[analyse_image type=”featured” src=”https://s1.ziareromania.ro/?mmid=33e7256b139e086475″]
Ar trebui să renunțăm la ideea celor trei mese pe zi? Obiceiul pe care îl considerăm firesc este, de fapt, o invenție a Revoluției Industriale
Micul dejun, prânzul și cina sunt atât de adânc înrădăcinate în rutina noastră zilnică încât puțini dintre noi se întreabă dacă această împărțire a zilei în trei mese este cu adevărat necesară. Pentru mulți, ea pare să facă parte din ordinea firească a lucrurilor. În realitate, spun istoricii alimentației și sociologii, modelul celor trei mese fixe este relativ recent și are mai puțin de-a face cu nevoile organismului și mai mult cu cerințele lumii moderne a muncii, scrie The Guardian.
Încă din 1942, scriitoarea americană MFK Fisher punea sub semnul întrebării această regulă nescrisă. În volumul său „How to Cook a Wolf”, (Cum să gătești un lup) publicat în plină perioadă de raționalizare a alimentelor cauzată de război, ea critica ideea că fiecare dintre cele trei mese ale zilei trebuie să fie „echilibrată”.
„Nu toți oamenii au nevoie sau își doresc trei mese pe zi. Mulți se simt mai bine cu două, cu una și jumătate sau chiar cu cinci”, observa autoarea.
La mai bine de opt decenii distanță, reflecția sa pare surprinzător de actuală. Într-o epocă în care gustările luate pe fugă, mesele întârziate și programele haotice devin tot mai comune, modelul tradițional începe să fie contestat nu doar de consumatori, ci și de cercetători.
O tradiție mai nouă decât credem
Deși avem tendința să privim cele trei mese ca pe un obicei universal, istoria spune altceva. Înainte de Revoluția Industrială, oamenii mâncau în funcție de ritmul muncii agricole, de anotimpuri și de posibilitățile gospodăriei. Orele meselor variau considerabil, iar compoziția lor era foarte diferită de ceea ce numim astăzi mic dejun, prânz și cină.
Schimbarea a venit odată cu industrializarea. Programul rigid al fabricilor a impus și un program rigid al alimentației. Micul dejun a devenit o masă rapidă consumată înainte de începerea lucrului, prânzul o pauză scurtă menită să ofere energie pentru restul zilei, iar cina momentul în care familia se reunea după terminarea programului.
Astfel, ceea ce astăzi considerăm o alegere personală a fost, în mare măsură, o adaptare la cerințele economice ale secolului al XIX-lea.
Cum au modelat industria și marketingul ceea ce mâncăm
Odată create aceste intervale fixe pentru mese, antreprenorii au descoperit oportunitatea de a influența gusturile consumatorilor.