Roșiile copilăriei se întorc în grădinile gospodarilor și în serele cercetătorilor din Buzău

Mai sunt oameni care păstrează în grădină roșiile de altădată. Sunt mari, zemoase, cu coaja subțire și gust intens de legumă proaspăt culeasă. Într-o perioadă în care multe dintre roșiile din comerț arată impecabil, dar nu mai au același gust, gospodarii și cercetătorii din Buzău încearcă să păstreze soiurile tradiționale și să readucă pe tarabe aroma de odinioară.

În comuna Smeeni, nea Ilie este unul dintre legumicultorii care nu au renunțat la soiurile vechi. Își păstrează semințele de la un an la altul și spune că diferența se simte imediat, mai ales atunci când roșia este tăiată și pusă în farfurie.

„Uitați-o aici, zaharina. Ea e zaharina. Așa mănâncă țăranul, să fie sănătos. Și când muști din ea, ți se umple gura de zeamă. Cum a lăsat-o Dumnezeu”, spune legumicultorul.

Pentru el, o salată făcută cu roșii din propria grădină este suficientă pentru a transforma o zi obișnuită într-una bună. „Ai făcut salată cu ceva acolo, e gata, mi-a trecut ziua”, spune nea Ilie.

Roșiile pe care le cultivă au și o caracteristică pe care mulți cumpărători o caută. „Astea au și coajă subțire. Subțire-i coajă, așa că de aia cade jos”, explică legumicultorul.

Unele dintre soiurile din grădina sa impresionează însă nu doar prin gust, ci și prin dimensiune. O singură roșie poate ajunge să cântărească mai mult de un kilogram.

„La astea se spune Gigant 2026, acum e scos soiul. Astea ar putea să treacă peste kilogram, că nu poate să le țină nici ața, nimic. În loc să mă duc să iau șase roșii, iau numai una, am tăiat-o, am făcut salată și gata. Și plus gustul”, povestește acesta.

Nostalgia după roșiile de altădată se simte și printre cumpărători. Un client din Piața Centrală spune că diferența dintre soiurile tradiționale și multe dintre roșiile din comerț este evidentă.

„Roșia noastră, pe care o aveam și din bătrânii noștri, era altfel. E diferență foarte mare, să știți. Sunt gustoase. Foarte gustoase”, spune acesta.

Gustul de altădată este căutat și în serele Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Cercetătorii testează zeci de soiuri și linii experimentale, încercând să obțină tomate care să combine aroma cu productivitatea și rezistența la boli.

Una dintre cele care au atras atenția este SCDL 10, o tomată mare, de tip inimă de bou. Cercetătorii spun că soiul are un gust echilibrat și o aromă care amintește de fructele bine coapte.

„Se simt nuanțe de nectarină prin ea. Un gust echilibrat, dulce, acrișor. Foarte gustoasă. Cu aciditate potrivită”, explică Ion Gherase, cercetător științific la SCDL Buzău.

Iar reacția degustătorilor este, spune cercetătorul, una care confirmă că aroma roșiei poate trezi amintiri. „Ne aduce aminte de roșie. Ne aduce aminte de copilărie. De gustul de demult. Cu siguranță a trezit nostalgie în foarte mulți dintre degustătorii noștri.”

Cercetătorii testează și alte variante. Tomata chihlimbar a fost preferata degustătorilor anul trecut, în timp ce pentru copii sunt cultivate soiuri de cherry, precum Flaviola, apreciate pentru gustul dulce și dimensiunea mică.

Astfel, gustul roșiei de altădată nu a dispărut. Este păstrat în continuare în grădinile gospodarilor și, mai nou, este căutat și în laboratoarele și serele cercetătorilor care încearcă să găsească echilibrul dintre gustul copilăriei și cerințele agriculturii moderne.

Mai sunt oameni care păstrează în grădină roșiile de altădată. Sunt mari, zemoase, cu coaja subțire și gust intens de legumă proaspăt culeasă. Într-o perioadă în care multe dintre roșiile din comerț arată impecabil, dar nu mai au același gust, gospodarii și cercetătorii din Buzău încearcă să păstreze soiurile tradiționale și să readucă pe tarabe aroma de odinioară.

În comuna Smeeni, nea Ilie este unul dintre legumicultorii care nu au renunțat la soiurile vechi. Își păstrează semințele de la un an la altul și spune că diferența se simte imediat, mai ales atunci când roșia este tăiată și pusă în farfurie.

„Uitați-o aici, zaharina. Ea e zaharina. Așa mănâncă țăranul, să fie sănătos. Și când muști din ea, ți se umple gura de zeamă. Cum a lăsat-o Dumnezeu”, spune legumicultorul.

Pentru el, o salată făcută cu roșii din propria grădină este suficientă pentru a transforma o zi obișnuită într-una bună. „Ai făcut salată cu ceva acolo, e gata, mi-a trecut ziua”, spune nea Ilie.

Roșiile pe care le cultivă au și o caracteristică pe care mulți cumpărători o caută. „Astea au și coajă subțire. Subțire-i coajă, așa că de aia cade jos”, explică legumicultorul.

Unele dintre soiurile din grădina sa impresionează însă nu doar prin gust, ci și prin dimensiune. O singură roșie poate ajunge să cântărească mai mult de un kilogram.

„La astea se spune Gigant 2026, acum e scos soiul. Astea ar putea să treacă peste kilogram, că nu poate să le țină nici ața, nimic. În loc să mă duc să iau șase roșii, iau numai una, am tăiat-o, am făcut salată și gata. Și plus gustul”, povestește acesta.

Nostalgia după roșiile de altădată se simte și printre cumpărători. Un client din Piața Centrală spune că diferența dintre soiurile tradiționale și multe dintre roșiile din comerț este evidentă.

„Roșia noastră, pe care o aveam și din bătrânii noștri, era altfel. E diferență foarte mare, să știți. Sunt gustoase. Foarte gustoase”, spune acesta.

Gustul de altădată este căutat și în serele Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Cercetătorii testează zeci de soiuri și linii experimentale, încercând să obțină tomate care să combine aroma cu productivitatea și rezistența la boli.

Una dintre cele care au atras atenția este SCDL 10, o tomată mare, de tip inimă de bou. Cercetătorii spun că soiul are un gust echilibrat și o aromă care amintește de fructele bine coapte.

„Se simt nuanțe de nectarină prin ea. Un gust echilibrat, dulce, acrișor. Foarte gustoasă. Cu aciditate potrivită”, explică Ion Gherase, cercetător științific la SCDL Buzău.

Iar reacția degustătorilor este, spune cercetătorul, una care confirmă că aroma roșiei poate trezi amintiri. „Ne aduce aminte de roșie. Ne aduce aminte de copilărie. De gustul de demult. Cu siguranță a trezit nostalgie în foarte mulți dintre degustătorii noștri.”

Cercetătorii testează și alte variante. Tomata chihlimbar a fost preferata degustătorilor anul trecut, în timp ce pentru copii sunt cultivate soiuri de cherry, precum Flaviola, apreciate pentru gustul dulce și dimensiunea mică.

Astfel, gustul roșiei de altădată nu a dispărut. Este păstrat în continuare în grădinile gospodarilor și, mai nou, este căutat și în laboratoarele și serele cercetătorilor care încearcă să găsească echilibrul dintre gustul copilăriei și cerințele agriculturii moderne.