Cancelarul german Friedrich Merz a scos din nou arma fricii. Cu o săptămână înaintea alegerilor regionale din Saxonia-Anhalt, a avertizat că o victorie a Alternativelor pentru Germania (AfD) ar provoca „daune considerabile” landului. Investitorii străini ar fugi, economia ar suferi, guvernabilitatea ar fi pusă în pericol. Mesajul e clar: votează-ne pe noi, altfel vine apocalipsa.

AfD conduce detașat în sondaje, cu aproximativ 40%, față de 23% pentru CDU-ul lui Merz. Formațiunea vrea ieșirea din Schengen, renunțarea la euro și controlul granițelor. În viziunea establishmentului, asta înseamnă „extremă dreaptă”. În realitate, înseamnă suveranitate. Exact tipul de discurs pe care sistemul îl demonizează oriunde amenință să-i fure puterea.

Aceeași rețetă folosită și la noi

Schema e identică cu cea aplicată în România. Când partidele și candidații care vorbeau despre interes național, controlul migrației, respingerea agendei exterioare sau simpla prioritate acordată românilor au început să crească, s-a activat mașinăria fricii. „Extremă dreaptă”, „pericol pentru democrație”, „izolare internațională”, „pierderea fondurilor europene”, „haos economic”. O parte din electorat s-a lăsat capturat de aceste scenarii. A votat „cu frică”, a ales personajele sistemului, cele care promit stabilitate și continuitate.

Rezultatul se vede acum. România culege roadele amare ale acelor alegeri. Politici care nu mai țin cont de interesul național, ci execută o agendă venit din afară: migrare necontrolată, prețuri energetice absurde, industrializare inversă, cenzură soft și o clasă politică mai atentă la semnalele de la Bruxelles sau de aiurea decât la cetățenii proprii. Cei care au votat din teamă au primit exact ceea ce li s-a promis că vor evita: o țară din ce în ce mai puțin stăpână pe destinul ei.

Merz și logica sistemului

Cancelarul german nu se oprește la avertismente economice. Spune că nu-și poate imagina investitori internaționali inaugurând fabrici alături de un ministru-președinte AfD. Traducerea e simplă: dacă nu ne votați pe noi, capitalul va pedepsi regiunea. Este un șantaj elegant, împachetat în limbajul responsabilității. CDU promite că va face „tot posibilul” să împiedice un guvern AfD, inclusiv prin coaliții complicate cu stânga, dacă e nevoie. Principiul „cordonului sanitar” funcționează la fel peste tot: suveraniștii sunt izolați, indiferent de scorul electoral.

AfD nu are majoritate absolută garantată nici măcar la 40%. Landurile au competențe reale în educație, sănătate, poliție și migrație. O guvernare regională AfD ar însemna, pentru prima dată, că un partid care nu cântă pe partitura oficială deține putere executivă. De aceea panică. De aceea Merz vorbește despre „daune”. Nu despre programul economic al AfD, nu despre eșecurile politicilor actuale din estul Germaniei, ci despre monstrul care vine dacă oamenii votează greșit.

Lecția pentru noi

Când puterea începe să vorbească intens despre „pericolul extremismului”, de obicei înseamnă că alternativele reale câștigă teren. În Germania, frica este folosită acum împotriva AfD. În România a fost folosită împotriva oricui a îndrăznit să pună interesul național înaintea loialității față de structurile externe. O parte din votanți a cedat. Azi plătește prețul.

Alegerile nu sunt despre a alege între „bine” și „rău” așa cum ni-l definește televiziunea și cancelarul. Sunt despre cine decide: poporul sau cei care țin frica la îndemână ca instrument de control. Saxonia-Anhalt va arăta, peste câteva zile, dacă germanii din est mai acceptă să fie speriați. România a arătat deja ce se întâmplă când o parte semnificativă a alegătorilor alege frica în loc de curaj. Roadele sunt amare. Și tot mai greu de înghițit.