petrograd p\u00e2n\u0103 la 10 martie 1918, apoi Moscova) nu a recunoscut niciodat\u0103 unirea Basarabiei cu Rom\u00e2nia.<\/li>\n
      2. 1919<\/strong>. \u00cen ianuarie 1919 Rakovski \u2500 bol\u0219evic de etnie bulgar\u0103 \u2500 este numit pre\u0219edinte al Consiliul Comisarilor Poporului din Republica Socialist\u0103 Ucrainean\u0103, func\u021bie pe care o va de\u021bine p\u00e2n\u0103 \u00een iulie 1923. \u00cen mai 1919 Rusia Sovietic\u0103 \u0219i Ucraina Sovietic\u0103 transmit guvernului Rom\u00e2niei un ultimatum de evacuare, \u00een 40 de ore, a Basarabiei. Ultimatumul este semnat de c\u0103tre Cicerin, comisarul poporului pentru Afaceri Externe al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse \u0219i \u00a0de c\u0103tre Rakovski, pre\u0219edintele Consiliului Comisarilor Poporului \u0219i comisar pentru Afaceri Externe al Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene ([2], Doc.159). La acea dat\u0103, Rom\u00e2nia era deja unit\u0103, \u00een timp ce at\u00e2t Ucraina c\u00e2t \u0219i Rusia erau \u00een plin r\u0103zboi civil.<\/li>\n<\/ol>\n

        \u2013Rela\u021biile \u00a0Rom<\/strong>\u00e2<\/strong>niei cu Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103. <\/strong><\/p>\n

        \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Iulie 1917. <\/strong>La scurt\u0103 vreme dup\u0103 ce declarase autonomia Republicii Populare Ucrainene, \u00een cadrul unei Rusii Federative (martie 1917), Rada Central\u0103 de la Kiev a \u00eenceput demersurile pentru a-\u0219i adjudeca o parte dintre guberniile fostului Imperiu \u021aarist [3]. \u00cen iulie 1917 Rada a trimis la Petrograd o delega\u021bie condus\u0103 de ministrul de Interne, Volodimir Vinicenko, pentru tratative \u00een acest sens cu Guvernul Provizoriu al lui Kerenski. Tot atunci, printr-o telegram\u0103, a fost invitat\u0103 la Kiev o delega\u021bie de la Chi\u0219in\u0103u, pentru a reprezenta Basarabia ca gubernie a Republicii Populare Ucrainene. Telegrama a c\u0103zut ca un tr\u0103znet. S-a hot\u0103r\u00e2t trimiterea imediat\u0103 a unei delega\u021bii la Kiev \u0219i Petrograd care s\u0103 transmit\u0103 protestul popula\u021biei Basarabiei. Punctul de vedere independentist prezentat de delega\u021bie a fost aparent acceptat la Kiev, urm\u00e2nd ca secretariatul Radei s\u0103-i comunice lui Vinicenko, aflat deja la Petrograd, acest lucru (ceea ce nu a f\u0103cut). C\u00e2nd delega\u021bia basarabean\u0103 a ajuns la Petrograd (27 iulie), la c\u00e2teva zile dup\u0103 cea a Radei, decizia de includere a Basarabiei \u00een componen\u021ba Republicii Populare Ucrainene fusese deja luat\u0103 \u0219i ap\u0103ruse \u00een pres\u0103. Ministrul de interne al Guvernului Provizoriu, Avxentiev, a refuzat solicitarea unei audien\u021be la Kerenski a delega\u021bilor moldoveni. Organiza\u021bia militarilor moldoveni din regimentele de gard\u0103 a reu\u0219it s\u0103 introduc\u0103 delega\u021bia moldoveneasc\u0103 \u00een Palatul de Iarn\u0103.\u00a0 Kerenski \u2500 care nu agrease presiunea ucrainean\u0103 \u2500 i-a primit s\u0103-\u0219i sus\u021bin\u0103 cauza \u00een Consiliul de Mini\u0219tri (printre altele, delega\u021bii au prezentat o hart\u0103 a Moldovei din secolul XVII incluz\u00e2nd, natural, \u0219i Basarabia) [4]. Decizia luat\u0103 cu trei zile \u00een urm\u0103 a fost anulat\u0103 \u0219i Vinicenko a declarat presei a doua zi c\u0103 \u201ca venit la Petrograd cu zece gubernii \u00een portofoliu \u0219i pleac\u0103 doar cu nou\u0103\u201d.<\/p>\n

        Martie 1918<\/strong>.\u00a0 La 16\/29 martie 1918, pre\u0219edintele Consiliului de Mini\u0219tri (\u0219i ministru al Afacerilor Externe) al Republicii Populare Ucrainene, Vsevolod Golubovici, trimite Puterilor Centrale, alia\u021bilor acestora \u0219i Guvernului Rom\u00e2niei o telegram\u0103 \u00een care afirm\u0103 c\u0103 \u201cBasarabia reprezint\u0103 un tot indivizibil \u00eempreun\u0103 cu Ucraina\u201d, solicit\u00e2nd ca reprezentan\u021bii guvernului Republicii Populare Ucrainene s\u0103 participe la Conferin\u021ba de Pace de la Bucure\u0219ti cu Puterile Centrale, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problemele Republicii Populare Moldovene\u0219ti ([2], Doc.86). Documentul a fost remis Rom\u00e2niei, dar nu \u0219i Republicii Populare Moldovene\u0219ti, de\u0219i, la data respectiv\u0103, aceasta \u00ee\u0219i declarase deja independen\u021ba (24 ianuarie\/6 februarie 2018). Ion Incule\u021b, \u00a0pre\u0219edintele Sfatului \u021a\u0103rii, a primit documentul de la Ia\u0219i \u0219i, imediat,\u00a0 a convocat \u00a0o \u0219edin\u021b\u0103 a Sfatului \u021a\u0103rii, \u00een care s-a dezb\u0103tut pe larg, cu \u00eengrijorare \u0219i indignare ([2], Doc.89) politica agresiv\u0103 a Republicii Populare Ucrainene fa\u021b\u0103 de Republica Popular\u0103 Moldoveneasc\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu vechea tentativ\u0103 de anexare a Basarabiei din iulie 1917. \u00cen aceea\u0219i zi Sfatul \u021a\u0103rii a trimis o not\u0103 de protest Republicii Populare Ucrainene prin care condamn\u0103 amestecul acesteia \u00een problemele Republicii Moldovene\u0219ti, \u201cstat independent, suveran \u0219i indivizibil, \u00een grani\u021bele fostei gubernii a Basarabiei\u201d ([2], Doc.88). O delega\u021bie cu acela\u0219i mandat ferm \u0219i de precizare a grani\u021bei pe Nistru a fost trimis\u0103 la Kiev ([2], Doc.87).<\/p>\n

        Amenin\u021bat\u0103 deopotriv\u0103 de sovietici \u0219i de na\u021bionali\u0219tii ucraineni, Republica Moldova s-a unit cu \u021aara, deschiz\u00e2nd, la 27 martie\/9 aprilie calea Marii Uniri.<\/p>\n

        La 30 martie\/12aprilie 1918, Golubovici trimite Guvernului de la Ia\u0219i decizia Radei Centrale de a nu recunoa\u0219te hot\u0103r\u00e2rea Sfatului \u021a\u0103rii \u0219i de a cere ca \u201cregiunile unde popula\u021bia s-a \u00eenregistrat sau se va \u00eenregistra ca ucrainean\u0103 s\u0103 fie reunite cu Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103\u201d.<\/p>\n

        A urmat un schimb de note \u00eentre guvernele Rom\u00e2niei \u0219i R.P.U. La 22 aprilie\/5mai 1918, noul guvern de la Kiev, proasp\u0103t instalat (prim-ministru Lisogub, ministru de Externe \u2013 Doro\u0219enski) ridic\u0103 din nou \u0219tacheta preten\u021biilor ucrainene la nivelul din iulie 1917: \u201dInteresele vitale ale Ucrainei \u2500 strategice \u0219i economice \u2500 cer ca Guvernul Ucrainei s\u0103 insiste asupra \u00eencorpor\u0103rii Basarabiei \u2500 care \u00ee\u0219i va prezezerva autonomia politic\u0103 \u2500\u00a0 \u00een Ucraina, care are toate drepturile \u0219i ceea ce constituie voin\u021ba marii majorit\u0103\u021bi a popula\u021biei Basarabiei.\u201d ([2], Doc.105)<\/p>\n

        Noiembrie 1918. <\/strong>Legiunea Ucrainean\u0103 provoac\u0103 tulbur\u0103rile de la Cern\u0103u\u021bi, \u00eencercarea\u00a0 de preluare a puterii \u0219i de anexare a \u00a0nordul Bucovinei la Ucraina. De data aceasta la Republica Popular\u0103 a Ucrainei Occidentale (Lvov), \u00eenc\u0103 neunit\u0103 cu Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103.<\/strong><\/p>\n

        Iulie 1919<\/strong>. \u00cen vara lui 1919, Republica Popular\u0103 Ucrainean\u0103 pierduse r\u0103zboiul cu Polonia \u0219i se afla \u00een fa\u021ba unei puternice ofensive a Armatei Ro\u0219ii sub comanda generalului Tuhacevski. Dup\u0103 cum am v\u0103zut, conducerea R.P.U. s-a reorientat spre o alian\u021b\u0103 militar\u0103 cu fostul adversar, Polonia, care a \u0219i devenit efectiv\u0103 \u00een aprilie 1920, asigur\u00e2nd supravie\u021buirea R.P.U. \u00eenc\u0103 un an.<\/p>\n

        \u00cen contextul acestei reorient\u0103ri, la 26 iulie 1919, \u0219eful misiunii diplomatice ucrainene \u00een Rom\u00e2nia, C. Matsievici \u0219i trimisul Statului Major ucrainean, generalul Serge Delvig, au adresat Guvernului Rom\u00e2niei o Declara\u021bie<\/em><\/strong> ([2], Doc.160) prin care Guvernul Republicii Populare Ucrainene a decis: (1) \u201cs\u0103 considere Nistrul ca frontier\u0103 definitiv\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 State\u201d, (2) s\u0103 \u00eencheie un acord de \u00eencetare a tuturor ostilit\u0103\u021bilor cu Polonia, (3) s\u0103 cear\u0103 sprijinul Rom\u00e2niei cu muni\u021bie de r\u0103zboi precum \u0219i sprijin pe l\u00e2ng\u0103 Puterile Aliate \u00een ob\u021binerea muni\u021biei \u0219i organizarea armatei R.P.U.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aceast\u0103 Declara\u021bie<\/em><\/strong> nu a avut niciun efect. Pe de o parte, de\u0219i adresat\u0103 pre\u0219edintelui Consiliului de Mini\u0219tri al Guvernului Rom\u00e2niei, ea nu era semnat\u0103 de c\u0103tre \u0219eful Guvernului Republicii Populare Ucrainene (la acea vreme Simon Petliura), ceea ce \u00een limbaj diplomatic \u00eenseamn\u0103 cel pu\u021bin o eschiv\u0103. Pe de alt\u0103 parte, la Bucure\u0219ti exista convingerea c\u0103 Rom\u00e2nia \u201cnu are nevoie de o grani\u021b\u0103 cu Ucraina, ci de una cu Polonia\u201d.<\/p>\n

        \u00a0<\/p>\n

        \u201cCine nu cunoa\u0219te istoria nu poate s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 prezentul \u0219i nu poate s\u0103 prevad\u0103 viitorul.\u201d \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ace\u0219ti auti\u0219ti care ne conduc \u021bara, la comanda unei administra\u021bii americane senilizate, direct spre pr\u0103pastie, preocupa\u021bi numai de sinecurile lor NATO \u0219i UE, nu numai c\u0103 nu cunosc Istoria Noastr\u0103 Na\u021bional\u0103, dar nu au nimic comun cu ea.<\/p>\n

        Spre deosebire de statele Europei Occidentale, noi am avut, avem \u0219i vom avea probleme antagonice \u0219i litigioase cu Ucraina. Dac\u0103 recentul elan belicos al pre\u0219edintelui Macron \u00een favoarea Ucrainei poate fi privit cu deta\u0219are de c\u0103tre aceste state \u2500\u00a0 \u201cpre\u0219edintele Fran\u021bei n-are dec\u00e2t s\u0103 angajeze Fran\u021ba \u00eentr-un conflict militar\u201d \u2500 noi trebuie s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare c\u0103 orice nes\u0103buin\u021b\u0103 a lui s-ar repercuta \u00een primul r\u00e2nd asupra noastr\u0103, care nu avem niciun motiv s\u0103-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im subita sinuciga\u0219\u0103 dragoste pentru Ucraina.<\/p>\n

        \u00cen ceea ce ne prive\u0219te, sprijinul, belicos \u0219i el, al conducerii Rom\u00e2niei \u0219i al curentului principal dezinforma\u021bional media pentru conducerea de la Kiev este ira\u021bional, dac\u0103 nu schizofrenic. Dincolo \u00a0de perspectivele dramatice pe care le creeaz\u0103, acest sprijin are \u0219i penibile nuan\u021be hilare. Seam\u0103n\u0103 cu acea cutum\u0103 a unor eschimo\u0219i, pentru care ospitalitatea suprem\u0103 este oferta b\u0103rbatului c\u0103tre oaspete de a \u201cr\u00e2de cu femeia lui\u201d.<\/p>\n

        \u00a0<\/p>\n

        [1] Florin Constantiniu<\/a>,\u00a0O istorie sincer\u0103 a poporului rom\u00e2n<\/em><\/strong>, Univers Enciclopedic, 1997.
        \n[2] Viorica Moisuc, Basarabia, Bucovina, Transilvania \u0336 Unirea 1918<\/em><\/strong> (Culegere de Documente), Departamentul Informa\u021bii Publice, Redac\u021bia Publica\u021bii pentru Str\u0103in\u0103tate, Bucure\u0219ti, 1996.
        \n[3]         Ion Nistor<\/a>,\u00a0Istoria Basarabiei<\/em><\/strong>, Editura Humanitas, 1991.
        \n[4] Vladimir Cristi, O pagin\u0103 inedit\u0103 din istoria Basarabiei<\/em><\/strong>,Via\u021ba Basarabiei, anul\u00a0 II, nr 4-5 (1933), p. 203-216.<\/p>\n

        Prof. Dr. Tiberiu Tudor<\/p>\n<\/div>\n

        Share<\/span><\/p>\n