Lumea Justitiei prezinta avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii dat proiectului de lege privind pensiile de serviciu ale magistratilor. Proiect de lege care va duce de facto la desfiintarea prensiilor de serviciu ale judecatorilor si procurorilor.

---

In avizul adoptat joi, 27 noiembrie 2025, CSM atrage atentia ca daca proiectul de lege va intra in vigoare in forma propusa de Guvernul Bolojan, magistratii vor avea pensii de serviciu mai mici decat cele din sistemul public. In acest sens, Consiliul publica atat calcule, cat si exemple concrete referitoare la modul drastic in care vor fi diminuate pensiile judecatorilor si procurorilor.

In acealasi aviz, CSM critica si etapizarea cresterii varstei de pensionare la 65 de ani. Despre aceasta prevedere, Consiliul arata ca etapizarea cresterii varstei de pensionare are un caracter pur formal, caci in realitate pentru 45% dintre judecatorii si procurorii in functie varsta de pensionare va creste direct la 65 ani, iar pentru alti aproximativ 21% varsta de pensionare va creste brusc la peste 60 ani.

Cat priveste etapizarea pentru eliminarea pana in anul 2035 a vechimilor asimilate, prin diminuarea la fiecare doi ani cu cate un an a vechimii asimilate recunoscute, CSM precizeaza ca o solutie asemanatoare a fost deja declarata neconstitutionala.

Redam fragmente din avizul negativ dat de CSM proiectului de lege privind pensiile de serviciu ale magistratilor (documentul este atasat integral la finalul articolului):

 

“In fundamentarea proiectului de lege se invoca suspendarea platii unei sume de 869 milioane Euro din cadrul Planului National de Redresare si Rezilienta, necesitatea indeplinirii conditiilor prevazute de Jalonul 215, situatia economica dificila in care se afla Romania, precum si reasezarea sistemului de pensii de serviciu, atat din punct de vedere al apropierii de principiul contributivitatii, cat si din punct de vedere al respectarii principiului echitatii intre toti beneficiarii de pensii platite din fonduri publice.

Trebuie subliniat, insa, ca urmare a adoptarii Legii nr. 282/2023 prin care au fost modificate substantial conditiile pentru acordarea pensiilor de serviciu, precum si regimul de impozitare al acestora, Comisia Europeana a evaluat pozitiv obiectivul 215 din Planul National de Redresare si Rezilienta, considerandu-l indeplinit in evaluarea preliminara din data de 15 octombrie 2024.

Ulterior, dupa adoptarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 724/2024 prin care au fost declarate neconstitutionale dispozitiile privind impozitarea progresiva a pensiilor, Comisia Europeana a revenit asupra evaluarii preliminare, apreciind ca jalonul 215 nu mai poate fi considerat indeplinit in mod satisfacator, retinand ca, in urma acestei decizii, prevederile relevante ale Legii nr. 282/2023 care introduceau impozitarea mai mare a pensiilor nu pot fi puse in aplicare de Guvern.

Este fara indoiala faptul ca, asa cum rezulta din aceste comunicari, conditiile de pensionare stabilite prin Legea nr. 282/2023 nu au constituit obiectul vreunei critici din partea Comisiei, ramanand astfel consolidate.

Potrivit scrisorii Comisiei Europene din data de 25 martie 2025, redeschiderea evaluarii pe acest jalon a fost determinata de invalidarea de catre Curtea Constitutionala a solutiei de impozitare progresiva a pensiilor, a carei implementare ar fi condus la reducerea cheltuielilor pentru plata acestora.

Sub acest aspect, este esential sa fie evaluate consecintele modificarii Codului fiscal prin Legea nr. 141/2025, intrata in vigoare incepand cu data de 1 august 2025, ale carei efecte asupra cuantumului net al pensiilor de serviciu sunt similare impozitarii prevazute anterior de Legea nr. 282/2023. Astfel, prin Legea nr. 141/2025 s-a prevazut taxarea suplimentara a veniturilor din pensii prin aplicarea, pentru partea care depaseste 3000 lei, atat a impozitului de 10%, cat si a contributiei de asigurari sociale de sanatate de 10%. In fapt, prin impunerea acestei contributii suplimentare, pensiile de serviciu sunt readuse la un cuantum asemanator cu cel creat prin impozitarea progresiva reglementata anterior prin Legea nr. 282/2023. Asadar, la acest moment au fost corectate efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 724/2024 din perspectiva regimului impozitarii, raspunzandu-se astfel, cu efecte similare in plan bugetar, cerintelor semnalate de Comisia Europeana, motiv pentru care nu exista nicio justificare pentru propunerea normativa vizand modificarea conditiilor de pensionare a judecatorilor si procurorilor.

In aceste conditii, este evident ca proiectul de lege, prin care se propune din nou modificarea substantiala a regimului pensiilor de serviciu exclusiv pentru magistrati, nu are nicio legatura cu cerintele Comisiei Europene, astfel cum rezulta din documentele oficiale ale acesteia, argumentele prezentate in expunerea de motive fiind neconforme. Sub acest aspect, aratam ca, potrivit unor informatii prezentate in spatiul public, pensiile de serviciu ale magistratilor reprezinta doar 8,35% din totalul pensiilor de serviciu platite in Romania.

Este absurda alegatia ca ‘reformarea’ pensiilor judecatorilor si procurorilor ar servi indeplinirii Jalonului 215 din Planul National de Redresare si Rezilienta. In conditiile in care acest jalon se refera la reducerea cheltuielilor cu toate pensiilor de serviciu, cu mentionarea expresa a unei protectii suplimentare pentru pensiile magistratilor decurgand din deciziile Curtii Constitutionale, este evident ca orice intentie de indeplinire a jalonului ar fi trebuit sa implice luarea in discutie a tuturor categoriilor de pensii de serviciu, iar nu doar a pensiei de serviciu a magistratilor. Contrar acestei realitati incontestabile, demersul Guvernului continua sa se refere doar la pensiile de serviciu ale judecatorilor si procurorilor, fapt care exclude orice pretinsa contributie a acestuia in directia indeplinirii jalonului. De fapt, invocarea necesitatii indeplinirii Jalonului 215 constituie doar un pretext pentru ceea ce in realitate constituie o etapa dintr-un demers concertat al puterii executive indreptat impotriva autoritatii judecatoresti cu scopul urmarit al distrugerii credibilitatii judecatorilor si procurorilor si al afectarii grave a independentei justitiei.

(…)

Proiectul de lege transmis vizeaza exclusiv categoria profesionala a magistratilor. Nici acest proiect si nici vreun alt demers normativ nu implica celelalte categorii de pensii de serviciu, fapt care transforma si argumentul situatiei economice dificile intr-un simplu pretext, care nu ar putea contribui in niciun fel la ameliorarea acestei situatii. Asadar, nu exista nicio justificare obiectiva pentru un demers legislativ care sa vizeze doar pensiile de serviciu ale personalului din justitie, cu atat mai mult cu cat impactul bugetar generat de plata acestora este infim, in timp ce restul categoriilor de pensii de serviciu nu sunt vizate de aceasta interventie normativa, desi acestea din urma concentreaza peste 90% din valoarea efortului bugetar pentru plata pensiilor de serviciu.

In fine, referitor la sustinerea ca demersul normativ ar urmari instaurarea echitatii in domeniul pensiilor, se observa ca, dimpotriva, proiectul de lege conduce la o situatie profund inechitabila. In concret, proiectul stabileste cuantumul pensiei de serviciu in sistemul judiciar la 55% din baza de calcul (calculata prin raportare la media veniturilor brute din ultimele 60 luni), dar nu mai mult de 70% din venitul net din ultima luna de activitate, ceea ce in fapt conduce la eliminarea pensiei de serviciu pentru magistrati, intrucat aceasta devine mai mica decat cea din sistemul public, in timp ce pentru toate celelalte categorii de pensii de serviciu cuantumul pensiilor de serviciu reprezinta 65% din baza de calcul, fara a putea depasi 100% din venitul net, la care se adauga si faptul ca pentru magistrati vor fi stabilite cele mai drastice conditii de pensionare.

Pe aceste premise, astfel cum s-a retinut in jurisprudenta Curtii Constitutionale, motivarea formala, fara o temeinica fundamentare a legii, afecteaza calitatea si predictibilitatea sa, cu consecinta incalcarii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, republicata.

(…)

Astfel, sub un prim aspect, proiectul propune reducerea drastica a cuantumului pensiei de serviciu, conducand, in fapt, la eliminarea acesteia si transformarea ei intr-o pensie de drept comun, dat fiind si efectul conjugat al modificarilor propuse cu privire la conditiile de acordare a pensiei de serviciu.

Proiectul propune un cuantum al pensiei de serviciu de 55% din media veniturilor brute din ultimele 60 de luni, fara ca pensia neta sa depaseasca 70% din ultimul venit net. In realitate, incidenta plafonarii pensiei nete la 70% din ultimul venit net face inaplicabila prevederea referitoare la cuantumul brut de 55% din media veniturilor brute, intrucat procentul real care reprezinta pensia bruta va fi mult mai mic.

In concret, o pensie neta de 70% din ultimul venit net conduce la un cuantum brut al pensiei de serviciu de aproximativ 44% din media veniturilor brute (daca pensiilor li se aplica doar impozitul pe venit), respectiv aproximativ 48% (daca pensiilor li se aplica atat impozitul pe venit, cat si CASS), ceea ce determina eliminarea in fapt a pensiei de serviciu, intrucat dupa un stagiu de cotizare de peste 40 ani pensia de serviciu ajunge sa fie mai mica decat pensia de care magistratul ar beneficia in sistemul public.

Spre exemplu, pentru un judecator care in ultimele 60 luni inainte de pensionare a avut grad de tribunal, cuantumul brut al venitului lunar este 30.681 lei, iar cuantumul net este 17.948 lei. Desi un cuantum de 55% din venitul brut ar insemna o pensie bruta de 16.875 lei, respectiv o pensie neta de 14.238 lei (dupa retinerea CASS si impozitului pe venit), in realitate, prin aplicarea plafonarii de 70% din ultimul venit net, se ajunge la o pensie neta de 12.564 lei (valoare, de altfel, inferioara celei la care s-ar ajunge in sistemul public de pensii la varsta de 65 ani, deci dupa o vechime in munca si in functie de peste 40 ani). Practic, la aceeasi pensie neta de 12.564 lei se ajunge si prin aplicarea ab initio a unui procent de 48% din venitul brut (rezultand o pensie bruta de 14.727 lei, ceea ce inseamna o pensie neta de 12.498 lei, deci aproximativ 70% din ultimul venit net). Mai mult, la momentul la care CASS nu se va mai aplica pensiilor, cuantumul brut al pensiei de serviciu va reprezenta un procent real de doar 44% din venitul brut. Acest rationament si concluziile sale sunt valabile indiferent de venitul brut, respectiv venitul net al unui magistrat in activitate, stabilite in raport de gradul profesional si de functia detinuta.

Asadar, nici macar plafonul declarat de 55% nu poate fi atins, desi acesta este oricum mult inferior celui stabilit pentru toate celelalte categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu (65% din media veniturilor brute, respectiv 80% din ultimul venit brut). Aceasta reglementare va conduce la situatia de neconceput in care pensia de serviciu a judecatorului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie similara celei unui ofiter de politie judiciara de la Directia Nationala Anticoruptie sau Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, iar pensiile de serviciu ale tuturor celorlalti magistrati sa fie inferioare pensiei aceluiasi ofiter de politie judiciara (pentru magistrati devenind in fapt mai favorabila pensia din sistemul public).

(…)

Cuantumul propus de proiectul de lege, atat prin raportare la procentul declarativ de 55% din venitul brut, cat si la procentul real de 44 – 48% (ca urmare a aplicarii plafonarii de 70% din ultimul venit net), corelat cu cresterea perioadei la care se raporteaza baza de calcul, de la 48 de luni la 60 de luni si cu diminuarea plafonului maxim al pensiei nete, de la nivelul ultimului venit net la 70% din acesta, precum si cu celelalte conditii privind varsta si stagiul real de cotizare de peste 40 ani, determina in concret anularea pensiilor de serviciu, care in fapt vor avea un cuantum inferior pensiilor de care ar beneficia magistratii in sistemul public. Astfel, un judecator cu grad profesional de tribunal care se va pensiona la varsta de 65 de ani cu o vechime in functie de peste 40 de ani, va avea un punctaj total in sistemul public de peste 200 puncte, pensia contributiva urmand a avea un cuantum brut de peste 16.000 lei, ceea ce determina un cuantum net de peste 14.700 lei (in situatia in care pensiei i se aplica doar impozitul pe venit), respectiv 13.500 lei (in situatia in care pensiei i se aplica atat impozit pe venit, cat si CASS), mai mare decat pensia de serviciu in cuantum net maxim de 12.564 lei, calculata potrivit proiectului de act normativ. Aceasta realitate este in mod evident contrara documentelor internationale in materie si jurisprudentei Curtii Constitutionale care a statuat ca legiuitorul este tinut sa respecte principiul independentei justitiei, sub aspectul securitatii financiare a magistratilor, care impune asigurarea unor venituri din pensii cat mai apropiate celor pe care magistratul le avea in perioada in care era in activitate.

In acest context, pensiile magistratilor devin pensiile cu cea mai mica rata de inlocuire dintre toate pensiile de serviciu ajungand sa fie chiar inferioare pensiilor de care ar beneficia acestia in sistemul public (pentru celelalte categorii profesionale cu statut special fiind prevazuta o rata de inlocuire de 65% din media veniturilor brute pe o anumita perioada, fara ca valoarea pensiei nete sa depaseasca ultimul venit net), desi judecatorii si procurorii sunt singurele categorii profesionale pentru care beneficiul pensiei de serviciu, intr-un cuantum cat mai apropiat de acela al ultimei remuneratii, este garantat la nivel constitutional, constituind o componenta intrinseca a independentei justitiei (aspect subliniat de altfel si in PNRR, in expunerea jalonului 215).

Modificarea propusa accentueaza major diferentele existente intre generatiile de magistrati care nu beneficiaza de drepturi nici macar apropiate, ajungandu-se la situatia in care judecatorii si procurorii care nu indeplinesc conditiile de pensionare la data intrarii in vigoare a noii legi sa nu mai beneficieze, de fapt, de pensie de serviciu, pensia de serviciu a acestora din urma, acordata in conditii mult mai drastice, devenind in concret inferioara pensiei de care ar beneficia magistratii in sistemul public si urmand sa fie intr-un cuantum injumatatit fata de cea a colegilor care au indeplinit conditiile de pensionare anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ. Aceasta diferentiere care nu are la baza un criteriu obiectiv si rezonabil (singura deosebire intre acesti magistrati constand in vechimea in functie la data intrarii in vigoare a noilor reglementari, o vechime mai mare cu doar o zi putand determina o modificare esentiala a statutului), conjugata cu celelalte elemente care decurg din modificarile substantiale referitoare la conditia de varsta si de vechime in munca, contureaza un dezacord flagrant cu valorile care fundamenteaza principiul constitutional al independentei justitiei, inclusiv sub aspect financiar, precum si cu principiul egalitatii in drepturi.

Mai mult, prin adoptarea noului proiect de lege s-ar ajunge in situatia coexistentei a trei regimuri de pensionare a magistratilor semnificativ diferite, dintre care ultimul sa consacre, de fapt, o eliminare a pensiei de serviciu, plasand astfel in derizoriu principiul independentei justitiei, precum si pe cele ale stabilitatii si securitatii juridice.

Astfel, unii magistrati ar beneficia de pensie de serviciu in temeiul reglementarilor in vigoare pana la data de 1 ianuarie 2024, altii in temeiul Legii nr. 282/2023, in forma in vigoare intre 1 ianuarie 2024 si data intrarii in vigoare a noului act normativ, in timp ce o ultima categorie ar urma sa se poata pensiona in conditiile ce vor fi stabilite prin noua reglementare.

Date fiind diferentele majore care caracterizeaza cele trei regimuri de pensionare si imprejurarea ca nu exista ratiuni reale care sa sustina instituirea unor conditii atat de diferite pentru pensionarea unor magistrati care se afla in situatii asemanatoare, acest context normativ ar conduce la situatii de discriminare evidenta in privinta unor elemente esentiale ale statutului magistratului, nesocotind astfel si principiul constitutional al egalitatii in drepturi.

Din aceasta perspectiva, singurul element de diferentiere intre acesti magistrati ar consta in vechimea in functie la data intrarii in vigoare a noilor reglementari, o vechime mai mare cu doar o zi putand determina o modificare esentiala a statutului. Or, o asemenea deosebire nu poate in nicio situatie sa justifice o schimbare atat de importanta a unei componente esentiale a statutului, cu atat mai mult cu cat la data intrarii in profesie cadrul normativ referitor la conditiile de pensionare a fost acelasi pentru toti acesti judecatori si procurori.

Prin urmare, in privinta celor care fac parte din sistemul justitiei la data intrarii in vigoare a legii, o modificare de o asemenea anvergura a statutului judecatorilor si procurorilor, sub aspectul unei componente esentiale pentru garantarea independentei justitiei, este incompatibila cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa de securitate juridica si calitate a legii, prin raportare la art. 124 alin. (3) din Constitutie.

 

(…)

Reglementarea unei noi etapizari a cresterii conditiei de varsta are doar un caracter formal, pentru 45% dintre judecatorii si procurorii in functie varsta de pensionare crescand direct la 65 ani, iar pentru alti aproximativ 21% varsta de pensionare creste brusc la peste 60 ani, fapt ce nesocoteste cerintele subliniate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 467/2023.

In primul rand, esalonarea porneste in mod gresit de la o varsta de pensionare care este diferita de cea existenta la data intrarii in vigoare a legii propuse.

Astfel, potrivit reglementarii in vigoare, respectiv Legea nr. 282/2023, varsta minima de pensionare pentru anul 2026 este de 48 ani. Prin urmare, cresterea etapizata a varstei de pensionare ar trebui sa aiba ca punct de pornire aceasta varsta, iar nu cea de 49 ani, cum se propune prin proiectul de act normativ transmis Consiliului.

Or, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 467/2023, analizand esalonarea cresterii varstei de pensionare stabilita in anexa la legea care facea obiectul sesizarii, instanta de contencios constitutional a constatat ca esalonarea propusa pornea de la o varsta de pensionare care nu isi gasea sustinerea in normele existente (ipotetic, varsta de pensionare in sistem incepea de la 47 de ani, si nu 50 cum se propunea), operand din start cu o fictiune juridica lipsita de rationalitate (par. 124).

Acest considerent isi pastreaza pe deplin valabilitatea si in cazul actualului proiect de lege, legiuitorul avand obligatia ca, pentru respectarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, sa stabileasca varsta de 48 ani ca fiind punctul de pornire pentru cresterea etapizata a varstei de pensionare. Operand din start cu o fictiune juridica fara corespondent in realitatea juridica in vigoare (49 ani in loc de 48 ani) se agraveaza in mod nejustificat situatia tuturor generatiilor de magistrati in functie, carora oricum li se va aplica un regim de pensionare mult defavorabil fata de cel existent la momentul accederii in profesie (cresterea varstei de pensionare cu 17 ani, introducerea unei conditii de vechime in munca de 35 ani, diminuarea substantiala a cuantumului pensiei etc.).

Mai mult, sub imperiul noii reglementari propuse, prin efectul conjugat al cresterii varstei de pensionare cu 17 ani (de la 48 ani la 65 ani, cate 1 an in fiecare an pana in anul 2041) si eliminarea completa a vechimilor asimilate pana in anul 2035 (prin diminuarea la fiecare 2 ani cu cate un an a vechimii asimilate recunoscute), un procent de peste 45% dintre judecatorii si procurorii in functie nu beneficiaza de nicio etapizare, varsta de pensionare crescand brusc la 65 ani, iar pentru un procent de aproximativ 21% dintre magistrati tranzitia este doar formala, varsta de pensionare crescand brusc la peste 60 ani.

In concret, pentru toti magistratii in functie care la data intrarii in vigoare a noii legi au o vechime mai mica de 9 ani (care reprezinta, potrivit evidentelor Consiliului Superior al Magistraturii, peste 45% dintre magistratii in functie), varsta de pensionare va creste direct la 65 ani, iar pentru magistratii in functie cu o vechime intre 10 si 13 ani (care reprezinta aproximativ 21% dintre magistratii in functie) se realizeaza o pretinsa tranzitie, cu un caracter eminamente formal, in conditiile in care pentru acestia varsta de pensionare va creste brusc la 60 – 64 ani.

Astfel, in primul rand, perioada de tranzitie stabilita vizeaza numai 16 generatii de judecatori si procurori dintre cei in functie (cei care indeplinesc conditia de vechime in anii 2026 – 2041, deci au intrat in profesie pana in anul 2016), ignorand complet toti ceilalti magistrati numiti in functie incepand cu anul 2017, pentru care varsta de pensionare creste direct la 65 ani.

Or, o trecere treptata, fireasca spre noile conditii trebuie sa aiba in vedere toti magistratii in functie, cu atat mai mult cu cat cadrul normativ de la data intrarii lor in profesie, existent de peste 20 ani, le-a generat o asteptare legitima in sensul stabilitatii acestei componente esentiale a statutului lor.

In al doilea rand, norma tranzitorie nu este aplicabila nici macar tuturor magistratilor care au o vechime mai mare de 9 ani la data intrarii in vigoare a noii legi. Astfel, o parte insemnata dintre magistratii intrati in profesie inainte de anul 2016 si care, formal, ar fi vizati de norma tranzitorie, de fapt nu mai indeplinesc conditia de vechime ca urmare a eliminarii complete a vechimilor asimilate incepand cu anul 2035 si a faptului ca pana la aceasta data perioada de vechime asimilata care poate fi valorificata scade cu cate un an la fiecare doi ani.

In al treilea rand, trebuie avut in vedere ca, de fapt, nici pentru foarte multi dintre judecatorii si procurorii care fac parte din cele 16 generatii vizate formal de norma tranzitorie, etapizarea nu este una reala, ci doar proclamata, varsta de pensionare crescand ex abrupto cu o perioada considerabila, pentru unele persoane cu peste 10 sau chiar 11 ani. Daca la aceasta crestere se adauga si perioada cu care acestor persoane le-a fost deja marita varsta de pensionare, ca efect al Legii nr. 282/2023, este evident caracterul profund neconstitutional al reglementarii propuse.

Astfel, nu trebuie omis faptul ca toate cele 16 generatii de magistrati in functie la care se refera art. V alin. (5) din proiect aveau deja crescuta varsta de pensionare potrivit Legii nr. 282/2023, iar ca efect al noii reglementari va interveni o noua crestere a varstei de pensionare, substantiala si brusca, fata de cea deja marita prin legea amintita. De exemplu, pentru magistratii care in prezent au o vechime in functie de peste 9 ani, varsta de pensionare creste brusc cu inca 11 ani (ceea ce conduce la o crestere a varstei de pensionare, in nici 2 ani, cu 17 ani, fata de cea stabilita de cadrul normativ de la data intrarii lor in profesie), pentru cei cu o vechime in functie de peste 10 ani, varsta de pensionare creste brusc cu inca 10 ani si 4 luni (deci o crestere a varstei de pensionare, in nici 2 ani, cu 16 ani fata de cea stabilita de cadrul normativ de la data intrarii lor in profesie), pentru cei cu o vechime in functie de peste 11 ani, varsta de pensionare creste brusc cu inca 9 ani si 8 luni (deci o crestere a varstei de pensionare, in nici 2 ani, cu 15 ani fata de cea stabilita de cadrul normativ de la data intrarii lor in profesie) etc.

Altfel spus, daca potrivit cadrul normativ in vigoare la data intrarii sale in profesie un magistrat aflat in functie, care are o vechime de 9 ani, ar fi indeplinit conditiile de pensionare peste 14 ani, dupa modificarile aduse prin Legea nr. 282/2023 acesta indeplineste conditiile de pensionare peste 20 ani, iar in situatia in care proiectul de act normativ ar fi adoptat, acesta va mai indeplini conditiile de pensionare peste 31 ani.Or, este evident ca o asemenea majorare a varstei de pensionare este departe de orice standard constitutional vizand securitatea juridica si asteptarea legitima a persoanelor aflate deja in sistemul judiciar la data intrarii in vigoare a noii legi.

In realitate, aceasta reglementare ignora complet jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, cu referire la propunerea legislativa din anul 2023, de crestere cu 13 ani a varstei de pensionare, in fiecare an calendaristic cu cate 1 an (ceea ce ar insemna o crestere cu 13 ani a varstei de pensionare in 13 ani), a constatat caracterul vadit neconstitutional al unei asemenea reglementari. Cu atat mai mult o norma care propune o tranzitie si mai accelerata – prin propunerile de reglementare formulate la art. V alin. (5) se ajunge la o crestere a varstei de pensionare cu 17 ani (de la 48 ani la 65 ani) in doar 16 ani – este afectata de un viciu flagrant de neconstitutionalitate.

(…)

Or, in conditiile in care conform proiectului de act normativ aproape jumatate dintre judecatorii si procurorii in functie (peste 45%) nu vor beneficia de nicio etapizare a cresterii varstei de pensionare, aceasta devenind brusc cea de 65 de ani, iar pentru alti magistrati (peste 20%) etapizarea va determina o noua crestere semnificativa a varstei de pensionare (cu pana la 11 ani, la care se adauga si perioada de crestere reglementata de Legea nr. 282/2023, ajungandu-se la o majorare a varstei de pensionare cu pana la 17 ani fata de realitatea normativa de la momentul accederii in profesie), este evident ca demersul normativ propus contravine tuturor exigentelor subliniate de Curtea Constitutionala si incalca, astfel, art. 1 alin. (3) si (5) cu referire la art. 124 alin. (3) din Constitutie.

Mai mult, din perspectiva respectarii principiului nediscriminarii, trebuie avut in vedere si faptul ca pentru nicio alta etapizare a cresterii varstei de pensionare realizata prin actele normative adoptate pana in prezent, fie ca este vorba de sistemul public de pensionare, fie de sisteme speciale de pensionare, nu au fost avute vreodata in vedere perioade precum cele propuse prin norma analizata (cresterea varstei de pensionare cu 17 ani intr-un interval temporal de 16 ani). Dimpotriva, au fost prevazute perioade mult mai mari pentru tranzitie, care au permis, spre exemplu, cresterea varstei standard de pensionare pentru barbati cu 3 ani intr-un interval temporal de 15 ani, respectiv cresterea varstei standard de pensionare pentru femei cu 5 ani
intr-un interval temporal de 20 ani, in cazul sistemului public de pensii ori cresterea varstei standard de pensionare cu 4 ani intr-un interval temporal de 15 ani, in cazul anexei nr. 1 la Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

De altfel, in niciun sistem de drept al vreunei alte tari majorarea varstei de pensionare nu s-a realizat intr-o maniera atat de accelerata, precum cea propusa de Guvern. Spre exemplu, in Franta cresterea varstei de pensionare cu 2 ani s-a realizat intr-o perioada de 8 ani, cate 3 luni pe an (intre 2023 – 2030), in Olanda cresterea varstei de pensionare cu 2 ani s-a realizat intr-o perioada de 7 ani, intre 1 luna si 4 luni pe an (intre 2013 – 2019) sau in Spania cresterea varstei de pensionare cu 2 ani s-a realizat intr-o perioada de 15 ani, cate 1-2 luni pe an (intre 2013 – 2027) etc.

In acest context, trebuie avut in vedere si faptul ca esalonarea realizata prin Legea nr. 282/2023 raspunde exigentelor subliniate de instanta de contencios constitutional. Intervalul de crestere de 4 luni/an avut ca reper de aceasta lege nu este stabilit intamplator, ci este de natura sa asigure o crestere treptata si proportionala a varstei de pensionare, dand astfel eficienta si principiului asteptarii legitime a destinatarilor acestei legi.

De altfel, esalonarea in transe de cate patru luni pe an este singura forma de etapizare care reflecta in mod proportional vechimea in functie pana la data intrarii in vigoare a noului act normativ, asigurand astfel o aplicare echitabila la nivelul tuturor generatiilor de magistrati.

Aceasta solutie permite corelarea graduala si proportionala a cresterii varstei de pensionare cu vechimea efectiva dobandita in magistratura, aplicandu-se uniform tuturor generatiilor de magistrati aflati in functie. Astfel, magistratii cu o vechime mai mare beneficiaza de o crestere mai redusa a varstei de pensionare, in timp ce, pentru cei cu o vechime mai mica, cresterea este mai accentuata, iar mecanismul se aplica in mod egal si echitabil, in raport de vechimea in functie a fiecarui magistrat la data intrarii in vigoare a noului act normativ, fara a crea discriminari intre generatii.

In concret, indeplinind pe deplin rolul unei norme tranzitorii, acest mecanism asigura valorificarea reala a vechimii dobandite in temeiul reglementarilor anterioare, prin capitalizarea acesteia in cadrul noii reglementari, astfel incat fiecare magistrat sa beneficieze, in mod proportional, de o crestere a varstei de pensionare corelata cu vechimea efectiv realizata in magistratura pana la data intrarii in vigoare a noii legi.

(…)

Prin art. V alin. (3), proiectul de lege prevede o noua etapizare pentru eliminarea pana in anul 2035 a vechimilor asimilate, prin diminuarea la fiecare 2 ani cu cate un an a vechimii asimilate recunoscute.

O solutie asemanatoare a fost deja declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 467/2023 a Curtii Constitutionale, retinandu-se urmatoarele: „117. Cu privire la vechimea efectiva in functie, Curtea observa ca aceasta este dimensionata la un nivel de 25 de ani de noua reglementare, realizand o indreptare a unei solutii legislative cuprinse in reglementarea in vigoare si racordand-o la cerintele stabilite in Decizia Curtii Constitutionale nr. 900 din 15 decembrie 2020. Ca atare, indiferent de vechimea juridica a persoanei in cauza, aceasta, pentru a beneficia de pensie de serviciu, trebuie sa fi activat cel putin 25 de ani in functiile prevazute de art.I pct.1 [cu referire la art.221 alin.(1)] din legea criticata. Desigur, aceasta obligatie constitutionala a legiuitorului trebuie realizata in timp si treptat in functie de criterii rationale, tinandu-se seama in mod tranzitoriu – ca vechime asimilata – de vechimea necesara stabilita de lege la data la care s-a realizat accesul in functiile prevazute de art.I pct.1 [cu referire la art.221 alin.(1)] din legea criticata. Ca atare, norma analizata sub aspectul stabilirii unei vechimi efective in functie de 25 de ani (fara perioade asimilate) nu contravine componentei institutionale a independentei justitiei, dar lipsa reglementarii unor norme tranzitorii rationale care sa conduca treptat la finalitatea urmarita, corelata cu pierderea iremediabila a perioadei asimilate antereferite, conduce la incalcarea componentei institutionale a independentei justitiei, cu referire directa la conditiile necesar a fi indeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu.”

In aceste conditii, dispozitiile art. V alin. (3) din lege, care propun o solutie asemanatoare celei declarate ca neconstitutionale prin Decizia nr. 467/2023, sunt contrare jurisprudentei obligatorii a Curtii Constitutionale si, astfel, nesocotesc prevederile art. 1 alin. (3) si (5), art. 124 si 147 alin. (4) din Constitutie.

Mai mult, spre deosebire de reglementarea din Legea nr. 282/2023, art. V alin. (5) din proiectul de lege nu mai face trimitere la aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor referitoare la valorificarea vechimilor asimilate (prevazute la art. V alin. 3) pentru calculul vechimii de 25 ani in functie, in perioada de tranzitie. Aceasta omisiune afecteaza calitatea legii, putand genera interpretarea eronata in conformitate cu care, in perioada de tranzitie prevazuta de art. V alin. (5), la calculul vechimii in functie de 25 ani nu ar fi avuta in vedere si vechimea asimilata, situatie care ar lipsi practic de efecte dispozitia propusa la art. V alin. (3).

Oricum, chiar si in ipoteza in care in perioada de tranzitie prevazuta la art. V alin. (5) sunt avute in vedere si vechimile asimilate prevazute la art. V alin. (3), sub imperiul reglementarii propuse, un procent semnificativ dintre magistratii in functie, respectiv toti judecatorii si procurorii numiti incepand cu anul 2012, nu mai pot beneficia de recunoasterea ca vechime utila pentru pensionare a vreunei parti din vechimea asimilata, desi de la momentul numirii in functie si pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 282/2023, aceasta le-a fost recunoscuta integral, iar incepand cu anul 2024 s-a realizat o etapizare reala in perspectiva eliminarii acesteia, dupa o perioada de timp rezonabila prin raportare la asteptarea legitima a tuturor magistratilor in functie.

Practic, in cazul adoptarii proiectului de lege, doar o mica parte dintre magistratii numiti in perioada 2006 – 2011 vor mai putea beneficia de norma tranzitorie privind vechimile asimilate, putand valorifica maxim 5 ani (generatiile 2006 si 2007), 4 ani (generatia 2008), 3 ani (generatia 2009), 2 ani (generatia 2010) si, respectiv, maxim 1 an (generatia 2011), cu conditia ca acestia sa indeplineasca, pana cel mai tarziu in anul 2035, si conditia de varsta prevazuta la art. V alin. (5) lit. a) – j). Aceasta intrucat valorificarea vechimii asimilate se poate realiza potrivit etapizarii propuse la art. V alin. (3), doar daca data pensionarii este cuprinsa in intervalul 2026 – 2035.

Asadar, beneficiul pretinsei norme tranzitorii de la art. V alin. (3) din lege nu ar putea profita decat unui numar infim de magistrati, in timp ce pentru majoritatea acestora nu va exista nicio etapizare, ci o eliminare brusca si iremediabila a vechimii asimilate, contrar jurisprudentei Curtii Constitutionale referitoare la exigentele principiului independentei justitiei si al securitatii juridice in componenta referitoare la asteptarea legitima a destinatarilor legii.

Nesocotirea acestor cerinte este cu atat mai evidenta in conditiile in care pentru magistratii in functie numiti in conditiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, vizati de precizarile anterioare, vechimea asimilata de minim 5 ani a reprezentat o conditie pentru numirea in functie, fiind recunoscuta si ca vechime utila pentru pensionare.

Nu trebuie ignorat ca si in prezent, dispozitiile art. 63 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 prevad ca ‘pot fi numiti in magistratura, pe baza de concurs, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (3), fostii judecatori si procurori care si-au incetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, avocatii, notarii publici, asistentii judiciari, consilierii juridici, executorii judecatoresti cu studii superioare juridice, personalul de probatiune cu studii superioare juridice, ofiterii de politie judiciara cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, ministerelor, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, in Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Romane si Institutul Roman pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din invatamantul juridic superior acreditat, precum si magistratii-asistenti, cu o vechime in specialitate de cel putin 5 ani.’

Retinand ca intrarea in profesie in aceasta modalitate este conditionata, printre altele, de o vechime in specialitate de cel putin 5 ani in functiile anterior mentionate, pentru respectarea principiului simetriei juridice si a principiului egalitatii si nediscriminarii, aceasta perioada ar trebui luata in considerare si la momentul eliberarii din functie prin pensionare.

Prin urmare, la calculul vechimii necesare pentru a beneficia de pensia de serviciu ar trebui sa se ia in considerare si o perioada de cel mult 5 ani in care judecatorii, procurorii, judecatorii de la Curtea Constitutionala, magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la Curtea Constitutionala si personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor au indeplinit functiile expres enumerate in cuprinsul art. 63 alin. (1) din lege.

Intr-o astfel de reglementare, vechimea minima necesara pentru admiterea in profesie ar trebui sa poata fi valorificata si la momentul pensionarii, iar acest fapt ar contribui si la incurajarea practicienilor dreptului de a participa la concursul de admitere in magistratura. in acest mod, ar fi asigurate premisele pentru ocuparea posturilor vacante din instante si parchete, situatie care ar avea un impact considerabil in planul optimizarii eficientei si calitatii actului de justitie.

In acest sens, o solutie echitabila si echilibrata este cea in care la calcularea vechimii utile pentru pensionare se ia in considerare si o perioada de cel mult 5 ani in care persoana a exercitat functiile prevazute la art. 63 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

in orice caz, chiar si in situatia in care solutia normativa va fi aceea de eliminare etapizata a vechimilor asimilate, aceasta nu poate fi facuta decat printr-o etapizare reala, care sa asigure tuturor magistratilor in functie posibilitatea de a valorifica o perioada din vechimea asimilata in alte functii. in acest sens, ar putea fi avuta in vedere o solutie similara celei prevazute de Legea nr. 282/2023, potrivit careia eliminarea vechimii asimilate se face pe o perioada echivalenta celei de tranzitie pentru atingerea varstei de pensionare, cu conditia ca toti magistratii in functie sa beneficieze de efectele acesteia”.

* Cititi aici integral avizul negativ al CSM pentru proiectul de lege privind pensiile de serviciu ale magistratilor

* Cititi aici proiectul de lege privind pensiile de serviciu ale magistratilor

* Cititi aici Expunerea de Motive a proiectului de lege privind pensiile de serviciu ale magistratilor