[analyse_image type=”featured” src=”https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2026/06/eroul.png”]
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 10, 2026
Să sfârșim odată cu resemnarea învinsului
„Trebuiesc deci fără frică și fără șovăire extirpate vechile moravuri gangrenoase și obiceiurile păcătoase care paralizează centrele nervoase ale personalității românești.
Românul de azi are o fobie, o repulsiune bolnăvicioasă față de orice opunere sau ciocnire mai violentă cu adversitățile vieții.
Această teamă de izbire, această alunecare spre facilități împing traiul românesc de acum pe căile de minimă rezistență, pe căile piezișe și întortocheate care ocolesc obstacolele, căile lingușelii, ale mișeliilor din umbra tranzacției, ale compromisurilor sufletești, ale târguielilor de conștiință și ne târăște spre atitudinile de «sărut mâna» și de lichelism.
Trebuie să sfârșim odată cu tradiția asiatică care cere răbdare de vite și spinări încovoiate sub biciul stăpânirii.
Vrem să înlăturăm din amintirea sufletului românesc imaginile care îl micșorează, imaginile debilitante și deprimante de încălcare, de strivire, de umilire ale norodului românesc, imaginile isprăvnicilor neomenoși, imaginile gloatelor pustiitoare turcești și căzăcești.
Să sfârșim odată cu resemnarea învinsului.
De vrem să fim învingători, să ne învingem întâi firea noastră de astăzi atât de greu apăsată de seculare amintiri de robie și de servilism.
Prima noastră izbândă va fi să deșteptăm din amorțeală nația românească.
Să găsim leacul năravurilor iobăgiei.
Trebuie ca românul să se simtă odată, fie numai câteva zile, fie numai câteva ceasuri, stăpân asupra lui și peste cele care îl înconjoară.
Să nu credeți că rostesc cuvinte al căror înțeles nu este săpat în adâncul simțirii mele.
Prinderea conștiinței de cetățean, prinderea încrederii și a credinței în demnitatea de om, este marele câștig al unei revoluții.
Cred că numai astfel poate pieri acel complex de inferioritate, acel complex de robie care copleșește firea românească.
Microbii de servilism și de neputință care mănâncă vlaga sângelui românesc nu pot fi arși decât de înalta temperatură, de clocotul fierbinte al unei revoluții.
Până acum pasivitatea noastră și zborul timpului ne-au servit; s-ar putea zice că au lucrat pentru noi.
Încrezători în destinul Neamului nostru am așteptat resemnați și fără pregătire dreptatea istoriei care s-a împlinit.
Românul s-a obișnuit să se lase în voia sorții. Aceasta este o expresie specific românească, care nu poate fi tradusă într-o limbă străină.
Acum, după ciocnirea crâncenă care a sfărâmat forțele marilor state care ne împresurau, acum, după sângerosul război al întregirii Neamului, după năruirea întregului sistem de stăpânire al lumii de ieri, Națiunea română a scăpat de orice protectorat, de orice tutelă, de orice vasalitate impuse din afară.
Suntem la o răscruce.
Pentru întâia oară în istoria românească, întreaga răspundere și îndreptarea destinului nostru apasă numai și numai asupra noastră.”
Fragment din scrierile prințului legionar Alexandru Cantacuzino.
*
Cuvânt în prigoana anului 2026:
Dacă anul 2026 va rămâne în memoria oamenilor ca un timp al prigoanei, atunci cea mai mare primejdie nu va fi pierderea bunurilor, a poziției sociale sau chiar a libertății, ci obișnuința cu tăcerea. Istoria arată că orice presiune exercitată asupra conștiinței încearcă mai întâi să nască frica: frica de a vorbi, frica de a mărturisi adevărul, frica de a rămâne singur împotriva mulțimii. În astfel de vremuri, omul puternic, omul ales de Dumnezeu este chemat să zdrobească zidurile cenzurii și să lumineze ca o văpaie bezna vremurilor. Tu ești acel om, faptul că ai ajuns să citești acest text confirmă acest lucru.
În fața oricărei încercări, creștinul este chemat să aleagă adevărul înaintea avantajului, dreptatea înaintea fricii, mărturisirea înaintea compromisului. Viața omului este limitată, însă mărturia sa poate dăinui mult după ce el nu mai este.
Nu te lăsa amăgit de strălucirea trecătoare a confortului. Numai gloria celui care a rămas drept în ceasul încercării străbate timpul și rămâne vie în memoria neamului și înaintea lui Dumnezeu.
Există clipe în istorie când un singur act de curaj valorează mai mult decât o viață întreagă de comoditate. Iar când asemenea clipe vin, fericit este omul care poate spune că nu și-a plecat fruntea, nu și-a vândut conștiința și nu și-a trădat chemarea. Alege să stai în picioare când alții îngenunchează. Alege să vorbești când alții tac. Inspiră-i pe alții, căci curajul este molipsitor. Exemple avem destule. Exemplul lor: lupta noastră.
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 10, 2026
Să sfârșim odată cu resemnarea învinsului
„Trebuiesc deci fără frică și fără șovăire extirpate vechile moravuri gangrenoase și obiceiurile păcătoase care paralizează centrele nervoase ale personalității românești.
Românul de azi are o fobie, o repulsiune bolnăvicioasă față de orice opunere sau ciocnire mai violentă cu adversitățile vieții.
Această teamă de izbire, această alunecare spre facilități împing traiul românesc de acum pe căile de minimă rezistență, pe căile piezișe și întortocheate care ocolesc obstacolele, căile lingușelii, ale mișeliilor din umbra tranzacției, ale compromisurilor sufletești, ale târguielilor de conștiință și ne târăște spre atitudinile de «sărut mâna» și de lichelism.
Trebuie să sfârșim odată cu tradiția asiatică care cere răbdare de vite și spinări încovoiate sub biciul stăpânirii.
Vrem să înlăturăm din amintirea sufletului românesc imaginile care îl micșorează, imaginile debilitante și deprimante de încălcare, de strivire, de umilire ale norodului românesc, imaginile isprăvnicilor neomenoși, imaginile gloatelor pustiitoare turcești și căzăcești.
Să sfârșim odată cu resemnarea învinsului.
De vrem să fim învingători, să ne învingem întâi firea noastră de astăzi atât de greu apăsată de seculare amintiri de robie și de servilism.
Prima noastră izbândă va fi să deșteptăm din amorțeală nația românească.
Să găsim leacul năravurilor iobăgiei.
Trebuie ca românul să se simtă odată, fie numai câteva zile, fie numai câteva ceasuri, stăpân asupra lui și peste cele care îl înconjoară.
Să nu credeți că rostesc cuvinte al căror înțeles nu este săpat în adâncul simțirii mele.
Prinderea conștiinței de cetățean, prinderea încrederii și a credinței în demnitatea de om, este marele câștig al unei revoluții.
Cred că numai astfel poate pieri acel complex de inferioritate, acel complex de robie care copleșește firea românească.
Microbii de servilism și de neputință care mănâncă vlaga sângelui românesc nu pot fi arși decât de înalta temperatură, de clocotul fierbinte al unei revoluții.
Până acum pasivitatea noastră și zborul timpului ne-au servit; s-ar putea zice că au lucrat pentru noi.
Încrezători în destinul Neamului nostru am așteptat resemnați și fără pregătire dreptatea istoriei care s-a împlinit.
Românul s-a obișnuit să se lase în voia sorții. Aceasta este o expresie specific românească, care nu poate fi tradusă într-o limbă străină.
Acum, după ciocnirea crâncenă care a sfărâmat forțele marilor state care ne împresurau, acum, după sângerosul război al întregirii Neamului, după năruirea întregului sistem de stăpânire al lumii de ieri, Națiunea română a scăpat de orice protectorat, de orice tutelă, de orice vasalitate impuse din afară.
Suntem la o răscruce.
Pentru întâia oară în istoria românească, întreaga răspundere și îndreptarea destinului nostru apasă numai și numai asupra noastră.”
Fragment din scrierile prințului legionar Alexandru Cantacuzino.
*
Cuvânt în prigoana anului 2026:
Dacă anul 2026 va rămâne în memoria oamenilor ca un timp al prigoanei, atunci cea mai mare primejdie nu va fi pierderea bunurilor, a poziției sociale sau chiar a libertății, ci obișnuința cu tăcerea. Istoria arată că orice presiune exercitată asupra conștiinței încearcă mai întâi să nască frica: frica de a vorbi, frica de a mărturisi adevărul, frica de a rămâne singur împotriva mulțimii. În astfel de vremuri, omul puternic, omul ales de Dumnezeu este chemat să zdrobească zidurile cenzurii și să lumineze ca o văpaie bezna vremurilor. Tu ești acel om, faptul că ai ajuns să citești acest text confirmă acest lucru.
În fața oricărei încercări, creștinul este chemat să aleagă adevărul înaintea avantajului, dreptatea înaintea fricii, mărturisirea înaintea compromisului. Viața omului este limitată, însă mărturia sa poate dăinui mult după ce el nu mai este.
Nu te lăsa amăgit de strălucirea trecătoare a confortului. Numai gloria celui care a rămas drept în ceasul încercării străbate timpul și rămâne vie în memoria neamului și înaintea lui Dumnezeu.
Există clipe în istorie când un singur act de curaj valorează mai mult decât o viață întreagă de comoditate. Iar când asemenea clipe vin, fericit este omul care poate spune că nu și-a plecat fruntea, nu și-a vândut conștiința și nu și-a trădat chemarea. Alege să stai în picioare când alții îngenunchează. Alege să vorbești când alții tac. Inspiră-i pe alții, căci curajul este molipsitor. Exemple avem destule. Exemplul lor: lupta noastră.
[analyse_source url=”https://www.incorectpolitic.com/sa-sfarsim-odata-cu-resemnarea-invinsului/”]