Transportul feroviar din România a fost împins în pragul colapsului total și al disperării umane, sub indolența criminală și deciziile discreționare ale premierului Ilie Bolojan. În timp ce șeful Executivului se pierde în dispreț și calcule birocratice reci, mii de ceferiști – oamenii care țin în viață o infrastructură ciuruită și abandonată sistematic de stat – sunt condamnați la foame și umilință, neprimindu-și drepturile salariale la timp. Această catastrofă socială nu este un accident, ci consecința directă a unei guvernări care tratează calea ferată ca pe o Cenușăreasă bună doar de tăiat și subfinanțat, transformând viața lucrătorilor într-un coșmar cotidian.

Inacceptabilul a devenit o rutină tragică sub mandatul actualului premier. Într-o țară membră a Uniunii Europene, cei care asigură circulația trenurilor, manipulează macazurile și repară liniile în condiții de secol trecut se trezesc cu buzunarele goale, fără salarizarea cuvenită pentru munca lor epuizantă. Blocajele financiare orchestrate de la Palatul Victoria și refuzul Guvernului de a aloca fondurile elementare funcționării companiei aruncă familiile ceferiștilor în incertitudine și sărăcie lucie. În loc să deblocheze de urgență resursele necesare și să demonstreze un minim de respect față de o categorie profesională vitală, Ilie Bolojan alege să ignore strigătul de ajutor al ceferiștilor, dovedind o insensibilitate socială crasă și o nepăsare absolută față de destinele a zeci de mii de oameni.

Această bătaie de joc la adresa transportului feroviar trădează viziunea falimentară a unui lider incapabil să înțeleagă că o națiune fără căi ferate funcționale este o națiune izolată și îngenuncheată. În timp ce banii publici sunt risipiți pe privilegii de partid și pe rețele clientelare, cei care mențin în viață coloana vertebrală a transporturilor din România sunt lăsați să îndure umilința unor salarii întârziate sau refuzate. Indiferența criminală a lui Bolojan față de drama ceferiștilor demonstrează încă o dată că, sub această guvernare, românii care muncesc cinstit sunt considerați o simplă povară, în timp ce statul se prăbușește în derivă și haos economic.