„Este o provocare uriașă”. Cele cinci dezbateri-cheie care vor influența viitoarele planuri de război ale…

NATO începe în această lună discuțiile privind forțele și armamentul de care aliații ar avea nevoie pentru a se apăra împotriva unui atac rusesc — precum și modalitatea de finanțare a acestora. În cadrul discuțiilor se vor stabili obiective privind capacitățile pentru anul 2029, fiecare dintre cele 32 de țări membre ale NATO fiind obligată să pună la dispoziție forțe și echipamente specifice, notează Politico.

Termenul limită sporește miza: oficialii europeni au avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să atace o țară membră a NATO până atunci.

În același timp, administrația Trump ia în considerare o reducere drastică a efectivelor militare americane din Europa, ceea ce ar putea lăsa Alianța cu un deficit de trupe și de capacități esențiale, precum avioane de realimentare, rachete cu rază lungă de acțiune și mijloace de informații, supraveghere și recunoaștere.

Negocierile vor pune la încercare cât este dispusă fiecare țară să cheltuiască, în ce măsură Europa se poate descurca fără SUA și dacă planurile militare ale NATO ar trebui să utilizeze într-o măsură mai mare tehnologii precum robotica și inteligența artificială.

„Va fi dificil”, a declarat un diplomat de rang înalt din cadrul NATO, căruia, la fel ca și altora, i s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber despre această chestiune delicată. „Împărțirea sarcinilor, Statele Unite, modul în care se poate concilia nivelul de ambiție cu prioritățile politice… este o provocare uriașă”.

Aliații NATO vor începe să discute în zilele următoare mandatul general privind noile obiective — cunoscut sub denumirea de Orientări politice. Acesta este primul pas dintr-un demers structurat în cinci etape, denumit Procesul de planificare a apărării al NATO.

„Ambiția … este ca acesta să fie un ciclu de transformare și nu unul standard, gata făcut”, a declarat amiralul francez Pierre Vandier, comandantul suprem al Alianței pentru Transformare al NATO și șeful alianței pentru războiul viitorului. 

Sursa citată a discutat cu 15 oficiali și diplomați actuali și foști ai NATO pentru a-și face o idee despre cele cinci dezbateri-cheie care ar putea defini negocierile.

Nivelul de ambiție

Cea mai importantă chestiune va fi stabilirea numărului exact de trupe și a capacităților militare pe care aliații doresc să le pună la dispoziție — ceea ce se numește nivelul de ambiție.

Din punct de vedere istoric, aliații NATO au convenit că, pe lângă forțele necesare pentru operațiuni de amploare, ar trebui să dispună de 18 brigăzi de rezervă — fiecare alcătuită din aproximativ 5.000 de soldați — pentru a desfășura misiuni de gestionare a crizelor de amploare redusă în afara teritoriului Alianței, cum ar fi Afganistanul sau Kosovo.

Însă presiunea exercitată de SUA pentru a transfera o parte mai mare din responsabilitatea în materie de securitate către aliații europeni — denumită NATO 3.0 — i-ar putea determina pe aceștia să reducă sau chiar să elimine cerințele privind operațiunile de mai mică amploare.

De asemenea, discuțiile vor viza și oportunitatea accelerării procesului în sine în viitor, ca răspuns la ritmul vertiginos al inovațiilor de pe câmpul de luptă, de la inteligența artificială până la roboți.

De asemenea, aliații vor aborda probabil modul în care se poate oferi sprijin militar convențional — cum ar fi trupe terestre sau aeronave — țărilor dotate cu arme nucleare, precum Regatul Unit și Statele Unite.

„Capacitățile de sprijin convențional… fac parte, fără îndoială, din procesul NDPP”, a declarat Nassima Barrows, directoarea pentru politica nucleară a NATO, „așa că acesta este unul dintre mesajele importante pe care le subliniem în cadrul următoarelor [negocieri]”.

Acoperirea lacunelor

Peste aceste discuții planează viitoarea revizuire a Pentagonului privind forțele americane din Europa. La începutul acestui an, Washingtonul a retras deja resurse precum bombardiere strategice, avioane de vânătoare, drone, submarine și nave de război din fondul de forțe la care NATO poate apela.

Revizuirea va avea loc în decembrie, la jumătatea discuțiilor din cadrul NATO, ceea ce stârnește îngrijorări cu privire la posibilitatea ca aceasta să întârzie negocierile. Există temeri că SUA ar putea retrage resursele de care Europa are nevoie, cum ar fi avioanele de transport greu.

Eforturile Washingtonului de a-și reduce prezența militară în Europa vor declanșa o cursă între aliați pentru a compensa aceste capacități. Acest lucru va da naștere unor discuții privind modul în care se poate împărți echitabil această sarcină, ceea ce se va dovedi probabil foarte dificil, având în vedere că bugetele naționale sunt din ce în ce mai restrânse.

„Nu cu mult timp în urmă, întregul proces al NATO era… îți faci calculele privind nevoile NATO, iar apoi, când îți dai seama că nu ai tot ce-ți trebuie, SUA acoperă lacunele”, a declarat Camille Grand, șefa grupului de presiune ASD din domeniul apărării și fostă înaltă funcționară a NATO. „Acum nu mai este așa”.

O modalitate de a aborda această problemă este trecerea de la cerințe specifice privind armamentul la stabilirea de obiective pentru fiecare țară, cum ar fi eliminarea de către forțele lor a avanposturilor de comandă rusești. Acest lucru ar putea oferi mai multă flexibilitate aliaților europeni care nu au acces la arme americane, precum rachetele de croazieră Tomahawk.

„Nu este nevoie să avem mii de rachete Tomahawk… dar putem avea mii de alternative mai ieftine, cu costuri reduse”, a declarat Fabrice Pothier, fost director de planificare politică al NATO, care ocupă în prezent funcția de director general al firmei de consultanță Rasmussen Global.

Diviziuni regionale

Atenția acordată Rusiei ar putea genera tensiuni cu aliații preocupați de alte amenințări. 

Pe hârtie, NATO susține o abordare „la 360 de grade” a securității. În practică, atenția Alianței s-a îndreptat spre est de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina din 2022 și spre nord în ultimul an, odată cu înființarea unei misiuni în Arctica (în mare parte ca răspuns la presiunile exercitate de Donald Trump cu privire la Groenlanda).

Unii aliați ar dori să se acorde o atenție sporită flancurilor sudice și sud-estice ale Alianței. Printre problemele semnalate se numără prezența mercenarilor ruși în Libia, riscul utilizării migrației ca armă și intensificarea activității submarinelor, precum și atacurile cu drone asupra navelor din Marea Neagră.

„Se pune prea mult accent pe nord”, a spus un al doilea diplomat al NATO. „Ar trebui să ne resetăm”.

Mai multe drone sau mai multe tancuri

Războiul cu drone, care domină liniile frontului din Ucraina, va determina probabil o dezbatere privind echilibrul dintre extinderea capacităților fără pilot și continuarea dezvoltării echipamentelor militare convenționale, precum tancurile și artileria.

Majoritatea aliaților intenționează să-și extindă utilizarea sistemelor fără pilot.

Regatul Unit a anunțat în acest an o „flotă hibridă” care se bazează pe nave autonome, precum vehiculele subacvatice fără echipaj Type 93. Franța a alocat aproximativ 8,4 miliarde de euro pentru drone și muniții de tip „loitering”, în timp ce Germania va înființa anul viitor primul său regiment dedicat dronelor.

Dificultățile cu care se confruntă Europa în recrutarea soldaților contribuie, de asemenea, la această dezbatere, a afirmat Grand. „Unul dintre factorii care îi determină pe toți să se orienteze către mai multe [sisteme] fără pilot este faptul că avem societăți în curs de îmbătrânire — ne confruntăm cu o problemă legată de forța de muncă”.

De asemenea, țările trebuie să găsească modalități de a ține pasul cu progresele tehnologice ale Rusiei fără a depăși bugetele naționale alocate apărării.

Vandier a afirmat că Rusia produce 9 milioane de drone pe an, o cifră care necesită un „efort destul de radical” din partea Alianței. El a sugerat că o soluție ar putea fi un model de tip abonament pentru actualizările de hardware, pentru a împiedica învechirea sistemelor de armament.

Lecții învățate din experiența Ucrainei

Majoritatea aliaților din NATO consideră că Ucraina contribuie la securitatea lor datorită forțelor sale armate numeroase și experimentate în luptă, precum și datorită progreselor tehnologice rapide înregistrate în domeniul dronelor aeriene, maritime și terestre, al sistemelor de apărare aeriană, al rachetelor și al sistemului avansat de gestionare a câmpului de luptă Delta.

Acest lucru determină unele țări să solicite o cooperare militară și industrială mai strânsă, în timp ce altele îndeamnă la prudență, deoarece războiul din Ucraina se deosebește de doctrina NATO, care prevede un război bazat pe manevre rapide, superioritate aeriană și lovituri de precizie de la distanță.

„Există lecții extrem de importante pe care trebuie să le învățăm din acest conflict”, a declarat la începutul acestei luni în fața Parlamentului European comandantul suprem al NATO, generalul american Alexus Grynkewich. Însă „nu vrem să ducem un astfel de război”.

Citește și:

Raport: Belarus, pregătit pentru război. Lukașenko ar putea sprijini un atac rus asupra NATO începând cu primăvara anului 2027

Bloomberg: România se oferă să acopere o parte din costurile menținerii trupelor SUA pe teritoriul său

Editor : A.M.G.