The Truman Show (1998) e o reacție la show-urile de tip Big Brother care câștigau teren într-un ritm amețitor în America la ora aceea și foarte curând, în toată lumea. E poate și cel mai cunoscut film al lui Jim Carrey și, de ce nu, un mod de a denunța iluzia ecranului.

The Truman Show nu e altceva decât ceea ce spune titlul, un show de tip Big Brother, un experiment în care show-ul cu întreg arsenalul lui de confecționare a iluziei realității, adică decoruri, regie și actori, se substituia realității obișnuite. Or show-ul rămâne show.

Mulți au încercat să vadă în povestea lui Truman o alegorie a înseși vieții moderne privite ca un scenariu care nu ne aparține, în care suntem niște simpli actori. Și într-un fel este justificat. Filmul apare într-o perioadă în care fac valuri ecranizări ce tematizează aceeași idee a realității ca o construcție și/ sau iluzie precum Wag the Dog (1997), Matrix (1999), Manciurian Candidate (2004) etc.

Una peste alta, The Truman show e un elogiu adus realității, ceva de tip „viața bate filmul”.

Lui Peter Weir, cu al său The Truman Show, însă i-a răspuns rusul Klim Shipenko cu o comedie savuroasă, Iobagul/ Son of a Rich (2019).

Pe scurt, beizadeaua răsfățată a unui miliard rus de care se plângea toată lumea și căruia taică-său trebuia să îi plătească mereu oalele sparte, se trezește după o înțepătură în spate iobag, într-un sat perfect amenajat, de tip Truman Show, pe moșia unui boier din secolul al XVIII-lea.

Evident, nu e o treabă ușoară să convingi răsfățatul unui miliardar din mileniul trei să creadă că el este de fapt un iobag din secolul al XVIII-lea.

Cu ce rezultat, însă, rămâne să vedeți singuri. E revoluționar.

În orice caz, Klim Shipenko nu pare preocupat de ceea ce îi preocupă pe americani, și anume de tema realității – construcție, a realității transmise prin iluzii pentru a te întreba unde e granița între cele două, fiindcă din această dilemă, vorba unui personaj familiar nouă, nu se poate ieși.

Shipenko e mai degrabă preocupat de ceea ce faci cu acest compost de iluzii care este ecranul sau show-ul de tip Truman/ Big Brother. Or lecția iobagului lui Shipenko, care nu trăiește altceva decât o iluzie, una foarte puternică, reală, e clară fără alte comentarii.

Altminteri o comedie de zile mari.