Țintești: „Casa de vacanță” sau cum pot fi eludate contractele de salubrizare

Declarațiile pe proprie răspundere prin care cetățeanul își asumă, în termeni contractuali, plata pentru colectarea gunoiului produs într-o gospodărie lasă loc pentru interpretarea realității, cea mai uzitată procedură pentru evitarea plăților pentru serviciul prestat fiind declararea rezidenței în altă localitate.

Conform legislației în vigoare, cetățenii care au mai mult de o locuință o pot încadra pe cea de-a doua la categoria „Casă de vacanță”, plata pentru serviciile de salubrizare fiind modică sau chiar zero.

Un exemplu în acest sens s-a consumat la una dintre ultimele ședințe ale Consiliului Local din comuna Țintești, unde secretarul general al Primăriei a pus în discuție maniera în care unii dintre cetățenii comunei înțeleg să-și asume plățile pentru serviciile de salubritate. Din datele prezentate consilierilor locali reieșea faptul că în cel puțin 50 de gospodării concetățenii lor se foloseau de o facilitate din legislația pe domeniul protecției mediului pentru a se sustrage de la plata facturilor pentru efectuarea serviciilor de colectare a gunoiului menajer. Concret, era vorba despre declararea domiciliului de pe teritoriul comunei Țintești drept casă de vacanță, pe motiv că familia respectivă ar mai avea o locuință în orașul Buzău, în imediata apropiere.

Dacă în anii trecuți taxa de salubritate era o cheltuială minoră, aproape trecută cu vederea pe lângă impozitul pe casă sau mașină, începutul anului 2026 a adus o realitate brutală pentru mulți dintre români. Începutul de an a venit cu un val de scumpiri, fenomen care a fost sesizat, la fel de brutal, și pe factura pentru colectarea gunoiului menajer. Intrarea în vigoare a noilor măsuri de consolidare fiscală de la 1 ianuarie 2026 a pus presiune pe primării să își echilibreze bugetele. În paralel, operatorii de salubritate au invocat creșterea salariului minim care a scumpit forța de muncă, prețul carburanților și al mentenanței indexate cu o rată a inflației care a rămas ridicată pentru servicii.

Varianta uzitată de unii dintre locuitorii comunei Țintești este aleasă și în celelalte comune care formează așa-zisa zonă metropolitană a orașului Buzău, cele mai multe cazuri părând a fi întâlnite în comunele Vernești și Mărăcineni, acolo unde s-au și dezvoltat, de altfel, cartiere rezidențiale unde, într-adevăr, cei mai mulți dintre locatari sunt fie din orașul Buzău, fie proveniți din zonele montane ale județului.

Revenind la comuna Țintești și la problemele indicate de secretarul general în ce privește funcționarea Serviciului de Salubritate, s-ar părea că nu sunt puțini locuitorii care pur si simplu refuză să plătească taxa de salubritate, pe motiv că prețurile sunt ridicate. Primarul Victor Vasile spune că la Țintești o persoană plătește 15 lei lunar pentru ridicarea gunoiului menajer, preț care ar fi puțin sub media județeană, care este între 17 și 19 lei pentru o persoană. Pe teritoriul județului, exceptând orașele, se practică prețuri mult mai mari, în unele comune depășind granița a 22 de lei pentru o persoană, ceea ce înseamnă că o familie din două persoane trebuie să achite o factură anuală de 528 de lei. Pe de altă parte, în comuna Țintești rezistența la plata facturilor pentru serviciile de salubritate s-a extins și în zona mediului local de afaceri. Din cele aproximativ 135 de persoane juridice, câte funcționează pe teritoriul comunei, doar două(!) înțeleg să plătească factura pentru colectarea ambalajelor produse. Șeful administrației locale spune că expunerea situației de la Serviciul de Salubritate de către secretarul general al Primăriei Țintești a fost și „momentul zero” pentru demararea unei campanii de conștientizare a populației, inclusiv a agenților economici, că serviciile de salubritate trebuie plătite, iar cei care vor continua să încalce legea vor fi sancționați.

Procedee frecvente de eludare a taxei de salubrizare

Eludarea contractelor de salubritate prin declararea falsă a domiciliului permanent ca fiind „casă de vacanță” (nelocuită permanent) este o practică ilegală prin care unii proprietari încearcă să evite plata taxei lunare de gunoi sau să reducă semnificativ cuantumul acesteia.

Proprietarii care locuiesc efectiv la o adresă, dar o declară „casă de vacanță” sau „locuință secundară”, recurg adesea la următoarele tactici:

• Declararea pe proprie răspundere a imobilului ca nelocuit: proprietarul depune la Primărie sau la operatorul de salubritate o declarație pe proprie răspundere că imobilul este locuit doar ocazional (casa de vacanță), solicitând scutirea de la taxa per persoană.
• Menținerea domiciliului în buletin în altă parte: proprietarul își păstrează domiciliul (buletinul) în altă localitate sau la altă adresă, susținând că locuiește acolo și că proprietatea respectivă este doar un imobil secundar.
• Prezentarea de declarații de la vecini: uneori, se prezintă declarații, de multe ori nereale, prin care vecinii atestă că imobilul nu este locuit permanent.
• Neactualizarea numărului de persoane: declararea unui număr mai mic de persoane (de obicei 0 sau 1) față de cele care locuiesc efectiv în casă, profitând de procedura de declarare a unui imobil ca neutilizat.