Sfântul Ilarion fost fiul lui Petre Capadocianul și al Teodosiei, oameni întăriți, creștini evlavioși și iubitori de Dumnezeu.

Când a împlinit 20 de ani, a lăsat pe mama și pe tatăl său, a părăsit averea părintească și a intrat la mănăstirea lui Isihie. De acolo s-a mutat la mănăstirea Dalmatului unde s-a făcut ucenic al sfântului Grigorie Decapolitul.

Acolo s-a nevoit timp de 10 ani îndeplinind 5serviciu de grădinar și urmând învățătura cuviosului Ilarion cel Mare al cărui nume îl primise.

După ce sfântul Grigorie a părăsit mănăstirea, Ilarion a aflat că frații vor să-l aleagă egumen dar el nu vroia acest lucru așa că a fugit noaptea căutându-și învățătorul.

Până la urmă cuviosul Ilarion a făcut supunere față de împărat și de patriarh și a acceptat să fie egumenul Mănăstirii Dalmatului.

În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul, pentru că a luat apărarea icoanelor în fața împăratului sfântul Ilarion a fost torturat bătut și întemnițat pentru a renunța la convingerile sale.

După ce a fost eliberat din închisoare, pentru că iconoclasmul nu încetase, sfântul Ilarion și-a petrecut șapte ani în grădina unei femei miloase unde își construise o chilie.

Acolo, într-o zi, a simțit miros minunat și a fost martorul înălțării la ceruri a sufletului sfântului Teodor Studitul.

În timpul împăratului Teofil cuviosul Ilarion a fost exilat în insula Afusiei, unde și-a construit o chirie mică și s-a rugat până la moartea împăratului. Soția acestuia împărăteasa Teodora are stabilit credința cea dreaptă și cinstirea sfintelor icoane în bisericile creștine.

Atunci fericitul Ilarion s-a întors la Mănăstire Dalmatului unde s-a nevoit și-a făcut minuni multe, iar de ani frații din mănăstire au fost martorii la vederea îngerilor care au venit să ia sufletul pe care l-au dus în ceata sfinților mărturisitor înaintea scaunului slavei Sfintei Treimi.

La 6 iunie în calendarul ortodox mai sunt pomeniţi:

Sfântul Mucenic Ghelasie;
Sfânta Muceniță Valeria;
Sfântul Cuvios Visarion.