Pro şi contra unei legi a lobby-ului

Oportunitatea reglementării activităţii de lobby a fost discutată în jurul a două proiecte aflate deja în dezbatere parlamentară. Ambele iniţiative precizează că parlamentarii, membrii Guvernului, preşedintele şi aleşii locali sunt ţinte ale lobbyiului. Propunerile nu sunt susţinute de Ministerul Justiţiei, care argumentează că activitatea de lobby poate deveni o acoperire legală pentru traficul de influenţă.

 „S-a şi amintit: limita foarte fragilă care poate existe între aceste activităţi de lobby şI infracţiunea de trafic de influenţă, astfel încât să nu se ajungă ca sub umbrela unei activităţi reglementate să poată fi săvărşite infracţiuni de aceest tip”, a declarat Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei.

Cele două proiecte de lege sunt criticate şi de reprezentanţii sindicatelor.

„Au ca finalitate transformarea influenţei într-o marfă care se poate vinde şi cumpăra. Nu este acceptabil ca domeniul politic, normativ sau executiv, să poată fi influenţat sau presat de orice tip de interes fără niciun fel de restricţii doar în temeiul unui contract de angajare a unui comerciant numit lobby-ist”, spune Bogdan Hossu, preşedintele CNSRL Cartel Alfa.

Argumente pro

Există şi voci care susţin reglementarea activităţii de lobby.

„Cred că există nevoia în societate să avem un interpret între administraţia publică şI interesele legitime din societatea civilă”, consideră Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.

„Vrem să ştim câţi bani cheltuiesc, câţi bani încasează, până la ce nivel, vrem să ştim tot ce s-a întâmplat, toate întâlnirile care au avut loc? Astea sunt nişte limite pe care trebuie să le discutăm”, argumentează Laura Florea, preşedintele Registrului Român de Lobby.

Doar patru state europene au reglementat lobby-ul prin lege: Georgia, Lituania, Polonia şI Ungaria. În România, tentativele de a recunoaşte legal existenţa lobby-ului datează încă de acum 13 ani.