În patria Sfinxului de la Buștea – monument al naturii, fără acte

Valea aceasta a Slănicului de Buzău este o mamă bună ce ține comori ascunse la pieptu-i alungit pe vreo 60 de kilometri! Săracă în apă bună de băut și bogată în izvoare și munți sărați până în adâncul pământului, bucuria aceasta de traseu urmează, tot în lungime, drumul județean 203K de la Mărăcineni, fix de lângă Podul Mărăcineni de peste apa râului Buzău, și până sus, pe Tainița despre care am scris AICI.

video aferent reportajului https://buzaulinreportaje.ro/tainita-spectacol-montan-intre-cer-mistere-si-pamant/

Azi ne bucurăm de o zi cu temperaturi neașteptat de blânde pentru final de Cuptor și dăm bice roților de mașină până în dreptul Centrului de Senzații din satul Beșlii. Citiți, pentru că acest centru este parte a patrimoniului modern al Geoparcului Internațional UNESCO Ținutul Buzăului, coordonat de către Consiliul Județean Buzău din punct de vedere financiar și administrativ, prin Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Ținutul Buzăului, iar științific de Asociația Ținutul Buzăului. Mânzăleștiul per ansmablu este unul dintre cele 18 teritorii din Geoparc, iar într-un clasament național, întocmit de reviste și organizații cu profil turistic, a fost timp de doi ani numit CEL MAI FRUMOS SAT DIN ROMÂNIA.

Nu știm dacă ați dat click să citiți REPORTAJUL despre Centrul de senzații la care au lucrat voluntarii Asociației Ținutul Buzăului, astfel încât din școala abandonată din Beșlii să rămână peste timp un loc cu impact educațional, însă eu zic să urcăm spre Meledic, imediat după podul de la Grunj – reper rămâne pe dreapta tuful vulcanic, așezat pe depozite de sare și însumând resturi de cenușă vulcanică, plus marne albe cineretice, tocmai pe la intersecția cu următoarea comună, Lopătari. E drumul pe care îl știm noi, căci e unul asfaltat, mai bun, ceva mai jos. Grunjul de la Mânzălești are 0,0025 hectare, iar specialiștii din geoparc vorbesc des despre acest tuf vulcanic cu precizarea că sub acțiunea vântului și al ploii se macină anual.

Pe vremuri, și nu mai îndepărtate de 40 de ani de ani în urmă, copiii din satul mânzăleștean Buștea veneau la școală la Lopătari. Azi pe drumul ce duce întâi pe platoul de 67,5 hecatere, numit Meledic – renumit în plan european ca având un lac cu apă ducle pe cel mai mare zăcământ de sare din țară, rar întâlnești vreun om care să ducă de funie vaca la apă sau la iarbă ori copil la joacă. Bine, lângă platou ar fi ca un fel de cartier cu case mai noi, oamenii locului spun că orășenii și-au ridicat aici case de vacanță. Așa și apare.

Nu vă scriem din nou despre teiul scriitorului Alexandru Vlahuță de pe platou sau despre primele ruine ale Castelului Peleș și nici despre locuitorii a căror vârstă e greu de ghicit, aveți linkuri mai sus pe cuvinte cheie, noi dăm bice minunatului drum care urcă până la Buștea. Suntem deasupra peșterilor de sare, deh!, e Ținutul Sării aici.

La Buștea, ne povestea cu ani în urmă celebrul colecționar de acte ale rădăcinilor din Mânzălești, profesorul Gheorghe Stemate, sunt izvoare cu ape minerale, căci până în 1939 de aici, din celebrul Izvor al Întineririi se îmbuteliau sticle ce duceau apă feruginoasă fosfatată direct în Franța. Se numea Meledic – Source de Jouvence. Despre izvor a scris prima dată Chir Chesanie, episcop al Buzăului, imediat după 1830. Bine, oamenii dinspre Trestioara și Buștea aduc la lumină și povestea cu butoaiele cu apă minerală trase cu carul cu boi regăsite după ani și ani împotmolite în apele de aici. Satul acesta este vestit și pentru Sfinx, Capul de om sau Capul Soldatului cum i se zice bolovanului înalt peste cinci metri, sfredelit în așa formă de vânt și apele timpurilor, încâte seamănă cu un om. Sfinxul este accesibil vizitării și chiar vin turiști pe drumul frumos de la Meledic în sus.

Chipul din piatră amintește de cel uman, se află în Masivul Breazău la 1239 metri altitudine, este un monument natural fără acte care să îl includă în vreo categorisire specială de ocrotire, ca atare dacă mergeți să-l căutați sus, la Buștea trebuie să întrebați localnicii cum să ajungeți, nu sunt indicatoare de orientare. După Lacul Lepădatu dintre Sărulești și Bisoca, Sfinxul din Munții Buzăului este un alt monument al naturii ce oferă și panoramă minunată și o imagine a unui monument natural aparte, dar încă neinclus în actele oficiale.

sursa foto www.buzaulinreportaje.ro și pagina de socializare a Ceciliei Petrescu, gazdă a Muzeului Timpul Omului din Mânzălești