Roxana Petrescu, ZF: ZF la cota 7.000 de ediţii. ZF la 7.000 de schimbări

Proiect editorial realizat de Ziarul Financiar cu sustinerea CONCELEX

În concediul din vara aceasta, am ajuns pe o insulă, Ugljan, undeva în nordul Croaţiei, la 30 de minute cu barca de Zadar. Pe această insulă, potrivit datelor publice, sunt circa 6.000 de locuiori. Ştiţi ce aveau pe insulă? Un teren perfect de fotbal. „Copiilor le place tare mult să se joace“, ne-a spus doamna de la care am închiriat bicicletele cu care am făcut turul insulei. Da, era şi o pistă de biciclete pe coastă. Mai departe, peste tot erau puse pe apă porţi de polo, accesibile oricui. Spaţiile pentru înot erau foarte bine delimitate, mergeau mult în larg, astfel că puteai înota în voie, fără să te temi că poate dă un skijet peste tine. Lângă plaja publică din Zadar erau un turn de sărituri în apă, dar şi două bazine amenajate şi alimentate cu apă din mare. Aş menţiona şi terenul de volei de lângă plaja din Zadar. Repet, toată această infrastructură era gratuită, nu vorbesc de un bazin privat făcut în vreo clădire, ci de bazine delimitate la malul mării. Ştiţi câte locuri de sărituri sunt amenajate la malul Mării Negre? Niciunul. Sar copiii în Portul Tomis de pe un far vechi, pe răspundere proprie. Ştiţi câte bazine de polo cu apă de mare sunt în Constanţa? Aţi ghicit. Zero. În schimb avem un litoral sufocat de terase, bere, decibeli, copii supraponderali absorbiţi de telefoane.

Cum se vede mai departe investiţia în sport de la firul ierbii, în acel teren de fotbal făcut pe o insulă cu 6.000 de oameni? În performanţă. Echipa de fotbal a Croaţiei a ajuns în finala Campionatului Mondial în 2018 şi a luat două medalii de bronz în 1998 şi 2022. De echipa naţională de polo a Croaţiei nu cred că are rost să vă mai zic nimic, este una dintre cele mai bune din lume.

Unde vreau să ajung? ZF a atins borna de 7.000 de ediţii, o încăpăţânare într-o ţară care refuză să citească, dar care este determinată să crească. Dar dincolo de menirea de a duce informaţia mai departe, ZF a aînţeles că platforma pe care a construit-o poate găzdui schimbarea, poate seta ţinte ambiţioase, direcţii.

Vă reamintesc câteva dintre campaniile ZF, mişcări prin care redacţia şi-a folosit vocea pentru a atrage atenţia asupra unor aspecte care nu au ţinut mereu de PIB sau BVB, nu direct oricum. Vă mai amintiţi de „Un teren de sport la fiecare supermarket, o sală de sport la fiecare mall“? Dar de „Şcoala într-un singur schimb în Bucureşti“? Poate v-a rămas în minte proiectul „România 5%“, când am pus toată comunitatea de business să vină cu soluţii de a creşte mai repede împreună. Sau poate aţi discutat la o cafea despre „Campania ZF pentru o administraţie bazată pe date, pentru transparenţă şi eficienţă.“

Am 20 de ani de ZF şi ştiţi care este una dintre cele mai mari satisfacţii? Că după ce am scris o serie de articole despre starea deplorabilă în care se afla Complexul Cultural-Sportiv Studenţesc Tei s-au astupat măcar gurile de canalizare în care putea oricând să cadă cineva. Poate a fost o coincidenţă, dar cred că am pus şi eu umărul la o schimbare infimă.

Terenul acela de fotbal din Ugljan, din insula aia cu 6.000 de locuitori, va naşte într-o zi un campion care mai departe îşi va promova ţara şi va inspira generaţii de alţi campioni.

ZF putea să rămână o insulă de elitism economic. Chiar am primit întrebări legate de motivul pentru care scriem despre teme care nu par direct legate cu economia. Ce treabă aveţi voi cu gunoaiele, tramvaiele, cu şcolile sau mizeria din Gara de Nord? Avem, pentru că ZF a înţeles cu fiecare ediţie că rolul său este mai sus de procente, PIB, tranzacţii.

ZF este un membru al societăţii, iar implicarea lui este dincolo de manualul de economie. Avem o voce şi o folosim, de 7.000 de ediţii, suntem un Madrigal tot mai puternic. De ce? Pentru că dezvoltarea nu se poate face în bule, ci doar împreună. Se aude?