[analyse_image type=”featured” src=”https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/25326/23264936/2/9-whatsapp-image-2026-10-21-at-16-28.jpghttps://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/25326/23264936/2/9-whatsapp-image-2026-10-21-at-16-28.jpg”]
♦ Adina Sădeanu, despre documentarul „Anatomia unor delicte obişnuite” şi riscurile din mediul virtual: Nu e o vânătaie pe care s-o vezi pe faţa cuiva. Este o suferinţă interioară
După o carieră în jurnalism, Adina Sădeanu (foto) s-a orientat spre film, mai întâi ca scenaristă şi producătoare, apoi ca regizoare. Un proiect pe care l-a construit de-a lungul a aproximativ şapte ani, documentarul „Anatomia unor delicte obişnuite” marchează debutul său în regie şi vorbeşte despre o formă de violenţă care începe în spaţiul virtual, dar ale cărei efecte se resimt în viaţa de zi cu zi.
Documentarul investighează hărţuirea şi abuzul online prin intermediul a patru cazuri reale, în care victimele s-au confruntat cu ameninţări, distribuirea fotografiilor pe reţelele sociale şi dificultăţi în obţinerea dreptăţii. Dar de unde vine această violenţă care poate da peste cap destinele tinerilor?
„Cred că această lipsă de responsabilitate, combinată cu anonimitatea, dau foarte multă putere celor care fac lucruri în general din spatele unui ecran şi tehnologia a luat-o înaintea societăţii ca evoluţie. Capacitatea de propagare este imensă astăzi prin social media şi prin, hai să spunem generic, internet. Deci asta este un lucru. Al doilea lucru este că anonimitatea dă putere şi lipsa de responsabilitate la fel”, a declarat Adina Sădeanu, scenaristă, regizoare şi producătoarea filmului „Anatomia unor delicte obişnuite”, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
Ceea ce a determinat-o să realizeze documentarul a fost preocuparea ei privind impactul tehnologiei asupra vieţii oamenilor, asupra minţii şi comportamentului acestora, dar şi consecinţele abuzurilor din mediul online.
„Aştept ca filmul şi campania, să schimbe mentalităţi şi aştept să determine măcar întrebări cu privire la comportamentul acesta, care a ajuns reflexiv în social media. Fie trecem, dăm mai departe şi ni se pare că nu e mare lucru, fie aşa cum zicea un procuror în film <de ce să dai share dacă ştii că faci rău?>. Dă un share când ştii că faci bine”, spune ea.
Trei dintre cazurile prezentate în documentar sunt din România, iar filmul urmăreşte inclusiv modul în care autorităţile au gestionat sesizările.
„Nici poliţia, nici procuratura, nici avocaţii, majoritatea, evident nu toţi, nu înţeleg implicaţiile reale. De ce? Pentru că nu e o vânătaie pe care s-o vezi pe faţa cuiva. Este o suferinţă interioară. Cum spuneam şi la Festivalul de Film de la Luxemburg, abuzul este online, dar suferinţa, trauma este reală.”
Violenţa online nu poate fi separată de societate, pentru că este produsă tot de oameni, însă mediul digital îi amplifică efectele. Adina Sădeanu atrage atenţia că un mesaj abuziv sau o fotografie distribuită fără acordul unei persoane pot ajunge, într-un timp foarte scurt, la un public extrem de larg, iar consecinţele pot afecta profund viaţa celor vizaţi.
întrebată despre responsabilitatea reţelelor sociale, Adina Sădeanu consideră că platformele ar trebui să investească mai mult în instrumente care să identifice şi să elimine conţinutul abuziv şi violent.
„Cu tot ceea ce ştiu până astăzi, ar fi nevoie de mult mai multe investiţii pentru a crea, mai ales acum cu AI-ul o, nişte <tool-uri>, să le spun aşa, care să poată identifica conţinutul care este dăunător, violent şi aşa mai departe, şi să le elimine din aceste reţele sociale. îmi dau seama că este mai uşor de spus decât de făcut, dar în acelaşi timp cred că e posibil”, a completat ea.
Deşi consideră că platformele online trebuie să îşi asume o formă de responsabilitate, Adina Sădeanu subliniază că protecţia utilizatorilor, în special a minorilor, necesită măsuri suplimentare, inclusiv limitarea accesului acestora la reţelele sociale.
„Noi toţi, ca societate, suntem responsabili pentru tot ceea ce facem online în mediul online. Dar în acelaşi timp, toţi ceilalţi actori: autorităţile, reţelele sociale, bineînţeles, sunt responsabile, cu atât mai mult cu cât dacă intrăm în zona conţinutului care este absolut incredibil cu privire la copii, tineri şi minori care nu sunt protejaţi, vorbim deja de o altă problemă, mult mai vastă şi mai gravă. Deci reţelele sociale au o responsabilitate”, explică ea.
Documentarul „Anatomia unor delicte obişnuite” va avea premiera de gală în România anul viitor, pe 21 ianuarie, urmând să intre în cinematografe pe 22 ianuarie. Documentarul a fost selectat şi la CinEast, festivalul de film din Luxemburg dedicat cinematografiei din Europa Centrală şi de Est.
Dincolo de cel mai recent proiect, Adina Sădeanu a vorbit şi despre drumul său de la jurnalism la cinematografie, o tranziţie care a început din pasiunea pentru scris şi s-a conturat treptat.
„Trecerea mea de la jurnalist la film a venit prin scris, pentru că îmi place foarte mult să scriu şi acum foarte mulţi ani îmi căutam locul în presă, la un moment dat, după ce m-am întors în ţară. N-a fost o decizie aşa conştientă, a început ca un hobby. Aşa am ajuns să scriu, să scriu scenarii de film şi apoi pur şi simplu am citit un articol într-un ziar în care un expert spunea că <cel mai cel mai bun lucru pe care poate să-l facă cineva care scrie scenarii de film este să înveţe producţie>, pentru că atunci ieşi din mintea ta şi te duci în viaţa reală şi vezi ce se întâmplă cu tot ce ai spus pe hârtie”, a mai povestit ea în cadrul emisiunii.
Pe viitor, Adina Sădeanu are în vedere un nou proiect, sub forma unui potenţial serial sau a unui film, despre traficul de persoane.
[analyse_source url=”https://www.zf.ro/zf-gen-z/zf-live-ce-se-ascunde-in-spatele-retelelor-sociale-si-cum-ajung-pericolele-virtuale-sa-aiba-consecinte-reale-da-un-share-cand-stii-ca-faci-bine-23264936″]