Despre sport și limba engleză în învățământul preșcolar

Oana MATACHE

Dragi părinți și bunici, citiți până la capăt, pentru că la final am două întrebări pentru dumneavoastră.

Și în vremea când eram viceprimar, dar și acum, ca deputat, a ajuns adeseori întrebarea la mine „De ce nu mai fac preșcolarii engleza în grădiniță” și „De ce nu mai fac sport”; în condițiile în care obezitatea și diabetul au rate alarmante în rândul copiilor români. Ultima oară mi-a fost adus în atenție acest subiect de către doamna viceprimar Oana Gheorghiu și îi mulțumesc pe această cale și public, pentru că este un subiect foarte important.

Vă răspund în cele ce urmează:

Engleza practic nu este interzisă, dar nu mai poate fi externalizată sau plătită de părinți. Ministerul Educației a interzis activitățile opționale plătite de părinți, desfășurate în timpul programului, în creșele și grădinițele de stat. Argumentul echipei de atunci a fost unul de echitate: învățământul de stat este gratuit, iar solicitarea unei taxe suplimentare îi discrimina pe copiii din familii cu venituri reduse, care rămâneau pe hol cât timp colegii lor făceau engleză.

Ce a rămas însă posibil, conform reglementărilor actuale? Activitatea opțională intră în norma educatoarei, cu cel mult o activitate pe săptămână. Engleza poate fi făcută, dar de educatoare și la nivel de inițiere, nu de un profesor de limbi străine. Iar o parte din cadrele didactice educatoare din județul Buzău chiar fac asta și le mulțumesc. Nu însă toate cunosc limba engleză la nivel de predare. Sportul există în currculum, dar fără profesori de specialitate.

Curriculumul pentru educație timpurie prevede explicit mișcarea:

• Domeniul Psihomotric cuprinde activități de educație fizică și sport
• ALA2, adică activitățile de mișcare cu caracter dinamic: jocuri sportive, ștafete, întreceri, curse.
• Activitățile în aer liber: plimbări, jocuri de mișcare, utilizarea aparatelor de joacă , cu obligația ieșirii zilnice afară, indiferent de anotimp.
• Activitățile de muzică și mișcare, jocurile ritmice și dansul.

Deci mișcarea există în lege. Ce nu există este specialistul. Toate aceste activități sunt susținute de doamnele educatoare, în cadrul normei proprii. Un profesor de educație fizică nu are, în acest moment, un cadru legal prin care să predea la grupele de preșcolari din sistemul de stat. Iar cursurile de sport cu instructori externi, plătite de părinți, au fost eliminate din program prin aceeași decizie care a vizat engleza.

Vârsta preșcolară este intervalul în care se achiziționează cel mai nautural o limbă străină și în care se formează deprinderile motrice de bază și obiceiurile de mișcare de mai târziu. România are, în paralel, una dintre cele mai accelerate creșteri ale obezității infantile din Europa.

Înainte de un potențial demers parlamentar sau alături de autoritățile locale, am nevoie să știu de la dumneavoastră: Considerați că fac sau au făcut copiii dumneavoastră suficientă mișcare în timpul grădiniței (sport, mișcare funcțională, activități în aer liber) sau sunt mai degrabă sedentari? Considerați că s-au desfășurat suficiente activități ce implică limba engleză?