Pur și simplu nu reținusem acest pasaj din Evanghelia după Marcu: „Și El le-a zis: Veniți voi înșivă deosebi, in loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și multi care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce”.

Poate fi interpretat în cheie alegorică, isihastă etc. Dar mie îmi atrage atenția aceasta grijă paternă, chiar de mamă, de cloșcă, pe care Iisus o arată pentru ucenicii Săi.

Tocmai reveniseră din prima lor misiune. Erau deja căutați de mulțimi de oameni, de cohorte de suferinzi și bolnavi. Ei înșiși aveau de acum putere de sus să alunge demoni și să vindece.

Drept urmare, nu mai aveau timp nici măcar sa stea puțin și să mănânce ceva.

Și Lui i s-a făcut milă de ei, așa cum i se făcea milă și de mulțimi, cum arată același evanghelist câteva versete mai jos, pentru că le vedea fără de păstor.

Și i-a chemat deoparte, sa se odihnească puțin. Dumnezeul nostru întrupat, care privește cu înțelegere și milă la condiția noastră umană.

Care știe că nu putem rezista mult în tensiune, chiar de ne-ar fi duhul osârduitor. Odihniți-vă puțin. Fă-ți un ceai. Privește un moment la stele.

Împarte un cuvânt bun cu prietenul tău. Ieși măcar pentru o clipă din urgență, din iminență.

Odihniți-vă puțin…