Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea Republicii Moldova cu România. Eugen Osmocescu, viceprim-ministru, a numit-o „Planul B”. Nicușor Dan, președintele României, este unionist, la fel ca alți câțiva politicieni români. Majoritatea moldovenilor vorbesc limba română, iar cea mai mare parte a teritoriului țării a aparținut României între 1918 și 1940, scrie The Economist și Deschide.md.

Există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească cerințele UE pentru aderare până în 2029. În același timp, există o posibilitate realistă ca euroscepticii francezi să o oprească. Constituția Franței impune organizarea unui referendum sau aprobarea a trei cincimi din membrii ambelor camere ale parlamentului înainte de a accepta intrarea unor noi țări în UE. Este puțin probabil ca Republica Moldova să obțină vreuna dintre acestea.

În plus, până în 2029, Marine Le Pen ar putea deveni președinte al Franței. Acest lucru sporește atractivitatea opțiunii est-germane: aderarea prin fuziunea cu un stat vecin.

Unirea Republicii Moldova cu România. Ar renunța basarabenii la independență?

În România, sondajele arată un sprijin pentru unire de aproximativ 70%, iar în Republica Moldova de aproximativ 40%. Sprijinul moldovenilor s-a dublat în ultimul deceniu, spune Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene.

Țara are o populație de aproximativ 2,9 milioane de locuitori. Se estimează că 850.000 dintre aceștia (inclusiv cei care locuiesc în străinătate) au cetățenie română. Acest lucru este mai degrabă pragmatic decât ideologic, întrucât le permite să lucreze în UE. Dar pragmatismul i-ar putea convinge, de asemenea, să renunțe la independență în favoarea apartenenței la UE și NATO în cadrul României. Între timp, mulți votează la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan ca președinte.

Unirea nu se află pe agenda pe termen scurt, spune Rufin Zamfir, expert român în comunicare. Declarațiile liderilor moldoveni „ar trebui interpretate ca un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării este amânată sau diluată, spune el, „credibilitatea Planului B crește…[și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Care ar fi costul unirii cu România?

Unirea nu ar fi simplă. România nu este suficient de bogată pentru a subvenționa unificarea așa cum a făcut Germania de Vest. Republica Moldova este săracă și nu controlează Transnistria, o entitate separatistă prorusă. Un acord din 1994 cu găgăuzii, o minoritate prorusă, le oferă opțiunea independenței în cazul în care Republica Moldova se va uni vreodată cu România.

Totuși, aceste probleme s-ar putea să nu fie imposibil de rezolvat. În situația sa actuală dificilă, Rusia poate oferi puțin sprijin Transnistriei sau Găgăuziei. Deja, datorită acordului comercial al Republicii Moldova cu UE, 70% din exporturile Transnistriei merg spre Europa. Populația Găgăuziei, de 100.000 de locuitori, este dispersată în patru enclave separate. Independența, fiind înconjurată de frontiere ale UE, nu ar fi o opțiune atrăgătoare.

The Economist mai scrie că Republica Moldova nu este singurul candidat la dispariție. Majorități largi din Albania și Kosovo, care este populat în cea mai mare parte de etnici albanezi, susțin unirea celor două țări. Albin Kurti, prim-ministrul interimar al Kosovo, susține fuziunea, însă Edi Rama, prim-ministrul Albaniei, nu.

El consideră că problema va fi rezolvată atunci când ambele vor adera la UE. Cei doi lideri se detestă reciproc și au alimentat confruntări care au început să le divizeze populațiile. Este puțin probabil, dar nu de neconceput ca, în decurs de zece ani, pentru a obține aderarea la UE, Republica Moldova să facă loc unei Românii Mari. O Albanie Mare este mai greu de imaginat.