{"id":1050315,"date":"2025-07-26T10:46:16","date_gmt":"2025-07-26T07:46:16","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1050315"},"modified":"2025-07-26T10:46:16","modified_gmt":"2025-07-26T07:46:16","slug":"mircea-cartarescu-sensul-vietii-mele-a-fost-intotdeauna-scrisul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=1050315","title":{"rendered":"Mircea C\u0103rt\u0103rescu: \u201cSensul vie\u021bii mele a fost, \u00eentotdeauna, scrisul\u201d"},"content":{"rendered":"
\n
<\/a><\/p>\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Foto: Arhiv\u0103 personal\u0103<\/p>\n<\/div>\n

\u015eapte ani stranii. Jurnal 2018-2024<\/em> (Humanitas 2025) este cel mai nou volum al lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Al cincilea volum de jurnal. Prim\u0103 pagin\u0103 a jurnalului a scris-o \u00een urm\u0103 cu 51 de ani, \u00een adolescen\u0163\u0103, c\u00e2nd sim\u0163ise nevoia s\u0103 scrie \u201c\u00een orice form\u0103 \u015fi-n orice fel\u201d. Este o carte tulbur\u0103toare \u015fi prin sinceritatea debordant\u0103 cu care Mircea C\u0103rt\u0103rescu dezv\u0103luie cititorului o nou\u0103 bucat\u0103 din harta lumii sale interioare, \u015fi prin frumuse\u0163ea scrisului<\/strong>.<\/strong><\/p>\n

L-am invitat pe Mircea C\u0103rt\u0103rescu la un interviu privind spre acest jurnal, spre literatur\u0103, dar \u015fi spre probleme ale lumii, ale noastre, ale tuturor, \u00een fond. Vorbe\u015fte despre motivele pentru care scrie jurnal. Despre bucurii \u015fi iubire, dar \u015fi despre recurente spaime, nelini\u015fti \u015fi triste\u0163i. Despre imersiunile pe care le face \u00een spa\u0163iile sale interioare \u015fi \u00eencercarea de a p\u0103trunde \u00een ceea ce nume\u015fte \u201ccamera ascuns\u0103 din ad\u00e2ncul meu\u201d. Despre succesul \u2013 uria\u015f \u2013 pe care \u00eel are pe pia\u0163a de carte hispanic\u0103, unde a ajuns cel mai cunoscut \u015fi v\u00e2ndut autor rom\u00e2n, despre intrarea pe pia\u0163a de carte din America de Nord \u2013 unde, anul trecut, a fost recompensat, pentru Solenoid, <\/em>cu Los Angeles Times Book Prizes, un premiu primit \u00een trecut, printre al\u0163ii, de Marquez, Kundera ori Atwood \u2013, \u015fi, \u00een general, despre intrarea \u00een galeria literaturii universale. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, vorbe\u015fte despre stranietatea celor \u015fapte ani \u00een care a scris acest jurnal \u015fi motivele generatoare de spaim\u0103, de anxietate chiar cu care au venit ace\u015ftia: \u201cSuntem la terapie intensiv\u0103 \u0219i pronosticul e pe muchie de cu\u021bit.\u201d<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cDac\u0103 totul va merge c\u00e2t de c\u00e2t \u00abnormal\u00bb \u00een lumea asta ie\u0219it\u0103 din min\u021bi, voi continua s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 public jurnal \u00abas long as I can see the light\u00bb\u201d<\/h4>\n
\n

CV Mircea C\u0103rt\u0103rescu<\/strong><\/p>\n

Este n\u0103scut pe 1 iunie 1956, \u00een Bucure\u015fti.<\/p>\n

A absolvit Facultatea de Limba \u015fi Literatura Rom\u00e2n\u0103 a Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti, \u00een 1980.<\/p>\n

Este profesor dr. \u00een cadrul Facult\u0103\u0163ii de Litere a Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti. Este poet, prozator, eseist, critic literar \u015fi publicist.<\/p>\n

A publicat urm\u0103toarele volume:\u00a0Faruri, vitrine, fotografii<\/em>, poeme, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1980;\u00a0Poeme de amor<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1982;\u00a0Totul<\/em>, poeme, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1984;\u00a0Visul<\/em>\u00a0(\u00een edi\u0163iile urm\u0103toare\u00a0Nostalgia<\/em>), povestiri, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1989; Humanitas, Bucure\u015fti, 1993;\u00a0Levantul<\/em>, poem epic, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1990; Humanitas, Bucure\u015fti, 1998;\u00a0Visul chimeric<\/em>, studiu critic, Litera, Bucure\u015fti, 1991; Humanitas, Bucure\u015fti, 2011;\u00a0Travesti<\/em>, roman, Humanitas, Bucure\u015fti, 1994; a devenit roman grafic \u00een limba francez\u0103;\u00a0Dragostea<\/em>, poeme, Humanitas, Bucure\u015fti, 1994;\u00a0Orbitor. Aripa st\u00e2ng\u0103<\/em>, roman, Humanitas, Bucure\u015fti, 1996;\u00a0Dublu CD<\/em>, poeme, Humanitas, Bucure\u015fti, 1998;\u00a0Postmodernismul rom\u00e2nesc<\/em>, studiu critic, Humanitas, Bucure\u015fti, 1999;\u00a0Jurnal I<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2001;\u00a0Orbitor. Corpul<\/em>, roman, Humanitas, Bucure\u015fti, 2002;\u00a0Enciclopedia zmeilor<\/em>, carte pentru copii, Humanitas, Bucure\u015fti, 2002;\u00a0Pururi t\u00e2n\u0103r, \u00eenf\u0103\u015furat \u00een pixeli<\/em>, publicistic\u0103, Humanitas, Bucure\u015fti, 2003;\u00a0Parfumul aspru al fic\u0163iunii<\/em>, audiobook, Humanitas, Bucure\u015fti, 2003;\u00a0Plurivers<\/em>\u00a0vol. I \u015fi II, poeme, Humanitas, Bucure\u015fti, 2003;\u00a0Cincizeci de sonete<\/em>, poeme, Brumar, Timi\u015foara, 2003;\u00a0De ce iubim femeile<\/em>, povestiri \u015fi audiobook, Humanitas, Bucure\u015fti, 2004;\u00a0Baroane!<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2005;\u00a0Jurnal II<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2005;\u00a0Orbitor. Aripa dreapt\u0103<\/em>, roman, Humanitas, Bucure\u015fti, 2007;\u00a0Dublu album<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2009;\u00a0Nimic<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2010;\u00a0Frumoasele str\u0103ine<\/em>, povestiri, Humanitas, Bucure\u015fti, 2010;\u00a0Zen. Jurnal 2004\u20132010<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2011;\u00a0Ochiul c\u0103prui al dragostei noastre<\/em>, publicistic\u0103 \u015fi proz\u0103, Humanitas, Bucure\u015fti, 2012;\u00a0Fata de la marginea vie\u0163ii<\/em>, povestiri alese, Humanitas, Bucure\u015fti, 2014;\u00a0Poezia<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2015;\u00a0Solenoid<\/em>, roman,\u00a0Humanitas, Bucure\u015fti, 2015;\u00a0Peisaj dup\u0103 isterie<\/em>, Humanitas, 2017;\u00a0\u0218tiutorii. Trei povestiri din Orbitor<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2017;\u00a0Un om care scrie. Junal 2011\u20132017<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2018;\u00a0Melancolia<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2019;\u00a0Creionul de t\u00e2mpl\u0103rie<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2020;\u00a0Nu striga niciodat\u0103 ajutor<\/em>, Humanitas, Bucure\u015fti, 2020;\u00a0Theodoros<\/em>, roman, Humanitas, Bucure\u015fti, 2022, \u015eapte ani stranii. Jurnal 2028-2024<\/em> (2025).<\/p>\n

O serie de c\u0103r\u0163i ale sale sunt traduse \u00een englez\u0103, german\u0103, italian\u0103, francez\u0103, suedez\u0103, spaniol\u0103, olandez\u0103, polon\u0103, portughez\u0103, maghiar\u0103, ivrit, norvegian\u0103, bulgar\u0103, sloven\u0103, danez\u0103, basc\u0103, rus\u0103, greac\u0103, turc\u0103, croat\u0103, s\u00e2rb\u0103, catalan\u0103 \u0219.a.<\/p>\n

C\u0103r\u0163ile sale au fost premiate de Academia Rom\u00e2n\u0103, Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u015fi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asocia\u0163ia Scriitorilor din Bucure\u015fti, Asocia\u0163ia Editorilor din Rom\u00e2nia. Romanul\u00a0Nostalgia<\/em>\u00a0a primit \u00een 2005 Premiul literar \u201eGiuseppe Acerbi\u201c, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Interna\u0163ional pentru Literatur\u0103 de la Vileni\u010da (2011), Premiul Interna\u0163ional pentru Literatur\u0103 \u201eHaus der Kulturen der Welt\u201c, Berlin (2012), Premiul interna\u0163ional pentru literatur\u0103, Berlin (2012), Premiul Spycher \u2013 Literaturpreis Leuk, Elve\u0163ia (2013), Marele Premiu al Festivalului Interna\u0163ional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul c\u0103r\u0163ii pentru \u00een\u0163elegere european\u0103 al ora\u015fului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatur\u0103 european\u0103, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018), Prix Transfuge, Paris, 2019, Prix Millepages, Vincennes, 2019, Premiul FIL pentru Literatur\u0103 \u00een Limbi Romanice, Guadalajara, 2022,\u00a0Los Angeles Times<\/em>\u00a0Book Prize for Fiction, 2023, The International Dublin Literary Award, 202 4.\u00a0Romanul\u00a0Solenoid<\/em>\u00a0a fost nominalizat la International Booker Prize (2025).<\/p>\n

(Surs\u0103 CV: Editura Humanitas<\/a>)<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n

\u015eapte ani stranii<\/em> este titlul celui mai nou volum al dumneavoastr\u0103, domnule Mircea C\u0103rt\u0103rescu. A cincea parte din ceea ce este deja cel mai longeviv jurnal rom\u00e2nesc. De ce sim\u0163i\u0163i nevoia, de at\u00e2\u0163ia ani, s\u0103 scrie\u0163i \u00een jurnal?<\/strong><\/p>\n

Nu e chiar cel mai longeviv, cred c\u0103 jurnalele lui Titu Maiorescu \u0219i Gala Galaction, cel pu\u021bin, se-ntind pe mai mul\u021bi ani (au \u0219i tr\u0103it mai mult dec\u00e2t mine\u2026), dar asta chiar n-are nici cea mai mic\u0103 importan\u021b\u0103. Probabil c\u0103 este deja, totu\u0219i, cel mai lung jurnal publicat de un autor rom\u00e2n \u00een timpul vie\u021bii sale. Am scris prima pagin\u0103 acum 51 de ani, pe 17 septembrie 1973, \u00een prima zi de \u0219coal\u0103 a clasei a zecea. Nu \u0219tiu ce m-a-ndemnat atunci s\u0103 fac asta, nu aveam lecturi de jurnale literare, nici nu cred c\u0103 \u0219tiam c\u0103 ele exist\u0103. Nimeni nu \u021binea jurnal \u00een jurul meu \u0219i nimeni nu m-a-ndemnat s\u0103 scriu. Pur \u0219i simplu, \u00eentr-o zi am luat un caiet din cele de \u0219coal\u0103, dictando, cu tabla-nmul\u021birii pe ultima copert\u0103, am pus data \u0219i am \u00eenceput s\u0103 scriu. De fapt, sim\u021beam nevoia s\u0103 scriu, \u00een orice form\u0103 \u0219i-n orice fel. Umplusem vreo trei caiete de poezii p\u00e2n\u0103 atunci, scrisesem \u0219i c\u00e2teva povestiri, \u0219i chiar o pies\u0103 de teatru l\u0103sat\u0103 la jum\u0103tate. Cu un an \u00eenainte suferisem o devastatoare parez\u0103 facial\u0103, care m\u0103 l\u0103sase aproape desfigurat (s-a remediat \u00een timp, dar niciodat\u0103 complet), ceea ce mi-a f\u0103cut tendin\u021ba de izolare \u0219i-nsingurare \u0219i mai puternic\u0103. Preferam s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 citesc \u00een locul comportamentului adolescentin clasic<\/em>. Colegii m\u0103 priveau ca pe un ciudat, iar fetele se uitau prin mine ca prin sticl\u0103.<\/p>\n

Jurnalul meu a r\u0103mas destul de terestru vreun an, dup\u0103 care \u0219i-a luat zborul. \u00cen liceu am citit cel mai mult, cam 150 de c\u0103r\u021bi pe an. Citeam opt ore pe zi, tocmai pentru c\u0103 nu aveam o via\u021b\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 amestec \u00een jurnal substan\u021ba lecturilor mele, iar apoi fragmente de\u2026 menta\u021bie, de dicteu automat, de poeme niciodat\u0103 terminate, de parabole, de halucina\u021bii, de vise, de viziuni. Aveam pe-atunci vise cople\u0219itoare, \u00een culori mai puternice ca-n via\u021ba diurn\u0103, \u0219i-n plus nu uitam nici un am\u0103nunt din ele, le puteam descrie, cum o \u0219i f\u0103ceam, pe mai multe pagini fiecare. O splendoare de vise pe care acum, c\u00e2nd filonul a secat, le regret enorm. Am avut \u0219i experien\u021be despre care nici acum nu pot vorbi. Rupsesem pun\u021bile cu realitatea \u0219i m\u0103-ndreptam, \u00eencet, c\u0103tre schizofrenie. Totul este-n jurnalul acelor ani.<\/p>\n

Armata mi-a b\u0103gat \u00eens\u0103 min\u021bile-n cap \u0219i m-a readus pe p\u0103m\u00e2nt. Nu am scris jurnal (nu am scris \u0219i n-am citit nimic \u00een acel an), dar a fost ca o terapie cu electro\u0219ocuri. Am intrat \u00een facultate relativ vindecat. Jurnalul din facultate nu e remarcabil, dar e precis \u0219i destul de imprudent, fiindc\u0103 erau anii \u201976-\u201980, de accentuare a terorii comuniste. Dac\u0103 mi-ar fi fost confiscat, a\u0219 fi avut poate soarta lui Chiril Meri\u0219or, de\u0219i politica nu m\u0103 interesa cu adev\u0103rat, fiindc\u0103 eram mistuit de alt\u0103 boal\u0103, poezia. Am consemnat \u00een acea vreme mai ales prezen\u021ba mea la cenaclurile \u201cJunimea\u201d \u0219i \u201cCenaclul de luni\u201d, cu toat\u0103 atmosfera special\u0103, incredibil\u0103, de-acolo. Nici prin cap nu-mi trecea s\u0103 public paginile acelea, pe care le scriam numai pentru mine, \u00een agende sau caiete la fel de sordide. Dar acum cred c\u0103 evocarea acelor ani, momentul nostru flower-power<\/em> \u00een mizerie, nu ar fi chiar f\u0103r\u0103 interes, m\u0103car pentru evocarea colegilor mei de genera\u021bie \u0219i a lumii poeziei optzeciste, pe care cred c\u0103 o cunosc mai bine dec\u00e2t orice om \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n

Anii \u201980, p\u00e2n\u0103 la revolu\u021bie, consemneaz\u0103 lumea tragic\u0103 a celor trei F, foame, frig, fric\u0103. Lumea comunismului rom\u00e2nesc \u00een faza cultului personalit\u0103\u021bii. Dar \u0219i lecturile mele tot mai extinse, pove\u0219ti sentimentale \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 matrimoniale, publicarea primelor mele c\u0103r\u021bi, problemele cu cenzura. Boli ciudate, imersiuni stranii \u00een spa\u021biile mele interioare. Dup\u0103 1989, timp de vreo zece ani, am continuat s\u0103 scriu jurnal \u00een paralel cu c\u0103r\u021bile mele de proz\u0103, ca \u0219i c\u00e2nd Jurnalul ar fi fost c\u0103ptu\u0219eala lor, partea lor ascuns\u0103, dar mai aproape de pielea mea dec\u00e2t ele. N-am fost nici o clip\u0103 con\u0219tient de semnifica\u021bia sau \u00eensemn\u0103tatea acelor pagini care se adunau, tot mai multe cu trecerea timpului, pe raftul cel mai de jos, cel mai pr\u0103fuit, al modestei mele biblioteci de acas\u0103. Paginile alea nu erau nimic, erau un fel de piei uscate, r\u0103mase \u00een urma n\u0103p\u00e2rlirii mele de fiecare zi. E de mirare c\u0103 nu le-am aruncat \u00eentr-o zi o dat\u0103 cu alte vechituri care-mi aglomerau apartamentul, \u0219i a\u0219a minuscul pe atunci de abia m\u0103 puteam \u00eenv\u00e2rti \u00een el. Aruncasem sau d\u0103ruisem p\u00e2n\u0103 atunci mai multe c\u0103r\u021bi cu versurile mele din tinere\u021be, pe care nu le-am mai recuperat niciodat\u0103.<\/p>\n

\u00cen 2000 aveam 44 de ani \u0219i, slav\u0103 Domnului, nu m\u0103 maturizasem (cite\u0219te: osificasem) \u00eenc\u0103. N-aveam s-o fac cu adev\u0103rat niciodat\u0103. Dar \u00een perpetua mea adolescen\u021b\u0103 am avut mereu c\u00e2te-un insight<\/em> de percep\u021bie supralucid\u0103, cum tat\u0103l meu, la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u021bi \u0219i cu mintea dus\u0103, m\u0103 surprindea cu c\u00e2te-un minut de revenire a sa \u00een propriii ochi: \u00eel vedeam deodat\u0103 ap\u0103r\u00e2nd \u00eentreg, \u00eenalt \u0219i frumos, complet lucid, din carcasa lui ruinat\u0103, ca s\u0103 recad\u0103 apoi \u00een trista sa afazie. Un astfel de moment al meu a fost c\u00e2nd, \u00eentr-o zi, mi-am dat seama subit c\u0103 jurnalul meu era de fapt literatur\u0103. \u0218i nu de atunci, ci de mul\u021bi ani, poate de un \u00eentreg deceniu. Am \u00een\u021beles c\u0103 el nu e o materie ancilar\u0103, o dependin\u021b\u0103 a scrisului meu, ci pur \u0219i simplu o alt\u0103 carte a mea, nici mai bun\u0103, nici mai rea dec\u00e2t celelalte. \u0218i cu o textur\u0103 diferit\u0103 de-a celorlalte, fiindc\u0103 un jurnal particip\u0103 la o realitate literar\u0103 care nu e nici a poeziei, nici a prozei sau a eseului: e altceva, mai limitat \u00een unele privin\u021be, mai \u00eenaripat \u00een altele. Din acel moment mi-a fost clar c\u0103 trebuia s\u0103-mi public Jurnalul ca scriere independent\u0103, cu aceea\u0219i demnitate ca a celorlalte c\u0103r\u021bi ale mele. Ca s\u0103 nu oboseasc\u0103 publicul (fiindc\u0103, neav\u00e2nd osatur\u0103 narativ\u0103, nici zone dialogate, un jurnal e mai greu de \u00eenghi\u021bit dec\u00e2t un roman), m-am g\u00e2ndit s\u0103-l public la intervale fixe. Nu \u0219tiu de ce am ales distan\u021ba de \u0219apte ani, dar ea a func\u021bionat, mistic sau ne-mistic, \u0219i m\u0103 satisface deplin. P\u00e2n\u0103 acum cititorul are la dispozi\u021bie harta lumii mele interioare pe 35 de ani de via\u021b\u0103. C\u00e2ndva voi publica \u0219i paginile de dinainte de 2001, de\u0219i probabil selectiv. \u0218i, fire\u0219te, dac\u0103 totul va merge c\u00e2t de c\u00e2t \u201cnormal\u201d \u00een lumea asta ie\u0219it\u0103 din min\u021bi, voi continua s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 public jurnal \u201cas long as I can see the light\u201d.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cSuntem \u00eenchi\u0219i \u00een \u00eenchisoarea sim\u021burilor noastre\u201d<\/h4>\n

Ce a dat stranietate celor \u015fapte ani la care face\u0163i referire? \u00cen afar\u0103 de pandemia care ne-a bulversat pe to\u0163i.<\/strong><\/p>\n

Straniul, m\u0103car \u00een accep\u021bia lui Tzvetan Todorov, este o stare a realit\u0103\u021bii ce poate fi interpretat\u0103 \u00een dou\u0103 moduri diametral opuse, asemenea cuburilor desenate pe o foaie: sunt ele \u00een\u0103l\u021bate mai sus de planul foii, sau ad\u00e2ncite \u00een plan? Un fapt din realitate ne poate p\u0103rea, alternativ, perfect normal \u0219i explicabil ra\u021bional sau o terifiant\u0103 intruziune a unei lumi supranaturale \u00een via\u021ba noastr\u0103 de zi cu zi, pe care-o crezusem sigur\u0103, pacificat\u0103, inexpugnabil\u0103. \u00centr-o lume stranie, monstrul se arat\u0103 translucid, ambiguu, v\u0103zut c\u00e2teva clipe cu coada ochiului, prezent-absent, dar tocmai prin asta mai \u00eenfrico\u0219\u0103tor dec\u00e2t dac\u0103 l-ai vedea \u00eentreg \u0219i real. Ambiguitatea ireductibil\u0103 a min\u021bii noastre permite st\u0103ri ca visul, halucina\u021biile, experien\u021bele paranormale, viziunile religioase etc., toate stranii \u0219i surse de straniu la r\u00e2ndul lor.<\/p>\n

Dar straniul e \u0219i senza\u021bia de insecuritate, de lips\u0103 de control asupra vie\u021bii tale, sunt atacurile de panic\u0103 \u0219i depresiile ad\u00e2nci. Titlul \u0218apte ani stranii<\/em> dat jurnalului meu recent se refer\u0103 mai ales la asta: \u00eemi mai apar\u021bine via\u021ba mea cu adev\u0103rat? Mai sunt eu \u00een stare s-o controlez? Sau altcineva a intrat \u00een posesia ei, cum v\u00e2ri degetele \u00eentr-o p\u0103pu\u0219\u0103, la teatrul de p\u0103pu\u0219i, \u0219i o m\u00e2nuie\u0219ti cum \u00ee\u021bi place? \u00cen ace\u0219ti ultimi \u0219apte ani obsesia mea central\u0103 s-a legat de natura realit\u0103\u021bii \u0219i de \u201cproblema grea\u201d a con\u0219tiin\u021bei. Tr\u0103im cu to\u021bii \u00een umwelt<\/em>-ul nostru, \u00een lumea pe care ne-o ofer\u0103 sim\u021burile. Nu vom \u0219ti niciodat\u0103, cum spunea Thomas Nigel, cum e s\u0103 fii un liliac. Nu vom \u0219ti nici cum g\u00e2nde\u0219te un zeu. Suntem \u00eenchi\u0219i \u00een \u00eenchisoarea sim\u021burilor noastre. Orice intruziune \u00een celula noastr\u0103, precum cea a unei fantome sau a unui alien,<\/em> e un scandal \u0219i o abomina\u021bie pentru noi. Mintea noastr\u0103 nu poate tolera straniul \u0219i ambiguitatea.<\/p>\n

Fire\u0219te, \u0219i ce am tr\u0103it concret \u0219i-a avut partea sa de stranietate: pandemia, r\u0103zboiul de la frontiera noastr\u0103, falimentul educa\u021biei \u00een lume, ascensiunea extremismelor \u0219i a tiraniilor, bascularea centrilor de putere\u2026 Uluitoarea \u0219i fatala cucerire a lumii de c\u0103tre tehnologii \u0219i de ideologiile propagate de ele. Da, au fost ani stranii, peste m\u0103sur\u0103, dar poate nu at\u00e2t de stranii precum cei care, m\u0103 tem, vor urma.<\/p>\n

Stranietatea unui eveniment \u021bine \u0219i de privirea martorului, eu<\/em> sunt \u00een primul r\u00e2nd cel straniu, \u0219i din ce \u00een ce mai straniu pe m\u0103sur\u0103 ce(-mi) trece timpul. Se vede asta \u00een ultimele mele c\u0103r\u021bi, se simte \u0219i \u00een ultimele mele pagini de jurnal.<\/p>\n

\u201cJurnalele sunt negativul vie\u021bii\u201d<\/h4>\n

\u201eNiciodat\u0103 nu-i po\u0163i cunoa\u015fte pe oameni, scriitori sau ne-scriitori, din jurnalele pe care le public\u0103\u201d, spune\u0163i. Totu\u015fi, citindu-v\u0103 jurnalele, am ajuns s\u0103 cunoa\u015ftem p\u0103r\u0163i din omul Mircea C\u0103rt\u0103rescu. V-am descoperit, de pild\u0103, tr\u0103iri suflete\u015fti, nelini\u015fti \u2013 cu unele rezon\u0103m cred c\u0103 mul\u0163i dintre noi. Dac\u0103 \u00eens\u0103 rolul unui jurnal nu este acela de a-l face cunoscut pe autor altfel dec\u00e2t prin c\u0103r\u0163ile sale, care este? <\/strong><\/p>\n

Jurnalele sunt negativul vie\u021bii, asemenea vechilor filme fotografice unde imaginile alb-negru ap\u0103reau inversate. C\u00e2nd eram copil g\u0103seam prin cas\u0103 astfel de filme, le desf\u0103\u0219uram \u0219i priveam nelini\u0219tit imaginile din ele: oameni cu p\u0103rul alb \u0219i fe\u021be negre ce te priveau cu pupile albe pe sub spr\u00e2ncene de asemenea albe. Fiin\u021be fantomatice, demoni de pe cealalt\u0103 parte a realit\u0103\u021bii, unde binele era r\u0103u \u0219i r\u0103ul bine, adev\u0103rul era minciun\u0103 \u0219i minciuna adev\u0103r, \u0219i unde dragostea era pseudonimul urii. \u00cemi imaginam o astfel de lume negativ\u0103 \u00een toate detaliile ei \u0219i m\u0103 temeam c\u0103 dup\u0103 moarte voi ajunge eu \u00eensumi acolo, privindu-i din interiorul filmului negativ pe cei vii, cu privirile mele albe \u0219i \u00eenghe\u021bate.<\/p>\n

Jurnalul nu e f\u0103cut s\u0103 consemneze lumea, ci s-o mutileze. El nu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 via\u021ba ta exterioar\u0103, cu prietenii t\u0103i, slujba ta, cump\u0103r\u0103turile tale, muzica pe care o ascul\u021bi \u0219i preocup\u0103rile tale reale, ci negativul acestei vie\u021bi, care e via\u021ba interioar\u0103 a noastr\u0103, a tuturor. Cea care ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u00een vise, \u00een fantezii, \u00een reverie, uneori \u00een halucina\u021bii. Nimeni nu e mai diferit de mine \u00eensumi dec\u00e2t cel care, \u00een Jurnalul meu, \u00ee\u0219i spune M.C. Eu \u00eemi fac un titlu de glorie (poate singurul) din a fi everyman<\/em>, un om oarecare, prins \u00een trafic, b\u00e2nd bere la terase \u0219i \u00eemping\u00e2nd c\u0103ruciorul la supermarket al\u0103turi de to\u021bi ceilal\u021bi. Dar M.C. spune alt\u0103 poveste. Spune \u0219i laptele supt de la mama lui. Spune \u0219i ceea ce eu, pe partea cealalt\u0103 a oglinzii, nici nu b\u0103nuiesc c\u0103 exist\u0103 \u00een craniul meu. M.C. din jurnal e pe aceea\u0219i parte cu c\u0103r\u021bile pe care el, \u0219i nu eu, le-a scris de-a lungul timpului ca s\u0103 consemneze, el \u0219i nu eu, via\u021ba lui stranie. El e povestitorul din Travesti<\/em> \u0219i din Solenoid<\/em>.<\/p>\n

\u00cen basme, p\u0103trunzi \u00eentr-un palat cu sute de \u00eenc\u0103peri. Po\u021bi intra \u00een oricare, \u00een afar\u0103 de una singur\u0103, camera interzis\u0103. \u021ai se spune c\u0103 acolo tr\u0103ie\u0219te un monstru \u00eengrozitor. Fire\u0219te, nesocote\u0219ti toate avertismentele \u0219i deschizi u\u0219a. Te treze\u0219ti fa\u021b\u0103-n fa\u021b\u0103 cu tine \u00eensu\u021bi, dar cu p\u0103rul alb \u0219i fa\u021ba neagr\u0103, singurul antagonist al t\u0103u care-a existat vreodat\u0103. Minotaurul e doar imaginea negativ\u0103 a lui Tezeu.\u00a0 To\u021bi avem \u00een ad\u00e2ncul min\u021bii noastre o astfel de camer\u0103, \u00een care nu intr\u0103m nu fiindc\u0103 e \u00eencuiat\u0103 cu zece lac\u0103te, fiindc\u0103 u\u0219a e f\u0103r\u0103 \u00eencuietoare. Nu intr\u0103m pentru c\u0103 nu \u00eendr\u0103znim s-o facem. \u00cen tot ce am scris, inclusiv \u00een jurnal, n-am f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 sfidez, cu orice risc, interdic\u021bia asta \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 intru, risc\u00e2ndu-mi s\u0103n\u0103tatea mintal\u0103, \u00een camera ascuns\u0103 din ad\u00e2ncul meu. Cred c\u0103 \u00een Travesti<\/em> mi-a reu\u0219it asta mai mult dec\u00e2t oriunde altundeva.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u00een perioada scrierii \u201eSolenoid\u201d. Foto: Arhiva personal\u0103<\/p>\n<\/div>\n

\u201cScrisul \u00een jurnal e ca o foarte lung\u0103 semn\u0103tur\u0103 a ta\u201d<\/h4>\n

Solenoid<\/em><\/strong>, Orbitor, <\/em>iar acum \u015eapte ani stranii<\/em> sunt volume despre care spune\u0163i c\u0103 le-a\u0163i scris de m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 transcrieri ulterioare. De ce scrie\u0163i de m\u00e2n\u0103?<\/strong><\/p>\n

Jurnalul, principial, nu poate fi scris dec\u00e2t de m\u00e2n\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 scriu de m\u00e2n\u0103 \u00een adolescen\u021b\u0103 (prima ma\u0219in\u0103 de scris am primit-o la 22 de ani, o \u201cErika\u201d, din RDG, cump\u0103rat\u0103 de tata) \u0219i chiar \u0219i acum mi se pare c\u0103 aceast\u0103 \u201ca doua piele a mea\u201d trebuie s\u0103 fie concret\u0103, material\u0103, cu celuloz\u0103 \u0219i cerneal\u0103 adev\u0103rat\u0103. \u0218i cu ductul meu grafic, c\u0103ci scrisul \u00een jurnal e ca o foarte lung\u0103 semn\u0103tur\u0103 a ta. A\u0219a c\u0103 e normal ca scrierile mele cele mai apropiate de forma de jurnal, cele scrise la persoana I, cum sunt romanele Orbitor<\/em> \u0219i Solenoid<\/em>, s\u0103 fie scrise \u0219i ele de m\u00e2n\u0103. Ele sunt de fapt un fel de rev\u0103rs\u0103ri ale jurnalului meu \u00een literatura pe care o scriu. Toate poemele mele sunt scrise \u00eens\u0103 la ma\u0219inile de scris din tinere\u021be, \u201cErika\u201d \u0219i apoi o \u201cPanasonic\u201d electric\u0103 cump\u0103rat\u0103 de mine prin 1991, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu aveam bani pentru un computer. Nostalgia<\/em> \u0219i Levantul<\/em> sunt, de asemenea, scrise la ma\u0219in\u0103, iar Travesti<\/em> e un hibrid, cu pagini scrise de m\u00e2n\u0103 \u0219i pagini dactilografiate. \u00cen 1994 mi-am cump\u0103rat primul desktop computer de la Amsterdam \u0219i abia \u00een 2000, aproape ruin\u00e2ndu-m\u0103, mi-am cump\u0103rat un laptop Toshiba din Berlin, \u00eens\u0103 am continuat s\u0103-mi scriu romanele de m\u00e2n\u0103. Am folosit computerul doar pentru articole \u0219i scrieri academice.<\/p>\n

Ultimele mele c\u0103r\u021bi, incluz\u00e2nd Melancolia<\/em> \u0219i Theodoros<\/em>, sunt scrise \u00eens\u0103 la computer din motive, s\u0103 zicem, tehnice. P\u0103strez aproape toate manuscrisele \u0219i dactilogramele mele, zeci de caiete de Jurnal \u0219i foarte multe \u00een care mi-am scris poemele \u0219i romanele. \u00cemi lipsesc, spre triste\u021bea mea neconsolat\u0103, manuscrisul Nostalgiei<\/em>, cine \u0219tie cum pierdut, \u0219i cel al romanului Travesti<\/em> pe care \u00een mod inexplicabil l-am \u00eencredin\u021bat \u00een anii \u201990 Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne \u0219i\u2026 dus a fost! N-am mai auzit de el \u0219i nu-l voi mai recupera probabil niciodat\u0103.<\/p>\n

Despre scrisul f\u0103r\u0103 editare, care e poate cea mai mare diferen\u021b\u0103 dintre c\u0103r\u021bile mele \u0219i ale oricui altcineva, nu prea m\u0103-ndemn s\u0103 vorbesc, fiindc\u0103 e at\u00e2t de incredibil \u00eenc\u00e2t \u00eemi pare chiar \u0219i mie uneori o mistificare. P\u0103strez din fericire manuscrisele care arat\u0103 paginile curate, f\u0103r\u0103 \u0219ters\u0103turi sau pagini rupte, f\u0103r\u0103 pasaje t\u0103iate sau inversate, scrise de m\u00e2n\u0103 cu un scris egal, ca \u0219i c\u00e2nd ar fi un text dictat mie de cineva. To\u021bi cei care, venind \u00een vizit\u0103 la mine, au \u021binut caietele mele \u00een m\u00e2ini, mi-au m\u0103rturisit uimirea \u0219i emo\u021bia lor \u00een fa\u021ba acestora, ca-n fa\u021ba unei inexplicabile anomalii. Dar eu a\u0219a scriu \u0219i azi, \u0219i mi se pare c\u0103 interven\u021bia pe un text artistic este la fel de artificial\u0103 \u0219i periculoas\u0103 pentru via\u021ba lui ca \u00eenlocuirea inimii cu care cineva s-a n\u0103scut cu inima altcuiva sau cu una mecanic\u0103.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cContinua respingere din partea unora m-a ajutat s\u0103 r\u0103m\u00e2n viu, s\u0103 nu m\u0103 clasicizez\u201d<\/h4>\n

\u201eNu sunt \u00eenconjurat de simpatie, cum nu e nimeni care-a f\u0103cut cu adev\u0103rat ceva. Simpatia e pentru aurea mediocritas<\/em>. Pentru mine n-are nimeni nici o mil\u0103, \u015fi e bine s\u0103 fie a\u015fa. \u00cen \u0163ar\u0103, mica lume literar\u0103 m\u0103 detest\u0103, \u015fi are \u015fi de ce\u201d, nota\u0163i \u00een jurnal. Aceasta \u00eens\u0103 e o tem\u0103 recurent\u0103 \u00een jurnal. De ce v\u0103 sim\u0163i\u0163i dat deoparte, neiubit, neapreciat ca autor? Sunte\u0163i cel mai v\u00e2ndut \u015fi premiat scriitor rom\u00e2n.<\/strong><\/p>\n

Aici sunt mai multe de explicat, c\u00e2nd de fapt n-are sens s\u0103 explici nimic. Trebuie s\u0103 fii \u00een pantofii cuiva ca s\u0103 \u00een\u021belegi cele mai multe dintre motiva\u021biile sale. \u201cAre tot ce vrea \u0219i totu\u0219i se vait\u0103 continuu\u201d \u2013 majoritatea recenziilor despre jurnalele mele au cuprins, mai voalat sau mai direct, fraza asta. Mai \u00eent\u00e2i, nu m\u0103 vait continuu. Sunt \u0219i multe pagini despre bucurie \u0219i frumuse\u021be \u00een jurnalele mele. Apoi \u2013 s\u0103 nu uit\u0103m faptul esen\u021bial despre ele: c\u0103 ele con\u021bin negativitatea<\/em> mea \u0219i a lumii. Jurnalul este un zid al pl\u00e2ngerii, nu scrii de obicei ca s\u0103 consemnezi zilele \u00eensorite, ci pe cele ploioase. Nu cunosc jurnale ale fericirii, dec\u00e2t numite autoironic astfel. Nici Steinhardt, nici Andrie\u0219, nici Florin Mugur nu sunt oameni \u201cferici\u021bi cu-adev\u0103rat\u201d. Ideea de jurnal e legat\u0103 profund de ideea de nefericire, \u0219i contextual\u0103, dar mai ales existen\u021bial\u0103, nefericirea bazal\u0103 a omului ca fiin\u021b\u0103 destinat\u0103 dispari\u021biei definitive, acea salien\u021b\u0103 a mortalit\u0103\u021bii despre care se vorbe\u0219te at\u00e2t. \u00cen fine: am dreptul, obiectiv, s\u0103 m\u0103 pl\u00e2ng de atitudinea contemporanilor mei \u00een privin\u021ba mea \u0219i a scrisului meu? Chiar \u00een ciuda premiilor \u0219i a aprecierilor primite? Chiar \u00een ciuda v\u00e2nz\u0103rii c\u0103r\u021bilor mele \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00een lume? A\u0219 avea nevoie de o carte \u00eentreag\u0103 ca s\u0103 clarific acest lucru, \u0219i n-am deloc chef s-o fac acum. Poate c\u00e2ndva, \u00eentr-un context favorabil, dac\u0103 el va ap\u0103rea vreodat\u0103.<\/p>\n

Dar ce vreau s\u0103 spun chiar \u0219i aici este faptul c\u0103, \u00eenc\u0103 din primii mei ani de literatur\u0103, de c\u00e2nd eram un student la Litere care mergea la cenaclurile studen\u021be\u0219ti, am sim\u021bit adev\u0103rul expresiei \u201cce nu te ucide te \u00eent\u0103re\u0219te\u201d. Experien\u021ba mea negativ\u0103 cu mul\u021bi dintre scriitorii \u0219i criticii cu care-am \u00eemp\u0103r\u021bit aceast\u0103 lume a avut un efect p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tonic pentru scrisul meu: am scris mai departe \u00een ciuda lor, lu\u00e2ndu-le criticile ca pe un fel de elogiu negativ (nimeni nu se ostene\u0219te s\u0103 scrie o cronic\u0103 distrug\u0103toare despre un mediocru). Continua respingere din partea unora m-a ajutat s\u0103 r\u0103m\u00e2n viu, s\u0103 nu m\u0103 clasicizez, s\u0103-ncerc s\u0103 m\u0103 reinventez de la o carte la alta. Nu am r\u0103spuns niciodat\u0103, concret \u0219i direct, acestor judec\u0103\u021bi, multe umorale. Am r\u0103spuns doar \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 scriu mai bine. Nu \u0219tiu s\u0103 r\u0103spund altfel.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cArta nu se poate \u00eenv\u0103\u021ba \u0219i te poate p\u0103r\u0103si oric\u00e2nd\u201d<\/strong><\/p>\n

Citez din nou din \u015eapte ani..<\/em>.: \u201eTrebuie s\u0103 fiu preg\u0103tit pentru eventualitatea c\u0103 nu voi mai putea scrie nimic niciodat\u0103. (\u2026) acum sunt pr\u0103bu\u015fit pe textura ei (a paginii \u2013 n.m.) de rogojin\u0103, zdrobit pe albul din interiorul unui \u00abo\u00bb, umpl\u00e2nd spa\u0163iul \u0103la protector de stropi eratici de s\u00e2nge\u201d. \u00centr-o lume \u00een care se scrie mai mult dec\u00e2t se cite\u015fte \u015fi se g\u00e2nde\u015fte, ce provoac\u0103 intrarea \u00een blocaj \u00een fa\u0163a paginii albe pentru de un om care are exerci\u0163iul scrisului, al scrisului foarte bun? <\/strong><\/p>\n

Nu exist\u0103 un \u201cexerci\u021biu al scrisului\u201d, nu pentru mine, cel pu\u021bin. Eu n-am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 scriu \u0219i nu \u0219tiu s\u0103 scriu. C\u00e2teodat\u0103 pot<\/em> s\u0103 scriu, dar aceast\u0103 putere este exterioar\u0103 mie \u0219i n-o pot controla. Ea vine \u0219i pleac\u0103 dup\u0103 reguli pe care nu le-am \u00een\u021beles \u00eenc\u0103. Este diferen\u021ba esen\u021bial\u0103 \u00eentre meserie \u0219i art\u0103: meseria o \u00eenve\u021bi o dat\u0103 \u0219i tr\u0103ie\u0219ti din ea toat\u0103 via\u021ba. Arta nu se poate \u00eenv\u0103\u021ba \u0219i te poate p\u0103r\u0103si oric\u00e2nd. Lungile perioade c\u00e2nd nu po\u021bi scrie sunt semnul scriitorului adev\u0103rat. Ceilal\u021bi scriu continuu, f\u0103r\u0103 crize: anul \u0219i romanul.<\/p>\n

C\u00e2t despre c\u00e2\u021bi cititori mai exist\u0103 pe lume, asta chiar c\u0103 nu e treaba mea. Nu m-am g\u00e2ndit niciodat\u0103 c\u00e2\u021bi oameni \u00eemi citesc c\u0103r\u021bile. Important e ca eu s\u0103 le citesc \u00een acela\u0219i timp cu scrierea lor, \u0219i s\u0103 nu m\u0103 plictisesc. S\u0103 nu mi se pare c\u0103 pierd timpul degeaba. Dac\u0103 eu fac un semn aprobator din cap c\u00e2nd \u00eenchei o fraz\u0103 \u0219i-o recitesc, \u0219tiu c\u0103 \u0219i al\u021bii, care-mi seam\u0103n\u0103, fac acela\u0219i semn. E ca un semn de recunoa\u0219tere al unei societ\u0103\u021bi oculte. Nu scriu dec\u00e2t pentru ei, ceilal\u021bi au destui al\u021bi autori la dispozi\u021bie.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

O parte din tirajul celui mai nou volum al jurnalului a plecat \u00eem libr\u0103rii cu autograful lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu. Foto: Humanitas<\/p>\n<\/div>\n

\u201cScriu o literatur\u0103 de imagina\u021bie, pentru c\u0103 sunt poet \u00eenainte de-a fi prozator\u201d<\/h4>\n

\u00cen momentul de fa\u0163\u0103, sunte\u0163i cel mai cunoscut autor rom\u00e2n contemporan din lumea hispanic\u0103. Cum a fost drumul p\u00e2n\u0103 aici? Cum a\u0163i \u00eenceput colaborarea cu Enrique Redel pe care, \u00een\u0163eleg, l-a\u0163i cucerit de la primul volum pe care vi l-a citit \u015fi care apoi a devenit editorul dumneavoastr\u0103 \u00een lumea spaniol\u0103? V-a publicat deja c\u0103r\u0163i, \u00een Spania \u015fi America Latin\u0103, \u00een zeci \u015fi zeci de mii de exemplare. <\/strong><\/p>\n

Eu scriu o literatur\u0103 de imagina\u021bie, pentru c\u0103 sunt poet \u00eenainte de-a fi prozator. A\u0219a \u00eenc\u00e2t cititorilor din spa\u021biul hispanic nu le-a fost greu s\u0103 m\u0103 asimileze, pentru c\u0103 au precedentul fantasticei literaturi a realismului magic. E foarte adev\u0103rat c\u0103 am avut norocul unei mari echipe \u00een spate: pe directorul Editurii Impedimenta din Madrid, Enrique Redel, \u0219i pe traduc\u0103toarea Marian Ochoa de Eribe. Da, ei au construit \u00een spa\u021biul hispanic fenomenul c\u0103r\u021bilor mele, pornind de la calitatea lor literar\u0103 \u0219i de la anumite tr\u0103s\u0103turi ale lor care le fac compatibile cu acest spa\u021biu, al lui Don Quijote, \u00een definitiv. C\u0103r\u021bile mele, mai ales romanele, s-au v\u00e2ndut foarte bine \u0219i \u00een Spania, \u0219i \u00een \u021b\u0103rile Americii Latine, \u0219i mi-au creat o bun\u0103 reputa\u021bie. Nu am \u00eent\u00e2lnit nici aici, nici oriunde altundeva \u00een lume, criticile acerbe aduse \u00een Rom\u00e2nia c\u0103r\u021bilor mele.<\/p>\n

Pentru c\u0103 trebuie s\u0103 spun c\u0103 nu doar \u00een spa\u021biul hispanic c\u0103r\u021bile mele sunt cunoscute \u0219i iubite, ci peste tot unde-au fost publicate. \u00cen Germania, Fran\u021ba \u0219i Italia, de pild\u0103, au primit \u0219i premii foarte importante. \u00cen Suedia, Norvegia \u0219i Olanda, de asemenea, s-au tradus \u0219i s-au v\u00e2ndut foarte bine. Am intrat \u0219i pe pie\u021be mai exotice, ca Japonia, China, Turcia, Etiopia, \u021b\u0103rile arabe, peste tot cu bun\u0103 vizibilitate. V\u00e2nzarea \u00een lume a c\u0103r\u021bilor mele e coordonat\u0103 de Paul Zsolnay Verlag, o editur\u0103 vienez\u0103 important\u0103. \u00cei datorez foarte mult directorului acestei edituri, Herbert Ohrlinger, care de altfel public\u0103 \u0219i al\u021bi autori rom\u00e2ni. Toate scrierile mele au fost re-create \u00een alte limbi de o mare genera\u021bie de traduc\u0103tori din limba rom\u00e2n\u0103, \u00eenc\u0103 un noroc al meu \u0219i al multor altor scriitori rom\u00e2ni.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cAbia Solenoid<\/em> a fost acel breakthrough <\/em>pe care-l a\u0219teptasem dou\u0103 decenii \u00een lumea american\u0103\u201d<\/p>\n

Sunte\u0163i cunoscut \u015fi apreciat \u015fi \u00een America de Nord unde, \u00een 2024, a\u0163i fost \u00eentr-un turneu de promovare \u2013 \u00een San Francisco, Seattle, Houston, Dallas \u015fi New York \u2013 \u015fi unde, pentru Solenoid<\/em> a\u0163i fost recompensat cu Los Angeles Times Book Prizes pentru cea mai bun\u0103 fic\u0163iune. Un premiu primit \u0219i de Marquez, Atwood, Kundera etc. U\u015fa spre lumea aceasta cum s-a deschis?<\/strong><\/p>\n

Greu. Poate cel mai greu. E foarte cunoscut caracterul \u00eenchis al lumii literare americane, unde se traduce extrem de pu\u021bin. Totu\u0219i, exist\u0103 c\u00e2teva edituri mici \u0219i mijlocii specializate \u00een traduceri, precum New Directions, Archipelago Books \u0219i Deep Vellum. Am \u00eenceput cu Nostalgia<\/em> la prima dintre ele, la recomandarea foarte generoas\u0103 a prietenului meu, poetul Andrei Codrescu. El mi-a g\u0103sit \u0219i traduc\u0103torul, pe Julian Semilian, \u0219i mi-a scris \u0219i prefa\u021ba. Cartea a trecut \u00eens\u0103 aproape neobservat\u0103 \u0219i editura a pierdut interesul pentru mine. A\u0219a c\u0103 a trebuit s-o iau de la-nceput cu a doua editur\u0103, la care am publicat primul volum din Orbitor<\/em>, care-a avut cronici foarte bune, dar s-a v\u00e2ndut prea pu\u021bin pentru ca editoarea mea s\u0103 vrea s\u0103 continue cu trilogia, \u0219i celelalte dou\u0103 volume au r\u0103mas netraduse p\u00e2n\u0103 azi. Abia de anul acesta va ap\u0103rea o edi\u021bie integral\u0103 \u00een Marea Britanie, la Penguin Books.<\/p>\n

Am fost \u00een discu\u021bii cu mai multe edituri pentru Solenoid<\/em>, dar \u00een cele din urm\u0103 romanul a ap\u0103rut excelent la Deep Vellum, prilejuind \u0219i \u00eemprietenirea mea cu directorul Will Evans. Abia Solenoid<\/em> a fost acel breakthrough <\/em>pe care-l a\u0219teptasem dou\u0103 decenii \u00een lumea american\u0103. Cartea a fost citit\u0103 cu pasiune \u0219i a avut ecouri \u00een toate mediile de cititori americani, ridic\u00e2nd foarte mult imaginea mea \u00een spa\u021biul de limb\u0103 englez\u0103. A primit aici premiul de la Los Angeles, pe care l-a\u021bi men\u021bionat, unul dintre cele mai importante premii de literatur\u0103 din USA. A urmat apoi premiul ora\u0219ului Dublin, cel mai important din lume pentru un singur roman, \u0219i nominalizarea, anul acesta, la Booker Prize.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Pe terasa Whitney Museum. Foto: Arhiv\u0103 personal\u0103 Mircea C\u0103rt\u0103rescu<\/p>\n<\/div>\n

\u201cNu mi-am dorit s\u0103 ajung scriitor, s-a \u00eent\u00e2mplat\u201d<\/h4>\n

\u201eDac\u0103 noi vom fi Gallimard, dumneavoastr\u0103 ve\u021bi fi Camus\u201d, v-a spus, \u00een urm\u0103 cu vreo 30 de ani, directorul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu. Iat\u0103-v\u0103 \u00een galeria literaturii universale, tradus \u00een peste 25 de limbi. E foarte greu, \u00eemi \u00eenchipui, s\u0103 ajungi aici. O po\u0163i \u00eens\u0103 face pe cont propriu, pot fi deschise u\u015fi doar cu talentul sau mai e nevoie de ceva?<\/strong><\/p>\n

\u00cen adolescen\u021b\u0103 mi-a pl\u0103cut mult Camus \u00een povestiri \u0219i-n nuvele: C\u0103derea<\/em>, Nunt\u0103 la Tipassa, Exilul \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia<\/em> etc., ca \u0219i \u00een eseurile lui. Dar nu mi-au pl\u0103cut romanele lui niciodat\u0103. Oricum, el n-a intrat vreodat\u0103 \u00een panteonul meu personal, \u0219i nu mi-am dorit s\u0103 fiu sau s\u0103 scriu ca el. M-a intrigat, de aceea, pu\u021bin, fraza domnului Liiceanu dar, fire\u0219te, i-am fost recunosc\u0103tor pentru aprecierea sa superlativ\u0103. Pe vremea aceea eu voiam s\u0103 fiu M\u00e1rquez, Borges sau Pynchon.. Au urmat trei decenii de colaborare foarte bun\u0103 cu Humanitas.<\/p>\n

C\u00e2t despre \u201ccariera mea interna\u021bional\u0103\u201d, ea n-a fost un obiectiv al meu con\u0219tient, cum nu mi-am dorit nici s\u0103 ajung scriitor, ci s-a \u00eent\u00e2mplat, pur \u0219i simplu, incredibil de lent \u0219i de sinuos, de-a lungul a peste 30 de ani, cu mici avansuri \u00eentr-o parte, regrese \u00een altele, cu intervale de uitare \u0219i altele de urcare nea\u0219teptat\u0103 pe creasta valului. Calitatea scrisului (\u0219i cea a omului, a\u0219 ad\u0103uga), este un criteriu important pentru notorietatea unui autor. Sunt at\u00e2t de multe scriitoare \u0219i scriitori \u00een lume, \u00eenc\u00e2t nu po\u021bi c\u0103p\u0103ta vizibilitate, c\u00e2t de c\u00e2t, f\u0103r\u0103 s\u0103 ai ceva nou \u0219i original de ar\u0103tat. Mai ales c\u00e2nd vii din \u201cthe middle of nowhere\u201d. Dar, fire\u0219te, \u0219i norocul, \u0219i circumstan\u021bele de toate felurile (ideologice, politice, geografice) contribuie la imaginea unui autor. De asemenea, generozitatea oamenilor: f\u0103r\u0103 Max Brod, genialul Franz Kafka ar fi r\u0103mas probabil un scriitor obscur.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\u201cVom g\u0103si \u00een noi \u00een\u021belepciunea s\u0103 mai am\u00e2n\u0103m o dat\u0103 sf\u00e2r\u0219itul ce pare inevitabil?\u201d<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o zi de octombrie a anului 2019 a\u0163i notat \u00een jurnal: \u201eVin vremuri, \u015fi au \u015fi venit, care nu mai merit\u0103 tr\u0103ite, din fa\u0163a c\u0103rora po\u0163i cel mult s\u0103 te retragi. Tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nu mai e spre bine, ci cu pecetea acestor vremuri. (\u2026) N-am s\u0103 urlu cu lupii. Am s\u0103 m\u0103 trag ad\u00e2nc \u00een vizuina mea, sper\u00e2nd (f\u0103r\u0103 s\u0103 mai sper) c\u0103 nu vor veni dup\u0103 mine\u201d. La momentul acela nu venise \u00eenc\u0103 peste noi pandemia, iar un r\u0103zboi \u00een apropierea grani\u0163elor noastre nu ne imaginam. Ce v\u0103 demoralizase, ce v\u0103 fragilizase interior?<\/strong><\/p>\n

Rilke scria c\u0103 arti\u0219tii sunt ca drapelele care flutur\u0103 pe turnuri, pe c\u00e2nd jos \u00eenc\u0103 nu se simte nici o adiere de v\u00e2nt. Cum s\u0103 nu sim\u021bi, chiar \u0219i \u00een lipsa unor evenimente clare \u0219i marcante ca pandemia sau r\u0103zboiul din Ucraina, c\u0103 tr\u0103im o catastrof\u0103 a umanit\u0103\u021bii, c\u0103 suntem pe un prag, c\u0103 l-am dep\u0103\u0219it deja ireversibil, poate? Inteligen\u021ba artificial\u0103 e un pericol suprem, de care \u00eenc\u0103 nu suntem deplin con\u0219tien\u021bi, o confund\u0103m cu Chat GPT-ul \u0219i ignor\u0103m aplica\u021biile sale militare \u0219i dilemele sale morale. Distrugem mediul accelerat \u0219i catastrofal \u2013 avem plastic \u00een creiere, clima se degradeaz\u0103 evident, circuitele naturale sunt perturbate. Politic, vedem limpede ascensiunea extremismului \u0219i a dictaturilor, pe c\u00e2nd democra\u021bia se fragilizeaz\u0103. Du\u0219manii de ieri sunt prietenii \u00een rele de azi, printr-o basculare a valorilor cum nu s-a mai v\u0103zut \u00een lume. Oligarhii multimiliardari sunt distribui\u021bi acum \u00een roluri de \u00eemp\u0103ra\u021bi romani r\u0103i precum Caligula sau Nero, \u0219i sunt ca \u0219i ei pu\u0219i pe distrugere. \u00cen rela\u021biile dintre state puterea pur\u0103 \u0219i dur\u0103 a \u00eenlocuit orice apel la etic\u0103 \u0219i legisla\u021bie interna\u021bional\u0103. Educa\u021bia s-a dovedit, \u00een ultimii 30 de ani, falimentar\u0103, \u0219i la noi, \u0219i peste tot. Suntem la cel mai sc\u0103zut IQ din ultimul secol. Sunt resuscitate mituri paseiste, populiste, pove\u0219ti pe care oamenii le cred mai mult dec\u00e2t cred \u00een \u0219tiin\u021b\u0103. Orice autoritate e atacat\u0103 \u0219i ridiculizat\u0103.<\/p>\n

Am tr\u0103it deja destul de mult \u00een aceast\u0103 lume, dar \u00eenc\u0103 n-am v\u0103zut at\u00e2ta ur\u0103 \u0219i violen\u021b\u0103, diseminate \u00een primul r\u00e2nd, \u00een ultimii zece ani, de re\u021belele de socializare. Am fost \u00eentotdeauna optimist, am crezut \u00een oameni \u0219i \u00een valori, dar \u00een ultimii ani sunt optimistul din cunoscutul banc: \u201cPesimistul: e r\u0103u, domnule! Optimistul: \u0219i-o s\u0103 fie \u0219i mai r\u0103u!\u201d \u00cen acest moment, nici \u00een Rom\u00e2nia, nici \u00een lume nu v\u0103d dec\u00e2t nori grei care se adun\u0103. Vom g\u0103si \u00een noi \u00een\u021belepciunea s\u0103 mai am\u00e2n\u0103m o dat\u0103 sf\u00e2r\u0219itul ce pare inevitabil?<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Foto: Arhiv\u0103 personal\u0103 Mircea C\u0103rt\u0103rescu<\/p>\n<\/div>\n

\u201cPentru mine, lucrul cel mai important \u00een via\u021b\u0103 e sensul\u201d<\/h4>\n

\u201eAm avut mici momente de iluminare \u015fi bucurie. Am mul\u0163umit pentru tot ce am primit \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103, cu o recuno\u015ftin\u0163\u0103 total\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 margini. Pentru bine \u015fi pentru r\u0103u, pentru extaz \u015fi pentru disperare. \u015ei mai ales pentru miracolul ie\u015firii din infernul sufletesc de anul trecut\u201d. E o not\u0103 din iulie 2023. Cum a\u0163i ie\u015fit la liman? <\/strong><\/p>\n

Am tr\u0103it \u0219i eu, ca toat\u0103 lumea, \u00een via\u021ba mea personal\u0103, alternan\u021ba fireasc\u0103 de lumini \u0219i de umbre. \u00cen fiecare zi lumina vie\u021bii tale p\u00e2lp\u00e2ie \u0219i fluctueaz\u0103. Ai apoi zile bune \u0219i proaste, luni \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de depresie ad\u00e2nc\u0103, \u00een care totul pare terminat \u0219i pierdut, pentru ca \u00eentr-o clip\u0103 s\u0103-\u021bi revin\u0103 spiritul pozitiv \u0219i bucuria de via\u021b\u0103. Pentru mine, lucrul cel mai important \u00een via\u021b\u0103 e sensul. Nu pot tr\u0103i f\u0103r\u0103 un sens, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt c\u0103 fluxul vie\u021bii m\u0103 duce spre ceva care m\u0103 \u00eennoie\u0219te interior, m\u0103 transform\u0103 \u00een ceva mai bun dec\u00e2t mine cel de-acum. Iar sensul vie\u021bii mele a fost \u00eentotdeauna \u00een primul r\u00e2nd scrisul. Sunt fericit \u0219i optimist c\u00e2nd simt c\u0103 scriu bine \u0219i disperat c\u00e2nd nu scriu sau c\u00e2nd nu simt c\u0103 sunt pe o direc\u021bie bun\u0103. Este un fundament al vie\u021bii mele. M\u0103 bucur mult, de asemenea, de familia mea \u0219i de prietenii mei, le sunt recunosc\u0103tor \u0219i-i iubesc din toat\u0103 inima.<\/p>\n

\u201cSuntem la terapie intensiv\u0103 \u0219i pronosticul e pe muchie de cu\u021bit\u201d<\/h4>\n

\u201eSinuciderea colectiv\u0103 a rom\u00e2nilor continu\u0103 \u015fi nu \u015ftiu cum ar putea fi oprit\u0103. Patrio\u0163ii care distrug patria. Suverani\u015ftii care ne-arunc\u0103-n sclavia slav\u0103. Eco vorbea de idiotul satului care-a c\u0103p\u0103tat grai. Surpriza e c\u0103 satul n-are doar un idiot, c\u0103 ei sunt majoritari. C\u0103 vor da milit\u0103ria jos din pod. Vor fi ani grei, ani periculo\u015fi, orice-ar fi acum la alegeri\u201d. \u00cen decembrie 2024, la fel \u00een mai 2025 am sc\u0103pat milimetric de un astfel de dezastru. Acum, ref\u0103c\u00e2nd un puzzle imaginar al ultimelor \u015fapte-opt luni, ce perspectiv\u0103 vi se contureaz\u0103?<\/strong><\/p>\n

De c\u00e2te ori po\u021bi sc\u0103pa \u201cmilimetric\u201d de un pericol c\u00e2nd e\u0219ti unui baraj cr\u0103pat, presat tot mai puternic de masa acumulat\u0103 a apelor? Nu po\u021bi da cu banul de cinci ori, \u0219i el s\u0103 cad\u0103 numai pe stem\u0103. O dat\u0103 tot te ajunge dezastrul. Cred c\u0103 \u00een acest moment, prin\u0219i \u00eentre suveranism din exterior \u0219i eternul PSD din interior, cu enorma lui re\u021bea de corup\u021bie, misiunea celor ce \u0219i-au propus s\u0103 reformeze Rom\u00e2nia este una aproape imposibil\u0103. Mai ales \u00een actualul context interna\u021bional absolut deprimant. O reu\u0219it\u0103 c\u00e2t de precar\u0103 ar fi un miracol. Suntem la terapie intensiv\u0103 \u0219i pronosticul e pe muchie de cu\u021bit. Dac\u0103 barajul nu va rezista acum, tot ce-am dob\u00e2ndit \u00een ultimele decenii (\u0219i n-a fost pu\u021bin lucru) se va duce pe apa S\u00e2mbetei, iar me\u0219terul Manole, Sisif al nostru, apropo de Camus, o va lua, dup\u0103 o noapte cine \u0219tie c\u00e2t de lung\u0103, din nou de la cap\u0103t.<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

\n
\n