”Şeful”, ”Muza” și ”Cancelarul”. Și un război cu casa închisă…

Cu excepția
președintelui Volodimir Zelenski, care se află undeva deasupra tuturor
lucrurilor pământești care se întâmplă în Ucraina, toți ceilalți responsabili
politici și economici de înalt nivel, uneori chiar și din structurile judiciare,
militare și ale serviciilor secrete, au fost atinși, într-un fel sau altul, de
viscolul sau adierea corupției.

Nu numai cei vechi, dar și
cei mai nou numiți în funcții se află sub stigmatul acestei definiții pentru
că, de cele mai multe ori, au ajuns acolo pentru că predecesorii lor au gustat
din nectarul bugetului de stat – care la război nu mai e atât de transparent ca
în vremurile pașnice – sau din fondurile primite de la parteneri, care, aflați
la distanță și mimând uneori naivitatea, nu pot nici ei să urmărească fiecare
euro, dolar sau grivnă, unde se deplasează și în ce buzunar ajunge.

O consecință a acestei
situații este faptul că și aceștia din urmă, deocamdată noi și nepătați, intră
într-un sediu de instituție prin care au trecut deja, de exemplu, procurorii
NABU, și se așază la un birou peste care încă plutește aroma de trabuc scump cu
care s-a încheiat o tranzacție financiară urât mirositoare dar utilă pentru
multe părți.

Senzațiile acestea
durează, ies greu din mobilier, dar se insinuează rapid în noii înalți
funcționari ale căror decrete de numire încă se află în drum spre registratură.

Însă să nu ne blocăm
aici cu comentariile tendențioase, sunt obiective mai importante de îndeplinit,
nu staționăm inutil în anchete care iau din energia luptătoare.

Unii ar putea spune că
aceste dezvăluiri privind ”noi investigații pe frontul anti-corupției” nu apar
întâmplător și nu își propun doar ajustări de personal, sunt miniștri, uneori chiar
și prim – miniștri, care nu trebuie să se mai afle în poză și sunt interese
care trebuie promovate în detrimentul altor interese.

Într-o țară ca Ucraina,
în care situația de război impune și presei și autorităților o atitudine de
unitate, în care cele patru puteri din stat promovează aceeași imagine a
adevărului mobilizator, sunt puține locurile și instituțiile din care pot
apărea mesaje și acțiuni dizidente.

Război cu parfum de
Chanel

Dar se întâmplă,
totuși, și astfel de ”accidente” – cum este recenta anchetă care îl privește,
printre alții, pe deja fostul procuror general Ruslan Kravcenko – permise de  autonomia pe care o mai au unele structuri
care se află sub protecția partenerilor Ucrainei, fiind parte a ”reformelor”
care i se cer, din când în când, Kievului, dacă vrea să fie mai aproape de
lumina caldă de la Bruxelles.

Când e nevoie să se mai
dea câte un exemplu sau să se mai strângă câte o menghină, NABU / Biroul
Național Anticorupție din Ucraina și SAPO / Biroul Procurorului Specializat
Anticorupție sunt acolo, la datorie.

Astfel că, nitam – nisam,
într-o zi de început de septembrie, procurorii de la NABU intră peste frații
lor de la Procuratura Generală a Ucrainei,  fluturând un mandat de percheziție și
explicând, cui întreabă, că e vorba de ”Operația Cartagina”, de curățire a
grajdurilor justiției de păcătoșii care încalcă legea.

Mare și asumat curaj!

Și de aici încolo, o
telenovelă care ar fi bătut la audiență, dacă ar fi fost larg distribuită, orice program asemănător de la noi, inclusiv
drama generalului care suferea în amor și nu a mai suportat în final suferința
acumulată de-a lungul fructuoasei cariere militare (suntem în septembrie 2026,
cei interesați să răsfoiască Internetul).

Se făcea că în fiecare
lună se îndreptau către o structură a Procuraturii Generale a Ucrainei câteva
milioane de dolari (pentru exactitate, 3.500.000$) de la  câteva sute de Call Center / CC (se pare că
așa e și în limba română, nu ne mai complicăm cu o traducere gen ”centre de
apeluri telefonice”, e lungă și inutilă).

Fiecare CC cotiza,
conform Ukrainska
Pravda, cu 7000$, deci se poate face calculul numărului cotizanților.

Tot prin calcul se
poate afla cât era câștigul total, lunar, al afacerii, cotizația era doar 0,35%
din profit, da, ați calculat bine, 1 miliard de dolari.

Până anul acesta ar fi fost
jumătate din veniturile rezultate din exporturile agricole, dar la acest moment
de mijloc de septembrie, când nu mai e picior de barjă ucraineană încărcată cu
grâne pe Marea Neagră, sigur le depășește.

Banii nu se trimiteau așa,
de florile mărului, la schimb pentru suma cea mică, aia cu milioane, se cerea
și se primea protecție.

Față de cine?

Ce întrebare, mai sunt și
alte instituții care ar fi fost interesate să pună mâna pe acest Eldorado, nu
vă spun eu numele lor, nu e chiar o ecuație complicată, oricum peste zidul
Procuraturii acestea nu puteau sări.

Fostul Procuror General
a declarat că nu știe despre ce este vorba, deși ”pe tehnică” a picat că, între
cei ce știau, ei știu de ce, i se spunea ”Șeful”.

”Creierul” operațiunii
ar  fi fost, conform procurorilor NABU,
șeful structurii de cooperare internațională a Procuraturii, un domn bine pe
nume Serhii Kropiva.

În media au apărut mai
multe variante privind departamentul pe care îl conducea, s-au mai vehiculat și
structura de securitate sau departamentul IT.

Oricum, era în preajma
”șefului”, având propria poreclă ”Cancelarul”, ceea ce clarifică în parte ierarhia
și responsabilitățile.

”Șeful” era șef doar pe
”tehnică”, altfel, spun avocații, fiind un domn care nu auzea și nu vedea bine,
de aceea s-au întâmplat toate aceste ilegalități – nedovedite încă – la doi
pași de biroul său.

Ca și la generalul nostru,
telenovela are și segmente romantice consistente, de aici și genul în care am
încadrat toată povestea.

În poveste apare și Elizaveta
Ivahnenko, ”Muza”, nu se știe dacă e distribuită de la primul episod, oricum
către final a ajuns actor principal și destinație a avansurilor, de toate
categoriile, ale ”Cancelarului”.

Conform buletinului de
identitate, ”Muza” a ars rapid etapele, dovedind talente reale de orientare și
seducție pentru cei 24 de ani de carieră biologică, care s-au întâlnit pe
aceeași latitudine tropicală cu cei 42 de ani ai lui Serhii, 24 versus 42, nici
nevasta nu știa de cei doi, era secret, era război.

Coaptă și versată în
găsirea azimutului cardio – bancar, nu a fost la fel și în relația cu perfidul Instagram,
această platformă de plăceri nevinovate, de unde lumea a aflat rapid și cu
detalii fotografice ce bine o duce domnișoara originară din Odessa.

O transcriere a unei
convorbiri telefonice conține și răspunsul șăgalnic al acesteia la apelul
”Cancelarului” de a fi mai reținută cu postările online: ”Muza” – (Râsete)…
Dacă șterg toate astea acum, va trebui să șterg totul. Am Porsche, Loro Piana,
Mimi, până la urmă… Flori, ei bine, ceasuri, brățări, genți. Așa că va trebui
să șterg totul, înțelegi?”.

Înțelegeți că nu se
putea?

Aș vrea să vă spun și
continuarea, dar încă se lucrează la manuscrisul acestui viitor episod.

Ce vă pot spune,
totuși, este că va fi pe bază de cauțiune, care va fi, desigur, plătită cu
banii adunați într-o zi de lucru, de dimineață până la prânz, vor urma niște
prezentări în instanță, după aceea… nu mai știu, nu mă presați, e treaba
justiției!

Știu, am consumat cam
două treimi din spațiul pe care îl aloc unor astfel de însemnări despre
tragedia din Ucraina făcând, în registru sarcastic, radiografia pe repede
înainte a unei minore și mediocre paranteze din povestea însângerată a războiului.

Bine, mediocră, veți
spune, dar să nu uităm că e vorba de Procurorul General, ”șeful” instituției
care trebuie să aducă dreptate pentru cetățenii ucraineni, la vreme de pace și
la vreme de război.

Până la acel moment înălțător,
domnul Ruslan Kravcenko a apreciat că e mai potrivit să fie dincolo de graniță
la momentul votului de demitere din Radă, trimițându-le bezele acuzatoare și
șefilor celor două instituții concurente.

Pe care i-a anunțat că
le-a deschis, la rândul său, niște dosare de abuz, corupție etc. etc.

Asta e, procurorul general
neprins e negustor cinstit.

Războiul din care scapă
doar cine poate

Poate cancanul anterior
ar fi putut rămâne la acest nivel, până la urmă nu e nici primul, nu va fi nici
ultimul, dacă nu s-ar întâmpla într-o perioadă în care Rusia turează motoarele
războiului, iar Ucraina începe să dea rateuri.

Războiul costă din ce
în ce mai mult, distrugerile provocate de atacurile ruse din ce în ce mai mari,
dar banii sunt din ce în ce mai puțini.

O zi de război a costat
140 milioane de dolari pe zi în anul 2024, anul acesta a ajuns deja la 190 de
milioane de dolari.

Pe acest an, 2026, calculul
ajunge, conform datelor publice (declarații ale miniștrilor Apărării și Economiei,
Evhenii Hmara, respectiv Oleksandr Kravcenko) la peste 70 de miliarde de dolari,
dar bugetul apărării este deja cu vreo 27 de miliarde sub linie.

Rusia a distrus și ea
infrastructură de vreo 10 miliarde de dolari, iar pentru exporturile ucrainene,
de grâne, oțel, minereu de fier, care aduceau și ele venituri substanțiale, Marea
Neagră nu mai e decât o ușă cu lanțul pus.

Nu e totul în culori
sumbre, mai sunt și vești bune, chiar de pe front, acolo unde, scrie media
devotată cauzei, trupele ucrainene recuperează unele din teritoriile ocupate
anterioare de către ruși, în special pe direcția Liman, blocând astfel
înaintarea acestora către Sloviansk.

Teritoriile eliberate
sunt de sute de kilometri pătrați, hărțile au început să se coloreze din nou în
albastru, așa s-a întâmplat și în Zaporojie, acum câteva luni.

Cu astfel de ofensive
victorioase se mai reface din imaginea de ansamblu a unei armate care rezistă.

De altfel, pe aceste
direcții din regiunea Donețk, Sloviansk la nord, Kramatorsk, mai la sud, au
fost dislocate unități refăcute pe structura Azov, cu doi noi și ambițioși comandanți de corpuri de armată provenind din
aceste formațiuni, generalii Denis Prokopenko și Andrii Bilețki.

Bătălia pentru Donbas
se va duce pentru aceste fortărețe urbane din care populația civilă a fost deja
evacuată și înfruntarea va fi, probabil, o reeditare a asediului orașului
Mariupol, din primăvara anului 2022.

Pentru cine își mai
amintește, asediul s-a încheiat cu o predare în masă a câtorva mii de militari ucraineni
încercuiți la Combinatul Azovstal, printre care și locotenent-colonelul, pe
atunci, Denis Prokopenko.

Eliberat, prin medierea
Turciei, acesta a revenit după o perioadă în forțele armate ucrainene, primind
noi comenzi de unități și grade noi, iar acum chiar comanda unui corp de asalt.

Prokopenko și Bilețki,
acesta din urmă fiind chiar fondatorul ”Azov”, sunt printre cei mai motivați
comandanți ucraineni, trimiterea lor în această zonă a frontului fiind
deliberată.

Uneori ajută și faima
comandanților la ridicarea moralului, e nevoie, probabil, de acest lucru,
pentru că iarna care vine nu va fi deloc blândă, nici cu cei de pe front, nici
cu cei de acasă.

***

Unii mai precauți știu
că trebuie să îți cauți vara adăpost, nu să aștepți să vină decembrie sau NABU
la ușă, dar nu toată lumea a primit invitație să participe mâine la conferința
dedicată copiilor ucraineni, loc de desfășurare frumosul Paris.

Organizatorii parizieni
spun că nu au trimis, dar procurorul general al Ucrainei (fost procuror
general, am uitat) Ruslan Kravcenko afirmă că a primit invitație la activitate,
a motivat deja cu ea trecerea frontierei și se află pe drum către destinație.

Oriunde ar fi aceasta.