Dintotdeauna, națiunile aflate la strîmtoare trăiesc pasionat și încolonat o dorință de bine pe care propaganda se cațără cu plăcere. E vorba de ceva ce s-ar putea numi „putere mitologică instalată”. Bine strunită, această halucinație colectivă bate orice rival rațional și dă nației curajul să se desprindă de propria judecată, pentru a se lăsa în brațele binefăcătorului.

Putere mitologică instalată înseamnă, astăzi, PNRR și SAFE – cele două totemuri care acoperă orizontul și înlocuiesc orice idee, discuție, calcul și trăire în România.

Singurele observații admise în preajma acestor totemuri siameze sînt strigătele obligatorii care îngroașă  vacarmul mistic: să nu ratăm banii! viitorul e în joc! nimeni n-are dreptul să pună în pericol prosperitatea și progresul țării!

Spre surpriza generală, PNRR și SAFE au, totuși, un înțeles și un conținut perfect discutabile.

Mai întîi, cine le-a instalat? Numele instalatorului e UE. PNRR și SAFE sînt două programe europene uriașe, acceptate de guvernul României. Da, e vorba de bani și anume de aproximativ 45 de miliarde de euro. Furnizorul e UE, beneficiarul e România.

Impresia generală spune că sîntem în situația rarisimă în care cineva insistă cu tot dinadinsul să ne dea bani.Tot ce avem de făcut e să nu-i dăm peste mînă. Asta înseamnă să fim buni, drepți și corecți, politicoși, generoși, încrezători și civilizați. Adică: și mai europeni.

Cine merge mai departe și are impolitețea să cerceteze detaliile, va da peste adevărul real din spatele adevărului moral.

Suma totală (45 de miliarde) se împarte în bani „dăruiți” și bani primiți împrumut. Bani pe care îi primim: 15 miliarde. Banii pe care îi luăm împrumut: 30 de miliarde.

Jumătate din datorie (16 miliarde) urmează să fi plătită în următorii 45 de ani, cu începere din 2035. Într-un fel, nu mai e treaba noastră. Copiii și nepoții noștri vor știi să se descurce.

O vor face, pentru că vor fi mai europeni decît noi iar țara în care vor trăi ei va fi mult mai bună și mai puternică decît România anului 2026. O garantează tocmai condițiile cu care vin banii alocați sau împrumutați de UE.

Căci muntele de bani din al cărui pisc se vede viitoarea noastră izbăvire, e accesibil numai cu anumite condiții.

Ele sînt minuțios puse în scris și dau o bibliotecă tehnică-labirint, de neînțeles pentru cea mai mare parte a celor ce vor avea de plătit mai tîrziu.

Cîteva lucruri ar trebui să fie, însă, clare.

Banii aduși de PNRR (28 de miliarde, din care jumătate sînt împrumuturi) au condiții care echivalază cu un nou program de guvernare, aplicat unei țări care își păstrează numele dar trebuie să își schimbe: economia, justiția, agricultura, mediul natural, organizarea administrativă, sistemul de educație, sistemul de salarizare, sistemul energetic. Și restul. Nimic mai mult.

Printre altele, în acești bani, România urmează să devină un exemplu de biodiversitate și o izbîndă a surselor alternative de energie. Un bantustan virgin în care urșii își vor freca labele de satisfacție iar vînatul lor uman de frig.

Înfățișarea României post-PNRR e mobilă și ține de interpretări. Nu va fi deloc greu ca prevederile care ne garantează biodiversitata să ne asigure și alte binefaceri: blocarea dezvoltării urbane și industriale, sigilarea perpetuă a minelor, abolirea proiectelor de hidrocentrale – toate binevenite în condițiile tragediei energetice de care ne apropiem rapid pe culoarele Ucraina, Iran și eolian.

Un rezumat decent spune că România va deveni altceva și românii altcineva. PNRR, planul croit de tribul euro-funcționarilor, poate fi citit altfel, fără să-și piardă inițialele: Planul Național de Re-Dresare și Re-Educare a României.

Să nu uităm banii din SAFE. Aici, lucruile sînt ceva mai clare. Cu un înmprumut de numai 16 miliarde, România va da un șirag de lovituri fericite.

În primul rînd, va participa la un război care n-o privește pentru că nu l-a dorit, pregătit sau încurajat. Alt beneficiu e că vom plasa  comenzile din care se vor îngrășa industriile de armament germană și franceză.

Nici ideea după care vom dezvolta o armată în care nu se vor înrola nici paznicii de parcări nu e de lepădat. Alt cîștig e protecția pe care ne-o va asigura alianța cu o Europă renăscută care și-a suprimat granițele și e vînturată de hoarde de migranți, în drum spre cazare masă și asistență socială.

Dar beneficiul suprem e o datorie pe care o vor plăti fraierii de după noi. Pietroiul pe care îl vom agăța de gîtul fiecărui  buget, vreme de 45 de ani.

Așa cum se poate înțelege un pic mai bine acum, puterea mitologică instalată a României nu e un fleac. Ea  transformă în binecuvîntare o afacere cu totul și cu totul specială. În esență: vă dăm banii cu care vă îndatorați pînă peste cap. Mai mult: vă dăm dreptul, obligația și onoarea de a ne plăti pentru propria voastră stagnare.

Evident nimic nu e gratis pe lume. Tocmai din acest motiv trebuie să pricepem ce sînt PNRR și SAFE, nu ce ne-am dori să fie.

Întrebările de bază nu sînt niciodată inutile. Ne redresăm dar după ce? ne facem rezilienți dar împotriva cui sau a ce? Și cu ce preț?

În afara numelui, nu e nimic nou în PNRR și SAFE. Istoria  e plină de asemenea raporturi ba chiar tinde sa fie egală cu suma lor.

Procesul prin care trecem e modernizat și rebotezat dar lucrează de cînd lumea: dezechilibrele de putere sînt reformulate în reglementări care dau, însumat, sistemul real de aliniere, administrare și utilizare al unei țări.

Tot din practica istorică știm că asta se numește mecanism extractiv și presupune cîteva dotări-anexă.

Dotarea principală e totemul unificator – zisa putere mitologică instalată.

Îi urmează masa care asigură distribuția mitologiei: enoriașii voluntari și involuntari (oamenii educați, naivii, demagogii).

Plus o clasa (interna) de rentieri, exceptată de la datorii morale și fiscale: politicienii, justiția și brațul media.

Plus habitatul urșilor și euro-salariații mafiei civice.