Președintele Autorității Electorale Permanente, Adrian Țuțuianu, a scos azi din sertar un proiect de lege care schimbă radical modul în care se nasc și mor partidele politice în România. Pe scurt: AEP ia locul instanțelor la înregistrare și la dizolvarea pentru diverse motive. Sună a birocrație electorală de care, de obicei, nimeni nu se sinchisește – pînă citești rîndul doi și înțelegi că, de fapt, se schimbă ceva mult mai serios: dreptul unui partid de a fi judecat de magistrați adevărați și nu de administratori ai AEP, instituție cu lideri numiți politic.

Pînă acum, orice partid care voia să existe legal bătea la ușa Tribunalului București. Dacă nu-i plăcea decizia, avea apel la Curtea de Apel. Doi pași, două seturi de judecători, două șanse să spună „stați puțin, mai uitați-vă o dată”. E rețeta clasică din procedura civilă: fond, apoi cale de atac.

Țuțuianu, fost președinte al Comisiei SRI, propune acum să se scurteze drumul. Cererile de înregistrare – și, la fel de important, constatările de dizolvare pentru inactivitate – ar urma să treacă direct pe la biroul AEP, la niște ”completuri” repartizate aleatoriu, după un model pe care președintele instituției îl compară cu CNSC-ul de la achizițiile publice sau cu Registrul Comerțului de la înființarea firmelor. Sună a mecanism serios, cu proceduri, cu completuri, cu tot armamentul birocratic care dă a corectitudine.

Numai că AEP nu e instanță. E o autoritate administrativă care, de acum, ar urma să se îmbrace temporar în robă. Conducerea AEP e politică, numită de Parlament, președinte și premier, conform art.101 din legea 208/2015. Adică, niște partide parlamentare îl desemnează pe omul care poate decide cine la va fi contracandidat în alegeri și cine nu. Ne amintim că, în 2023, numirile la șefia AEP au făcut obiectul preocupărilor societății civile, tocmai din cauza riscurilor ridicate de numiri de politicieni la cîrma autorității. ”Semnatarii prezentului apel solicită partidelor politice parlamentare să desemneze ca președinte al AEP o persoană competentă, neutră politic și cu un înalt grad de integritate, în urma unei proceduri transparente și echitabile” se cerea, bunăoară, într-o scrisoare deschisă a Expert Forum. În noiembrie anul trecut, a fost fix pe dos: președinte a fost numit pentru 8 ani pesedistul Adrian Țuțuianu, fost ministru, fost baron de județ, unic candidat și votat în absența opoziției.

„Administrativ-jurisdicțional” – sintagma care ascunde tot

Țuțuianu măcar a fost onest cînd a explicat mecanismul: procedura e „administrativ-jurisdicțională”. Traducere pentru muritori: arată a judecată, se comportă ca o judecată, dar nu e chiar judecată. E o etichetă hibridă, inventată tocmai pentru situațiile în care statul vrea beneficiile vitezei administrative fără povara integrală a garanțiilor judiciare. Președintele AEP a mai spus ceva esențial, poate fără să vrea să sune atît de tăios: după ce AEP decide, „există în mod firesc dreptul de acces la justiție” – actul poate fi atacat la Curtea de Apel București. Firesc, da. Dar de un singur nivel.

Și aici ajungem la miezul problemei. Un partid pierde o etapă din dreptul lui de judecată.
Să facem un calcul simplu. Azi se merge la Tribunal (fond), apoi la Curtea de Apel (apel). Mîine, dacă trece proiectul, se decide la AEP (organ administrativ, oricît de „jurisdicțional” s-ar numi) și un singur apel la Curte de Apel, pe control de legalitate, nu de fond.

Nu vom mai avea doi pași judecătorești, ci vom avea un pas administrativ și un singur pas judecătoresc real. Curtea de Apel nu va rejudeca disputa de la zero, ca într-un apel obișnuit – va verifica legalitatea actului AEP, cam ca într-un contencios administrativ clasic. Diferența nu-i cosmetică: o instanță de contencios se uită dacă actul e legal, nu neapărat dacă e corect pe fond, iar acolo unde jurisprudența CCR a mai fost invocată deja – vezi Decizia 530/2013, citată chiar în expunerea de motive a proiectului – se insistă pe ideea că instanța nu poate cenzura „oportunitatea” deciziei, doar legalitatea ei. Cu alte cuvinte: un partid căruia AEP îi respinge înregistrarea sau îi constată dizolvarea pentru inactivitate se trezește cu un singur judecător adevărat între el și radiere. Nu doi. Unul.

De ce contează, dincolo de tehnicalități

S-ar putea obiecta că procedura la AEP e ea însăși „cvasi-judiciară”, cu completuri și repartizare aleatorie, deci compensează. Posibil, pe hîrtie. Dar un funcționar din completul AEP nu are independența constituțională a unui judecător de tribunal, oricîte reguli interne s-ar da. Iar cînd vorbim despre dizolvarea unui partid politic – unul dintre puținele instrumente prin care cetățenii se organizează să conteste puterea – reducerea garanțiilor procesuale nu e un detaliu de arhitectură instituțională. E o schimbare de substanță în raportul dintre stat și formele de opoziție organizată.

Nu întîmplător, tocmai capitolul ăsta va fi primul contestat, cel mai probabil la CCR, de orice partid care se va simți nedreptățit de o decizie AEP. Și miza nu va fi doar „ni s-a respins înregistrarea” – va fi „ni s-a luat un grad de jurisdicție”, ceea ce e cu totul altă discuție constituțională, una despre articolul 21 și accesul liber la justiție. Ori, ne amintim cu toții o discuție care nu se mai încheie de cînd CCR a anulat alegerile și a decis elimianrea unor candidați din cursa electorală, mai exact lipsa unui drept de apel la deciziile Curții, care periclitează sever democrația.

Calculul din spatele ”reformei”

Dincolo de argumentele tehnice despre eficiență și digitalizare, proiectul mută centrul de greutate al puterii de decizie asupra vieții și morții unui partid politic dinspre sistemul judiciar clasic către o autoritate administrativă aflată, la rîndul ei, sub control politic prin numirea conducerii. E o centralizare discretă, propusă în numele ordinii, care va trebui explicată foarte clar în lunile următoare – pentru că, altfel, va rămîne cu eticheta de reformă tehnică ceea ce e, de fapt, o redistribuire de putere. Iar faptul că după adoptarea legii, toate partidele vor trebui să se relegitimeze conform noilor reguli, fix înaintea viitoarelor alegeri, ridică serios întrebarea dacă nu cumva AEP pregătește o nouă mașinărie de ”selecție” a viitorilor combatanți electorali. (B.T.I.)