{"id":1241903,"date":"2024-10-16T04:26:04","date_gmt":"2024-10-16T01:26:04","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1241903"},"modified":"2024-10-16T04:26:04","modified_gmt":"2024-10-16T01:26:04","slug":"la-pas-prin-fratia-de-cruce-1-incorect-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1241903","title":{"rendered":"La Pas prin Fr\u0103\u0163ia de Cruce (1) – Incorect Politic"},"content":{"rendered":"
\n
\n

La Pas prin Fr\u0103\u0163ia de Cruce (1)<\/span><\/h1>\n
\n

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
<\/strong>Octombrie 15, 2024<\/p>\n

\"La<\/a><\/p>\n

La Pas prin Fr\u0103\u0163ia de Cruce<\/strong><\/h2>\n

Motto:<\/em>
\u201eFr\u0103\u0163ia de cruce \u00eenseamn\u0103 fr\u0103\u0163ia p\u00e2n\u0103 la moarte \u00een jurul crucii, a acelora care simt \u00een sufletele lor sc\u00e2nteia sf\u00e2nt\u0103 a iubirii pentru \u0163\u0103r\u00e2na rom\u00e2neasc\u0103.\u201d(Gheorghe Istrate \u2013 \u00cendreptarul fr\u0103\u0163iei de cruce)<\/em><\/p>\n

Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Ion Gavril\u0103 Ogoranu<\/em><\/p>\n

De multe ori pu\u0163inilor supravie\u0163uitori ai luptei de rezisten\u0163\u0103 armat\u0103 anticomunist\u0103 sau veteranilor \u00eenchisorilor li se pun \u00eentreb\u0103ri de genul acesta: ce v-a determinat s\u0103 lua\u0163i arma \u00een m\u00e2n\u0103? C\u00e2nd a\u0163i luat aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re? Cum v-a\u0163i preg\u0103tit suflete\u015fte \u015fi fizic \u00een vederea acestei confrunt\u0103ri? Cum a\u0163i putut rezista at\u00e2\u0163ia ani lipsi\u0163i de libertate \u00een foame, frig \u015fi umilin\u0163\u0103? Cine era\u0163i cei care a\u0163i f\u0103cut acest lucru? Ce idealuri v\u0103 c\u0103l\u0103uzeau? Ce valori le-a\u0163i pus deasupra propriilor voastre vie\u0163i? A\u0163i pornit din spirit de aventur\u0103? A\u0163i fost du\u015fi \u00een eroare de propaganda imperialist\u0103? A\u0163i avut averi sau pozi\u0163ii sociale \u00eenalte de ap\u0103rat? A\u0163i fost fii de chiaburi, burghezi sau mo\u015fieri? Ce spera\u0163i s\u0103 realiza\u0163i prin lupta voastr\u0103?<\/p>\n

R\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 sper s\u0103 r\u0103spund\u0103 acestor \u00eentreb\u0103ri nu direct, ci \u00eenso\u0163indu-l pe autor la pas \u00een Fr\u0103\u0163iile de Cruce, \u00een \u015fcoala \u015fi lumea de atunci, prin p\u0103duri \u015fi mun\u0163i, prin \u00eenchisori \u015fi prin suflete de tineri, care \u015fi-au pre\u0163uit idealurile mai mult ca pe propria lor via\u0163\u0103. Sper ca cititorul s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 cum ar\u0103tam cei ce am luat apoi \u00een piept \u00eenchisorile comuniste sau arma \u00een m\u00e2n\u0103 \u00eempotriva regimului comunist.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 facem o Fr\u0103\u0163ie<\/p>\n

\u2014 De-acum, \u00eemi zise \u00eentr-o zi colegul Vasile Banciu, trebuie s\u0103 facem \u015fi noi o Fr\u0103\u0163ie.
\n\u2014 \u015ei ce s\u0103 facem, dac\u0103 facem o Fr\u0103\u0163ie? am \u00eentrebat eu nedumerit.
\n\u2014 P\u0103i, nu facem nimic, dar a\u015fa fac to\u0163i elevii de liceu, a\u015fa mi-a spus Ioni\u0163\u0103 Greavu, care-i acum la liceu la Sibiu. Am s\u0103-l \u00eentreb mai multe la var\u0103. Suntem mai mul\u0163i cu care putem \u00eencepe.<\/p>\n

\u00cen adev\u0103r, eram destui copii pe uli\u0163a Olarilor \u00een prim\u0103vara anului 1937. Eu \u015fi Vasile eram elevi la liceul Radu Negru, F\u0103g\u0103ra\u015f, clasa a III-a, deci cam de 14 ani, \u00een gazd\u0103 la o b\u0103tr\u00e2n\u0103 de neam polonez, Burtzi-neni, care vorbea ungure\u015fte. Vasile, cu un an mai mare dec\u00e2t mine, era a\u015fa cum se prezentase singur din primul moment: nu mai am dec\u00e2t pe mama, c\u0103 tata a murit; nici s\u0103 m\u0103 laud, nici s\u0103 m\u0103 hulesc, am un frate cizmar, el m\u0103 \u0163ine la \u015fcoal\u0103 \u015fi trebuie s\u0103 facem ceva c\u0103 p\u0103m\u00e2nt nu avem. Era copil mai umblat dec\u00e2t mine, a fost \u015fi \u00een Sibiu, venea \u015fi se ducea acas\u0103 cu trenul, \u00een timp ce eu nu m\u0103 puteam l\u0103uda cu o asemenea aventur\u0103.<\/p>\n

\u00cen vecini mai locuiau al\u0163i elevi, care se \u0163ineau de noi: Gheorghi\u0163\u0103 Micu \u015fi Laurian Zaharie. La un t\u00e2mplar be\u0163iv, me\u015fter f\u0103r\u0103 lucru, se afla ucenic Ionic\u0103 Cosgarea. Nu prea \u00eenv\u0103\u0163a meserie, dar \u00een schimb bietul b\u0103iat era b\u0103tut mai \u00een toat\u0103 ziua. Ar fi fugit, dac\u0103 nu ar fi fost mam\u0103-sa, care nici nu vroia s\u0103 aud\u0103 s\u0103 schimbe st\u0103p\u00e2nul, s\u0103 r\u00e2d\u0103 lumea de el. Mai erau trei ucenici la un mecanic, Dolfi, unde \u00eenv\u0103\u0163au meserie, dovad\u0103 c\u0103 munceau de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara la atelier, apoi, veni\u0163i acas\u0103, \u00eenc\u0103peau pe m\u00e2inile \u201cdracului \u0103l ro\u015fu\u201d \u2013 o unguroaic\u0103 spurcat\u0103 \u2013 care-i punea la sp\u0103lat rufe, la d\u0103d\u0103cit copiii \u015fi la c\u00e2te-i treceau prin cap. \u00centre ei era Niculi\u0163\u0103 Mih\u0103il\u0103, cons\u0103tean cu mine, dar luat de suflet de o rudenie, care nu prea-i purta de grij\u0103.<\/p>\n

Aceasta era Fr\u0103\u0163ia. Ce f\u0103ceam? Ne adunam seara \u00een c\u0103m\u0103ru\u0163a \u00eentunecoas\u0103 din spatele casei \u201cdracului ro\u015fu\u201d, c\u00e2ntam \u015fi citeam gazete legionare, pe care cei trei le \u00eemprumutau de la al\u0163i ucenici. De unde \u00eenv\u0103\u0163asem c\u00e2ntece legionare? Le auzeam pe strad\u0103, le auzeau \u015fi ei de la al\u0163i tineri. C\u00e2nd nu \u015ftiam versurile le fluieram tare sau \u00een g\u00e2nd ca bun\u0103oar\u0103 c\u00e2nd ne duceam la \u015fcoal\u0103, de ni se p\u0103rea c\u0103 ajungem mai repede, pe ritmul lui \u015etefan Vod\u0103 al Moldovei.<\/p>\n

Iat\u0103 cum am \u00eenv\u0103\u0163at \u201cPl\u00e2nge printre ramuri luna\u201d. Tr\u0103ia pe vremea aceea un me\u015fter de poduri de lemn, Nicoar\u0103, care f\u0103cuse podul de peste r\u00e2ul din satul meu. A locuit la noi c\u00e2t s-a lucrat podul \u015fi el \u015fi lucr\u0103torii, nepo\u0163i de-ai lui. Din vorb\u0103-n vorb\u0103, discut\u00e2nd cu tata, am aflat c\u0103 me\u015fterul era frate cu maiorul Nicoar\u0103, cel care \u00eempreun\u0103 cu colonelul Precup pl\u0103nuiser\u0103 atentatul nereu\u015fit din 1932 \u00eempotriva regelui Carol al II-lea. Acum maiorul Nicoar\u0103 se afla la \u00eenchisoare \u015fi familia me\u015fterului \u00eei ducea mereu grij\u0103 s\u0103 nu fie ucis.<\/p>\n

Me\u015fterul avea un fiu, Olimpiu, \u015fi el coleg cu mine \u015fi de multe ori mergeam de ne f\u0103ceam lec\u0163iile \u00eempreun\u0103. Odat\u0103, pe c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163am, \u00een camera vecin\u0103 au r\u0103sunat voci feminine c\u00e2nt\u00e2nd. Am r\u0103mas am\u00e2ndoi ca hipnotiza\u0163i, ascult\u00e2nd. Era at\u00e2ta durere, at\u00e2ta duio\u015fie, at\u00e2ta suflet \u00een c\u00e2ntecul ce-l auzeam. Olimpiu a rugat-o pe mam\u0103-sa \u015fi pe cele dou\u0103 surori s\u0103-l mai c\u00e2nte. A venit sora lui mai mic\u0103, o feti\u0163\u0103 de 7-8 ani, care ni l-a c\u00e2ntat p\u00e2n\u0103 l-am \u00eenv\u0103\u0163at. M-am \u00eentors acas\u0103 fredon\u00e2ndu-l. Nu b\u0103nuiam atunci c\u0103 va fi c\u00e2ntecul care m\u0103 va \u00eenso\u0163i o via\u0163\u0103 \u015fi pe care \u00eel voi c\u00e2nta tare sau \u00een surdin\u0103, \u00eenso\u0163ind la morm\u00e2nt sau numai cu g\u00e2ndul, sute de camarazi c\u0103zu\u0163i \u015fi care a\u015f dori s\u0103 mi se c\u00e2nte \u015fi mie c\u00e2nd voi fi \u00eengropat.<\/p>\n

\u00centr-o sear\u0103, colegii au venit cu o circular\u0103 de-a C\u0103pitanului, prin care \u00eendemna copiii s\u0103 adune fier vechi. Din seara aceea Fr\u0103\u0163ia noastr\u0103 a mai avut o ocupa\u0163ie: adunarea de fier \u015fi transportarea lui la locuin\u0163a unui croitor legionar, nenea Maier. \u00cen gr\u0103dina lui Burtzi-neni se afla o movil\u0103 de fier vechi provenit de la atelierul lui Dolfi: ro\u0163i de biciclet\u0103, spi\u0163e, ghidoane, lan\u0163uri, rulmen\u0163i spar\u0163i. Le \u00eenc\u0103rcam pe o targ\u0103, ne desc\u0103l\u0163am \u015fi treceam r\u00e2ul \u015fi ie\u015feam \u00een uli\u0163a din \u201cRom\u00e2nie\u201d, cum i se zicea pe atunci str\u0103zii George Co\u015fbuc, unde locuia nenea Maier. Le aruncam peste gard \u00een gr\u0103mada din curte, f\u0103r\u0103 s\u0103-l d\u0103m \u00een primire cuiva. Seri \u00eentregi am f\u0103cut la fel p\u00e2n\u0103 ce am terminat movila. \u015ei al\u0163i tineri din ora\u015f aduceau fier cu c\u0103rucioarele. \u00centre ei, \u00eemi aduc aminte c\u0103 l-am \u00eent\u00e2lnit pe Tavi Popa \u2013 pe atunci b\u0103iat de pr\u0103v\u0103lie la un magazin din ora\u015f. De\u015fi de seama noastr\u0103, era mai dezvoltat dec\u00e2t noi \u015fi avea o voce de bas profund. Venise cu un c\u0103rucior cu fier \u015fi vorbea tare prietenos cu nenea Maier, pe care-l saluta la desp\u0103r\u0163ire cu \u201cTr\u0103iasc\u0103 Legiunea \u015fi C\u0103pitanul!\u201d.<\/p>\n

Trebuie s\u0103-mi m\u0103rturisesc acum p\u0103catul c\u0103-l \u015fi invidiam pentru siguran\u0163a cu care vorbea \u015fi saluta, mai ales c\u00e2nd \u00een urma unei discu\u0163ii dintre tineri am aflat c\u0103 fusese \u015fi la o tab\u0103r\u0103 de lucru legionar\u0103 cu un an \u00een urm\u0103.<\/p>\n

Pe vremea aceea cuno\u015fteam pe c\u00e2\u0163iva oameni despre care lumea zicea c\u0103 sunt legionari. \u00cen av\u00e2ntul meu copil\u0103resc a\u015f fi vrut ca lucrul acesta s\u0103-l strige cu voce tare sau s\u0103-l c\u00e2nte pe strad\u0103. Dar avocatul Virgil Mateia\u015f, despre care se spunea c\u0103 e mai marele legionarilor, trecea \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 pe strad\u0103, lini\u015ftit, z\u00e2mbind c\u00e2nd ne r\u0103spundea la salut, iar croitorul Nicu Maier, care mi-a cusut uniforma din p\u0103nur\u0103 \u0163esut\u0103 \u015fi vopsit\u0103 de mama, a vorbit frumos cu mine, dar nu a pomenit nimic de Legiune.<\/p>\n

Se zvonea \u00eentre elevi c\u0103 unii profesori ar fi \u015fi ei, dar nici ace\u015ftia nu o spuneau \u00een clas\u0103. Astfel to\u0163i \u015ftiau c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul profesor de desen, Procopie Ben\u0163ea, e legionar. De el, noi, cei veni\u0163i de la sate, eram lega\u0163i \u00eenc\u0103 din prima zi de \u015fcoal\u0103 c\u00e2nd te lua \u00een primire: \u201c- Tu, de unde e\u015fti, m\u0103 g\u0103lu\u015fc\u0103? De-al cui?\u201d. \u00cenalt, masiv, cu cap mare, cu coam\u0103 alb\u0103 bogat\u0103, parc\u0103-l v\u0103d \u015fi-l aud \u015fi acuma: \u201cCe ne \u00eenva\u0163\u0103 desenul? Desenul ne \u00eenva\u0163\u0103 a vedea. A vedea ce-i mare, ce-i mic, ce-i mai dep\u0103rtat, ce-i mai apropiat. Desenul e educa\u0163ia ochilor, ca s\u0103 vedem corect lumea lui Dumnezeu. El ne deschide ochii min\u0163ii s\u0103 deosebim apoi adev\u0103rul de minciun\u0103, binele de r\u0103u \u015fi frumosul de ur\u00e2t\u201d. Ne l\u0103sa apoi destul de liberi s\u0103 desen\u0103m frunze, ramuri \u015fi apoi s\u0103 le color\u0103m cu acuarele. Te duceai cu desenul la d\u00e2nsul.<\/p>\n

\u2014 E bine, domnule profesor?
\n\u2014 P\u0103i, sam\u0103n\u0103, m\u0103?
\n\u2014 P\u0103i, nu prea sam\u0103n\u0103, ziceai\u2026
\n\u2014 P\u0103i, f\u0103-l s\u0103 samene.<\/p>\n

\u00cen ultima or\u0103 de curs, \u00eenaintea pension\u0103rii, a m\u0103rturisit crezul s\u0103u legionar, nou\u0103 elevilor, spun\u00e2ndu-ne:<\/p>\n

\u201cC\u00e2\u0163i ave\u0163i minte \u015fi putere de b\u0103rbat \u015fi inim\u0103 de rom\u00e2n \u00een voi, face\u0163i-v\u0103 legionari\u201d. S-a desp\u0103r\u0163it de clas\u0103 cu salutul legionar. Nu putea suferi \u00eenfumurarea \u015fi pref\u0103c\u0103toria \u00eenc\u00e2t mul\u0163i se fereau s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu el. Am fost de fa\u0163\u0103 c\u00e2nd a oprit o anumit\u0103 doamn\u0103 fardat\u0103, pe care o cuno\u015ftea:<\/p>\n

\u2014 Da\u2019, tu a noast\u0103! Cine te-a vopsit ca un ou ro\u015fu \u015fi te-a \u00eembr\u0103cat ca pe iia ciumii?<\/p>\n

Pe noi elevii ne oprea \u015fi ne-ntreba ce mai e pe la liceu, ce g\u00e2ndim, ce facem\u2026 De la d\u00e2nsul am \u00eenv\u0103\u0163at un principiu, dup\u0103 care m-am condus de multe ori \u00een via\u0163\u0103. F\u0103g\u0103ra\u015ful era str\u0103b\u0103tut atunci de un iaz al morilor. Una din ispr\u0103vile noastre de curaj era s\u0103 s\u0103rim iazul f\u0103r\u0103 s\u0103 c\u0103dem \u00een ap\u0103. Destui de pu\u0163ini se \u00eencumetau s\u0103-l sar\u0103. Eram l\u00e2ng\u0103 iaz mai mul\u0163i elevi \u015fi \u00eencercam. Alergam, dar c\u00e2nd ajungeam la marginea apei, ne opream speria\u0163i \u015fi iar ne opinteam f\u0103r\u0103 rezultat, c\u00e2nd iat\u0103 c\u0103 apare profesorul Ben\u0163ea:<\/p>\n

\u2014 Nu face\u0163i bine, m\u0103 voinicilor! Vre\u0163i s\u0103 s\u0103ri\u0163i iazul? Arunca\u0163i-v\u0103 \u015fepcile pe malul cel\u0103lalt \u015fi atunci sigur o s\u0103-l s\u0103ri\u0163i.<\/p>\n

De c\u00e2te ori \u00een via\u0163\u0103 am fost pus \u00een situa\u0163ia de a face un lucru, ca s\u0103 fiu sigur c\u0103-l voi face, mi-am adus aminte de aceast\u0103 lec\u0163ie de b\u0103rb\u0103\u0163ie \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 de la profesorul Ben\u0163ea. Trebuie s\u0103-\u0163i tai orice punte de a te \u00eentoarce \u00eenapoi, \u015fi atunci sigur reu\u015fe\u015fti.<\/p>\n<\/div>\n

Share<\/span><\/p>\n