Recompensa conformismului, necesar confecționării consensului, se face prin remunerație de la bugetul de stat, elitele de putere folosind banii colectați de la indivizii subordonați tocmai pentru a-i face să se conformeze versiunii publice, oficiale, emisă de guvern. Transformat în Minister al Adevărului, guvernul nu poate să nu încurajeze, să nu susțină și să nu finanțeze opiniile conforme.

Colonizând mediul on-line cu „observatori” fideli (în limbaj tehnic-birocratic ei sunt numiți „fact-check”-eri), guvernul nu face decât să închidă cercul fabricării consensului. Versiunea guvernamentală devine „corectă”, „obiectivă” și „legală” prin recunoașterea ei deplină de către „observatori”, în fapt ONG-uri pretins „independente” ce maschează un profund partizanat ideologic și politic.

Aceste ONG-uri sunt redacții de știri, publicații on-line, asociații civice, organizații profesionale, fiind conectate atât mediului financiar-economic, cât și sistemului de învățământ superior. Ele „colaborează” cu elitele birocratic-corporatiste pentru „educația publicului”, „combaterea știrilor false”, „promovarea rezilienței instituțiilor democratice”,[1] în fapt pentru „confecționarea” unui consens. Acest „unison” este, de altfel, de remarcat în diferite situații, precum declararea stării de urgență (apoi de alertă) din 2020, campania de vaccinare din 2021, invazia armatei ruse în estul Ucrainei din 2022, anularea alegerilor din 2024, precum și alte poziții comune referitoare la diferiți candidați prezidențiali.

Mecanismul este cel al finanțării publice de „proiecte” diverse, câștigate de ONG-uri sau instituții public academice (universități, centre de cercetare etc.), chemate ulterior să „se alăture cauzei” ce trebuie apărată, dar întotdeauna folosind discursul, argumentele (uneori chiar cuvintele) birocrației guvernamentale.

Citind presa, direct finanțată pentru astfel de „parteneriate”,[2] comunicatele unor universități, pozițiile publice ale unor ONG-uri, nu poți să nu remarci unitatea indestructibilă a „răspunsului la criză”.

Perfecționată în Statele Unite prin agenția guvernamentală USAID, difuzată global prin National Endowment for Democracy, rețeta propagandei de stat americană prin finanțarea masivă a unei vaste rețele (mișcări de „eliberare sexuală” în Serbia, Guatemala și Peru, sprijin pentru organizațiile celor care se declară atei în Nepal, stații de încărcare a autovehiculelor electrice în Vietnam, cercetări ale institutului de virologie de la Wuhan, pentru a nu enumera decât câteva proiecte) a ajuns și în Europa.[3]

Pentru „susținerea democrației”, presa (fostă) independentă a primit din partea Comisiei Europene în anul electoral 2024 nu mai puțin de 132 de milioane de euro din taxe și impozite colectate în Uniunea Europeană.[4]

În mod deloc surprinzător, presa astfel finanțată a susținut poziția Comisiei Europene pe o serie de subiecte electorale din țările membre, în lupta acesteia împotriva candidaților și partidelor etichetate drept „populiste” (înainte de 2024), devenite „extremiste”, „anti-europene” și „pro-ruse” (în cursul anului 2024). Comisia Europeană a încheiat astfel de contracte de finanțare nu doar în 2024.

Între anii 2019 și 2023, Comisia ar fi încheiat aproximativ 37.000 de contracte, în valoare de aproximativ 17 miliarde de euro, așa cum afirmă Grupul „Patrioți pentru Europa” din Parlamentul European.[5] Deși poziția grupului este una partizană, ea face referire la raportul special al Curții de Conturi Europene (raport nr. 11/2025), care remarcă faptul că au fost finanțate și activități de reprezentare a unui interes (lobby) și că procesul de finanțare nu a fost întotdeauna transparent.[6]

Ceea ce grupul parlamentar european subliniază aici este mecanismul prin care Comisia și majoritatea formată în Parlamentul European, majoritate care susține puternic Comisia în cea mai mare parte a acțiunilor și declarațiilor sale, finanțează ONG-uri și instituții publice pentru ca acestea să „confirme” public relevanța, justețea, legitimitatea acțiunilor Comisiei. Fiind o acțiune auto-legitimatoare, „în buclă”, ea este menită în fapt confecționării consensului și de-legitimării celor care se opun.[7]

De exemplu, Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca a primit finanțare pentru a combate perspectivele istorice „distorsionate” despre trecutul comunist și pentru a întări rezistența tinerilor față de actualele curente „extremiste” și „anti-EU”.[8] Ca atare, UBB a simțit nevoia de a combate, în acord cu alte universități și ONG-uri, posibilitatea ca alegerile prezidențiale din 8 decembrie 2024 să nu dea rezultatul așteptat, anume nu confirme „calea României euroatlantice”.[9]

Înaintea turului 2 al alegerilor, rectorul Daniel David își asuma rolul de a chema „comunitatea noastră academică – studenți, personal administrativ și academic – și întreaga societate românească” să refuze alegerea celor care „au intenții proaste, conspiraționiste și antieuropene pentru țară și știu să le implementeze”, pentru a vota cu cei „care au intenții bune, euroatlantice”.

Astfel, „UBB susține și întărește îndemnul rectorului Universității” și dorește o „Românie europeană bazată pe știință și religie (…) care să ne asigure tuturor eficient drepturile personale și bunăstarea vieții”. În contrast, UBB condamnă ferm „structurile conspiraționiste și antidemocratice, bazate pe obscurantism, ocultism și superstiții (ce) nu pot genera decât dezbinare, suferință și sărăcie”.[10]

La fel, Group 4 Media for Freedom and Democracy a fost finanțată direct de către Comisie, împreună cu Freedom House România și Asociația Centrul Român de Politici Europene, pentru a „combate dezinformarea care-i îndepărtează pe cetățeni de proiectul european”.[11]

Proiectul finanțat s-a suprapus peste alegerile europene, cele locale, parlamentare și prezidențiale. În deplin demers paternalist, (foștii) cetățeni nu (mai) sunt creditați cu discernământul necesar pentru a judeca despre avantajele, costurile, perspectivele apartenenței la Uniunea Europeană, la care se presupune că au aderat fără constrângere și pe deplin informați în 2007.

Această schimbare de perspectivă, din statutul de cetățeni-model, raționali și implicați civic în 2007, în cel de minori insuficient dezvoltați cognitiv pentru a decide singuri soarta țării, odată ce au căzut ușor în plasa „dezinformării”, spune multe despre creșterea puterii paternalismului corporatist-birocratic.

De altfel, așa s-a întâmplat și cu diaspora românească, cea care era etalon european de informare, de angajament civic conștient în 2014, când folosea Facebook pentru a se mobiliza în alegerea candidatului PNL Klaus Johannis, diasporă ce a devenit apoi „pleava societății”, o lumpen-diasporă ce a folosit TikTok în 2024 pentru se mobiliza și a-i sancționa pe candidații PNL și PSD, ce s-au rotit în funcția de prim-ministru, guvernând împreună România.

Acum, electoratul român trebuie ferit de „fake-news” și „versiuni distorsionate”, adică neconforme cu varianta emisă pe canale oficiale de către elitele birocratice, ce ar putea duce la sprijinul (nedorit) la adresa „populiștilor și extremiștilor” ce propagă un „mesaj de dezbinare”. A-i combate pe cei care propagă astfel de mesaje este scopul finanțării EU, tocmai pentru că ei sunt „vectori ce promovează mesaje destinate să submineze încrederea cetățenilor în politicile UE”, așa cum se prezintă proiectul finanțat.

Ca atare, ONG-urile finanțate se angajează să produce discursuri alternative, opuse, promovându-le în mass media, dar și să combată „dezinformarea” prin ceea ce aceștia numesc „fact-checking”.[12] Așa cum vom vedea mai jos în secțiunea dedicată anulării alegerilor prezidențiale, promotorii rău-voitori ai discursurilor anti-UE (pentru că sunt critice) ce trebuie combătuți sunt, în principal, agenți în slujba dușmanilor externi, politicieni „pro-ruși” finanțați de „entități ostile”.

Nu întâmplător, moțiunea de cenzură la care Comisia Europeană a fost supusă în iulie 2025 de către un număr de deputați europeni a fost catalogată drept o „operațiune instigată de către Moscova”, iar inițiatorul (deputatul român Gheorghe Piperea, membru al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni – ECR) și cei 77 deputați semnatari drept „agenți finanțați din exterior”. Mai mult, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, i-a numit „apologeți ai lui Putin”, iar partidele din care acești euro-deputați fac parte au fost rapid etichetate de aceasta drept „marionetele Moscovei”, subliniind că o astfel de moțiune nu-i servește decât lui Putin (președintele Federației Ruse).[13]

Prin cenzurarea unor poziții asemănătoare (prin mecanismul denumit ironic „Shield of Democracy”), Comisia nu face decât să-i „protejeze” în mod patern pe cetățenii Uniunii Europene. Lăsați în deplină libertate, ei ar putea cădea în capcana întinsă de cei rău-voitori, agenți ai dușmanilor UE, ce răspândesc „știri false” și propagă un „discurs de ură”, ce-i „îndepărtează pe cetățenii UE de la proiectul european”. Astfel, moțiunea împotriva Comisiei nu face decât să confirme justețea „protecției” oferite de Comisie, care luptă împotriva „amenințării din partea partidelor extremiste care doresc să polarizeze societatea prin dezinformare”, despre care „există dovezi că sunt sprijiniți de inamicii noștri, de păpușarul din Rusia”.[14]

În cazul moțiunii din Parlamentul European, riscul de slăbire a confecționării consensului ce legitimează perpetuu elitele de putere vine din chiar esența raporturilor de putere, pe care președintele Comisiei a încercat să le justifice. Negocierile cu firma Pfizer pentru achiziția de vaccinuri anti-Covid, declarate secrete de către Comisiei, nu sunt un abuz de putere, o încălcare a procedurilor de colaborare onestă între instituțiile Uniunii Europene, așa cum a constatat chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Departe de a fi abuz, secretizarea negocierilor care, se pretinde, s-au realizat doar prin schimburi de SMS (șterse între timp pentru „a elibera căsuța de mesaje a telefonului”) între Ursula von der Leyen și președintele firmei Pfizer, Albert Bourla,[15] este dovada faptului că „am cerut sfatul celor mai buni virusologi din lume”.[16]

[1] De remarcat mutarea accentului de pe drepturile și libertățile cetățenești ca expresie primară a democrației pe „protejarea instituțiilor democratice”, birocrația de stat fiind acum valoarea supremă ce trebuie ferită de „atacuri”, „ingerințe”, „influențe” interne și externe. Această schimbare de accent este în perfect acord cu optica lui Vasile Bănescu, membru CNA citat mai sus, care afirma că a critica o instituție publică în deciziile ei nu (mai) este acceptabil.

[2] Dan Tăpălagă, „Guvernul Orban a dat bani la presă cât n-a putut duce: din 200 de milioane de lei puse la bătaie în plină campanie s-au cheltuit 140 de milioane / Unele redacții acuză că nu și-au primit încă toți banii”, G4Media.ro, 18.06.2021, https://www.g4media.ro/exclusiv-guvernul-orban-a-dat-bani-la-presa-cat-n-a-putut-duce-din-200-de-milioane-de-lei-puse-la-bataie-in-plina-campanie-s-au-cheltuit-140-de-milioane-unele-redactii-acuza-ca-nu-si-au-primit-inca.html (consultat la 05.08.2025).

[3] The White House, „At USAID, Waste and Abuse Runs Deep”, 03.02.2025, disponibil la https://www.whitehouse.gov/articles/2025/02/at-usaid-waste-and-abuse-runs-deep/#:~:text=At%20USAID%2C%20Waste%20and%20Abuse%20Runs%20Deep,$47%2C000%20for%20a%20“transgender%20opera”%20in%20Colombia (consultat la 05.08.2025).

[4] Franz Becchi, „Ursula von der Leyen verweigert Auskunft über EU-Millionen für Medien”, Berliner Zeitung, 13.02.2025, disponibil la https://www.berliner-zeitung.de/politik-gesellschaft/geopolitik/132-millionen-euro-fuer-medien-eu-zahlungen-vor-europawahl-li.2294652 (consultat la 05.08.2025).

[5] ***, „MCC Brussels Fights for Transparency: Exposing the Hidden NGO Operations”, 31.03.2025, disponibil la https://mcc.hu/en/article/fight-for-transparency-exposing-the-hidden-ngo-operations (consultat la 05.08.2025).

[6] European Court of Auditors, „Special report 11/2025: Transparency of EU funding granted to NGOs – Despite progress, the overview is still not reliable”, 07.04.2025, disponibil la https://www.eca.europa.eu/en/publications/sr-2025-11 (consultat la 05.08.2025).

[7] Thomas Fazi, The EU’s propaganda machine: How the EU funds NGOs to promote itself”, februarie 2025, disponibil la https://brussels.mcc.hu/uploads/default/0001/01/7ab59f9d3aca403f6fbd6ff2af284f236fddad7c.pdf (consultat la 05.08.2025).

[8] Proiect Blue4EU, nr. 101143856 („Engaging Young People with the Past to Commit to a European Future”), 2024-2026, în valoare de 375.300 euro, în cadrul programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (CERV), disponibil la https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/opportunities/portal/screen/opportunities/projects-details/43251589/101143856/CERV?order=DESC&pageNumber=1&pageSize=100&sortBy=title&keywords=European%20values&isExactMatch=false&frameworkProgramme=43251589 (consultat la 06.08.2025).

[9] UBB, „UBB susține în alegerile prezidențiale votul pentru România europeană!”, 03.12.2024, disponibil la https://news.ubbcluj.ro/ubb-sustine-in-alegerile-prezidentiale-votul-pentru-romania-europeana/ (consultat la 06.08.2025).

[10] În mod surprinzător, suferința și sărăcia produse prin reducerile masive de drepturi sociale, combinate cu inflație mărită, creșteri de taxe și impozite în 2025, nu au fost puse în practică de cei împotriva cărora UBB se ridica pe 3 decembrie 2024, adică de cei cu intenții proaste, ce riscau să afecteze bunăstarea vieții.

[11] Proiect FHR, nr. 101081657 („Whos and hows: countering disinformation that pushes citizens away from the European project”), în valoare de 271.785 euro, 2022-2024, în cadrul programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (CERV), disponibil la https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/opportunities/portal/screen/opportunities/projects-details/43251589/101081657/CERV?order=DESC&pageNumber=1&pageSize=25&sortBy=title&keywords=democracy&isExactMatch=false&frameworkProgramme=43251589 (consultat la 06.08.2025).

[12] Pentru a confecționa consensul, cenzorii opiniilor exprimate insistă asupra faptului că ceea ce-i desparte pe oameni este „adevărul”, anume accesul tuturor la „fapte”, informații „oficiale” și „verificate”, când, de fapt, ceea ce-i desparte este interpretarea dată faptelor. Exemplele de mai sus sunt, cred, relevante.

[13] Adrian Ardelean, „Ursula von der Leyen, la dezbaterea moțiunii de cenzură din Parlamentul European: „Extremiștii nu trebuie să rescrie istoria”, Europa Liberă România, 08.07.2025, disponibil la https://romania.europalibera.org/a/ursula-von-der-leyen-se-apara-in-fata-motiunii-de-cenzura-initiate-de-g-piperea-aur-extremistii-nu-trebuie-sa-rescrie-istoria-/33467078.html (consultat la 07.08.2025).

[14] Daniela Trifan, „Ursula von der Leyen critică moțiunea de cenzură inițiată de AUR: „O rețetă de manual a extremiștilor”, Adevărul.ro, 07.07.2025, disponibil la https://adevarul.ro/politica/ursula-von-der-leyen-critica-motiunea-de-cenzura-2456145.html (consultat la 07.08.2025).

[15] New York Times a cerut acces la „documentele negocierii” de multe miliarde de euro, lovindu-se de refuzul Comisiei. Sesizată, CJUE a dat dreptate ziarului american, considerând că, în fapt, „Comisia nu a oferit o explicație plauzibilă pentru nedeținerea documentelor negocierii”. Marta Iraola Iribarren, Gerardo Fortuna, „EU Commission loses on all counts in Pfizergate legal case”, Euronews.com, 14.05.2025, disponibil la https://www.euronews.com/my-europe/2025/05/14/eu-commission-loses-on-all-counts-in-pfizergate-legal-case (consultat la 07.08.2025).

[16] Adrian Ardelean, „Ursula von der Leyen, la dezbaterea moțiunii de cenzură din Parlamentul European: „Extremiștii nu trebuie să rescrie istoria”, Europa Liberă România, 08.07.2025, disponibil la https://romania.europalibera.org/a/ursula-von-der-leyen-se-apara-in-fata-motiunii-de-cenzura-initiate-de-g-piperea-aur-extremistii-nu-trebuie-sa-rescrie-istoria-/33467078.html (consultat la 07.08.2025).