[analyse_image type=”featured” src=”https://s2.ziareromania.ro/?mmid=f0ccd56b1ccc0d8921″]
Un român a întrebat ChatGPT cât valorează un tablou găsit la renovarea unei case, l-a luat crezând că e abandonat și a ajuns în fața judecătorilor din Viena: „Mi-a părut rău că așa ceva este aruncat”
Un muncitor român în vârstă de 29 de ani a ajuns în fața Tribunalului Regional din Viena într-un caz care a atras atenția printr-un amestec neobișnuit de artă contemporană, neînțelegeri pe un șantier și o întrebare adresată inteligenței artificiale. Dosarul a vizat un presupus furt al unui tablou semnat de artistul Anselm Kiefer, luat dintr-o vilă din cartierul Währing în perioada mai–iunie 2025, potrivit Heute.
Potrivit declarațiilor din instanță, bărbatul lucra la acea vreme pe un șantier și, în timpul activităților de curățare, a observat lucrarea de artă printre materiale aruncate. Acesta a explicat că a considerat că obiectul fusese abandonat, motiv pentru care l-a luat fără să își dea seama că ar putea avea valoare artistică sau financiară. În fața judecătorului a relatat că „Am scos molozul și am ieșit prin garaj. Acolo am găsit tabloul pe o grămadă de scânduri”, adăugând că „Mi-a părut rău că așa ceva este aruncat”.
După ce a luat tabloul, acesta a încercat să înțeleagă mai bine ce are în față, apelând nu la un expert, ci la un instrument de inteligență artificială. În declarațiile sale a precizat că „Am întrebat ChatGPT cât ar putea valora”, spune acesta, menționând că răspunsul primit indica o estimare de aproximativ 5.000 de euro. Ulterior, când a aflat că lucrarea ar putea proveni din celebra casă de licitații Dorotheum, a început să își pună întrebări și a solicitat informații suplimentare pentru a înțelege situația.
În cadrul audierilor, judecătorul a încercat să afle dacă inculpatul avea vreo legătură cu arta sau experiență în domeniu. Întrebarea a primit un răspuns neașteptat de simplu: „Nu, dar îmi plac avioanele”.
Pe parcursul procesului, instanța a analizat dacă fapta poate fi încadrată ca furt și dacă inculpatul a conștientizat valoarea reală a obiectului. Judecătorul a considerat că acest lucru nu a putut fi stabilit cu certitudine, iar în plus nu a fost posibilă determinarea exactă a momentului faptei, aspect care a deschis discuția privind prescripția.